R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TÂRGU M____

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA PENALĂ Nr. 84/A

Ședința publică din 16 februarie 2015

Completul compus din:

Președinte: M______-R_____ C____

Judecător I_____-C_________ B____

Grefier D_____ M__

Cu participarea doamnei procuror R_____ G____ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu M____.

Pe rol judecarea apelului declarat de către inculpatul S______ Ș_____ (fiul lui Ș_____ și C_______, născut la data de 05.04.1994, domiciliat în com. Ernei, ____________________, județul M____) împotriva sentinței penale nr. 1271 din 03 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M____ în dosarul nr. XXXXXXXX/2014.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă partea civilă intimată N____ K____ X____ și doamna interpret autorizat de limbă maghiară P__ J____ lipsă fiind inculpatul apelant S______ Ș_____ și partea civilă intimată F_____ I_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul asupra cauzei, după care:

Se constată că, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 2 din dosarul instanței de apel, inculpatul a declarat apelul la data de 30 decembrie 2014 iar din înscrisul aflat la fila 282 din dosarul primei instanțe rezultă că bunicul inculpatului a recepționat dispozitivul sentinței penale nr. 1271 din 03 decembrie 2014 la data de 08 decembrie 2014, dată de la care începe să se calculeze termenul imperativ reglementat de legiuitor în art. 410 Cod procedură penală. Termenul de 10 zile pentru declararea apelului s-a împlinit la data de 22 decembrie 2014. Față de data certă a declarării apelului instanța, în baza rolului activ care-i revine, invocă tardivitatea căii de atac exercitate.

Reprezentanta parchetului achiesează la excepția tardivității apelului declarat de inculpat în cauză invocată de către instanță, din oficiu.

Partea civilă intimată F_____ I_____ precizează că este vorbitor de limba română, nu are nevoie de traductor. Față de excepția invocată este de acord cu respingerea ca tardiv a apelului declarat de inculpat. Nu formulează pretenții pentru cheltuielile ocazionate cu deplasarea pentru termenul de astăzi.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra prezentului apel:

La data de 03.12.2014, Judecătoria Tg.M____ a pronunțat sentința penală nr.1271 prin care în temeiul art. 386 Cod de procedura penala, a admis propunerea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu in sarcina inculpatului S______ Ș_____, a schimbat încadrarea juridică in infracțiunile de furt calificat prev de art. art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. d, alin.2 lit.b Cod penal si tentativă la furt calificat, prev de art. 32 Cod penal, raportat la art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 3 cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, a art. 113 si urm Cod penal si cu aplicarea art. 5 Cod penal.

In temeiul 396 alin. 1, 2 Cod de procedura penala, raportat la art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. d, alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art. 113 si urm Cod penal si cu aplicarea art. 5 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul S______ Ș_____ pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

In temeiul 396 alin. 1, 2 Cod de procedura penala, raportat la art. 32 Cod penal, raportat la art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 113 si urm Cod penal si a art. 3 si 5 Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat.

In temeiul art. 105 Cod penal, a anulat liberarea inculpatului din executarea măsurii de 3 ani si 6 luni internare, _________________ detenție, aplicată prin sentința penală nr. 608/2014 a Judecătoriei Targu-M____

In temeiul art. 129 alin.1 Cod penal, a aplicat petentului măsura educativă unică de 4 ani internare _________________ detenție, pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat si pentru care i-au fost aplicate pedepse prin sentințele penale nr. 1127/2011, nr. 500/2013 si nr. 1122/2013 ale Judecătoriei Targu-M____, înlocuite si contopite ulterior prin sentințele penale nr. 346/2014 si nr. 608/2014 ale aceleiași instanțe, prin care i-au fost aplicate masuri educative.

In temeiul art. 125 alin.3 Cod penal, a dedus din măsura educativă, aplicată, perioada din 17.09.xxxxxxxxxxxxx12 si din 17.10.xxxxxxxxxxxxx14, inclusiv.

In temeiul art. 397 Cod de procedura penala, raportat la art. 19 Cod de procedura penala, raportat la art. 998 Cod civil din 1864, cu aplicarea art. 5 din Legea nr. 71/2011, a admis in parte acțiunea civilă formulată de partea civila N____ K____ X____, și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 900 lei, reprezentând despăgubiri civile, către partea civila N____ K____ X____.

In temeiul art. 397 Cod de procedura penala, raportat la art. 998 Cod civil din 1864, cu aplicarea art. 5 din Legea nr. 71/2011, a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civila F_____ I_____.

In temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedura penala, a obligat inculpatul la plata sumei totale de 460 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 140 lei erau aferenți fazei de urmărire penală.

