Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL A___ I____

SECTIA I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ Nr. 453/2014

Ședința publică de la 18 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE D______ M________

Judecător M______ F_________ C____

Judecător C_______ G_________ N______

Grefier N_______ P______

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către pârâții C_____ I___ și C_____ I_____, împotriva deciziei civile nr. 108/A/2014 pronunțată de Tribunalul A___ în dosar civil nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect servitute.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta pârâtă C_____ I_____ asistată de avocat B_____ G______ și intimata reclamantă D____ M____ asistată de avocat S_____ M_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită cu părțile la acest termen de judecată.

Mandatara recurenților pârâți depune la dosar planșă fotografică pentru a se observa că se poate intra în curte, însă în acest loc se află parcată mașina intimaților. Se mai arată că intimații nu mai locuiesc în partea din spate a imobilului.

Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Mandatara recurenților pârâți, avocat B_____ G______ solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, solicitând în principal, casarea deciziei și a sentinței pronunțată de instanța de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond sau apel, iar în subsidiar, casarea deciziei și procedând la rejudecarea cauzei în fond, respingerea acțiunii formulată de reclamanți.

În drept invocă prevederile art. 304 pct. 7 și 8, coroborat cu art. 312 alin. 1, art. 312 al. 3 și art. 312 alin. 4 C. pr. civ.

În susținerea recursului, arată că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la faptul că acțiunea de servitute trebuie să fie formulată în contradictoriu cu toți proprietarii tabulari. Raportul de expertiză efectuat în cauză, atât în prima cât și în cea de a doua variantă, nu a evidențiat faptul că ieșirea la drumul public este una. Mai există o astfel de ieșire pe partea stângă a imobilului pârâților, care traversează curtea fiului acestora. Consideră că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 618 C. pr. civ, cu privire la extinderea cadrului procesual și chemarea în judecată a tuturor vecinilor.

Instanța de apel, în ultima pagină a considerentelor deciziei a făcut o apreciere dar nu a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a tuturor părților, pentru admisibilitatea acțiunii.

În ce privește necercetarea art. 618 C. civ, arată că instanța de apel face referire doar la prevederile art. 617 C. civ, prin raportare la convenția părților din 1981. Modificarea întregii situații a apărut doar la momentul când proprietar a imobilului a devenit fiul intimaților. Calea de trecere a fost modificată și nu s-ar fi creat inconveniente dacă fiul intimaților folosea acea cale pentru a ajunge la imobilul intimaților. Partea de teren s-a vândut pe parcursul procesului pentru a îngreuna situația, iar instanța nu s-a pronunțat cu privire la calea cea mai scurtă, făcând doar o apreciere cu privire la lungimea, lățimea sau dimensiunea acesteia. Așa cum rezultă din planșa foto depusă la dosar, se permite ______________________________ această intrare o folosește fiul intimaților.

A invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. pr. civ, făcând o minimă raportare la prevederile art. 618 C. pr. civ, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii și respingerea acțiunii formulată de reclamanți. S-a făcut o interpretare incorectă și greșită a art. 618 C. pr. civ., însă se trece de instanță peste acest aspect, și era momentul când recurenții nu mai puteau să confere o folosință normală imobilului, aceștia nemaiavând intimitate iar traficul suplimentar duce la o stare de disconfort și deranj permanent. Solicită a fi avut în vedere și handicapul recurentei, care a suferit urmare a accidentului suferit un deosebit șoc emoțional și care are nevoie de liniște și posibilitatea folosirii private a imobilului său. Consideră că este inechitabil faptul că, deși fiul intimaților are altă cale de trecere să nu o folosească, trecând prin curtea imobilului pârâților. Porțiunea de teren dintre curtea recurenților și partea imobilului reclamanților este proprietatea unei alte persoane, iar vânzarea acesteia s-a făcut pentru a obține o singură cale de trecere, pe care fiul intimaților nu o folosește în acest sens, ci este folosită ca și zonă de agrement, în scopul de a profita folosinței acestuia.

Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului, urmând ca, cheltuielile de judecată ocazionate de prezenta cale de atac să fie solicitate pe cale separată.

