R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA I CIVILĂ-

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR.904

Ședința publică din data de 24 septembrie 2014

Președinte - M_____ I______ G____

Judecător - V_______ G_______

Grefier - J___ Părcălăbescu

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâtul P______ M_________, domiciliat în _________________________, ________________________ Dâmbovița (la familia P______ N______ și M____) împotriva sentinței civile nr. 2056 pronunțată la 30 decembrie 2013 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu reclamanta P______ E____ F______, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinetul individual de avocatură „G_______ D____” cu sediul în Târgoviște, ______________________, ________________________________.

Apel scutit de taxă de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică la ultima strigare, a răspuns intimata-reclamantă P______ E____ F______ reprezentată de avocat D____ G_______ din Baroul Dâmbovița, lipsind apelantul-pârât P______ M_________.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul este netimbrat.

Avocat D____ G_______, având cuvântul, invocă excepția netimbrării și solicită anularea apelului, având în vedere că pârâtul-apelant, deși a fost citat cu mențiunea de a achita 10 lei taxă judiciară de timbru, nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

În subsidiar, în situația în care se va timbra cererea de apel până la sfârșitul ședinței, solicită să se respingă apelul ca nefondat, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.

Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.

C U R T E A :

Deliberând asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr.XXXXXXXXXXXXX, reclamanta P______ E____-F______, în contradictoriu cu pârâtul P______ M_________, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună recunoașterea hotărârii străine, respectiv a sentinței nr. 60/29.11.2011, pronunțată de către Tribunalul cu Competență asupra cazurilor de Violență împotriva Femeilor Zaragoza, Spania.

În motivarea cererii, se arată că prin sentința sus menționată a fost desfăcută căsătoria părților, încheiată la 18.05.2002, minorul P______ M_________ N______ rămânând în custodia sa chiar dacă autoritatea părintească este exercitată de către ambii părinți, că nu s-a stabilit regim de vizite în favoarea pârâtului, s-a stabilit pensie de întreținere în sarcina acestuia, iar domiciliul băiatului a fost fixat la mamă.

Se mai susține că la acest moment pârâtul se află în România, la adresa de domiciliu indicată în acțiune, iar reclamanta și minorul P______ M_________ N______ locuiesc în Spania și este nevoie de acordul tatălui pentru a putea veni cu minorul în țară, acord pe care acesta nu i-l dă de bună voie, în vederea eliberării actelor necesare venirii și plecării din țară, astfel că a formulat prezenta acțiune pentru a se recunoaște efectele acestei hotărâri și pe teritoriul României.

De asemenea, reclamanta arată că are contract de muncă, copilul urmează cursurile școlii din Spania, practic cei doi își desfășoară viața în această țară, iar tatăl pârât în România, aceasta fiind alegerea sa.

Se solicită admiterea acțiunii, respectiv recunoașterea sentinței nr. 60/29.11.2011.

Reclamantei i s-a pus în vedere să facă dovada citării pârâtului în străinătate cu copia cererii de chemare în judecată, a comunicării sentinței către pârât, precum și a rămânerii definitive a acesteia.

După epuizarea procedurii regularizării, pârâtul a formulat întâmpinare în sensul respingerii cererii reclamantei, pe considerentul că deși art.21-23 din Regulamentul 2201/2003 al Consiliului Europei divorțul pronunțat într-un stat membru este recunoscut automat și în celelalte state membre, fără nicio procedură specială, în considerarea dispozițiilor art.167 din Legea nr.105/1992, sentința menționată nu este definitivă, întrucât el nu a avut cunoștință despre procesul de divorț și nu a fost citat, fiind lipsit de posibilitatea de a se apăra și a exercita căi de atac împotriva acesteia, în condițiile în care din conținutul sentinței traduse reiese că nu a fost prezent la dezbateri, el având dinainte de anul 2008 domiciliul în România.

Pe de altă parte, se susține că menționată sentință îi încalcă flagrant dreptul de a avea legături personale cu minorul M_________ N______ și stabilește în mod arbitrar cuantumul pensiei de întreținere, la 300 de euro lunar, deși se invoca art.146 și 154 din Codul civil spaniol, conform cărora pensia alimentară va fi direct proporțională cu avutul și mijloacele financiare ale persoanei care o plătește și cu nevoile aceluia care o primește.