Instanța de fond, la adoptarea acestei soluții, a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Targu-M____ din data de 20.06.2012, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea in judecată a inculpatului S______ Ș_____, sub aspectul savarsirii infracțiunilor de furt calificat, prev de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.i, Cod penal din 1969, violare de domiciliu, prev de art. 192 alin.1 Cod penal din 1969, tentativă la furt calificat, prev de art. 20 Cod penal din 1969, raportat la art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit.i, Cod penal din 1969, toate cu aplicarea 33 lit.a Cod penal din 1969 si a art. 99 Cod penal din 1969, constând in aceea că: in data de 12.09.2011, in jurul orelor 14,00, a pătruns in curtea si apoi, prin escaladarea unei ferestre, de la stradă, in interiorul imobilului, cu destinație de locuință, al persoanei vătămate N____ K____ X____, din _________________, jud. M____, fără acordul acesteia, de unde a sustras un telefon Nokia 5200, o pereche de cercei, o brățară, un lanț si inele din aur aparținând persoanei vătămate, estimate de aceasta la suma totală de 4000 lei. În data de 16.09.2011, in intervalul orar 18,30-19,00, inculpatul a pătruns in curtea școlii din com Ernei, ____________________, prin escaladarea gardului despărțitor, a pătruns in curtea imobilului vecin, de la nr. 249, al persoanei vătămate F_____ I_____, după care a pătruns in interiorul acestuia, prin spargerea geamului de la cămară, in scopul de a sustrage bunuri, însă negăsind, a renunțat si a plecat fără a sustrage nimic, cu taxiul, cu care venise împreună cu martorul M_______ Janos Z____, condus de taximetristul Lorinczi Jozsef, care îl așteptaseră, in tot acest timp, de aproximativ 10 minute, primul in apropiere, in curtea școlii, respectiv taximetristul in mașină.

In faza de urmărire penală, probele au fost administrate prin intermediul procesului-verbal de constatare a efectuării a actelor premergătoare, din 04.11.2011 privind fapta îndreptată împotriva persoanei vătămate N____ K____ X____: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 12.09.2011, însoțit de fotografii judiciare, declarațiile făptuitorului, ale persoanei vătămate si ale numitei F_____ M____ si procesul-verbal din 06.06.2012 de recunoaștere după fotografie a inculpatului efectuată de aceasta din urmă, respectiv privind fapta îndreptată împotriva persoanei vătămate F_____ I_____: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 16.09.2011, însoțit de fotografii judiciare, declarațiile făptuitorului, ale persoanei vătămate si ale numiților K___ M_____, M_______ Janos Z____ si Lorinczi Jozsef.

De asemenea, au fost administrate prin declarația de învinuit, declarațiile persoanelor vătămate/părți civile si declarațiile martorilor: F_____ M____, M_______ Janos Z____, Lorinczi Jozsef si K___ M_____.

Cauza fiind in curs de judecată, pe calea dreptului comun, fiind începută cercetarea judecătorească la data intrării in vigoare a Codului de procedura penala, aceasta a continuat in condițiile art. 7 din Legea nr. 255/2013.

In faza de judecată, a fost audiat inculpatul, si martorii F_____ M____, M_______ Janos Z____, Lorinczi Jozsef, K___ M_____, iar persoana vătămată N____ K____ X____ a arătat că nu se împacă cu inculpatul, decât condiționat.

Instanța a invocat si a precizat, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute prin rechizitoriu in sarcina inculpatului, forma finală a schimbării de încadrare, propuse fiind reținută la fila 240 dosar: privind fapta îndreptată împotriva persoanei vătămate N____ K____ X____, in infracțiunea de furt calificat prev de art. art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. d, alin.2 lit.b Cod penal, infracțiune complexă, incluzând infracțiunea de violare de domiciliu si respectiv privind fapta îndreptată împotriva persoanei vătămate F_____ I_____, in infracțiunea de tentativă la furt calificat, prev de art. 32 Cod penal, raportat la art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. d Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 Cod penal, a art. 113 si urm Cod penal si a art. 3 si 5 Cod penal.

Analizând probele administrate din perspectiva conținutului constitutiv al infracțiunilor sub aspectul cărora a fost sesizată, instanța a reținut următoarele:

In fapt, din punct de vedere al laturii obiective, in data de 12.09.2011, in jurul orelor 14,00, inculpatul a pătruns in curtea si apoi, prin escaladarea unei ferestre de la ________________________________, cu destinație de locuința, al persoanei vătămate N____ K____ X____ din ________________, jud. M____, fără acordul acesteia, de unde a sustras un telefon Nokia 5200, o pereche de cercei, o brățară, un lanț si inele din aur aparținând persoanei vătămate, estimate de aceasta la suma totală de 4000 lei, pe care le-a valorificat, ulterior, pentru suma de 900 lei.