Avocat M_____ S_____, cu delegație la dosar pentru intimații reclamanți, solicită respingerea recursului declarat de pârâți și menținerea ca legală și temeinică a hotărârilor pronunțate de instanța de apel și de instanța de fond.

Arată că în anul 1981 recurenții au vândut partea din spatele grădinei, care era loc înfundat, intimaților. Aceștia și-au construit casă, fiind trecut în contractul de vânzare – cumpărare instituirea unei servituți de trecere, aceasta fiind condiția pentru care s-a și încheiat acest contract de vânzare – cumpărare. Servitutea de trecere s-a făcut pe o parte a acestui teren, care are două parcele cu nr. top. diferite, de care nu s-a avut cunoștință, unul înscris în foaia C1. Fiul intimaților a cumpărat o altă parte de teren, iar această servitute este instituită de 30 de ani.

Menționează că instanțele de fond nu au făcut altceva decât să țină cont de convenția părților, această servitute fiind convențională, legală și care trebuie respectată. Intimații au avut posesia acesteia, iar toate utilitățile sunt pe aceeași parte, astfel că s-a dat accesul de trecere prin curtea recurenților, aceștia nefiind împovărați și prejudiciați.

Instanțele de fond au făcut și o corectă aplicare a prevederilor art. 617 și 618 C. civ, iar expertiza a fost întocmită pe traseul actual, menținut prin hotărârile pronunțate. Consideră că, criticile formulate de recurenți sunt critici de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii atacate și nu au suport legal.

Pe fondul acțiunii, consideră că aceasta a fost corect analizată de instanță. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

În replică, mandatara recurenților pârâți arată că experții nu s-au pronunțat cu privire la obiectivele formulate și se încearcă a se da o mai mare importanță convenției părților.

Instanța, în deliberare, față de actele dosarului, lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de față,

Prin sentința civilă nr. 685/2012 pronunțată de Judecătoria S____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții D____ M____ și D____ L_____ în contradictoriu cu pârâții C_____ I___ și C_____ I_____, ca întemeiată.

Au fost obligați pârâții să respecte dreptul de servitute al reclamanților, prin liniștită folosință, servitute instituită în favoarea acestora pe imobilul înscris în CF xxxxx S____ ( CF xxxxx) nr. top. 1797/2/2/2, proprietatea reclamanților și în sarcina imobilului proprietatea pârâților, înscris în CF xxxxx S____ (CF 8988) nr. top. 1797/2/2/1.

A fost instituită servitutea de trecere cu piciorul și mijloace auto în sarcina imobilului proprietatea pârâților, înscris în CF xxxxx S____ ( CF xxxxx) nr. top. 3370/2, în punctele A- B- E- F pe o suprafață de 128 mp (lungime 37, 28 m și lățime 3,5 m) conform raportului de expertiză ce face parte integrantă din hotărâre, în favoarea imobilului proprietatea reclamanților, înscris în CF xxxxx S____ nr. top. 1797/2/2/2.

Au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1426 lei, în favoarea reclamanților.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin declarația autentică nr. 5206 din 1981, Cohon Eliseiu și C_____ N_______ pe de o parte și C_____ I___ și C_____ I_____ pe de altă parte au consimțit la partajarea imobilului înscris în CF 8988 S____ nr. top. 1797/2/2 casă și grădină în suprafață de 557 mp, în două parcele:

- ________________ nr. top. nou 1797/2/2/1 grădină în suprafață de 127 mp;

- ________________ nr. top. nou 1792/2/2/2 casă și curte în suprafață de 430 mp.

Asupra celor două parcele, părțile au convenit să instituie o servitute reciprocă de trecere cu piciorul și mașina, iar prin încheierea nr. 3314/1981, această servitute a fost înscrisă în foaia de sarcini a imobilului din CF 8988 S____, actualmente CF xxxxx S____ nr. top. 1797/2/2/1 proprietatea pârâților, în favoarea imobilului înscris în CF xxxxx S____, actualmente CF xxxxx, nr. top. 1797/2/2/2, proprietatea reclamanților.

