Dosar nr.XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C________

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.614/CA

Ședința publică din data de 28 mai 2014

Completul compus din:

Președinte - N_______ C______

Judecător - I______ M______ Ș_____

Judecător - E____ C_____ G______

Grefier - I______ P___

S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ declarat de recurentul reclamant I_____ N______ L____ R_____, domiciliat în C________, ___________________, ______________, apt.16, județ C________, împotriva Sentinței civile nr.4794/19.12.2013 pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul nr.XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți M_________ AFACERILOR INTERNE - COMISIA DE JURISDICȚIE A IMPUTAȚIILOR, cu sediul în București, Piața Revoluției nr.1, sector 1 și I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN C________, cu sediul în C________, _________________-106, județul C________, având ca obiect anulare act administrativ .

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21 MAI 2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Curtea, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 28 mai 2014, când a pronunțat prezenta.

C U R T E A

Asupra recursului în contencios administrativ de față.

Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 09.10.2012 și înregistrată pe rolul Tribunalului C________ sub nr.xxxxx/118/2012, reclamantul I_____ N______ L____-R_____ a solicitat în contradictoriu cu pârâții M_________ Afacerilor Interne - prin Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și I____________ de Poliție al Județului C________ anularea Hotărârii nr.221/20.08.2012 și a Hotărârii nr.2282/20.06.2012 emise de M.A.I. si a Deciziei de Imputare nr.1826/22.03.2012 emise de I.P.J. C________.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că este funcționar public cu statut special în cadrul IPJ C________ și, în vederea aplicării Legii 330/2009 rap. la OUG 1/2010, HG 154/2001, a fost promovat în funcție conform dispoziției șefului IPJ nr.S/127/CT/10.03.2013, dispoziție necomunicată.

În urma desfășurării cercetării administrative având ca obiect stabilirea împrejurărilor producerii pagubei de natură salarială cu ocazia transpunerii și încadrării ipotetice în noile funcții prin raportare la funcții similare la data de 31.12.2009 s-a emis decizia de imputare nr.1826/2012 prin care s-a imputat reclamantului suma de 1.627 lei reprezentând sume încasate nedatorat în perioada 23.01.xxxxxxxxxxxxxxx12.

A învederat reclamantul că împotriva deciziei de imputare a formulat contestație ce a fost respinsă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul IPJ C________ prin Hotărârea 2282/2012, iar Comisia de jurisdicție a imputațiilor din cadrul MAI, prin Hotărârea 221/2012, a respins plângerea formulată împotriva Hotărârii 2282/2012.

Ca motive de nelegalitate a actelor administrative contestate, a invocat:

1. Nelegalitatea constituirii Comisiei de cercetare administrativă din cadrul MAI-IPJ C________ întrucât două membre ale comisiei, respectiv comisarul-șef T________ G_______ M_____ și S______ C_____ S____, nu îndeplineau la momentul cercetării funcția de șef de compartimente în accepțiunea dispozițiilor art.79 Ord MAI 830/99, iar în dovedirea acestui aspect a invocat adresa xxxxx/22.05.2012 emisă de IPJ C________.

Reclamantul a invocat și nelegalitatea constituirii comisiei de soluționare a contestației din cadrul IPJ C________ în ceea ce o privește pe scms C_____ M____ C____ față de care prin raportul din 14.06.2012 s-a constatat că nu este compatibilă pentru a face parte din comisie datorită lipsei avizului de acces la anumite documente secrete, dar care totuși semnează Hotărârea 2282/2012.

2. Tardivitatea comunicării Deciziei de imputare nr.1826/22.03.2012, la data de 26.04.2012, după termenul prevăzut de art.25 pct.4 din OG 12/1998. Punerea în aplicare a raportului de audit înregistrat la IGPR sub nr.xxxxx/25.08.2011 este tardivă având în vedere dispoziția art.22 rap art.23 pct. 1 OG 121/1998.

3. Neîndeplinirea condițiilor răspunderii materiale a militarilor, respectiv nu a avut calitatea de militar la data producerii prejudiciului, invocându-se art.1 pct. 1-3 Legea 360/2002, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile Legii 188/1999.

