Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL A___ I____

SECTIA PENALA SI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ Nr. 21/A/2015

Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ L____ O_____

Judecător S____ T___

Grefier A____ B____

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel A___-I____ reprezentat de procuror A___ F_____

Pe rol judecarea apelului exercitat de P________ de pe lângă Judecătoria Orăștie împotriva sentinței penale nr. 62 din data de 23.09.2014, pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul intimat G_______ A___ M_____ asistat de avocat C_____ A___ F______ apărător ales.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apărătorul ales al inculpatului intimat susține că inculpatul G_______ A___ M_____ este de acord să desfășoare muncă în folosul comunității.

S-a procedat la luarea unei declarații în acest sens care este atașată la dosarul cauzei.

Nefiind alte cereri de formulat , excepții de invocat, chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat în cauză.

Reprezentanta parchetului având cuvântul solicită admiterea apelului declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Orăștie însă modifică motivele de apel scrise și susține că legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal ordonanța nr.195/2002 și solicită condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din această ordonanță. Legea penală mai favorabilă este acest text de lege și nu noul cod deoarece limitele de pedeapsă sunt aceleași dar în ce privește modalitatea de executare susține că prevederile art.81 din vechiul cod penal sunt mai favorabile inculpatului decât art.91 din Noul Cod penal care i-a fost aplicat.

Solicită admiterea apelului, să se constate că legea penală mai forabilă este vechiul cod penal , să se dispună condamnarea inculpatului la aceiași pedeapsă de 9 luni închisoare , reținând și prevederile privind recunoașterea vinovăției cu aplicarea art.81 din vechiul cod penal.

Apărătorul ales al inculpatului intimat avocat C_____ F______ având cuvântul susține că sunt de acord cu reglementările și precizările reprezentantei parchetului.

Inculpatul intimat G_______ A___ M_____ în ultimul cuvânt susține că nu dorește să spună nimic.

CURTEA DE APEL

Prin sentința penală nr. 62 din data de 23.09.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, Judecătoria Orăștie a hotărât următoarele :

În baza art.335 al.1C. pen. a condamnat pe inculpatul G_______ A___ M_____, fiul lui G_______ și M______, născut la data de 18.05.1991, în mun. Orăștie, jud. Hunedoara, cu domiciliul în Orăștie, _____________________________________________, posesor CI sr. HD nr.xxxxxx, CNP xxxxxxxxxxxxx, studii liceale, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a stabilit ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Orăștie, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință a reținut Judecătoria Orăștie că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Orăștie emis în dosarul nr. 416/P/2014 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului G_______ A___ M_____ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. și ped. de art. 335 alin.1 Cod penal.

În actul de sesizare al instanței, s-a reținut că, la data de 11.05.2013, agenții de poliție din cadrul Biroului Rutier al municipiului Orăștie, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu privind controlul și supravegherea traficului rutier pe ______________________________ Orăștie, au oprit pentru control autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX. În urma legitimării, s-a stabilit că autovehiculul era condus de către numitul G_______ A___ M_____, iar, potrivit adresei nr. 1226/20.05.2013 a SRPCIV Hunedoara, acesta nu poseda permis de conducere la data constatării faptei.

Analizând actele și lucrările dosarului, din prisma probelor administrate, Judecătoria Orăștie a reținut că la data de 11.05.2013, inculpatul G_______ A___ M_____ a condus autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX pe raza municipiului Orăștie, fiind oprit în trafic de către organele de poliție și, urmare verificărilor efectuate, s-a constatat că inculpatul nu deține permis de conducere.

În drept, fapta inculpatului recunoscută integral de acesta și pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză (martori, adresa nr.1126/20.05.2013 emisă de Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor), a apreciat prima instanță că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere prev. și ped. de art.335 alin.1 Cod penal.

Instanța a reținut că inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art.374 alin.4 Cod pr. pen., recunoscând în totalitate fapta comisă și solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

La individualizarea pedepsei ce a aplicat-o inculpatului, instanța a reținut pericolul social al faptei și al făptuitorului, lipsa antecedentelor penale, precum și prevederile art.396 alin.10 C. pr. pen, în sensul că limitele de pedeapsă prevăzute de dispozițiile art.335 alin.1 C.penal se reduc cu o treime.

