Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________ A____________ ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 419/Fca/2015

Ședința publică din 24 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - G______ E____ V_____

Grefier - G_______ A_____

Pe rol fiind judecarea cauzei în materie contencios administrativ și fiscal formulat de reclamantul B______ M_____ prin reprezentant convențional-avocat Z_________ C_______, cu sediul ales în B_____, _____________ nr.48, județul B_____, în contradictoriu cu pârâții U_______ A____________ Teritorială-Județul B_____, cu sediul în B_____, Piața Independentei, nr.1, județul B_____, Președintele C__________ Județean B_____ și C________ Județean B_____, ambele cu sediul în B_____, Piața Independenței, nr.1, județul B_____ având ca obiect-anulare act administrativ.

Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 17 iunie 2015 care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea la data de 24 iunie 2015

Deliberând, instanța a pronunțat următoarea hotărâre în contencios administrativ..

T R I B U N A L U L

Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.XXXXXXXXXXXX, reclamantul B______ M_____, în contradictoriu cu pârâții U_______ A____________ Teritorială – Județul B_____ și Președintele C__________ Județean B_____, a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună anularea Dispoziției nr.49/27.01.2015 emisă de Președintele C__________ Județean B_____, acordarea în anul 2015 a drepturilor salariale corect stabilite prin raportare la salariul aferent lunii decembrie 2014, obligarea instituției la plata diferențelor salariale (prin acordarea integrală a drepturilor salariale în anul 2015) începând cu data de 01.01.2015, dată de la care veniturile salariale au fost diminuate precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că dispoziția contestată este netemeinică și nelegală deoarece nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, ceea ce echivalează cu nemotivarea acestuia.

A precizat reclamantul că, în opinia sa, dispoziției contestate îi lipsesc caracterele juridice necesare unui act administrativ care trebuie să fie emis în vederea organizării executării legii iar la momentul actual nu exista nici un act normativ care să-i permită autorității publice să modifice salariul de bază al personalului bugetar.

Reclamantul a învederat că apărarea pârâtului comunicată prin răspunsul la plângerea prealabilă nu este una corectă deoarece indemnizația de dispozitiv nu a fost acordată doar în temeiul hotărârii judecătorești - Decizia nr.481/2009 a Curții de Apel G_____ ci și a acordului colectiv de muncă din anul 2009 aprobat prin HCJ 49/2009. Or, Legea nr.330/2009 a reglementat cu titlu de principiu, că pentru anul 2010 trebuie menținut nivelul salarial din decembrie 2009 pentru personalul bugetar.

Cât privește argumentul ce vizează aplicarea deciziei nr.40/2013 a Curții de Conturi astfel cum a fost menținută prin decizia civilă nr.1284/Fca/2014 a Curții de Apel G_____, reclamantul a considerat că aceste acte nu au dispus pentru viitor - anul 2015 ci pentru anul 2012.

Or, a susținut reclamantul, stabilirea sporurilor și indemnizațiilor care intrau în compunerea salariului de bază s-a realizat o singură dată, încă din luna ianuarie 2010, conform Legii nr.330/2009 și O.U.G. nr.1/2010, iar actele normative ulterioare, incidente în cauză nu au prevăzut o reașezare a componentelor pe temeiul cărora să se determine salariul de bază. În lipsa unor prevederi legale care să-i oblige pe ordonatorii principali de credite să procedeze la recalcularea salariului de bază, prin dispoziția atacată s-a realizat, în fapt, o diminuare a acestuia prin eliminarea începând cu luna ianuarie 2015, a indemnizației de dispozitiv.

Mai mult, a mai aratat reclamantul, Dispoziția Președintelui C__________ Județean B_____ nr.20/29.01.2010 prin care a fost stabilit salariul sau de bază nu a fost revocată.

În drept, reclamantul a invocat prevederile art.1, 8, 15 din Legea nr.554/2004, art.7 alin.2 și art.30 alin.1 și 5 din Legea nr.330/2009, O.U.G. nr.103/2013 și Legea nr.284/2010 si art.453 din codul de procedura civila.

În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri-actul administrativ contestat, plângerea prealabilă, răspunsul primit la plângerea prealabilă, anexele transmise de instituția pârâtă, dispoziția de reîncadrare a contestatoarei emisă în baza Legii nr.330/2009 și Hotărârea C__________ Județean B_____ nr.49/2009 privind aprobarea acordului colectiv de muncă.