In data de 16.09.2011, in intervalul orar 18,30-19,00, inculpatul a pătruns in curtea scolii din com Ernei, ____________________, prin escaladarea gardului despărțitor, a pătruns in curtea imobilului vecin, de la nr. 249, al persoanei vatamate F_____ I_____, după care a pătruns in interiorul acestuia, prin spargerea geamului de la cămară, in scopul de a sustrage bunuri. Însă negăsind, a renunțat si a plecat fără a sustrage nimic, cu taxiul cu care venise împreună cu martorul M_______ Janos Z____, condus de taximetristul Lorinczi Jozsef, care îl așteptaseră in tot acest timp, de aproximativ 10 minute, primul in apropiere, in curtea scolii, respectiv taximetristul in mașină.

Din punct de vedere al laturii subiective, având in vedere circumstanțele reale ale săvârșirii, instanța a dedus ca faptele a fost săvârșite de inculpat, prevăzând si urmărind rezultatul faptelor sale, si in scopul însușirii pe nedrept a bunurilor sustrase.

Pentru a reține această stare de fapt sub aspect subiectiv si obiectiv, instanța s-a întemeiat pe toate probele administrate in cauză si nu a îndepărtat decât parțial declarațiile inculpatului, privind săvârșirea faptei îndreptate împotriva persoanei vătămate F_____ I_____, împreună cu martorul M_______ Janos Z____, deoarece nu a rezultat din alte probe acest fapt.

Astfel, din declarația de recunoaștere a inculpatului a rezultat modul de săvârșire al ambelor fapte, prin escaladarea geamului, respectiv escaladare, urmata de spargerea geamului, concordant cu constatările proceselor verbale de cercetare la fața locului, privind starea de fapt si respectiv efracția si cu declarațiile martorilor F_____ M____, privind prezența sa imediat, anterior, la fața locului, asigurându-se dacă persoana vătămată N____ K____ X____ era acasă, respectiv ale martorilor oculari M_______ Janos Z____ si Lorinczi Jozsef, in cazul persoanei vatamate F_____ I_____.

Declarațiile inculpatului privind bunurile sustrase persoanei vătămate N____ K____ X____ erau concordante, in linii mari cu ale acesteia din urma, bijuterii, respectiv un telefon Nokia, valorificate ulterior de inculpat contra sumei de 900 lei, respectiv cu declarațiile persoanei vătămate F_____ I_____ si ale martorilor oculari M_______ Janos Z____ si Lorinczi Jozsef privind lipsa acestora.

In privința legii penale de drept substanțial aplicabile, fiind vorba despre un conflict de legi, organizate in coduri, in timp, legea penală mai favorabilă s-a stabilit in concret, prin compararea ipotetică a legilor succesive, in funcție de condițiile incriminare, de tragere la răspundere penală si, in sfârșit de criteriul pedepsei, după care LPF se aplica global, așa cum a statuat decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale.

La stabilirea LPF s-au cercetat ipotetic condițiile incriminare, de tragere la răspundere penala, se „pipăiau” inclusiv posibilitățile de individualizare a pedepsei, inclusiv al executării acesteia, prin compararea globală a codurilor de drept substanțial succesive, după care Codul stabilit ca LPF se aplică global, inclusiv individualizând pedeapsa dacă era cazul, iar in final se pronunța soluția procesuală adecvată, prev de art. 396 Cod de procedura penala.

Distincția dintre individualizarea executării pedepsei si soluția procesuală si prioritatea metodologică celei dintâi, in raport cu cea de-a doua, garanta că aplicarea LPF să nu poată conduce la o aplicare autonomă a codurilor penale succesive nici in mod indirect, prin intermediul individualizării soluției procesuale si că gamele de soluții de individualizare prevăzute de codurile succesive să nu fie modificate jurisprudențial.

Astfel, acestea au trecut gradual de la cea mai puțin severă formă de individualizare prevăzută, până la executarea efectivă, in raport de criteriile prevăzute de codul in chestiune, fără însă a putea transgresa in celalalt cod, deoarece s-ar ajunge indirect la combinarea soluțiilor de individualizare prevăzute de ambele coduri si la crearea unei lex tertia, ceea ce era interzis de decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale.

Excepțiile de la globalitate erau prevăzute de legea tranzitorie de drept substanțial, respectiv de art. 16 alin.2 din Legea nr. 187/2012, care aveau caracter autonom si conduceau, într-adevăr, la o diversificare a soluțiilor in raport de codurile succesive, dar care nu intrau in contradicție cu decizia Curții Constituționale, întrucât nu rezulta jurisprudențial.