Prin urmare, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 9 luni închisoare este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei.

Pentru aceste considerente, în baza art.396 alin.10 raportat la art.335 alin 1 C.penal, instanța a condamnat pe inculpatul G_______ A___ M_____, la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a alege, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a stabilit ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Orăștie, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a exercitat calea de atac a apelului P________ de pe lângă Judecătoria Orăștie criticând sentința primei instanțe pentru nelegalitate.

În motivarea apelului său a arătat P________ de pe lângă Judecătoria Orăștie că sentința primei instanțe este nelegală pentru mai multe considerente:

-inculpatul a solicitat aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii prevăzută de art. 375 din Codul de procedură penală și ca urmare reducerea cu o treime a pedepsei ce va fi aplicată. Instanța de judecată, în mod greșit, în baza dispozițiilor a5rt. 335 alin. 1 din Codul penal a dispus condamnarea inculpatului. Condamnarea inculpatului trebuia dispusă în baza dispozițiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală raportat la art. 375 alin. 1 din Codul penal.

-prima instanță l-a obligat pe inculpat la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității. Or această măsură nu poate fi dispusă decât dacă inculpatul și-a manifestat acordul în acest sens. În cauza de față lipsește acordul inculpatului.

-oral, în fața instanței de apel, reprezentanta Ministerului Public a arătat că legea penală mai favorabilă ce se impune a fi aplicată în prezenta cauză este cea în vigoare anterior datei de 01.02.2014 datorită modalității de individualizare a executării pedepsei.

Verificând hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, prin prisma criticilor formulate și în baza propriei aprecieri, Curtea de Apel A___ I____ constată că apelul exercitat de P________ de pe lângă Judecătoria Orăștie este fondat pentru considerentele ce urmează.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză rezultă că starea de fapt reținută de către prima instanță, Judecătoria Orăștie, este corectă, fiind dovedită săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, respectiv pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere .

Astfel, fapta inculpatului G_______ A___ M____ din data de 11.05.2013 de a conduce pe drumurile publice din Municipiul Orăștie un autoturism deși nu poseda permis de conducere întrunea, la momentul săvârșirii ei, elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Starea de fapt, astfel cum mai sus succint a fost prezentată, este susținută de mijloacele de probă administrate atât în faza de urmărire penală cât și declarația inculpatului din fața Judecătoriei Orăștie, declarație în cuprinsul căreia a arătat că recunoaște fapta săvârșită. Mai susține inculpatul că a comis fapta în maniera descrisă în actul de trimitere în judecată și că dorește să uzeze de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii(fila 36 dosar prima instanță).

În fața instanței de apel, inculpatul a avut aceeași atitudine sinceră recunoscând fapta (fila 12) . În plus, a mai învederat inculpatul instanței de apel împrejurarea că este de acord să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, în măsura în care va fi găsit vinovat și condamnat pentru fapta săvârșită.

Pentru a concluziona cu privire la aceste prime aspecte, reținem noi că Judecătoria Orăștie a stabilit o corectă stare de fapt și în mod întemeiat a ajuns la concluzia vinovăției inculpatului și a necesității stabilirii unei pedepse.

În mod netemeinic însă prima instanță, Judecătoria Orăștie, a stabilit că legea penală mai favorabilă ce se impune a fi aplicată în cauză este cea în vigoare după data de 01.02.2014.

O primă mențiune ce se impune a fi făcută, și cu aceasta răspundem criticii Ministerului Public, susținută oral în fața instanței de apel, este legată de faptul că, din punctul nostru de vedere, analizând incidența dispozițiilor art. 5 din Codul penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în prezenta speță, ajungem la concluzia că legea penală mai favorabilă este vechea reglementare din O.U.G. nr. 195/2002 și din Codul penal din 1969.

La momentul analizei noastre am pornit de la cele două texte de lege a căror incidență în prezenta cauză trebuie discutată.