4. Nelegalitatea Hotărârii nr.2282/2012 pentru nerespectarea dreptului la apărare. În fapt, a arătat reclamantul, la 22.02.2012 a fost citat în fața Comisiei de Cercetare Administrativă. Comisia nu a dat curs solicitării reclamantului din 21.02.2012 privind amânarea pentru pregătirea apărării și nici nu i-a comunicat actele doveditoare și a omis să facă precizări cu privire la criticile formulate privind nelegalitatea OMAI 833/99.

În drept, a invocat Legea 360/2002, HG 991/2005, Legea 188/1999. Constituția României, OG 121/1998, Legea 554/2004, Legea 24/2000, Codul Muncii, OG 137/2000.

Prin Sentința civilă nr.4794/CA/19.12.2013 Tribunalul C________ a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cadrul raportului de audit public intern nr.xxxxxx/22.07.2011 s-a apreciat că în cursul anului 2010 coeficientul de ierarhizare utilizat la transpunerea și încadrarea ipotetică a noilor funcții prin raportare la funcțiile similare la 31.12.2004 a fost stabilit și interpretat deficitar față de normele incidente.

Pârâta a constatat că reclamantul a fost promovat începând cu 15.03.2010, prin dispoziția șefului IPJ S/127/10.03.2010, în funcția de ofițer principal, în conformitate cu HG 70/2004, în gradul de subcomisar de poliție.

Prin HG 154/2010, funcția de ofițer principal II a fost asimilată funcției de ofițer principal II, prevăzută de gradul profesional de comisar de poliție. Astfel, reclamantul a beneficiat de o promovare într-o funcție prevăzută cu grad profesional cu patru trepte mai mare decât gradul profesional deținut, contrar prevederilor art.22 alin.2 Legea 360/2002.

Prin dispoziția șefului IPJ C________ din 23.01.2012 cu aplicabilitate din 23.01.2012 s-a revenit în parte la dispoziția de promovare în sensul că, începând cu 15.03.2010, reclamantul a fost numit în funcția de ofițer I stabilindu-i-se drepturile salariale corespunzătoare.

În urma încheierii procesului verbal de cercetare administrativă din 21.03.2012 s-a emis decizia de imputare nr.1826/22.03.2012 prin care, în temeiul Legii 121/1998, s-a dispus imputarea sumei de 1.627 lei față de reclamant, reprezentând sume încasate nedatorate în perioada 23.01.xxxxxxxxxxxxx12.

Contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de imputare 1826/2012 a fost respinsă de Comisia de soluționare a Contestațiilor din cadrul IPJ C________ prin Hotărârea 2282/2012, soluția fiind menținută de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor prin Hotărârea 221/2012.

Împotriva acestor acte, reclamantul a formulat prezenta acțiune.

Cu privire la criticile formulate de reclamant, s-au reținut următoarele:

1. În ceea ce privește nelegalitatea comisiei de cercetare administrativă, s-a reținut că reclamantul invocă disp. 79 din Instrucțiunile MAI 830/1999 care arată că cercetarea administrativă se poate efectua de către comisia de cercetare administrativă având în componență locțiitori ai comandantului (șefului) unității, șef compartiment stabilite prin ordin de zi pe unitate.

Instanța a apreciat că prevederile art.79 din Instrucțiuni cu privire la componența comisiei de cercetare administrativă nu are caracter imperativ și în niciun caz nu prevede sancțiunea anulării actului în cazul în care în componența comisiei au făcut parte și persoane care nu au calitate de șefi de compartimente, dar care nu au legătură cu producerea pagubei.

S-a reținut de instanță că numirea Comisiei de cercetare administrativă s-a făcut cu respectarea disp. art.22 OG 121/98 și cu respectarea interdicției prevăzute la pct. 79 alin 2 Instrucțiuni nr.830/1999, respectiv că persoanele care au făcut parte din comisie nu au avut legătură cu producerea pagubei.

Cu privire la nelegalitatea comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul IPJ C________, instanța a apreciat criticile reclamantului ca nefondate.