Sintetizând, Codul penal din 1969 fie se aplica global, sub aspectele interdependente ale individualizării si aplicării LPF, presupunând exclusivitatea aplicării vechilor soluții de drept substanțial in individualizarea pedepsei la faptele calificate pe Codul penal din 1969 si totodată excluderea soluțiilor de individualizare a pedepsei nou introduse de legea substanțială in vigoare, cu excepțiile prevăzute de lege, fie nu se aplică, deschizând posibilitatea aplicării globale a noului Cod penal, care presupunea exclusivitatea aplicării noilor soluții de drept substanțial in individualizarea pedepsei, faptelor calificate pe Codul penal actual, cu excepțiile prevăzute de lege.

Din punct de vedere procesual, aceeași idee se exprima prin exclusivitatea aplicării noilor soluții procesuale de renunțare, amânare, suspendare sub supraveghere in formă nouă, care trimiteau la noile soluții de individualizare a pedepsei din Codul penal, faptelor calificate pe noul Cod penal.

Completând consecințele procesuale ale globalității aplicării legii penale de drept substanțial, soluția procesuală veche de SUP, respectiv achitare pentru lipsa caracterului penal, neprevăzută de actualul Cod de procedura penala, se făcea in temeiul unei norme tranzitorii de procedura - art. 19 din Legea nr. 255/2013.

In consecință, nu se compară achitarea, in condițiile art. 18¹ Cod penal din 1969, cu renunțarea la aplicarea pedepsei, in condițiile art. 80 si urm. Cod penal, deoarece prima venea printr-o soluție procesuală, prevăzută de art. 19 din Legea nr. 255/2013, căreia nu îi era aplicabil art. 5 Cod penal.

S-a comparat direct suspendarea condiționată, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, indiferent dacă pe legea veche sau nouă si cu executarea efectivă, in procesul individualizării pedepsei aplicabile faptei calificate pe Codul penal din 1969.

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, din legea veche, se compară direct cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, din legea nouă, cu ocazia individualizării pedepsei, deoarece există prevedere legală expresă autonomă in acest sens care implică stabilirea LPF si in a doua etapă, cea necesară individualizării pedepsei, nu numai in prima, cea necesară calificării faptei si care prin ipoteză este Codul penal din 1969.

Neexistând dispoziție tranzitorie expresă cu caracter autonom, suspendarea condiționată nu se compară direct cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, din legea nouă, prev de art. 91 si urm cod penal.

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei din legea nouă se compară direct cu renunțarea, cu amânarea executării pedepsei, sau cu executarea efectiva, in procesul individualizării pedepsei aplicabile, faptei calificate pe actualul Cod penal.

Nu se compară direct, ci numai ipotetic si global in stabilirea LPF: pe de o parte, suspendarea condiționată a executării pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executării a pedepsei, din legea veche, sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei din legea nouă, aplicate la o faptă calificată pe legea veche, respectiv cu renunțarea, amânarea executării pedepsei, sau cu suspendarea sub supraveghere a executării a pedepsei, din legea nouă, aplicate la o faptă calificată pe aceeași lege, pe de altă parte.

In ipoteza pluralității de infracțiuni, trebuia identificată, in prealabil, pluralitatea si stabilită configurația acesteia, pentru a decela dacă are efecte in stabilirea LPF, cum era cazul sesizării instanței prin rechizitoriu, cu mai multe fapte in concurs, sau cu o faptă săvârșită in stare de recidivă sau pluralitate intermediară.

In sensul de mai sus, art. 10 din Legea nr.187/2012 permitea stabilirea regimului juridic aplicabil tratamentului sancționator al pluralității, după o lege diferită de legea faptelor, in situații tranzitorii, in cazul definitivării configurației pluralității sub legea nouă, derogând expres de la aplicarea legii pe instituții globale.

In situații tranzitorii, in cazul definitivării pluralității sub legea veche, aplicarea globală a legii substanțiale pe art. 5 Cod penal prevala, in principiu, asupra argumentului de interpretare per a contrario, a art. 10 din Legea nr.187/2012, care trebuia interpretat si aplicat restrictiv.

Astfel, in cazul concursului, LPF trebuia stabilit si in funcție de instituția concursului de infracțiuni, din codurile succesive, deoarece aceasta nu era autonomă si aplicarea globală a legii substanțiale pe art. 5 Cod penal era posibilă si obligatorie.