În opinia pârâtului, conform art.37 din regulamentul citat, partea care solicită recunoașterea unei hotărâri judecătorești ori solicită încuviințarea executării trebuie să prezinte o copie a hotărârii care să întrunească toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale și certificatul menționat la art.39(certificat privind hotărârile judecătorești în materie matrimonială). În afară de aceasta, când este vorba despre o hotărâre în lipsă, partea care solicită recunoașterea sau încuviințarea executării trebuie să prezinte originalul sau o copie certificată pentru conformitate a documentului care stabilește că actul de sesizare a instanței sau actul echivalent a fost notificat sau comunicat părții care nu s-a prezentat sau orice document care arată că pârâtul a acceptat hotărârea în mod neechivoc.

În drept se invocă Legea nr.105/1992 și Regulamentul C.E.2201/2003.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 2056 pronunțată la 30 decembrie 2013, Tribunalul Dâmbovița a admis cererea, în sensul că a recunoscut sentința nr. 60/29.11.2011 pronunțată de Tribunalul cu Competență asupra cazurilor de Violență împotriva Femeilor Zaragoza, Spania.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în speță cererea dedusă judecății a fost formulată după data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, iar în conformitate cu prevederile art.1093 din acest act normativ, în sensul prezentului titlu (Titlul III-Eficacitatea hotărârilor străine) termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicție contencioasă sau necontencioasă ale instanțelor judecătorești, cele notariale sau ale oricăror autorități competente dintr-un sta nemembru al Uniunii Europene.

Prin urmare, hotărârea în litigiu fiind pronunțată în Spania, țară membră a Uniunii Europene, cauza de față intră sub incidența Regulamentului 2201/2003 al Consiliului Europei, în condițiile în care Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat, invocată în apărare, a fost abrogată în mod expres prin art.83 lit.e) din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederile art.37 din acest Regulament, partea care solicită sau contestă recunoașterea ‚unei hotărâri judecătorești ori solicită încuviințarea executării silite trebuie să prezinte o copie a hotărârii care să întrunească toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale și certificatul menționat la art.39 și în afară de aceasta, în cazul în care este vorba despre o hotărâre în lipsă, trebuie să se prezinte originalul sau o copie certificată pentru conformitate a documentului care stabilește că actul de sesizare a instanței sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat părții care nu s-a prezentat sau orice document care arată că pârâtul a acceptat hotărârea în mod neechivoc.

Din înscrisurile înaintate de reclamantă la filele 40-65, în copie certificată și în traducere legalizată, la data de 13.04.2011, tribunalul a reținut că instanța străină a dispus ca poliția să afle și să raporteze domiciliul lui M_________ P______, pentru a fi somat în legătură cu acțiunea de divorț promovată de reclamanta P______ E____ F______(fila 40).

La 4 mai 2011(fila 41), Secția de poliție din Delicias Zaragoza a constatat că la domiciliul indicat pentru pârât nu locuiește această persoană, iar după consultarea Serviciului Municipal de Evidență a Populației și a Bazei de Date a Comisariatului Superior de Poliție, nu figurează date referitoare la o nouă schimbare de locuință, urmând a se continua identificarea, adresa fiind atașată la dosar(fila 40 verso) și comunicată părților.

S-a mai avut în vedere că la 6.07.2011, ca urmare a rezultatului negativ al demersurilor efectuate pentru cunoașterea domiciliului sau reședinței actuale a lui M_________ P______, în conformitate cu dispozițiile art.156.4 și 164 din Codul de procedură civilă spaniol, s-a dispus citarea pârâtului prin afișarea citației la avizierul instanței(fila 41 verso), procedură care s-a repetat și la 21.09.2011(fila 42), iar la 29.11.2011 s-a pronunțat hotărârea de divorț în contumacie(fila 43), motiv pentru care s-a hotărât ca aceasta să-i fie notificată pârâtului prin afișare la avizierul Departamentului Judiciar și prin publicare în Monitorul Oficial al provinciei.

Tot astfel, din adresa de la fila 44 reiese că s-a dispus comunicarea sentinței la 18.01.2012, la 17.01.2013(fila 45 verso și fila 46) s-a constatat caracterul definitiv al hotărârii, după ce procuratorul reclamantei a făcut dovada publicării acesteia în Monitorul Oficial, iar la 12 martie, în același an sentința a fost retrasă din avizierul Judecătoriei(fila 45).