Imobilul proprietatea reclamanților a fost dobândit de către aceștia de la familiile C_____ I___ și C_____ Eliseiu în anul 1981, prin contract de vânzare cumpărare autentic, respectiv ________________ nr. top. 1797/2/2/2 în suprafață de 430 mp, vânzătorii obligându-se prin același contract să respecte sarcinile de sub B 11 și C1, adică dreptul de servitute în favoarea imobilului proprietatea reclamanților și în sarcina imobilului proprietatea pârâților.

Prin răspunsul la interogatoriu, pârâții au recunoscut acest drept de servitute și faptul că nu l-au mai respectat, de când fiul reclamanților a cumpărat un imobil învecinat, astfel că trecerea poate să se facă prin curtea fiului reclamanților. Totodată, pârâții recunosc că toate utilitățile la care sunt racordați reclamanții trec pe proprietatea pârâților, imobile înscrise în CF 8988 nr. top. 1791/2/2/1 și CF 73002Sebeș ( CF xxxxx) nr. top. 3370/2.

Atât din schița imobilului întocmită în 1981, cât și prin expertiza tehnică topo efectuată în cauză rezultă că imobilul reclamanților se află în loc înfundat, iar prin convenția de partajare și instituirea servituții, precum și prin contractul de vânzare-cumpărare, s-a stabilit respectarea acestei sarcini, arătându-se și calea de acces, prin curtea comună și grădină, schița întocmită în 1981 stabilind clar calea de acces, fiind hașurată - f 10 - în aceste condiții reclamanții fiind de acord să cumpere un imobil în loc înfundat.

Astfel, susținerea pârâților că reclamanții singuri și-au creat această stare, prin vânzarea grădinii către numita L_____ A_______, pe parcursul procesului, nu are nici un suport legal, întrucât și această parcelă este în loc înfundat. Faptul că s-ar putea schimba traseul căii de acces prin curtea fiului reclamanților, ca urmare a dobândirii imobilului învecinat de către acesta, de asemenea nu are nici un suport legal, servitutea fiind un drept imobiliar și nu un drept personal, astfel că relația de rudenie dintre reclamanți și noul proprietar al imobilului – fiul lor - nu poate crea o nouă stare de drept, atâta timp cât există instituită o servitute prin titlu și intabulată în CF, servitute care nu a încetat și care nu își produce efectele fără instituirea unei noi servituți, în prelungirea celei deja existente. Mai mult, pe ambele terenuri ale pârâților trec conductele prin care reclamanții sunt racordați la utilități și în lipsa unei servituți de trecere, s-ar crea o nouă stare litigantă cu privire la folosirea acestor racorduri.

Prin urmare, s-a apreciat că apărarea pârâților cu privire la faptul că servitutea este împovărătoare pentru imobilul lor, că nu este cea mai scurtă cale de acces, argumentată prin simpla afirmație că reclamanții pot trece prin curtea fiului lor, nu poate fi luată în considerare de către instanță, nefiind argumentată juridic, raportat la actele dosarului, existând instituită o servitute, stabilită prin fapta omului, respectiv prin convenție.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie solicitând în principal, admiterea apelului, încuviințarea probațiunii solicitate la instanța de fond și evocând fondul să fie respinsă acțiunea reclamanților.

În subsidiar solicită schimbarea în tot a sentinței apelate și pe cale de consecință respingerea acțiunii. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

Susțin apelanții că sentința apelată are la bază doar probațiunea propusă de reclamanți, orice cerere formulată în probațiune le-a fost respinsă.

O altă critică adusă este aceea că reclamanții au o altă ieșire la drumul public pe o proprietate alăturată, teren care inițial a fost proprietatea socrului reclamanților și a fiului acestora, însă în timpul procesului l-au înstrăinat. În accepțiunea apelanților mai există și o altă cale de acces, însă trebuie chemați în judecată toți proprietarii de C.F.

Mai susțin apelanții că prin instituirea servituții de trecere în forma stabilită de instanța de fond, le este afectat dreptul de proprietate, aceștia nemaiavând intimitate în propria curte.

În drept se invocă disp. art. 618 Cod civil, art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă.

În probațiune, în calea de atac a fost încuviințată proba testimonială, o cercetare la fața locului, un nou raport de expertiză topografică.

Prin decizia civilă nr. 108/A/2014 Tribunalul A___ a respins apelul pârâților.