Prin întâmpinarea formulată in termen procedural, pârâții U_______ A____________ Teritorială – Județul B_____ si C________ Județean B_____ au solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, dispoziția contestă fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale. Au precizat pârâții că în urma acțiunii de audit financiar al conturilor anuale de execuție bugetară pe anul 2012 efectuată de către Curtea de Conturi a României s-a emis Decizia nr.40/05.08.2013 prin care a fost obligată să înlăture deficiențele constatate și consemnate în raportul de audit financiar nr.8133/05.07.2013 în sensul de a stabili întinderea prejudiciului și dispunerea măsurilor de recuperare a acestuia ca urmare a efectuării de plăți de natură salarială, în anul 2012 reprezentând spor de dispozitiv.

S-a menționat de pârâți că actul respectiv a fost contestat atât pe cale administrativă cât și în instanța însă prin Decizia civilă nr.8466/16.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel G_____ contestația a fost respinsă definitiv astfel că au obligația de a dispune și urmări măsurile transmise de Curtea de Conuri, neîndeplinirea acestei obligații constituind infracțiune.

Întrucât dispoziția contestată de reclamant a fost emisa în conformitate cu prevederile unei hotărâri judecătorești și a unei decizii ale Curții de Conturi, pârâții au considerat că și celelalte capete de cerere sunt nefondate, neexecutarea actului administrativ echivalând cu neexecutarea legii.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.205 din Codul de procedură civilă și art.107 alin.1 din Legea nr.215/2001

Reclamantul a formulat și a depus la dosar cerere de modificare a acțiunii introductive potrivit art.204 din Codul de procedură civilă prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârât și pe C________ Județean B_____ care a fost citat în cauză.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri depuse la dosar de toate partile.

Analizând actiunea introductiva, astfel cum a fost modificata, prin prisma susținerilor părților probatoriului administrat în cauza și a dispozițiilor legale aplicabile, instanța constată în fapt următoarele:

Prin Dispoziția nr.49/27.01.2015 emisă de Președintele C__________ Județean B_____ s-a stabilit încetarea acordării reclamantului a indemnizației de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază începând cu luna ianuarie 2015. Pentru emiterea acestei dispoziții s-au avut în vedere Decizia nr.40/05.08.2013 a Camerei de Conturi a Județului B_____, adresa nr.888/20.01.2015 a Direcției Administrației Publice precum și art.106 alin.1 din Legea nr.215/2001.

Reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva Dispoziției nr.49/27.01.2015 însă prin adresa nr.1801/10.02.2015 i s-a comunicat respingerea contestației pentru aceleași argumente expuse de pârâți prin întâmpinare, în sensul că sporul de dispozitiv nu a fost acordat în baza Legii nr.330/2009 ci în temeiul Deciziei civile nr.481/07.05.2009 a Curții de Apel G_____ iar în urma controlului Curții de Conturi s-a impus stabilirea și recuperarea prejudiciului.

Sub un prim aspect, se reține de tribunal că nici unul din motivele care au stat la baza emiterii dispoziției contestate nu reprezintă argumente corecte și legale ce pot conduce la măsurile dispuse prin acest act.

Astfel, prin Decizia nr.40/05.08.2013 emisă de Camera de Conturi Județeană B_____, s-a constatat că în anul 2012 U_______ A____________ Teritorială Județul B_____ a efectuat plăți de natură salarială în cuantum de 559.369 lei reprezentând spor de dispozitiv și a dispus ca ordonatorul de credite să stabilească întinderea prejudiciului și să ia măsuri de recuperare a acestuia. Această Decizie a fost menținută de instanta de judecată prin hotărâre irevocabilă, respectiv Decizia nr.8466/16.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel G_____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Or, în prezenta cauză angajatorul a emis dispoziția nr.49/27.01.2015 prin care se dispunea încetarea acordării indemnizației de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază începând cu luna ianuarie 2015, și nu viza nici o măsură constatată de Curtea de Conturi prin actele administrative emise care se referă la anul de execuție bugetară 2012.