Potrivit dispozițiilor art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

Potrivit dispozițiilor art. 335 alin. 1 din Codul penal conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Deși condițiile de incriminare, condițiile de tragere la răspundere penală și limitele de pedeapsă sunt identice în vechea și noua reglementare, ajungem la concluzia că reglementarea anterioară datei de 01.02.2014 este mai favorabilă dar nu prin prisma felului și a limitelor de pedeapsă(identice în ambele reglementări) ci prin prima modalității de individualizare a executării pedepsei principale ce poate fi aplicată în concret inculpatului. Vechea reglementare, Codul penal din 1969 sub imperiul căruia inculpatul a săvârșit infracțiunea, la data de 11.05.2013( și nu la data de 11.05.2014, așa cum eronat menționează Ministerul Public în cuprinsul motivelor de apel), permitea instanței de judecată să suspende condiționat executarea pedepsei principale fără ca pe durata termenului de încercare acesta să fie supus vreunei constrângeri suplimentare. Din punctul nostru de vedere această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei se impune în prezenta cauză.

Ajungând în acest punct trebuie să precizăm că , identificând legea veche ca fiind lege penală mai favorabilă sub aspectul sancțiunii aplicate(mai exact a modalității de individualizare a executării acesteia), vom stabili încadrarea juridică a faptei în dispozițiile vechii reglementări(art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002) și, după analiza criteriilor generale de individualizare a pedepsei din anterioara reglementare(art. 72 din Codul penal din 1969), vom stabili o pedeapsă a cărei modalitate de executare o vom individualiza potrivit acelorași dispoziții legale(Codul penal din 1969), respectând în acest mod Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale .

Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei am apreciat la modul general că, pentru ca politica penală, privită sub aspectul acțiunii de combatere a criminalității, să-și atingă obiectivul-reducerea treptată a fenomenului infracțional-este necesar ca fiecare pedeapsă concretă să-și îndeplinească, prin constrângerea pe care o implică, funcțiile de intimidare și reeducare, căci numai astfel scopul pedepsei, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, va putea fi atins.

Dar orice pedeapsă își poate îndeplini în mod eficient aceste funcții influențând conduita celui condamnat doar dacă este adecvată, adaptată cazului concret. Aceasta înseamnă că, la stabilirea genului, cuantumului și modului său de executare, trebuie să se țină seama de un ansamblu de date, împrejurări și situații specifice, care, în cazul supus judecății, caracterizează conținutul concret al infracțiunii, condițiile în care fapta a fost săvârșită și persoana făptuitorului. Pe de altă parte o pedeapsă este aptă a-și îndeplini funcțiile și realiza scopul numai dacă, atât în faza judecății, cât și în faza executării este perfect individualizată.

Individualizarea pedepsei, instituție al cărei fundament juridic se află în dispozițiile Capitolului V din Titlul III al Părții generale a Codului penal – principiul individualizării fiind un principiu fundamental al dreptului penal- apare astfel ca fiind unul dintre instrumentele de realizare a politicii penale.

Individualizarea pedepsei trebuie să dea expresie, practic-în alegerea sancțiunii și în determinarea concretă a sancțiunii alese-tuturor orientărilor politicii penale. Pedeapsa concretă, rezultat al operației de individualizare, trebuie să fie o expresie echilibrată a constrângerii și reeducării; trebuie să fie umană, adică să nu fie excesivă față de necesitățile reeducării și să nu înjosească demnitatea celui condamnat, ceea ce nu exclude fermitatea și intransigența; trebuie să fie stabilită în limitele legii și cu respectarea strictă a cerințelor prevăzute de lege.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce instanța o aplică inculpatului trebuie să aibă în vedere criteriile generale prev. de art. 72 din Codul penal din 1969 și anume dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Inculpatul este acuzat de săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere. Inculpatul a comis infracțiunea în timpul zilei și pe un tronson de drum public din Municipiul Orăștie. Infracțiunea săvârșită este sancționată de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani. În cauză urmează a fi reținută incidența cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală de vreme ce inculpatul a înțeles să uzeze de procedura de judecată în cazul recunoașterii învinuirii, împrejurare de natură a atenua răspunderea penală. În fine, inculpatul a avut în mod constant o atitudine sinceră, nu este recidivist, s-a prezentat atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel, arătând prin atitudinea sa că înțelege gravitatea faptei săvârșite și că regretă încălcarea dispozițiilor legale.

