Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA A II-A CIVILĂ

Decizia Nr. 614/2015

Ședința publică de la 22 Septembrie 2015

Președinte N___ O____

Judecător G_______ C________

Grefier M_____ C_________

Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O__ în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______ împotriva sentinței nr.323/2015 din 5 mai 2015, pronunțată de Tribunalul O__ – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți SC V.I.XXXXXXXXX prin lichidator ACM CORPORATE IPURL și O______ R__________ COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O__, având ca obiect Plângere împotriva rezoluției directorului ORC.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că apelanta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care, constatând cauza în stare de judecată, Curtea reține apelul spre soluționare.

C U R T E A

Asupra apelului constată următoarele:

P___ sentința nr.323/2015 din 5 mai 2015, pronunțată de Tribunalul O__ – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulata de A____________ J________ A FINANTELOR PUBLICE O__ in numele si pentru DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE C______, în contradictoriu cu SC V.I.XXXXXXXXX si O______ R__________ COMERTULUI DE PE L____ TRIBUNALUL O__.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art.1 din OUG nr.116/2009, prin derogare de la prevederile Legii nr.26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competența de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului și, după caz, a altor cereri aflate în competența de soluționare a judecătorului delegat aparține, până la reglementarea activității de înregistrare în registrul comerțului efectuată de registratori comerciali, directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei ori persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Național al R__________ Comerțului.

Totodată, potrivit art. 2 ¹ alin.1 din același act normativ, introdus prin Legea 84/2010, competența de numire a lichidatorului în situațiile prevăzute la art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 31 alin. (4) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, cu modificările și completările ulterioare, aparține directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei ori persoanelor desemnate, care dispune/dispun și cu privire la plata onorariului lichidatorului, în cuantum fix de 1.000 lei.

De asemenea, conform dispozițiilor art. alin. 1, în soluționarea cererilor potrivit art. 1 și 2, directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate autorizează, prin rezoluție, constituirea societăților comerciale, efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerțului, a publicității, precum și înregistrarea în registrul comerțului a declarațiilor-tip pe propria răspundere și a datelor cuprinse în acestea, după caz, conform prevederilor legale în vigoare” iar art. 6 alin. 3 prevede ca împotriva rezoluției directorului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunțare pentru părți și de la data publicării rezoluției sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate”, art. 6 alin. 5 si 6 dispunând ca plângerea formulată împotriva rezoluțiilor directorului oficiului registrului comerțului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se soluționează de urgență și cu precădere, în condițiile dreptului comun” iar „instanța soluționează plângerea în complet alcătuit dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citare. Instanța poate să solicite orice lămuriri și dovezi părții sau informații scrise autorităților competente.

În speță, instanța de fond a reținut că SC V.I.XXXXXXXXX a fost dizolvata la solicitarea AFP O__ numindu-se lichidator judiciar, inlocuit prin Rezolutia 513/23.01.2015 cu lichidator ACM CORPORATE IPURL , acesta intocmind raportul preliminar de lichidare , bilantul de lichidare si bilant de sfarsit de lichidare, aratand ca in patrimoniul societatii nu au fost identificate bunuri conform adresei nr.xxxxx /10.02.2015, societatea nefiind inregistrata cu bunuri mobile sau imobile .

În această situație, tribunalul a considerat că, în mod corect, a fost întocmit raportul de lichidare și, de asemenea, s-a dispus radierea societății din registrul comerțului, reținând că nu are relevanță faptul că societatea comerciala respectivă figurează cu o datorie la bugetul general consolidat al statului, în sumă de 69 lei, câtă vreme lichidatorul judiciar nu a identificat posibilități de plata a acestei sume, prin valorificarea vreunor bunuri ale societății .

Totodată, instanța de fond a apreciat că existența debitului către bugetul de stat nu reprezintă un motiv de neînchidere a operațiunilor de lichidare si de respingere a solicitării de radiere a societății respective, având în vedere si perioada de 10 ani, scursă de la data dizolvării respectivei societăți, precum si necesitatea clarificării situației juridice a acestor societăți comerciale dizolvate, care nu au mai desfășurat activitate, nu au predat documentele si nu au avut posibilitatea achitării tuturor obligațiilor fiscale.

Împotriva sentinței a declarat recurs ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O__ în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Recurenta a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre de radiere a societății, fără a avea în vedere faptul că nu s-au produs dovezi din care să rezulte măsurile întreprinse pentru recuperarea datoriilor cu care figurează societatea la bugetul general consolidat, în cuantum de 91 lei, așa cum rezultă din titlul executoriu nr.80/04.02.2015 emis de Administrația Județeană a Finanțelor Publice O__.

A arătat că, în privința lipsei de bunuri, raportul lichidatorului nu este suficient, hotărârea instanței trebuind să se bazeze pe documente provenite de la autoritățile care dețin evidența bunurilor mobile și imobile, iar, potrivit atribuțiilor conferite lichidatorului se impunea examinarea amănunțită asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de imposibilitate de plată, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.

Recurenta a invocat prematuritatea măsurii, arătând că se impunea o atenție sporită în cadrul acțiunii de identificare a bunurilor și în cadrul acțiunii de stabilire a persoanelor cărora le-ar fi imputabilă starea de incapacitate de plată existând posibilitatea ca bunurile să fie sustrase de la urmărire și, deci datele din evidența organelor locale să nu exprime realitatea.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de radiere și continuării operațiunilor de lichidare până la acoperirea integrală a creanțelor.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.488 pct. 8 C.pr.civ.

Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 22.09.2015, Curtea a recalificat apel calea de atac declarată de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O__ în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______ împotriva sentinței nr.323/2015 din 5 mai 2015, pronunțată de Tribunalul O__ – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în raport de dispozițiile art.3 alin.6 din OUG nr.116/2009, coroborate cu art.7 alin.2 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, în vigoare din data de 15 februarie 2013.

Analizând apelul prin prisma motivelor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 260 alin.1 din Legea nr. 31/1990 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 43/2010 lichidarea societății trebuie terminată în cel mult un an de la data dizolvării, tribunalul poate prelungi acest termen cu perioade de câte 6 luni, dar nu cu mai mult de 24 de luni cumulat, numai pentru motive temeinice.

Alineatele 5 și 6 ale aceluiași articol prevăd obligația lichidatorului de depunere la oficiul registrului comerțului a unui raport privind stadiul operațiunilor de lichidare la împlinirea unui termen de 6 luni de la numire, precum și obligația lichidatorului de depunere a unui nou raport, însoțit, dacă este cazul, și de hotărârea instanței de prelungire a termenului de lichidare, la împlinirea termenului de un an prevăzut la alin. (1), pentru fiecare prelungire a termenului de lichidare fiind necesară hotărârea instanței.

P___ alineatul 8 din art. 260 se stabilește obligația lichidatorului de a depune la registrul comerțului cererea de radiere a societății din registrul comerțului, în termen de 15 zile de la terminarea lichidării.

În conformitate cu dispozițiile aliniatului 10 ale art. 260 dacă în 3 luni de la expirarea termenului menționat la alin. (1), prelungit de tribunal după caz, oficiul registrului comerțului nu a fost sesizat cu nicio cerere de radiere sau cu nicio cerere de numire a lichidatorului, societatea este radiată din oficiu din registrul comerțului.

În cuprinsul OUG nr. 43/2010 legiuitorul a precizat expres că prevederile articolului 260 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 43/2010, se aplică în mod corespunzător tuturor categoriilor de persoane juridice înregistrate în registrul comerțului și se aplică și procedurilor de dizolvare sau lichidare voluntară aflate în derulare la data intrării în vigoare a ordonanței, data de la care curg termenele prevăzute la art. 260 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind data intrării în vigoare a ordonanței de urgență – 15 mai 2010.

Ca urmare, având în vedere, pe de o parte, necesitatea valorificării cât mai rapide și eficiente a drepturilor care se cuvin asociaților, iar pe de altă parte drepturile creditorilor societăților dizolvate, legiuitorul în articolul 260 a limitat durata procedurii de lichidare (forțată sau voluntară) la un interval de 1 an de la data luării hotărârii de dizolvare, cu posibilitatea prelungirii de către instanță, doar pentru motive temeinice, cu încă doi ani.

Cu alte cuvinte intenția legiuitorului a fost aceea ca, indiferent dacă lichidarea va fi încheiată propriu-zis sau nu, la expirarea termenului maximal de 1 an (pentru ipoteza în care nu se cere prelungirea lui) sau de 3 ani, după caz, lichidarea să se considere terminată, din punct de vedere juridic, chiar dacă anumite bunuri nu vor putea fi valorificate, într-un fel sau altul și chiar dacă nu toate datoriile societății vor fi stinse.

În speță, SC V.I.XXXXXXXXX a fost dizolvată prin încheierea nr. 967/21.04.2005, deci cu aproximativ 10 ani în urmă.

În acest context radierea SC V.I.XXXXXXXXX a fost corect dispusă.

Existența datoriei societății în sumă de 69 lei către bugetul general consolidat nu împiedică radierea societății, întrucât legiuitorul a prevăzut radierea la expirarea termenelor indicate în textul art. 260 fără vreo condiționare de acoperire integrală a pasivului societății.

Motivele de apel privind întocmirea unui raport amănunțit privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția imposibilității de plată, identificarea persoanelor cărora imposibilitatea de plată le este imputabilă sunt nefondate, deoarece lichidarea a avut loc în temeiul Legii nr. 31/1990, iar lichidatorul numit a solicitat radierea apreciind că nu sunt întrunite elementele pentru a formula o cerere de deschidere a procedurii insolvenței în cadrul căreia răspunderea organelor de conducere poate fi antrenată.

Cât privește prematuritatea radierii pentru că nu s-au întreprins suficiente măsuri de identificare a bunurilor societății, nici acest motiv nu este întemeiat în condițiile în care lichidatorul a făcut demersuri de identificare a bunurilor societății și a rezultat că societatea nu deține bunuri mobile sau imobile care să poate fi valorificate, așa cum reiese din adresa Primăriei Municipiului Slatina nr.xxxxx /10.02.2015.

Având în vedere considerentele expuse și textele de lege invocate, Curtea constată că apelul este nefondat și, în temeiul art.480 alin.1 N.C.pr.civ., îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O__ în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______ împotriva sentinței nr.323/2015 din 5 mai 2015, pronunțată de Tribunalul O__ – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți SC V.I.XXXXXXXXX prin lichidator ACM CORPORATE IPURL și O______ R__________ COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O__.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2015.

red.jud.GC/

jud.fond T.S________

tehnored.MC

M.C. 25 Septembrie 2015