Într-adevăr, în comisie a fost numită ca membru scms de poliție C_____ M____ C____, prin Dispoziția 742/28.05.2012.

La 14.06.2012, aceasta a întocmit un raport prin care a arătat că se află în imposibilitatea soluționării contestației reclamantului întrucât este autorizată să aibă acces doar la informații clasificate la nivelul “secret de serviciu” și nu la nivelul “secret”, sens în care pârâta a procedat la înlocuirea scms C_____ cu insp. pol. I___ M_______.

Reclamantul a depus un exemplar al Hotărârii 2282/2012 semnat de C_____, dar în preambulul hotărârii nemenționându-se și numele inspectorului de poliție I___ M_______, iar pârâta a depus un exemplar al Hotărârii nr.2282/2012 semnat de I___ M_______.

Pârâtul a justificat acest aspect ca fiind o eroare de redactare a hotărârii în sensul că secretarul comisiei din eroare a omis ca în exemplarele 2 și 3 să menționeze corect înlocuirea membrului comisiei, acestea făcându-se doar pe exemplarul nr.1 care a fost depus în instanță.

Instanța de fond a reținut că semnătura de pe exemplarul depus de IPJ C________ pentru inspectorul I___ M_______ este aceeași cu cea de pe exemplarul depus de reclamant, semnătură ce se află în dreptul smcs C_____ M____.

Prin urmare, a apreciat că susținerile pârâtului cu privire la eroarea de redactare a hotărârii este întemeiată iar acest aspect nu poate atrage anularea Hotărârii 2282/2012.

2. Instanța de fond a apreciat că decizia de impunere a fost emisă și comunicată reclamantului conform dispozițiilor legale.

În conformitate cu art.25 alin 4 OG 121/1998 care arată că decizia de impunere se emite în termen de 30 de zile de la data înregistrării procesului verbal de cercetare administrativă și se comunică în termen de 15 zile celui obligat, instanța a reținut că procesul verbal de cercetare administrativă a fost înregistrat sub nr.1818/21.03.2012, decizia de imputare a fost emisă la 22.03.2012 și comunicată la 26.04.2012.

În ceea ce privește termenul de 15 zile prevăzut de art.25 alin 4 OG 121/1998 privind comunicarea deciziei de imputare, instanța a apreciat că nu este un termen imperativ, de decădere, ci un termen de recomandare, așa încât nerespectarea lui nu atrage ineficiența deciziei sub condiția ca aceasta să fi fost comunicată în interiorul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită respectiv 3 ani.

Cu privire la nerespectarea art.22 alin 1 și art.23 OUG 121/1998 s-a reținut că prin raportul de audit invocat s-a recomandat numirea unei comisii în vederea efectuării cercetării administrative pentru stabilirea persoanelor responsabile și a gradului de recuperare a sumelor de bani reprezentate de salariile acordate necuvenit ca urmare a stabilirii greșit a coeficientului de ierarhizare.

Anterior, prin nota raport xxxxx/23.01.2012, șeful IPJ C________ a luat cunoștință de raportul de audit, iar în urma verificărilor s-a constatat că se impune revenirea la dispozițiile de personal pentru un număr de 14 ofițeri de poliție.

A apreciat instanța că data de 23.01.2012 este momentul la care șeful unității a constatat și luat cunoștință de producerea pagubei.

În conformitate cu art.23 alin 1 în termenul de 60 de zile de la data la care șeful unității a luat cunoștință de producerea pagubei s-a dispus efectuarea cercetării administrative (disp. 546/25.02.2012) în urma căreia s-a întocmit procesul verbal de cercetare administrativă din 21.03.2012.

3. Cu privire la susținerile reclamantului în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii materiale a militarilor pentru că nu a avut calitatea de militar invocând art.1 pct. 1-3 Legea 360/2012, s-a reținut că nu sunt fondate.

Conform dispozițiilor art.9 și 2 și art.2 OG 121/1998 raportat la art.63 Legea 360/2012 care prevede că polițistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unității potrivit legislației aplicate personalului civil din M.I. raportat la calitatea reclamantului de polițist, instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile OG 121/1998, și nu Legea 188/1999 cum susține reclamantul.