In cazul recidivei sau pluralității intermediare, LPF in privința pedepsei pentru fapta formând obiectul sesizării, trebuia stabilit, in urma cercetării pe ambele coduri succesive, a posibilității reținerii pluralității respective, precum si a efectelor acesteia asupra pedepsei, cu consecințe diferite, in cazul in care primul sau al doilea termen sunt simpli sau compuși.

Dacă aceștia sunt simpli, aplicarea globală a legii substanțiale pe art. 5 Cod penal era posibilă si obligatorie.

Dacă al doilea termen al recidivei era compus, posibilitatea aplicării de legi diferite faptei si sancționării stării de recidivă era exclusă de însuși conceptul diferit al sancționării recidivei, constând in prioritatea concursului in raport cu recidiva, prevăzută in sens contrar de codurile succesive.

Dacă al doilea termen al pluralității intermediare este compus, aplicarea globală a legii substanțiale, pe art. 5 Cod penal, era posibilă si obligatorie, deoarece prioritatea concursului in raport cu recidiva era prevăzută numai in raport cu aceasta, la sancționarea recidivei, nu si cu pluralitatea intermediara

Prin excepție, art. 10 din Legea nr.187/2012 era incident numai in situațiile in care, in mod obiectiv, aplicarea globală nu era posibilă, spre exemplu in situația in care, datorită duratei diferite a proceselor, pedepsele au fost deja aplicate după legi diferite, in acest caz globalitatea fiind limitată la aplicarea tratamentului sancționator, ținând cont si de compatibilitatea acestuia cu pedepsele deja stabilite.

In rest, după cum s-a arătat, dacă pedeapsa pentru pluralitatea definitivată sub Codul din 1969 nu a fost aplicată, legea faptei trebuie sa fie, in mod necesar, aceeași cu legea tratamentului sancționator al pluralității, inclusiv al stabilirii rezultantei primului termen al recidivei sau pluralității intermediare, dacă era compus, deoarece regimul juridic al unei subpluralități trebuia să fie același cu al pluralității din care făcea parte.

In situații tranzitorii, in cazul definitivării pluralității sub legea nouă, aplicarea legii penale de drept substanțial se făcea in baza art. 10 din Legea nr.187/2012, pe instituții autonome.

In acest caz, dacă primul termen al recidivei sau pluralității intermediare era compus, legea faptei prin ipoteză nu trebuia să fie aceeași cu legea stabilirii rezultantei primului termen - acest procedeu fiind si de natură să atragă aplicarea retroactivă a legii penale, in detrimentul subiectului răspunderii penale, conducând la un plus nejustificat de sancțiune, in cazul săvârșirii faptei sub legea nouă, in situația in care primul termen este compus, in raport cu situația in care ar fi simplu si in același cuantum.

Cu toate acestea, exceptarea prev de art. 10 din Legea nr.187/2012 privește numai pedepsele stabilite pe Codul penal din 1969, pentru componentele savarsite sub imperiul acestuia, subpluralități cu regim juridic distinct, nu si pentru fapta si regimul juridic al tratamentului sancționator al pluralității, la care Codul penal se aplică global, conform art. 5 Cod penal.

In concluzie, in situații tranzitorii de conflict de coduri de drept substanțial in timp, LPF aplicabilă faptei, obiect al sesizării in caz de pluralitate de infracțiuni, se stabilește si in funcție de configurația si regimul sancționator al pluralității, pe instituții globale, in aplicarea art. 5 Cod penal, cu excepțiile prevăzute de lege

Din punct de vedere tehnic juridic, globalitatea ipotetică implica ca art. 5 Cod penal să se aplice efectiv o singura dată, la rezolvarea acțiunii penale potrivit art. 396 Cod penal, celelalte dispoziții decurgând din aceasta si nu separat la fiecare mențiune din dispozitiv, decât in măsura in care existau dispoziții speciale, care particularizau art. 5 Cod penal .

Potrivit art. 12 din Legea nr. 187/2012, stabilirea judiciară a legii penale mai favorabilă se referea la pedeapsa principală, si nu la pedepsele complementare sau accesorii, care derivă din aceasta.

In final, inclusiv dacă pedeapsa era amenda, stabilirea acesteia se făcea potrivit dispozițiilor legii penale mai favorabile, din aceeași lege, fără a se putea combina dispoziții din legi diferite, așa cum rezulta implicit si din art. 14 alin,1 lit.b din Legea nr. 187/2012.

In caz de infracțiuni săvârșite exclusiv in timpul minorității, in aplicarea art. 5 Cod penal si derogând expres de la globalitatea aplicării legii penale, de drept substanțial, art. 17 din Legea nr. 187/2012 prevedea ca o pedeapsă cu suspendarea executării, aplicate potrivit Codului penal din 1969 era mai favorabilă decât o măsura educativă privativa de libertate, prevăzută de Codul penal, de asemenea fără posibilitatea de apreciere a judecătorului - in măsura in care suspendarea era si posibilă, potrivit Codului penal din 1969.