Instanța a mai reținut că pârâtul nu contestă că s-a aflat în străinătate împreună cu familia sa, dar susține fără a dovedi că încă din anul 2008 s-a întors în țară, or cartea sa de identitate transmisă prin fax, nu probează această susținere.

În acest context, tribunalul a apreciat că instanța străină a soluționat cauza în lipsa pârâtului, dar cu respectarea dispozițiilor legale, dispunând toate măsurile procedurale care să asigure caracterul contradictoriu al judecății, realizând atât procedura de citare cât și pe cea de comunicare, prin publicitate, similar procedurii române.

S-a mai arătat că în condițiile în care se prezumă că la un moment dat pârâtul avea reședința bine determinată, astfel cum rezultă din înscrisurile netraduse, depuse de reclamantă privitoare la atribuirea unui număr de identitate în Registrul central pentru străini, la contractul de închiriere a apartamentului în care părțile au locuit și în care reclamanta susține că locuiește și în prezent împreună cu fiul său, contractul de muncă prelungit lui M_________ P______ până la 14.05.2008, dovada încasării ajutorului de șomaj în anul 2009, din înscrisurile dosarului nu rezultă că acesta a anunțat schimbarea reședinței în străinătate și nici data certă a revenirii sale în România.

În acest context, instanța a apreciat că nu se poate face abstracție de faptul că procedura jurisdicțională străină s-a desfășurat în conformitate cu legea spaniolă, considerent pentru care, se concluzionează că sentința în cauză este definitivă, în condițiile art.37 din Regulamentul Consiliului Europei, urmând a se pronunța recunoașterea acesteia.

Conchide instanța că, atât din susținerile reclamantei, cât și parțial din întâmpinare, reiese că motivul principal al opoziției pârâtului la recunoașterea hotărârii străine este cuantumul pensiei de întreținere, or reclamanta pretinde că scopul urmărit este întocmirea formalităților necesare deplasării copilului în și din România în străinătate, mai ales că de la data separării părților, pârâtul nu a dovedit că a contribuit în vreun fel, în mod voluntar, la întreținerea fiului său dar nici împrejurarea că reclamanta i-ar fi solicitat să procedeze în acest sens.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul P______ M_________, care a susținut că instanța de fond a admis acțiunea petentei dispunând recunoașterea efectelor hotărârii judecătorești 60/2011 în materie matrimoniala pronunțata de Tribunalul din Zaragoza, fără a verifica daca în speța sunt îndeplinite condițiile impuse de Capitolul III din Regulamentul 2201/2003 al Consiliului Europei care instituie prevederile legate de recunoașterea hotărârilor pronunțate de către instanțele statelor membre ale CE.

Deși, în principiu conform prevederilor art. 21-23 din Regulament, un divorț pronunțat ___________________ va fi recunoscut în mod automat de celelalte state membre fără nicio procedura speciala, totuși, oricare parte interesată poate cere instanțelor să nu recunoască o hotărâre de divorț.

Înalta Curte de Casație si Justiție, investita cu soluționarea unui recurs în materia recunoașterii în România a efectelor juridice ale unei hotărâri străine (exequatur) a decis: „Pentru stabilirea pe deplin a împrejurărilor de fapt, se vor analiza în mod corespunzător aspectele privind caracterul definitiv al sentinței sau lipsa acestui caracter, modul în care a fost îndeplinita procedura de citare în cauza ce a format obiectul litigiului în care s-a pronunțat aceasta sentința, aspectele privind competenta instanței, pentru a se stabili, legal si temeinic, în ce măsura poate fi atrasa incidența prevederilor art. 167 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat".

De asemenea, prin Decizia nr. 4119 din 17 octombrie 2003, Curtea a decis: „daca pârâta a lipsit la termenul de dezbateri în fond și nu i s-a înmânat hotărârea, aceasta nu este definitiva potrivit legii statului unde a fost pronunțata, așa încât prima condiție prevăzuta de art. 167 din Legea nr. 105/1992 nu este îndeplinită. Cu privire la regularitatea citării si comunicării hotărârii, se aplica regula „locus regit formam actus", conform căreia emiterea citației este supusa legii statului de unde provine, iar primirea ei trebuie efectuata în condițiile legii domiciliului pârtii în cauza. Nerespectarea acestor dispoziții legale atrage respingerea cererii de recunoaștere în România cu efecte juridice depline a hotărârii de divorț pronunțate în străinătate".