4. În ceea ce privește nelegalitatea Hotărârii 2282/2012 cu privire la nerespectarea dreptului la apărare, s-a reținut că în cadrul cercetării administrative la 21.02.2012 reclamantul a formulat o cerere de amânare pentru data de 22.02.2012 pentru a fi asistat de apărător și pentru comunicarea unor înscrisuri.

Procesul verbal de cercetare administrativă a fost încheiat la 21.03.2012 cu proces verbal în stare de concept la 22.02.2012.

S-a mai reținut că la 22.02.2012, în conformitate cu dispozițiile legale de comunicare, a prezentat procesul verbal de cercetare administrativă în faza de concept. Reclamantul a fost legal citat și s-a prezentat consemnându-se că nu este de acord cu cele precizate în procesul verbal, obiecțiunile le va prezenta ulterior.

Însă, conform mențiunilor din procesul verbal, reclamantul nu a formulat ulterior obiecțiuni, prin urmare criticile aduse cercetării administrative cu privire la nerespectarea dreptului la apărare sunt nefondate.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că răspunderea patrimonială a reclamantului are ca temei legal OG 121/1998.

În conformitate cu art.20 OG 121/1998 militarii care au încasat sume nedatorate sunt obligați să le restituie.

În fapt, s-a constatat în mod corect și cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale că reclamantul a beneficiat de o promovare într-o funcție prevăzută cu grad profesional cu patru trepte mai mare decât gradul profesional deținut contrar art.23 din Legea 360/2002.

Ulterior, reclamantul a fost numit la 23.01.2012 în funcția corespunzătoare cu drepturi salariale aferente funcției.

În urma cercetării administrative s-a stabilit că reclamantul a încasat necuvenit suma de 1.627 lei reprezentând drepturi salariale necuvenite pentru perioada 23.01.2011 – 22.01.2012, motiv pentru care în conformitate cu art.20 și următoarele OG 121/1998 s-a stabilit răspunderea materială a reclamantului și a fost emisă decizia de impunere.

Chiar dacă nu a existat o culpă a reclamantului privind greșita încadrare în 2011, instanța de fond a reținut că acesta, conform art.20 OG 121/1998, este obligat să restituie sumele nedatorate încasate, proceduraă legală în concordanță cu principiul îmbogățirii fără justă cauză.

Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs reclamantul I_____ N______ L____ R_____, care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, invocând disp. art.304 pct.7, 8 și 9 (v) Cod proc. Civilă.

Recurentul a susținut următoarele critici:

1. Instanța de fond a interpretat greșit legea în soluționarea excepțiilor invocate, motiv de nulitate prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

a) Astfel, instanța a interpretat în mod greșit legea sub aspectul caracterului imperativ în ceea ce privește constituirea comisiei de cercetare administrativă din cadrul M.A.I. – I____________ de Poliție al Județului C________, conform prevederilor pct.79 din Instrucțiunile MAI nr.830/1999, aspect ce atrage nulitatea actului administrativ.

În cazul instituțiilor publice unde legiuitorul a derogat de la normele comune stabilind norme speciale în constituirea unei comisii de cercetare administrativă, dispoziții speciale ce sunt de strictă aplicare, instanța de fond avea obligativitatea să cerceteze cauza din perspectiva legii aplicate.

Însă, instanța de fond s-a mulțumit doar la a descrie excepția, fără însă să o dezbată din perspectiva criticii aduse, respectiv a aplicabilității normelor speciale de constituire a comisiei de cercetare administrativă, făcând trecerea la analiza a celei de-a doua excepții, ce privea nelegalitatea comisiei de soluționare a contestațiilor, invocată distinct.

b) În mod greșit instanța de fond a soluționat excepția de nelegalitate a constituirii comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul I.P.J. C________.