Potrivit art. 129 alin. 1 Cod penal, in caz de concurs de infracțiuni, săvârșite in timpul minorității, se va lua o singură măsură educativă, pentru toate faptele, cu respectarea art. 114, art. 125 alin.2 si art. 74 Cod penal.

In caz de concurs de infracțiuni, săvârșite exclusiv in timpul minorității, in situația tranzitorie pentru care sancțiunile aplicate au fost contopite si rezultantă era pedeapsa închisorii executabilă, art. 21 alin 3 din Legea nr. 187/2012 stabilea legea penală mai favorabilă, in aplicarea art. 6 Cod penal, fără posibilitatea de apreciere a judecătorului: măsura educativă a internării _________________ detenție, pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii rezultante.

Rezultă că, in cazul pluralității de infracțiuni, săvârșite exclusiv in minoritate in situație tranzitorie, dacă acestea erau concurente si dacă sancțiunile aplicate nu fuseseră contopite, soluția trebuia să fie, in principiu, aceeași, indiferent dacă in aplicarea art. 5 sau 6 Cod penal: aplicarea unei măsuri educative unice, pentru toate faptele, privative de libertate, cu respectarea art. 114, art. 125 alin.2 si art. 74 Cod penal.

Dacă pentru restul componentelor s-a aplicat pedeapsa închisorii executabilă, soluția era obligatorie, măsura educativă fiind internarea _________________ detenție.

Dacă pentru restul componentelor vechile măsuri educative nu se afla in curs de executare, sau dacă s-a aplicat pedeapsa închisorii, care nu era executabilă, deveneau incidente dispozițiile art. 17 din Legea nr. 187/2012 speciale in raport cu art. 5 Cod penal, fiind preferată de legiuitor stabilirea pentru concurs a unei pedepse rezultante cu închisoarea, suspendată condiționat sau sub supraveghere, in condițiile Codului penal din 1969, in cazul imposibilității redevenind aplicabilă prevederea generală.

Aplicarea unei masuri educative unice, pentru concurs, se putea face diferit, in funcție de aplicarea sau nu a LPF la restul infracțiunilor concurente.

Astfel, dacă pentru restul infracțiunilor concurente nu s-a aplicat LPF, măsura educativă unică se aplică, direct, in condițiile art. 129 alin. 1 Cod penal, deducându-se perioada închisorii executate anterior, in temeiul art. 21 alin.4 din Legea nr. 187/2012.

Daca pentru restul infracțiunilor concurente s-a aplicat LPF si măsura educativă a internării, _________________ detenție, se afla in curs de executare, aplicarea măsurii educative unice se particulariza prin prelungirea duratei măsurii internării in curs, in condițiile art. 125 alin.3 Cod penal, care permitea si deducerea perioadei internării executate anterior.

Dacă pentru restul infracțiunilor concurente s-a aplicat LPF, însă măsura educativă a internării _________________ detenție nu se afla in curs de executare, fiind executată sau internatul aflându-se liberat, lipseau dispozițiile pozitive, atât privind soarta liberării anticipate, cât si deducerea perioadei internării executate anterior.

Singura soluție era a aplicării directe a măsurii educative, unice, impuse de art. 129 alin. 1 Cod penal si a anularii liberării, cu deducerea perioadei internării executate, interpretând prin analogie art. 105 Cod penal, care impunea anularea liberării condiționate, in situații similare, si aplicând ca principiu general particularizat de art. 125 alin.3 Cod penal, deducerea perioadei internării anterioare, din cea aplicată pentru concurs.

In caz contrar, fie nu se aplica o singură măsură educativă pentru concurs, ceea ce era nelegal, fie se aplica dar nu se deducea perioada internării anterioare, ceea ce conducea la o agravare a sancțiunii neprevăzută de lege, intrucât pedeapsa nu trebuia să depindă de durata procesului sau a executării sancțiunii.

Faptelor reținute in sarcina inculpatului sub aspect obiectiv si subiectiv, le corespundeau infracțiunile de furt calificat, prev de art. art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. d, alin.2 lit.b Cod penal, infracțiune complexă incluzând infracțiunea de violare de domiciliu si respectiv tentativa la furt calificat, prev de art. 32 Cod penal, raportat la art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, a art. 113 si urm Cod penal si cu aplicarea art. 3 si 5 Cod penal.