În considerentele deciziei s-au reținut următoarele:

Imobilele proprietatea părților au constituit inițial un singur corp de avere fiind coproprietatea pârâților și a fratelui acestuia C_____ Eliseu și C_____ N_______.

La data de 25.11.1981 între coproprietari a intervenit o convenție intitulată „Declarație” prin care aceștia parcelează imobilul în două loturi, convenind totodată și asupra instituirii unui drept de servitute reciprocă cu mașina și cu mijloacele de transport.

În anul 1981 reclamanții au dobândit prin contract de vânzare – cumpărare construcțiile existente pe terenul înscris în CF 8986 S____ nr. top 1797/2/2/2 casă și curte intravilan cu respectarea sarcinilor de sub B.11 și C.1 – adică cu respectarea servituții de trecere constituit prin convenția părților.

Scopul servituții constituită în anul 1981 a fost acela de a asigura acces a proprietarilor parcelei nr. 2 accesul la _______________________________> De la acea dată reclamanții au folosit servitutea – calea de acces - spre ________________________ imobilului proprietatea pârâților.

Într-adevăr, instituirea unei servituți de trecere în favoarea unui loc înfundat, prin curtea imobilului proprietatea pârâților, creează o stare de disconfort, însă trebuie reținut că instituirea acesteia s-a făcut prin convenție la data parcelării imobilului, că numai creând cale de acces, au putut înstrăina __________________________________________ reclamanților. În mod conștient și voit au instituit o sarcină în favoarea fondului dominant. De altfel, în cuprinsul contractului de vânzare – cumpărare este expres stipulat că vor fi respectate sarcinile de sub B 11 și C 1. Mai mult decât atât, pe traseul servituții sunt efectuate utilitățile la imobilul proprietatea reclamanților.

În urma întocmirii raportului de expertiză topografică s-a constatat că deși părțile prin bună învoială au instituit o cale de acces în favoarea locului devenit înfundat ca urmare a parcelării, în cartea funciară, această sarcină nu a fost notată pentru întreg fondul dominant (identificat cu mai multe nr. topo).

Atât din procesul verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului, cât și din raportul de expertiză topografică, rezultă că reclamanții nu au ieșire la calea publică respectiv în _______________________________> S-a apreciat că apărarea pârâților că alăturat mai există un teren pe unde reclamanții și-ar putea constitui o servitute nu poate fi reținută deoarece acest teren este foarte îngust și este proprietatea mai multor persoane unele dintre ele, nefiind chemate în judecată.

Instituirea servituții se face pe cel mai scurt drum, ori în varianta adoptată de instanța de fond, traseul este cel mai scurt; scopul servituții este atins. De fapt, acesta este traseul convenit de vechii proprietari.

S-a mai reținut că instituirea servituții se va face pe o porțiune de teren asupra căruia pârâții s-au întabulat ulterior, iar la data constituirii s-a omis notarea sarcinii.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții C_____ I___ și C_____ I_____ solicitând în temeiul art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 6-9 C. pr. civ, modificarea deciziei și a sentinței în sensul respingerii acțiunii.

În baza art. 300 alin. 2 C. pr. civ. solicită suspendarea executării hotărârii până la soluționarea recursului.

Cu ocazia motivării recursului pârâții au solicitat, în principal, în baza art. 312 alin. 3 C. pr. civ, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare respectiv, în temeiul art. 312 alin. 4 C. pr. civ, casarea deciziei și a sentinței, și în urma rejudecării în fond, a se dispune respingerea acțiunii. În secundar, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 7, 9 C. pr. civ, solicită modificarea în tot a deciziei și respingerea acțiunii.

În expunerea motivelor de recurs arată că instanța de apel nu s-a pronunțat în ceea ce privește temeinicia și legalitatea acțiunii în condițiile în care au invocat că acțiunea de servitute trebuie să fie formulată în contradictoriu cu toți proprietarii tabulari care se învecinează cu proprietarul fondului aservit. Astfel, instanța de fond și reclamanții trebuiau să completeze probatoriul în sensul de a stabili proprietarii tabulari ai fondului dominant și aservit și de a pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, de a completa expertiza tehnică efectuată în cauză, în sensul de a se stabili care este cel mai scurt traseu de ieșire a reclamanților la drumul public și care ar produce cele mai mici inconveniente proprietarilor fondului aservit.

