Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 27 Mai 2015

Instanța constituita din

PREȘEDINTE - C_____ - B_____ M______

GREFIER – I____ M_____

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1015/2015

Pe rol fiind solutionarea cererii formulate de catre reclamanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI în contradictoriu cu pârâtul P____ C_________ C_______, având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

Dezbaterile pe fondul cererii au avut loc in sedinta publica din data de 13.05.2015 concluziile partilor fiind consemnate in incheierea de ședinta din acea data, cand instanta din lipsa de timp pentru a delibera si in temeiul disp. art. 260 din Codul de Procedură Civilă a amânat pronuntarea

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.06.2013 reclamanta DGRFP Iasi - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului P____ C_________ C_______ ( CNP xxxxxxxxxxxxx), domiciliat în Iasi, ___________________, jud. Iasi pentru pasivul debitorului falit P&P COMP LTD SRL, cu sediul în Iași, _______________________.42, nr. O.R.C. J22- 1093-1995.

În fapt, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 101/S/25.01.2012 a Tribunalului Iași s-a dipus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului ___________ LTD SRL , cu sediul în Iași, _______________________.42, nr.O.R.C. J22- 1093-1995, procedură în cadrul căreia s-a înscris la masa credală cu o creanță care a rezultat din activitatea debitoarei sub directă administrare a reprezentanților săi legali .

Pârâtul a avut calitatea de administrator al debitoarei în perioada creării debitelor și este ținut direct răspunzător de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, conform art. 73 din Legea 31/1990.

În ceea ce privește vinovăția, consideră reclamanta că răspunderea operează și pentru cea mai ușoară culpă. Culpa administratorului constă în aceea că, la momentul în care debitoarea a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și nu a anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii.

Consideră reclamanta că pârâtul se face vinovat de fapta reglementată de art. 138 lit a, datorită faptului că din analiza realizată de personalul de specialitate din cadrul AFP asupra dosarului fiscal, s-a constatat că ultimele raportări au fost depuse pentru data de 31.12.2010, iar potrivit acestora, erau evidențiate în patrimoniul debitoarei creanțe de 295 220 lei, disponibilități bănești de 66 152 lei și stocuri de 11 503 lei, dar nici unul dintre aceste bunuri nu au fost predate spre valorificare în procedura insolvenței.

Consideră reclamanta că pârâtul se face vinovat si de fapta reglementată de art. 138 lit c.

Astfel, prin nedepunerea cererii de intrare în insolvență, în termenul de 30 de zile, administratorul a acceptat tacit creșterea obligațiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului și indirect a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, împovărând situația precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente. Administratorul a dat dovadă de un management neperformant și de utilizarea resurselor societății în interes personal.

De asemenea, mai arată reclamanta că societatea nu s-a mai preocupat de ținerea contabilității, obligația fiind a pârâtului în calitate de administrator statutar.

Susține reclamanta că pârâtul este vinovat și de săvârșirea faptei de la art. 138 lit d, deoarece obligația ținerii contabilității îi revenea conform art. 10 din Legea 82/1991.

Omisiunea informării organelor fiscale denotă intenția pârâtului de a păstra în clandestinitate operațiunile derulate și veniturile încasate, existând prezumția desfășurării activității în interes personal(138 lit a și c).

În drept, se invocă art. 138 lit a, c și d.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru, potrivit dispozițiilor art. 30 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii, întrucât la 26.06.2013 s-a dispus închiderea procedurii față de debitoare, iar cererea de atragere a fost înregistrată la data de 27.06.2013.

Pe fond a solicitat respingerea cererii arătând în esență că nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii sale.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cele ce urmează:

Prin sentința civilă nr. 101/S/25.01.2012 a Tribunalului Iași s-a dipus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului ___________ LTD SRL , cu sediul în Iași, _______________________.42, nr.O.R.C. J22- 1093-1995.

Conform relațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, pârâtul figurează ca și administrator statutar al debitoarei.

Referitor la excepția inadmisibilității invocate de către pârât, instanța va reține că, deși prin sent civ. nr. 1177/S/ 26.06.2013 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului ___________ LTD SRL, cu sediul în Iași, _______________________.42, nr. O.R.C. J22- 1093-1995, cererea de față a fost înrwgistrată pe rolul instanței la data de 25.06.2013, astfel că excepția nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

Din raportul cauzelor întocmit de lichidatorul judiciar, rezultă că starea de insolvență se datorează unor cauze obiective și majoritatea externe societății. Apreciază lichidatorul judiciar că în cauză nu ar exista premisele aplicării art. 138.

Valoarea creanțelor înscrisă în tabelul definitiv este de 349 099,79 lei.

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.

Răspunderea instituită prin textul art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 nu este o răspundere contractuală, pe temeiul contractului de mandat al administratorilor sociali, așa cum eronat susține reclamanta, ci o răspundere delictuală specială, de sine stătătoare, cu reguli proprii, derogatorii de la dreptul comun specifice, pe baza unei reglementări proprii, ea derivând nu din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a mandatului dat organului de conducere de către societate, ci din săvârșirea faptelor mai sus enumerate care nu au nici o legătură cu mandatul primit.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:

Reclamanta, prin cererea sa, impută pârâtului săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit a, c și d din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit. a: au folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
• 138 lit.c: au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți
• 138 lit. d: au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

In speta una dintre faptele imputate pârâtului este cea prevazuta de dispozitiile art 138 lit a din LPI, potrivit cărora antrenarea raspunderii civile delictuale a unei persoane presupune întrunirea a doua conditii: folosirea bunurilor sau creditului unei persoane juridice si crearea unui profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane.