Arată recurentul reclamant, Hotărârea nr.2282/20.06.2012 a fost semnată de către scms C_____ M____ C____ care nu era compatibilă să facă parte din comisie, însă instanța de fond a instituit, în mod greșit o prezumție de eroare strecurată în cuprinsul hotărârii administrative atacate, la momentul redactării.

c) În mod greșit instanța de fond a statuat că au fost respectate dispozițiile legale privind cercetarea administrativă, fără să motiveze în concret acest lucru prin prisma excepției tardivității efectuării cercetării administrative invocate.

Față de prevederile art.22 și art.23 din OG nr.121/1998, cercetarea administrativă a fost tardiv efectuată, ținând cont de faptul că a început la data de 13.06.2012, raportat la data de 25.08.2011, dată la care IGPR a emis raportul de audit și data de 28.12.2011, dată la care IPJ C________ a primit adresa de îndrumare a recuperării pretinsului prejudiciu.

În deciziile administrative atacate se face vorbire la faptul că actul ce a stat la baza efectuării cercetării administrative l-a reprezentat Raportul de Audit Public Intern al Direcției Generale Audit Intern nr.xxxxxx/22.07.2011 aprobat de MAI și înregistrat la IGPR sub nr.xxxxx/25.08.2011.

Ulterior, pârâtele au precizat că deși acest raport de audit a stabilit „unele deficiențe la nivelul drepturilor salariate acordate personalului" de fapt nu acesta ar reprezenta actul primordial de inițiere a comisiei administrative, ci Adresa IGPR nr.xxxxxx/S1/GA/21.12.2011, primită de pârâta IPJ C________ la data de 28.12.2011 și înregistrată sub nr.xxxxxx.

În accepțiunea legii, termenul de efectuare a unei cercetări administrative este de 60 de zile și curge de la data sesizării.

Mai arată recurentul reclamant că actul administrativ inițial nu i-a fost comunicat niciodată și, deși este enunțat în considerentele deciziilor administrative contestate prin prezenta acțiune, ca și primul act ce atestă un pretins prejudiciu cauzat de către reclamantă, acesta nu cuprinde nominal persoanele care au beneficiat de drepturi bănești acordate necuvenit și nici cuantumul acestor sume.

d) Punerea în aplicabilitate a cercetării administrative este tardivă, având în vedere art.22, raportat la ort 23 pct.(1) din OG nr.121/1998, deoarece data luării la cunoștință este 25.08.2011, dată la care a fost înregistrat la IGPR, iar constituirea comisiei de cercetare administrativă s-a făcut la 25.01.2012, după expirarea termenului legal de 60 zile.

Comisia de soluționare a contestațiilor a omis în mod deliberat că, în cadrul Deciziei de imputare nr.1826/22.03.2012, nu sunt menționate prevederile art.2 pct.6 din Instrucțiunile nr.830/1999 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse M.I (norme ce nu sunt publicate în MOF).

În acest sens, recurentul arată că este funcționar public cu statut special - inspector de poliție - funcția de în cadrul IPJ C________ - Serviciul de Investigare a Fraudelor.

Reclamantul a fost promovat în funcție, având la bază Nota-raport privind promovarea în funcție și dispoziția Șefului IPJ nr.S/128/CT/10.03.2010, însă dispoziția de promovare nu i-a fost comunicată niciodată. Consideră că nu sunt întrunite elementele esențiale în atragerea răspunderii materiale a polițistului (art.6 din OG nr.121/1998), aspect asupra căruia instanța de fond era obligată să se pronunțe.

e) În mod greșit instanța de fond a soluționat excepția tardivității comunicării deciziei de imputare nr.1826/22.03.2012, comunicare făcută la data de 26.04.2012, cu mult peste termenul de 15 zile impus de dispozițiile art.25 pct.4 din OUG nr.121/1998.