Precizează că expertul nu a menționat că ieșirea la drumul public se poate face doar pe imobilul proprietatea recurenților și, că a evidențiat în raportul depus la 15.09.2011 toate cele 6 imobile care au legătură cu imobilul proprietatea reclamanților intimați cât și existența unei căi de acces prin dreptul imobilului locuit de către fiul intimaților, soția acestuia și tatăl intimatului. Apreciază că se impunea introducerea în judecată a tuturor proprietarilor tabulari învecinați tocmai pentru ca instanța să poată face aplicarea corectă a art. 617 C. civ.

Susțin că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 617, 618 C. civ, respectiv își motivează soluția doar prin raportare la art. 617 C. pr. civ. fără a corela acest text de lege cu dispozițiile art. 618 C. civ., și anume, nu a ținut cont de inconvenientele create recurenților care sunt în imposibilitate de a utiliza imobilul în condiții decente și cu respectarea intimității.

Apreciază că nu prezintă nicio relevanță modalitatea de dobândire a imobilului de către reclamanți în anul 1981 în condițiile în care starea de fapt în ceea ce privesc vecinătățile în teren a suferit o modificare, devenind posibilă o altă variantă de trecere care să nu mai afecteze dreptul de proprietate al recurenților și să-i prejudicieze în folosința acestuia. Arată că se impunea a fi analizată și împrejurarea că pe imobilul proprietatea familiei C_____ sunt amplasate rețelele de apă, canalizare, gaz, energie electrică, fiind instituit un trafic suplimentar pe o porțiune de teren grevată de instalațiile menționate. O posibilă intervenție în speță nu impune instituirea unei servituți permanente și, oricum, părțile nu au invocat până în prezent necesitatea efectuării lucrărilor la rețelele de utilități.

Consideră că faptul înstrăinării unei porțiuni din terenul ce făcea legătura dintre imobilul proprietatea reclamanților intimași cu ___________________________ L_____ A_______ nu poate constitui un argument în defavoarea recurenților deoarece această înstrăinare a fost efectuată pro causa pe parcursul desfășurării procesului în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei S____.

Invocă sub acest aspect decizia nr. 2154/2005 a ICCJ care a statuat că nu se poate constitui dreptul de servitute când accesul la drumul public a fost îngreunat prin fapta aceluia care cere servitutea.

Precizează că în răspunsul la interogator intimații au recunoscut această cale de acces și au arătat că există o poartă de acces pentru ca fiul lor să traverseze porțiunea de teren vândută numitei L_____ pentru a ajunge la imobilul intimaților și că această parcelă, practic, este folosită tot de către intimați în scopuri de agrement, fiind amenajat gazon și o filigorie, în acest sens fiind și declarația martorei L_____ A_______. Arată că aceste aspecte nu au făcut obiectul analizei instanței de apel care s-a limitat doar la analiza sumară și formală a procesului verbal de cercetare la fața locului.

Sub aspectul stării de fapt mai arată că suprafața de teren ce se întindea de la gardul de beton ce delimita suprafața cu top. 1797/2/2/2 de cea cu top. 1797/2/3, identificată pe schiță, a rămas în folosința exclusivă a pârâților iar în înscrisul sub semnătură privată încheiat de părți era specificată ca limită a terenului cedat acest gard de beton. Terenul delimitat de la gardul de beton înscris sub nr. top. 1797/2/2/2 și 1797/2/3 a fost în folosința exclusivă a reclamanților din anul 1981 și până în prezent.

Precizează că instituirea servituții în varianta solicitată de reclamanți intimați afectează în mod evident dreptul de proprietate al intimaților risipind orice intimitate în folosința curții imobilului proprietatea acestora. Relevă în acest sens și declarația martorei P_______ M____.

Consideră că la stabilirea servituții trebuie să se țină seama în aceeași măsură de interesele obiective și subiective ale proprietarului fondului aservit ca și de nevoia celui care reclamă trecerea. Invocând dispozițiile art. 618 C. civ., precizează că prevederile acestui articol sunt destinate să diminueze paguba provocată fondului aservit căruia i se impune o sarcină care duce oricum la știrbirea dreptului proprietarului chiar dacă aceasta reprezintă unica soluție pentru folosirea locului înfundat (decizia 136/1994 a C.S.J).

