DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL G_____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.109

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.01.2015

PREȘEDINTE – M________ M_____

GREFIER – L____ O______

La ordine fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S____ G_______ în contradictoriu cu pârâtul C________ Județului G_____.

La apelul nominal a răspuns pentru pârât consilier juridic I_____ Victorița, lipsă fiind reclamanta.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul că nu s-a depus documentația care a stat la baza emiterii actului contestat.

Reprezentantul pârâtului depune la dosar Dispoziția nr.210 din 8 ianuarie 2015 privind încetarea efectelor juridice ale Dispoziției nr.291 din 10.04.2014 privind imputarea unor sume. Nu are alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat tribunalul constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect, având în vedere că, urmare apariției Legii nr.124/2014- privind amnistia – s-a emis Dispoziția nr.210/8 ianuarie 2015 privind încetarea efectelor juridice ale Dispoziției nr.291 din 10.04.2014 privind imputarea unor sume.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 06.06.2014 pe rolul Tribunalului G_____ – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanta S____ G_______ a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C________ Județului G_____, anularea dispoziției nr. 291/10.04.2014 emisă de Președintele Consiliului județului G_____.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin dispoziția atacată, emisă conform pct 3 din decizia nr. 46/09.01.2012 a Camerei de Conturi G_____, s-a dispus imputarea unor sume achitate de pârât funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului județului G_____.

Reclamanta a precizat că dispoziția de imputare este tardivă, fiind emisă cu încălcarea termenului de 30 de zile de la data constatării pagubei, prevăzut în art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, termen care a început să curgă la data de 10.01.2012, data înregistrării la registratura generală a Consiliului Județului G_____ a deciziei nr. 46/09.01.2012 a Camerei de Conturi G_____.

A mai arătat reclamanta că temeiul juridic invocat în preambulul actului administrativ atacat este art 84 lit a din Legea nr. 188/1999, care prevede că „răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează” dar că în speță nu este întrunită nici o condiție cerută de lege pentru declanșarea răspunderii civile a funcționarului public în ipoteza reglementată de textul de lege sus-menționat.

De asemenea, reclamanta a mai arătat că nu sunt aplicabile temeiurile de drept reținute în dispoziția contestată, respectiv art. 256, 257 și 259 din Codul muncii.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1 și art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri în copii certificate (filele 6 - 13).

Pârâtul, legal citat, a fost reprezentat în fața instanței și a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca nefondată.

Prin întâmpinare s-a arătat că a formulat contestație împotriva deciziei nr. 46/09.01.2012 a Camerei de Conturi G_____ – Curtea de Conturi a României, prin care, la pct. 3, s-a reținut că entitatea va stabili întinderea prejudiciului cu privire la cheltuielile de personal efectuate fără respectarea prevederilor legale, reprezentând sporuri pentru condiții periculoase și vătămătoare de muncă (spor de calculator și spor de antenă) precum și a beneficiilor nerealizate (dobânzi, penalități), urmând să dispună măsurile legale în vederea recuperării acestora.

S-a apreciat că dispoziția contestată nu a fost emisă tardiv, temeiul de drept al acesteia constituindu-l prevederea art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999, conform căreia răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit.

În drept, a invocat dispozițiile art. 205 din NCPC, Legea nr. 188/1999 și Legea 554/2004.

S-au depus la dosar înscrisuri (filele 21 – 26).

La termenul de judecată din data de 27.01.2015, pârâtul a depus la dosarul cauzei dispoziția nr. 210/08.01.2015, prin care a dispus încetarea efectelor dispoziției nr. 291/10.04.2014 și a solicitat să se constate că acțiunea formulată a rămas fără obiect.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Prin dispoziția nr. 291/10.04.2014 emisă de Președintele Consiliului Județului G_____ s-a dispus imputarea în sarcina reclamantei S____ G_______, referent cl. III superior – C___________ registratură, a sumei de 1875 lei, reprezentând sume încasate necuvenit în cursul anului 2010 peste nivelul stabilit conform prevederilor legale în vigoare.

Prin aceeași dispoziție, la art. 2 alin. 3 s-a stabilit că, la suma imputată se adaugă beneficii nerealizate, calculate conform legislației în vigoare.

Dispoziția mai sus menționată a fost emisă potrivit deciziei nr. 46/09.01.2012 dată de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi G_____, a încheierii nr. VI.40/14.03.2012 a Curții de Conturi a României, a referatului nr. 3321/04.04.2014 întocmit de Direcția Economie și Finanțe al Biroului contencios și probleme juridice și al Biroului audit public intern, a sentinței nr. 829/13.03.2013 a Tribunalului G_____, a deciziei nr. 5135/2013 pronunțată de Curtea de Apel G_____ și a încheierii din data de 07.05.2012 pronunțată de Tribunalul G_____, precum și potrivit art. 84 lit. a, art. 85 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 188/1999 și art. 256, art.257 și art.259 din Legea nr. 53/2003.

Reclamanta S____ G_______ a formulat plângere prealabilă împotriva dispoziției de imputare mai sus menționată, în temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, înregistrată sub nr. 3803/23.04.2014 (fila 9), solicitând revocarea dispoziției de imputare mai sus menționate.

Urmare a demersului administrativ inițiat, pârâtul a răspuns reclamantei prin adresa nr. 3803/15.05.2014, susținând legalitatea dispoziției emise.

Ulterior introducerii acțiunii în anularea dispoziției de imputare nr. 291/10.04.2014, pârâtul a emis dispoziția nr. 210/08.01.2015, prin care dispoziția de imputare nr. 291/2014 îți încetează efectele juridice.

În raport de dispozițiile art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ potrivit căreia "autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice" se constată că posibilitatea organului administrativ emitent de a-l revoca este condiționată sub un dublu aspect: actul administrativ nu a intrat în circuitul civil și nu a produs efecte, în aplicarea principiul securității și stabilității raporturilor juridice.

Actul administrativ individual își produce efecte juridice și intră în circuitul juridic civil de la data comunicării acestuia subiectului de drept căruia i se adresează, iar actul administrativ normativ din momentul publicării, obligația de executare a actului existând din momentul în care a fost adus la cunoștința subiectelor de drept cărora le revine această obligația.

Prin urmare, principiul irevocabilității actelor administrative vizează actele administrative puse în executare sau cele care au produs efecte juridice în alte domenii, ori actele administrative de aplicare a sancțiunilor corespunzătoare formelor răspunderii din dreptul administrativ, însă în speța de față nu există dovezi că actul administrativ contestat, dispoziție de imputare a unei sume de bani emisă în baza răspunderii civile a funcționarului public angajată pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit (art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999) ar fi fost pus în executare, astfel încât retractarea acesteia să aducă atingere principiului securității raporturilor juridice.

Totodată, tribunalul are în vedere și Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în M. Of. 700/24.09.2014, în vigoare de la 27.09.2014, care a stabilit la art. 2 că ,,se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii”, act normativ care justifică manifestarea de voință a pârâtului, în sensul retractării dispoziției de imputare nr. 291/10.04.2014.

În raport de considerentele arătate, tribunalul va constata că prezenta cerere de chemare în judecată a rămas fără obiect, condiții în care va respinge ca atare acțiunea formulată de reclamanta S____ G_______.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamanta S____ G_______, cu domiciliul în galați, ___________________, _______________.20, în contradictoriu cu pârâtul C________ Județului G_____, cu sediul în G_____, _________________, ca fiind rămasă fără obiect.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Tribunalul G_____, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.01.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M________ M_____ L____ O______

Red.M.M.

Tehnored.L.O./4ex/03.03.2015

__________