2. În mod greșit instanța de fond a interpretat actul dedus judecății fără a se pronunța pe mai multe aspecte care vizau nelegalitatea actului atacat, motiv de nulitate prevăzută de dispozițiile 304 pct.8 (v) Cod de procedură civilă.

a) Astfel, în mod greșit instanța de fond s-a pronunțat pe tardivitatea emiterii deciziei de impunere pe considerentul datei cuantumului debitului imputat, când de fapt s-a invocat doar tardivitatea emiterii deciziei (ca și act subsecvent) din perspectiva tardivității efectuării cercetării administrative, excepție întemeiată pe dispozițiile art.22 si 23 din OG 121/1998.

b) Instanța de fond nu s-a pronunțat pe nerespectarea dreptului la apărare, cu efecte asupra legalității Hotărârii nr.2282/20.06.2012, cu raportare la Decizia de Imputare nr.1826/22.03.2012 din perspectiva obligației pârâtei de pune la dispoziție reclamantului recurent actele dosarului de cercetare administrativă și de a răspunde la solicitarea de a putea veni la un termen ulterior pentru a răspunde acuzațiilor în cunoștință de cauză.

Astfel, comisia de jurisdicție din cadrul MAI a încălcat dreptul la apărare, prin neadministrarea tuturor probelor necesare pentru stabilirea cu exactitate a modului de săvârșire a faptei ce a stat la baza imputației și nu a soluționat toate punctele care critică nelegalitatea actului administrativ inițial, cât și cele ulterioare, rezumându-se la a preciza evaziv legalitatea actelor administrative, fără a face trimitere la documente probatorii care au stat la baza soluției date.

Prin urmare, susține recurentul, au fost încălcate dispozițiile art.38 pct.186, pct.189 și urm. din OMAI nr.830/1999.

c) Instanța de fond nu s-a pronunțat nici pe aspectele de discriminare invocate.

În Hotărârea nr.xxxxxx/04.10.2012 cu raportare la decizia de imputare nr.1826/22.03.2013, la art.1 se constată vinovăția reclamantului, iar la art.2 se constată nevinovăția petentului. Astfel, se constată o discriminare a unei persoane, față de un grup de persoane care aveau în sarcină interpretarea și aplicarea normelor de drept în materia funcției publice și salarizarea pe funcția publică, însă au interpretat greșit acte normative și din culpa cărora au fost acordate drepturile necuvenit, discriminare ce este legiferată prin art.1, art.2, art.3 și urm. din OG 137/2000.

3. În mod greșit instanța de fond a considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile OG nr.121/1998 (răspunderea materială a militarilor) când în cauză erau incidente dispozițiile din Legea nr.360/2002, motiv de nulitate prevăzută la art.304 pct. 9 (v) Cod de procedură civilă.

Astfel, reclamantul nu a avut calitatea de militar la data producerii prejudiciului, iar paguba materială nu a fost comisă printr-un fapt ilicit, nu s-a încălcat niciun text de lege din culpă, care să incumbe vinovăția.

A mai arătat recurentul și faptul că Instrucțiunile MI nr.830/1999 nu sunt publicate în Monitorul Oficial, iar aplicabilitatea OG nr.121/1998 nu poate fi pusă în practică datorită căderii în „desuetudine", datorită punerii în aplicabilitate a art.1, art.78, art.81, art.82 pct.(2) din Legea nr.360/2002, rap la art.21 pct.(1) și urm din HG nr.991/2005, coroborat cu art.1, art.5 pct.(1) lit.(f), pct.(3), art.28, art.31, art.62, art.76, art.84, art.85, art.117, art.118 din Legea nr.188/1999 și dispozițiile art.11, art.21) din Legea nr.24/2000.

Folosirea unei prevederi legale care nu a fost și nu este nici în prezent publicată în Monitorul Oficial nu poate fi opozabilă terțelor persoane, mai mult, actul normativ la care se face trimitere ca normă de drept nu poate produce efecte juridice.

Pe fondul cauzei, arată că prin actul atacat nu se stabilește care este diferența între constatările de la art.1 și art.2 din Deciziei de Imputare nr.1826/22.03.2012, când răspunderea este printr-o acțiune (faptă comisivă) sau inacțiune (faptă omisivă).

Pe cale de consecință, suma dată la scădere ar fi imputabilă și persoanelor care au neglijat aplicarea corectă a legislației în domeniul salarizării, persoane care sunt cunoscute prin atribuțiunile stabilite conform fișei postului la nivel de servicii IPJ (Serviciul resurse umane-personal; Serviciul Financiar Contabil; Serviciul Juridic,etc).