Sub acest aspect judecatorul sindic retine faptul că, dupa cum rezulta din bilantul aferent datei de 31.12.2010 –ultima raportare contabila intocmita de debitoare –debitoarea avea inregistrate in evidentele contabile urmatoarele date: creanțe de 295 220 lei, disponibilități bănești de 66 152 lei și stocuri de 11 503 lei.

Dintre acestea, prezintă relevanță pentru aplicare arat 138 al 1 lit a din lege, disponibilitățile bănești de 66 152 lei și stocurile de 11 503 lei. Acestea reprezinta bunuri ale debitoarei, pe care paratul, in calitate de administrator statuar le avea in posesie si administrare si avea obligatia de a le preda lichidatorului judiciar plata creantelor.

Paratul nu a predat aceste bunuri si nici nu a prezentat dovada modului in care acestea au fost folosite

Asa fiind, instanta a retinut ca prin faptele stabilite în sarcina sa, pârâtul a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolventa, încalcând obligatii elementare pe care le instituie în sarcina oricarui administrator, valoarea prejudiciului cauzat debitoarei fiind egala cu valoarea bunurilor enumerate .

În ceea ce priveste vinovatia, ca element subiectiv al raspunderii civile delictuale, ea consta în atitudinea pe care autorul faptei a avut-o fata de ea si de urmaririle ei la momentul la care a comis-o. Procedând la sustragerea bunurilor debitaorei de la actvitatea normala a acesteia si ulterior de la urmarirea concursuala a creditorilor, pârâtul a avut reprezentarea diminuarii patrimoniului debitoarei, rezultat pe care l-a si urmarit.

Imprejurarea ca societatea debitoare avea de recuperat creante, nu intra in sfera de aplicare a dispozitiilor art 138 alin 1 lit a din legea insolventei, situatia de fata neputand fi asimilata cu folosirea bunurilor persoanei juridice in folosul propriu al paratului sau in interesul altei persoane, intrucat intre cele doua fapte nu exista similitudine.

Dispozitiile art 138 din lege se refera la bunurile sau creditele persoanei juridice, or in cazul de fata, reclamanta argumenteaza ajungerea societatii debitoare in stare de insolvent prin pasivitatea paratului in recuperarea unor creante ale societatii debitoare si prin lipsa documentelor necesare identificarii debitorilor.

Deși împrejurarea că aceste creanțe existau în patrimoniul debitoarei poate naște un început de dovadă în sensul dispozițiilor art 138 al 1 lit a, fără alte probatorii și elemente care să ateste împrejurarea că aceste creanțe ar fi fost folosite cu scopul de a crea profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane, nu poate constitui temei suficient pentru atragerea răspunderii pârâtului.

Referitor la celelalte fapte imputata paratului de care reclamant, respectiv cea prev de art 138 al 1 lit c și d LPI, constand in nesesizarea instantei pentru declanșarea procedurii de insolvență și nepredarea documentelor contabile si in nedepunerea lor la organele abilitate, judecatorul sindic retine ca acestea nu sunt întemeiate.

Nesesizarea instanței pentru ______________________________ art. 27 este susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni penale, fiind infracțiunea de bancrută reglementată de art. 143 din Legea insolvenței, dar nu reprezintă element al faptei de la art. 138 lit c sau a.

În plus, se cere ca fapta săvârșită să producă starea de insolvență, or nedeclararea acestei stări este ulterioară apariției ei.

Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâtul „a ținut o contabilitate fictivă” sau că „nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea în condițiile în care însuși lichidatorul judiciar susține în raportul cauzal că, în baza actelor contabile analizate, insolvența s-a datorat unor cauze obiective.

Faptul că nu s-ar fi depus indicatorii financiari nu este de natură decât a determina o prezumție simplă de neîndeplinire a unor obligații legale referitoare la obligațiile de îndeplinire a formalităților impuse de legislația specială fiscală, prezumție care prin ea însăși nu este suficientă pentru reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d.

Pentru invocarea art. 138 lit c, creditoarei ii revenea sarcina de a arata, pe de-o parte, care au fost actiunile sau inactiunile pârâtului care au avut ca scop satisfacerea unui interes personal, al său sau al altuia, prevazute de art. 138 alin. 1 lit. c) si care au dus la falimentul societatii si pe de alta parte rolul lor in determinarea falimentului, afirmatiile generice nefiind suficiente, in considerarea specificului raspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite în parte cererea formulata de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, _______________. 26, privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului P____ C_________ C_______ ( CNP xxxxxxxxxxxxx), domiciliat în Iasi, ___________________, jud. Iasi pentru pasivul debitorului falit P&P COMP LTD SRL, cu sediul în Iași, _______________________.42, nr. O.R.C. J22- 1093-1995.

Stabilește răspunderea personală a pârâtului P____ C_________ C_______ ( CNP xxxxxxxxxxxxx), domiciliat în Iasi, ___________________, jud. Iasi pentru pasivul debitorului falit P&P COMP LTD SRL, cu sediul în Iași, _______________________.42, nr. O.R.C. J22- 1093-1995, în sensul că obligă pârâtul să acopere pasivul rămas neacoperit al debitoarei, până la concurența sumei de 77 655 lei.

În temeiul dispozițiilor art. 142 din Legea privind procedura insolvenței, executarea silită a prezentei sentințe se va efectua în condițiile art. 142 alin. 2 la cererea creditorului, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanțe pus la dispoziția sa de către administratorul judiciar, conform Codului de procedura civilă.

Definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 27 Mai 2015.

Judecător Sindic, Grefier,

C_____-B_____ M______ I____ M_____

Red/tehnored.jud.C.B.M./gref.I.M

4 ex/06.07.2015