Apreciază apelantul că, în cauză, nu s-a făcut dovada că hotărârea este definitiva potrivit legii statului unde a fost pronunțată, nu s-a depus Anexa I și nici nu s-a făcut dovada că hotărârea a fost comunicata Oficiului Stării Civile R____, locul încheierii căsătoriei.

Conform practicii judiciare constante, "dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, trebuie să se constate, de asemenea, că i-a fost înmuiată în timp util citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și ea i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii. Caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în fața instanței străine, poate fi invocat numai de către acea persoană".

Conform art.37 din Regulament " (1) Partea care solicită recunoașterea unei hotărâri judecătorești ori solicită încuviințarea executării trebuie să prezinte o copie a hotărârii care să întrunească toate condițiile necesare în vederea stabilirii autenticității sale și certificatul menționat la articolul 39 (Certificat privind hotărârile judecătorești în materie matrimonială) -Anexa I; (2) în afară de aceasta, în cazul în care este vorba despre o hotărâre în lipsă, partea care solicită recunoașterea sau încuviințarea executării trebuie să prezinte: originalul sau o copie certificată pentru conformitate a documentului care stabilește că actul de sesizare a instanței sau un act echivalent a fost notificat sau comunicat părții care nu s-a prezentat sau orice document care arată că pârâtul a acceptat hotărârea în mod neechivoc.”

Susține apelantul că a fost lipsit de posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva sentinței pronunțata de instanța spaniolă, din conținutul sentinței rezultând că nu a fost prezent la dezbateri, întrucât din anul 2008 a avut domiciliul în România.

În raport de motivele invocate, se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În ședința publică din data de 24 septembrie 2014, intimata a invocat excepția netimbrării cererii de apel, iar instanța a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, excepția netimbrării cererii, Curtea constată că aceasta este întemeiată, potrivit considerentelor ce urmează:

Dreptul privind accesul la justiție, consacrat prin dispozițiile art.21 alin. 1 din Constituția României nu presupune gratuitatea acestuia, aspect stabilit de Curtea Constituțională, care a reținut că instituirea taxei de timbru este o aplicare a principiului reglementat de art. 56 din Constituție, potrivit căruia „cetățenii au obligația să contribuie , prin impozite și prin taxe , la cheltuielile publice”.

Prin urmare, stabilirea în sarcina justițiabililor a obligației de plată a unei taxe judiciare de timbru nu reprezintă o ingerință în dreptul de acces liber la justiție, garantat prin prevederile art.6 par.1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, în măsura în care scopul instituirii acesteia îl reprezintă buna funcționare a justiției, iar cuantumul său nu este excesiv, neimpunând justițiabilului o sarcină exorbitantă de natură a leza dreptul acestuia în substanța sa.

În cauză, instanța a pus în vedere apelantului să achite o taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei stabilită în raport de dispozițiile art.23 din OUG nr. 80/2013.

Conform art. 33 din OUG nr. 80/2013 taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. În art. 197 din noul Cod de procedură civilă se menționează că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. În același text se prevede că netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condițiile legii.

Potrivit art. 39 din OUG nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate.

În condițiile în care apelantul, până la termenul din 24 septembrie 2014, nu s-a conformat obligației de a achita taxa de timbru stabilită în sarcina sa, în cuantum de 10 lei, în baza art.197 alin.1 din noul Cod de procedura civilă, instanța va admite excepția invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va anula apelul pentru netimbrare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite excepția netimbrării.

Anulează, pentru netimbrare, apelul formulat de pârâtul P______ M_________, domiciliat în _________________________, ________________________ Dâmbovița (la familia P______ N______ și M____) împotriva sentinței civile nr. 2056 pronunțată la 30 decembrie 2013 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu reclamanta P______ E____ F______, cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinetul individual de avocatură „G_______ D____” cu sediul în Târgoviște, ______________________, _______________, județ Dâmbovița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2014.

Președinte, Judecător,

M_____ I______ G____ V_______ G_______

Grefier,

J___ Părcălăbescu

Red. PJ

4 ex/ 29.09.2014

j.f. A________ S____

d.f. XXXXXXXXXXXXX Tribunalul Dâmbovița

operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3120