Invocă cu titlu de practică judiciară și decizia nr. 734/2009 a Curții de Apel Ploiești care dispune că instanțele trebuie să țină seama și de interesele celui care suportă consecințele nu numai de interesul celui care urmează să beneficieze de dreptul de trecere, decizia nr. 166/2010 a Tribunalului C________ care stabilește că accesul la calea publică trebuie să se facă pe drumul cel mai scurt dar și cu ocazionarea unei pagube cât mai reduse și deciziile 4886/2005 și 1114/2005 ale ICCJ.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații D____ L_____ și D____ M____ au solicitat respingerea recursului pârâților invocând excepția nulității acestuia pentru că vizează aspecte de netemeinicie iar pe fond solicită respingerea acestuia întrucât în cauză este vorba de constituirea unei servituți prin fapta omului, respectiv printr-o convenție întabulată în cartea funciară.

Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea reține următoarele:

Astfel cum au reținut și instanțele fondului, se constată că prin declarație autentică având nr. 5206/1981, C_____ Eliseu și C_____ N_______ împreună cu C_____ I___ și C_____ I_____ au procedat la partajarea imobilului înscris în CF nr. 8988 S____, nr. top. 1787/2/2 casă și grădină în suprafață de 557 mp în două parcele, respectiv ________________ nr. top. nou 1797/2/2/1 grădină în suprafață de 127 mp și ________________ nr. top. nou 1792/2/2/2 casă și curte în suprafață de 430 mp. Prin aceeași declarație, coproprietarii au instituit o servitute reciprocă de trecere cu piciorul și cu mașina care a fost înscrisă în foaia de sarcini a imobilului înscris în CF 8988 S____, devenită CF xxxxx S____, cu nr. top. 1797/2/2/1 proprietatea pârâților în favoarea imobilului reclamanților înscris în CF xxxxx S____ – devenită CF xxxxx cu nr. top. 1797/2/2/2.

Ulterior, ________________ nr. top. 1797/2/2/2 în suprafață de 430 mp a fost vândută de familiile C_____ I___ și C_____ Eliseiu reclamanților D____ prin contract autentic de vânzare – cumpărare la data de 31 decembrie 1981. În cuprinsul contractului se specifică faptul că vânzarea cumpărarea s-a făcut cu respectarea sarcinilor de sub B 11 și C 1 care se referă la servitutea de trecere. Toate aceste aspecte nu au fost contestate de părți.

Se constată astfel că servitutea de trecere pe care o reclamă și a cărei respectare o solicită reclamanții D____ este una convențională, stabilită prin fapta coproprietarilor celor două fonduri cu ocazia partajării imobilului inițial iar cu ocazia vânzării uneia din parcele coproprietarii vânzători s-au obligat la respectarea acestei servituți.

Servitutea de trecere, dreptul de trecere, presupune că anumite elemente ale dreptului de proprietate asupra unui teren sunt exercitate chiar dacă nu exclusiv, de proprietarul unui alt teren, consecința practică a instituirii unei astfel de servituți prin fapta omului fiind aceea de îngrădire a proprietății celui ce deține fondul aservit. O atare îngrădire a fost asumată în speță de către pârâții C_____ cu privire la _________________ dețin prin act autentic, printr-o convenție pe care sunt obligați să o respecte, în conformitate cu dispozițiile art. 969 alin. 1 C. civ., care consacră principiul forței obligatorii a convenției statuând că între părțile contractante convențiile legal făcute au putere de lege. Altfel spus, și aplicat actelor juridice încheiate de pârâți și reclamanți (declarația de parcelare și instituire a servituții și contractul de vânzare – cumpărare arătate mai sus), aceste acte juridice, legal încheiate, se impun părților din cauza de față întocmai ca legea. Principiul forței obligatorii al actului juridic decurge, pe de o parte din necesitatea asigurării stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice civile, și, pe de altă parte, din imperativul moral al respectării cuvântului dat.