În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și anularea Deciziei de imputare nr.1826/22.03.2012 emise de MAI - I____________ de Poliție al Județului C________ și a Hotărârii nr.xxxxx/20.06.2012 emise de MAI - I____________ de Poliție al Județului C________ prin Comisia de Soluționare a Contestațiilor, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat, taxe de timbru și judiciare de timbru, orice alte cheltuieli rezultate din soluționarea cauzei

În drept, a invocat, dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 (v) Cod proc.civilă.

Intimatul pârât M_________ Afacerilor Interne a depus întâmpinare, prin care a invocat lipsa semnăturii recurentului reclamant, cererea fiind semnată doar de avocatul său, fără să fie aplicată ștampilă și fără a avea anexată împuternicirea avocațială, solicitând instanței să pună în vedere recurentului să-și însușească cererea de recurs, iar în cazul în care această lipsă nu va fi acoperită, a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind lovită de nulitate.

Pe aceeași cale a reiterat excepția lipsi calității procesuale pasive a ministerului, arătând că în cauză s-a solicitat anularea unor acte administrative emise de către inspectorul șef al I.P.J. C________, instituție cu personalitate juridică, potrivit art.12 alin.(2) din Legea nr.28/2002; la momentul emiterii actelor contestate între recurentul reclamant și M_________ Afacerilor Interne nu s-a născut niciun raport juridic de drept administrativ, întrucât ministerul nu a emis respectivele acte.

Pe fondul cauzei, a apreciat criticile aduse hotărârii instanței de fond, de către recurentul reclamant, ca fiind nefondate.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este fondat în parte.

Astfel, în ceea ce privește dezlegarea excepțiilor invocate de reclamant, soluția instanței de fond este corectă.

Reclamantul nu a dovedit că prin nerespectarea prevederilor pct.79 din Instrucțiunile MAI nr.830/1999 privitoare la componența comisiei de cercetare administrativă a suferit o vătămare de natură a atrage anularea actului administrativ emis de această comisie.

De asemenea, nu poate fi reținută ca motiv de nelegalitate incompatibilitatea numitei scms C_____ M____ C____, care în urma raportului din 14.06.2012 a fost înlocuită din comisia de soluționare a contestației, menționarea ei în Hotărârea nr.2282/20.06.2012 fiind o simplă eroare materială de redactare a înscrisului.

În referire la tardivitatea efectuării cercetării administrative, se reține că, în temeiul art.23 alin.1 din OG nr.121/1998, „Termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei”.

Într-adevăr, actul ce a stat la baza efectuării cercetării administrative l-a reprezentat Raportul de Audit Public Intern al Direcției Generale Audit Intern nr.xxxxxx/22.07.2011, înregistrat la IGPR sub nr.xxxxx/25.08.2011, care a stabilit unele deficiențe la nivelul drepturilor salariate acordate personalului, însă acest raport a fost înregistrat la Serviciul de Resurse Umane C________ la data de 28.12.2011, iar prin nota raport xxxxx/23.01.2012 a fost adus la cunoștința șefului IPJ C________ care a constatat astfel producerea așa-zisului prejudiciu.

Curtea constată că șeful IPJ C________ a procedat la numirea comisiei de cercetare administrativă prin Dispoziția nr.546/25.02.2012, care a întocmit procesul verbal de cercetare administrativă la data de 21.03.2012, în interiorul celor 60 de zile de la data când șeful IPJ C________ a luat cunoștință de producerea pagubei.

Prin urmare, susținerea recurentului privind începerea cercetării administrative la data de 13.06.2012 este eronată, nefiind susținută de niciun înscris din dosar.

Referitor la aplicabilitatea OG nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, art.2 din acest act normativ prevede că „Răspunderea materială este angajată, în condițiile prezentei ordonanțe, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de militari din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.”

Deși, ulterior demilitarizării poliției, polițiștii au devenit funcționari publici cu statut special, dispozițiile citate nu au fost modificate, astfel încât ele sunt în continuare aplicabile pagubelor produse în cadrul structurilor MAI.