Cât privește adresa Direcției Administrației Publice nr.888/20.01.2015 se observă că aceasta cuprinde în conținutul său constatarea măsurii Curții de Conturi menționată mai sus, fără a detalia, justifica sau argumenta o măsură ce trebuie luată de ordonatorul de credite și care ar fi putut constitui un motiv pentru emiterea deciziei contestate.

Prin urmare, actul emis de Președintele C__________ Județean B_____ în aplicarea art.106 alin.1 din Legea nr.215/2001 nu este fundamentată în fapt și în drept astfel cum ar trebui să cuprindă orice dispoziție cu caracter normativ sau individual ce produce consecințe administrative.

Nu se va reține de tribunal nici motivul invocat de pârâți care au indicat în întâmpinare faptul că neexecutarea măsurilor constatate de Curtea de Conturi reprezintă infracțiune deoarece, deși această susținere este reală, în speța dedusă judecății nu se pun în discuție aceste măsuri referitoare la recuperarea prejudiciului produs în anul de execuție bugetară 2012, ci stabilirea salarizării reclamantului începând cu anul 2015.

Sub un alt aspect, tribunalul va constata că indemnizația de dispozitiv a cărei încetare a acordării s-a dispus nu se regăsește în dispoziția de salarizare a reclamantului anterioară emiterii celei contestate, salariul stabilit de angajator fiind compus din salariul de bază și un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare care se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții. Așa fiind, indemnizația în discuție nu a reprezentat în anul 2014 o componentă a salariului stabilit pentru reclamant și, ca atare, nu putea fi înlăturată.

Însă, se reține de tribunal că urmare a încetării acordării îndemnizației de dispozitiv, salariul de bază al reclamantului s-a diminuat la suma de 2.362 lei.

Or, potrivit art.1 alin.1 din O.U.G. nr.83/2014 „În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare”.

Întrucât Președintele C__________ Județean B_____ nu a reținut că reclamantul și-a schimbat activitatea și condițiile exercitării acesteia, apare ca nelegală micșorarea cuantumului brut al salariului de bază stabilit anterior și acordat în luna decembrie 2014.

Având în vedere cele expuse mai sus și dispozițiile legale menționate, tribunalul va aprecia că prezenta acțiune, astfel cum a fost modificată, este fondată și, în temeiul art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004 o va admite ca atare.

Pe cale de consecință, va dispune anularea Dispoziției nr.49/27.01.2015 emisă de pârâtul Președintele C__________ Județean B_____, salariul reclamantului fiind cel stabilit anterior în luna decembrie 2014.

Totodată, potrivit principiului repunerii părților în situația anterioară, tribunalul va obliga pe pârâții U_______ A____________ Teritorială - Județul B_____ și C________ Județean B_____ la restituirea către reclamant a diferențelor salariale reținute în baza Dispoziției nr.49/27.01.2015 cu începere de la data de 01.01.2015 și până la zi.

Ca părți căzute în pretenții, pârâții vor fi obligați potrivit art.453 din Codul de procedură civilă la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta pe parcursul procesului (onorariul de avocat).

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite ca fondată acțiunea modificată formulată de reclamantul B______ M_____ prin reprezentant convențional-avocat Z_________ C_______, cu sediul ales în B_____, _____________ nr.48, județul B_____, în contradictoriu cu pârâții U_______ A____________ Teritorială-Județul B_____, cu sediul în B_____, Piața Independentei, nr.1, județul B_____, Președintele C__________ Județean B_____ și C________ Județean B_____, ambele cu sediul în B_____, Piața Independenței, nr.1, județul B_____.

Anulează Dispoziția nr.49/27.01.2015 emisă de pârâtul Președintele C__________ Județean B_____.

Obligă pe pârâții U_______ A____________ Teritorială – Județul B_____ și C________ Județean B_____ la restituirea către reclamant a diferențelor salariale reținute în baza Dispoziției nr.49/27.01.2015 cu începere de la data de 01.01.2015 și până la zi.

În temeiul art.453 din noul cod de procedură civilă obligă pe pârâți la plata către reclamant a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariul de apărător).

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Cererea de recurs se va depune la Tribunalul B_____.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015.

Președinte,

G______ E____ VoineaGrefier,

G_______ A_____

Red. G.E.V_____

Dact. G.A. 10 Iulie 2015