Stabilirea unei pedepse de 8 luni închisoare a cărei executare va fi suspendată condiționat, în baza prevederilor art. 81 alin. 1 din Codul penal din 1969 pe o durată de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 din Codul penal din 1969 , este în măsură a asigura scopul preventiv și funcția educativă a pedepsei.

Atitudinea constant sinceră a inculpatului, regretul manifestat, prezența sa în fața primei instanțe și a instanței de apel, lipsa oricăror antecedente penale, justifică aprecierea noastră că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei.

Văzând prevederile art. 12 din Legea nr. 187/2012 vom face aplicarea art. 71 alin. 2 din Codul penal din 1969 și vom interzice inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b din Codul penal din 1969.

Deși art. 71 alin. 2 din Codul penal din 1969 impunea interzicerea automată a drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a, b și c din Codul penal din 1969 în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii , în momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei , până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei , instanța a trebuit să aibă în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție în recurs în interesul legii . Potrivit acestei decizii , obligatorie conform art. 414² alin .3 din Codul de procedură penală din 1968 , dispozițiile art. 71 din Codul penal din 1969 referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că , interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a – c din Codul penal din 1969 nu se va face în mod automat , prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată , în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal din 1969 . Recursul în interesul legii pronunțat de instanța supremă în materie este în deplină concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c. Marii Britanii.

Ca atare , în prezenta cauză , considerăm că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală , prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și b din Codul penal din 1969 , respectiv , dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, activități ce presupun responsabilitatea sa civică și personală , încrederea publică sau exercițiul autorității - motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei . Față de aceste dispoziții și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze , apreciem că în speță nu se impune interzicerea celorlalte drepturi civile, acestea neavând nici o legătură cu prezenta cauză.

Motivele scrise invocate de Ministerul Public nu mai prezintă relevanță la acest moment. Omisiunea instanței de a indica în cuprinsul dispozitivului sentinței de condamnare dispozițiile art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, am înlăturat-o prin condamnarea inculpatului în baza dispozițiilor din reglementarea în vigoare până la data de 01.02.2014 și prin reținerea în cuprinsul deciziei a cauzei de reducere a pedepsei. Omisiunea primei instanțe de a solicita acordul expres al condamnatului pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității am complinit-o prin audierea acestuia. În același timp rămâne fără obiect acordul manifestat atâta timp cât am stabilit o altă modalitate de executare a pedepsei.

Pentru a concluziona, va admite apelul exercitat de P________ de pe lângă Judecătoria Orăștie împotriva sentinței penale nr. 62 din data de 23.09.2014, pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Va desființa sentința penală apelată în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și individualizarea judiciară a pedepsei și, judecând cauza în aceste limite:

În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 din Codul penal și a art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală va condamna inculpatul G_______ A___ M_____ la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 va face aplicarea art. 71 alin. 2 din Codul penal din 1969 și va interzice inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b din Codul penal din 1969.

În baza art. 81 alin. 1 din Codul penal din 1969 va suspenda condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 din Codul penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal.

Va menține dispoziția din sentința primei instanțe cu privire la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul exercitat de P________ de pe lângă Judecătoria Orăștie împotriva sentinței penale nr. 62 din data de 23.09.2014, pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Desființează sentința penală apelată în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile și individualizarea judiciară a pedepsei și, judecând cauza în aceste limite:

În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 din Codul penal și a art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală condamnă inculpatul G_______ A___ M_____ la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 face aplicarea art. 71 alin. 2 din Codul penal din 1969 și interzice inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b din Codul penal din 1969.

În baza art. 81 alin. 1 din Codul penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 din Codul penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1969 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale suspendă și executarea pedepsei accesorii.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal.

Menține dispoziția din sentința primei instanțe cu privire la obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2015.

Președinte Judecător

G_______ L____ O_____ S____ T___

Grefier,

A____ B____

Red./tehnored. G.L.O

02.03.2015

J.F.T______ M.