Pipăind individualizarea sancțiunii, a rezultat că natura sancțiunilor era mai favorabilă, măsura educativă unică, in raport cu închisoarea de cel puțin 3 ani cu spor facultativ.

De asemenea, prin sentința penală nr. 1196/11.11.2014 a Judecătoriei Targu-M____, inculpatul a fost liberat din măsura educativă unică, a internării, de 3 ani si 6 luni, stabilită prin sentința penala nr. 608/2014 a Judecătoriei Targu-M____, pentru săvârșirea tuturor celorlalte infracțiuni anterioare si concurente, fiind săvârșite in cursul anului 2011, pentru care a fost condamnat prin sentințele penale nr. 1127/2011, nr. 500/2013 si nr. 1122/2013 ale Judecătoriei Targu-M____.

Așadar, aplicarea măsurii educative a internării _________________ detenție era obligatorie in stabilirea măsurii educative unice, pentru concurs, cu respectarea art. 114, art. 125 alin.2 si art. 74 Cod penal, Codul penal fiind mai favorabil pentru inculpat, inclusiv din perspectiva existentei unei pluralități de infracțiuni exclusiv săvârșite in minoritate, parțial executate in condițiile actualului Cod penal.

In concluzie, schimbarea de încadrare invocată si precizată din oficiu a apărut ca întemeiată.

Fapta inculpatului, din data de 12.09.2011, când pe timp de zi, aflându-se pe raza _____________________, a sustras, prin escaladare si violare de domiciliu, mai multe bunuri, aparținând persoanei vătămate N____ K____ X____, in scopul însușirii pe nedrept, întrunea atât pe latură obiectivă, cât si pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev de art. art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. d, alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art. 113 si urm Cod penal.

Fapta inculpatului, din data de16.09.201, când pe timp de zi, aflându-se pe raza _____________________, a încercat să sustragă in scopul însușirii pe nedrept, prin escaladare si efracție, bunuri din locuința persoanei vătămate F_____ I_____, însă a renunțat, întrunea atât pe latură obiectivă, cât si pe latură subiectivă elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev de art. 32 Cod penal, raportat la art. 228 alin.1 Cod penal, art. 229 alin.1 lit. d Cod penal cu aplicarea art. 113 si urm Cod penal si a art. 3 Cod penal – nefiind reclamată si violarea de domiciliu, condiționată de legea in vigoare la momentul săvârșirii de formularea plângerii prealabile.

Ținând cont de criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, in principal de natura infracțiunilor, majoritatea de furt calificat si violare de domiciliu, dar si a unei infracțiuni de tâlhărie, care prezenta gravitate sporită, de frecvența si implicit de conduita ulterioară săvârșirii, in total 12 fapte, de măsurile educative intrate in autoritate de lucru judecat, respectiv măsura educativă unică a internării de 3 ani si 3 luni pentru restul de 10 fapte, de atitudinea sa de recunoaștere, dar si de vârsta tânără si de riscul de recidivă, reținut ca ridicat, date fiind resursele familiale limitate, factorii interni săraci si trecutul acestuia, reținute in Referatul de evaluare si lipsa posibilității de a retine circumstanțe, in beneficiul inculpatului, s-a apreciat ca măsura educativă, unică, a internării, _________________ detenție, pe o perioadă de 4 ani, pentru concursul real de infracțiuni, prev de art. 38 alin.1 Cod penal, incluzând cele cercetate in cauză, era adecvată din toate punctele de vedere scopurilor de sancționare, prevenție si reeducare pentru care a fost dispusă.

Totodată, in temeiul art. 105 Cod penal, s-a impus anularea liberării inculpatului, din executarea măsurii de 3 ani si 6 luni internare _________________ detenție, aplicată prin sentința penală nr. 608/2014 a Judecătoriei Targu-M____.

Data fiind natura sancțiunii principale, nu s-a pus problema aplicării de pedepse complementare sau accesorii.

Deoarece in perioadele 17.09.xxxxxxxxxxxxx12 si 17.10.xxxxxxxxxxxxx14, inculpatului i s-au considerat executate, respectiv a executat, din măsura educativă unică, a internării de 3 ani si 6 luni, aplicată prin sentința penala nr. 608/2014 a Judecătoriei Targu-M____, s-a impus deducerea acestora, in temeiul art. 125 alin.3 Cod penal.

Deoarece perioada referită era mai mică decât ½ din măsura educativă, unică, de 4 ani, stabilită pentru concurs, fracție necesară pentru dobândirea vocației liberării anticipate, aceasta din urmă nu era posibilă, in concret, prin însăși hotărârea de condamnare, deși in caz contrar ar fi posibilă, in aplicarea art. 105 alin.2 Cod penal.