În egală măsură, comunicarea deciziei de imputare cu depășirea termenului de 15 zile nu constituie motiv de nulitate a actului administrativ, fiind o împrejurare ulterioară emiterii lui. Efectul necomunicării deciziei este acela de a-l pune pe destinatar în imposibilitate de a contesta actul, situație ce nu se regăsește în cauză. Totodată, Curtea constată că reclamantului i s-a respectat dreptul la apărare în cadrul procedurii de cercetare administrativă, susținerile acestuia privind neadministrarea tuturor probelor în cauză fiind neîntemeiate în contextul în care nu s-a contestat cuantumul prejudiciului ci legalitatea deciziei de imputare din perspectiva modului în care au fost aplicate actele normative privind salarizarea reclamantului.

Pe fondul cauzei, Curtea reține că raportul de serviciu al reclamantului este în esență un raport de muncă, în temeiul căruia reclamantul prestează un serviciu remunerat.

Conform art.20 alin.1 din OG nr.121/1998, „Militarii care au încasat sume nedatorate sunt obligați să le restituie …”.

Ori, în condițiile în care reclamantul a deținut o anumită funcție, pentru care a primit un salariu corespunzător, nu se poate considera că sumele de bani primite pentru această funcție sunt necuvenite.

Fără a analiza corectitudinea încadrării reclamantului pe funcția deținută, nu poate fi ignorată situația de fapt existentă, respectiv împrejurarea că reclamantul a prestat un anumit serviciu, corespunzător funcției în care a fost încadrat, serviciu pentru care i se cuvenea salariul primit.

Împrejurarea că printr-o dispoziție ulterioară s-a dispus încadrarea corectă în funcție a reclamantului nu schimbă cu nimic situația de fapt expusă, cu atât mai mult cu cât o astfel de dispoziție nu poate avea efect retroactiv și nu poate modifica pentru trecut raportul de serviciu al reclamantului, putând dispune doar pentru viitor.

Din acest punct de vedere, Curtea apreciază că atât dispoziția de imputare, cât și hotărârile de soluționare a contestațiilor sunt nelegale, neputându-se reține un prejudiciu în patrimoniului instituției atâta timp cât reclamantul a exercitat funcția pentru care a fost remunerat, îndeplinind atribuțiile specifice acestei funcții.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurent sunt fondate în parte, urmează a admite recursul în baza art.312 alin.1 și 304/1 Cod procedură civilă și a modifica în tot hotărârea în sensul admiterii acțiunii și anulării Hotărârii nr.221/20.08.2012 emise de M.A.I. – Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, a Hotărârii nr.2282/20.06.2012 emise de M.A.I.- I____________ de Poliție a Județului C________ prin Comisia de Soluționare a Contestațiilor și a Deciziei de Imputare nr.1826/22.03.2012 emise de I____________ de Poliție a Județului C________.

Văzând și disp. art.274 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul reclamant I_____ N______ L____ R_____, domiciliat în C________, ___________________, ______________, apt.16, județ C________, împotriva Sentinței civile nr.4794/19.12.2013 pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul nr.XXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți M_________ AFACERILOR INTERNE - COMISIA DE JURISDICȚIE A IMPUTAȚIILOR, cu sediul în București, Piața Revoluției nr.1, sector 1 și I____________ DE POLIȚIE JUDEȚEAN C________, cu sediul în C________, _________________-106, județ C________.

Modifică în tot hotărârea în sensul că admite acțiunea și dispune anularea Hotărârii nr.221/20.08.2012 emise de M.A.I. – Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, a Hotărârii nr.2282/20.06.2012 emise de M.A.I.- I____________ de Poliție a Județului C________ prin Comisia de Soluționare a Contestațiilor și a Deciziei de Imputare nr.1826/22.03.2012 emise de I____________ de Poliție a Județului C________.

Obligă intimații la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurent.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2014.

Președinte, N_______ C______	Judecător, I______ M______ Ș_____	Judecător, E____ C_____ G______
	Grefier, I______ P___

jud. fond M.C_______

Red.dec.jud. ECGheorma

2 ex./27.06.2014