În acest context, pârâții sunt ținuți să respecte servitutea constituită prin actele juridice menționate, neexistând nicio rațiune pentru care traseul servituții să se impună a fi schimbat atâta timp cât actele autentice care o constituie sunt valide și legal încheiate. Astfel cum s-a arătat mai sus, servitutea presupune o îngrădire a dreptului de proprietate deținut de proprietarul fondului aservit, și o atare îngrădire a fost acceptată de către pârâți încă din anul constituirii servituții, 1981, astfel că nu se poate constitui într-un motiv de schimbare a variantei drumului de acces, peste clauzele convenției de constituire a servituții de trecere. În aceste condiții, nu apare necesară stabilirea prin raportul de expertiză a unei alte variante de trecere și nici chemarea în judecată a proprietarilor fondurilor învecinate, astfel cum susțin recurenții, motivul de casare cu trimitere în vederea completării cadrului procesual și probațiunii fiind nefondat.

Pentru aceleași considerente, urmează a fi înlăturate și celelalte susțineri ale recurenților referitoare la existența unei alte căi de acces mai scurte și mai puțin păgubitoare pentru aceștia. Cum nu se poate discuta în raport de convenția legal încheiată a părților despre schimbarea traseului servituții existente în anul 1981, nu se impunea ca instanța să analizeze îndeplinirea cerințelor art. 618 C. civ, astfel că este nefondat motivul de recurs prin care se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 617, 618 C. civ.

Aspectele invocate de recurenți, referitoare la constatările din procesul verbal întocmit cu prilejul cercetării la fața locului, la curtea imobilului fiului reclamanților, la relația de rudenie dintre intimați și proprietarul imobilului învecinat, la neanalizarea împrejurării că pe imobilul proprietatea reclamanților sunt amplasate rețele de utilități, la interogatoriul reclamanților și la depoziția martorei L_____ A_______, la limita gardului de beton până la care a fost folosit imobilul de către T______ D______ cât și cele vizând înstrăinarea unei parcele numitei L_____ A_______ sunt chestiuni de fapt pe care instanța de recurs nu le mai poate cenzura în această cale de atac, fiind ținută doar la examinarea aspectelor de nelegalitate iar nu de netemeinicie a hotărârii instanței anterioare. Pe de altă parte, toate aceste aspecte apar ca fiind lipsite de relevanță în raport de conținutul actelor juridice valabil încheiate prin care s-a instituit servitutea convențională și de principiul statuat de art. 969 C. civ, neputând fi de natură a duce la respingerea acțiunii reclamanților.

Este adevărat ceea ce susțin recurenții în sensul că instituirea servituții de trecere în varianta solicitată de reclamanți afectează dreptul de proprietate al reclamanților, dar astfel cum s-a arătat și mai sus, o atare îngrădire a fost asumată de pârâți încă din anul 1981 și suportată până la momentul prezent în

(continuarea deciziei civile nr. 453/18.11.2014 pronunțată în dosar civil nr. XXXXXXXXXXXX)

baza unei convenții legal încheiate, servitutea de trecere neputând exista fără afectarea dreptului de proprietate a celui ce deține fondul aservit.

Pentru considerentele reținute mai sus, Curtea apreciază că practica judiciară invocată de recurenți nu este aplicabilă în speță, vizând situații de fapt diferite de cea din prezentul dosar.

Pentru cele ce preced, constatând că nu poate fi reținut ca fondat niciunul din motivele de nelegalitate invocate de recurenți și prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. pr. civ, Curtea, în baza art. 312 C. pr. civ, va respinge ca nefondat recursul pârâților C_____.

În baza art. 274 C. pr. civ, recurenții vor fi obligați să plătească intimaților D____ M____ și D____ L_____ suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanță depusă la dosar (f. 27-28).

Pentru aceste motive:

În numele legii

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâții C_____ I___ și C_____ I_____ împotriva deciziei civile nr. 108/A/2014 pronunțată de Tribunalul A___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

Obligă recurenții să plătească intimaților D____ M____ și D____ L_____ suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 18.11.2014.

Președinte, D______ M________	Judecător, M______ F_________ C____	Judecător, C_______ G_________ N______
	Grefier, N_______ P______

Redc. D.M.

Tehn. N.P.

2 ex/21.01.2015

Jud. fond – D. G________

Jud. apel – L. P______ P__/L. D_____