Deoarece prin sentința penală nr. 1196/11.11.2014 a Judecătoriei Targu-M____, inculpatul a fost liberat din măsura educativă, unica, a internării, nu s-a impus anularea formelor de executare dispuse in baza sentinței penale nr. 608/2014 a Judecătoriei Targu-M____, care nu mai produceau efecte.

Persoanele vătămate s-au constituit părți civile in procesul penal, in faza de urmărire penală, pentru 4000 lei persoana vătămată N____ K____ X____, respectiv pentru 100 lei, F_____ I_____, in legătură cu efracția.

Pentru ca inculpatul să răspundă civil in procesul penal, era necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții prevăzute in situații tranzitorii de art. 5 din Legea nr. 71/2011, cu trimitere la art. 998 Cod civil din 1864 si respectiv de 19 Cod de procedura penala, respectiv: existența unei fapte ilicite a inculpatului, existența prejudiciului suferit de persoana vătămată, ca urmare a savarsirii de către inculpat a faptei ilicite, existența unei legături de cauzalitate intre fapta ilicită si prejudiciu, existența vinovăției inculpatului care a cauzat prejudiciul, prejudiciul persoanei vătămate, constituită parte civilă, să fi fost cauzat prin săvârșirea infracțiunii pentru care inculpatul era cercetat in procesul penal, existența manifestării de voință a părții vătămate de a fi despăgubită in cadrul procesului penal.

Astfel, in speță, faptele ilicite erau reprezentate de înseși infracțiunile de furt calificat, constatate a fi fost săvârșite de inculpat, care sub aspectul laturii civile constituiau delicte civile in dauna părților civile.

Prejudiciul era constituit de diminuarea patrimoniului părților civile, cu suma sustrasă, respectiv cu contravaloarea bunurilor distruse prin efracție.

Raportul de cauzalitate a rezultat din circumstanțele săvârșirii faptelor, iar vinovăția inculpatului sub aspect civil a putut fi dedusă a fortiori, odată ce a fost stabilită sub aspect penal, pentru aceleași fapte.

In ceea ce privea cuantumul prejudiciului suferit de partea civilă, acesta a fost, însă, dovedit, numai in parte, in limita sumei de 900 lei, recunoscut implicit de inculpat in privința persoanei vătămate N____ K____ X____ si in nicio măsură, in privința persoanei vătămate F_____ I_____, in condițiile în care sarcina probei le incumbă, potrivit art. 1191 Cod civil din 1864.

In concluzie, condițiile prevăzute de lege nefiind îndeplinite cumulativ decât parțial, acțiunea părții civile N____ K____ X____ era întemeiată parțial, in limita sumei de 900 lei si acțiunea părții civile F_____ I_____ era neîntemeiată.

Această soluție a instanței de fond, la data de 30.12.2014, a fost apelată de către inculpatul S______ S_____, dată la care dosarul cauzei a fost înaintat instanței de apel .

La primul termen de judecată fixat în cauză, această instanță în baza rolului activ ce îi revine, din oficiu, a invocat excepția tardivității căii de atac astfel exercitate. S-a constatat că, inculpatul a declarat apelul la data de 30 decembrie 2014, iar din înscrisul aflat la fila 282 din dosarul primei instanțe rezulta că bunicul inculpatului a recepționat dispozitivul sentinței penale, nr. 1271 din 03 decembrie 2014, la data de 08 decembrie 2014, dată de la care a început să se calculeze termenul imperativ reglementat de legiuitor în art. 410 Cod procedură penală. Termenul de 10 zile pentru declararea apelului s-a împlinit la data de 22 decembrie 2014. Față de data certă a declarării apelului care era 30.12.2014 s-a constatat că apelul este tardiv.

Ca urmare a celor reținute, în conformitate cu diosp.art.421 pct.1 lit.a teza I Cod procedură penală se va respinge, ca tardiv, apelul.

Dată fiind evidenta culpă procesuală exclusivă a inculpatului apelant, față de acesta devin incidente disp.art.275 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca tardiv formulat apelul declarat de către inculpatul S______ Ș_____ (fiul lui Ș_____ și C_______, născut la data de 05.04.1994, domiciliat în com. Ernei, ____________________, județul M____) împotriva sentinței penale nr. 1271 din 3 decembrie 2014 a Judecătoriei Târgu M____.

Obligă inculpatul-apelant să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel, suma de 100 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2015.

Președinte Judecător

M______ R_____ C____ I_____ C_________ B____

Grefier

D_____ M__

Red.MRC/20.02.2015

Thnred./CC/3 exp./ 25.02.2015

Jd.fd. P.D.D_________