Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentința Nr. 1503/2015

Ședința publică de la 23 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ C____

Grefier R_____ C_________

Pe rol se află judecarea cauzei privind reclamantul F___ R____ în contradictoriu cu pârâții P_______ orașului Turceni și C________ L____ Turceni, având ca obiect suspendare executare act administrativ și anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul personal, lipsă fiind pârâții.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că s-a comunicat pârâților câte un exemplar de pe răspunsul formulat de către reclamant la întâmpinare, spre observare. De asemenea, reclamantul solicită atât suspendarea executării actelor administrative contestate, cât și anularea acestora.

Tribunalul, din oficiu, verificându-și competența în temeiul art. 131 alin.1 C.pr.civ. stabilește că este competent general, material și teritorial să judece ambele capete de cerere, respectiv atât suspendarea executării actului administrativ contestat, cât și anularea acestuia.

În continuare, pune în discuție necesitatea stabilirii calității reclamantului.

Reclamantul învederează că este funcționar public.

Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și probatorii de administrat, cercetarea judecătorească fiind terminată și cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra ambelor capete de cerere, respectiv atât asupra suspendării executării actului administrative contestat, cât și asupra anularea acestuia.

Reclamantul solicită acțiunii așa cum a fost formulată în sensul anulării actelor administrative contestate întrucât este îndreptățit la acordarea acestor sporuri și depune aceeași muncă ca și colegii săi, depunând în acest sens concluzii scrise și practică judiciară, respectiv sentința civilă nr. 2258 pronunțată la data de 10.09.2010 de către Tribunalul Gorj-Secția C_________ Administrativ și Fiscal în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față;

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C_________ Administrativ și Fiscal la data de 09 Septembrie 2015 sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamantul F___ R____ a chemat în judecată pârâții P_______ orașului Turceni și C________ L____ Turceni, solicitând instanței, ca prin sentința ce va pronunța, să dispună anularea dispozițiilor Primarului orașului Turceni nr. 385 din 15.06.2015 modificată prin dispoziția numărul 557 din 12.08.2015 privind imputarea unor sume de bani și încetarea acordării unor drepturi salariale stabilite prin decizia numărul 1581 din 14.07.2015 emisă de către Curtea de Conturi Gorj, precum și suspendarea actelor administrative până la soluționarea definitiva a prezentei cauze în temeiul art. 15 din Legea nr. 544/2004- Legea contenciosului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că s-a emis dispoziția primarului nr. 385/15.06.2015 privind încetarea acordării unor drepturi salariale și imputarea sumelor acordate, modificată prin dispoziția nr. 557 din 12.08.2015 conform căreia i-a încetat acordarea sporului de dificultate în cuantum de 50% și i-a fost imputată suma de 5421,53 lei.

A menționat că în calitate de membru al Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din orașul Turceni este îndreptățit la sporul de dificultate în procent de 50% în conformitate cu art. II din Legea nr. 263/2006 care prevede că „salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului ce se acordă, se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare”.

A precizat că numirea sa în Comisia locală de aplicare a legilor fond funciar Turceni s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu completările și modificările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, (fiind depus Ordinul Prefectului de numire în Comisia de fond funciar).

Astfel, prin efectele actului juridic în general și ale actului administrativ în special se înțeleg drepturile și obligațiile la care acesta dă naștere, pe care le modifică sau le stinge, efecte guvernate de trei principii în funcție de care se stabilește cum și față de cine se produc aceste efecte și anume principiul forței obligatorii, principiul irevocabilității și principiul relativității.

Prin urmare, puterea obligatorie a dispoziției ca act administrativ decurge din principiul executării din oficiu, dar mai ales din necesitatea asigurării stabilității și securității raporturilor juridice, astfel că problema aplicării principiului obligativității actelor juridice administrative nu aparține doar subiecților de drept administrativ, ci în egală măsura revine terților, instanțelor de judecată și tuturor autorităților sau instituțiilor publice precum și statului în calitate de putere executivă, cât și legiuitorului în calitate de putere legislativă.

În consecință, prin dispoziția de imputare ce a avut la baza actul de control emis de Camera de Conturi Gorj s-a încălcat principiul securității raporturilor juridice de drept administrativ, principiul obligativității actului administrativ care rezultă din forța juridică și executarea din oficiu a acestuia, precum și principiul irevocabilității.

A arătat că susținând contrariul, așa cum s-a reținut în actul de control, ca act premergător deciziei de imputare, ar reprezenta un abuz de drept și o exercitare a drepturilor procedurale cu încălcarea dispozițiilor art. 723 C.pr.civ., cu atât mai mult cu cât din acest act de control nu rezultă care sunt abaterile de la legalitate și regularitate care au determinat producerea prejudiciului precum și temeiul legal al interpretării date, fără a se face referire la actul administrativ unilateral cu caracter individual în baza căruia s-a acordat sporul de dificultate.

De asemenea, această decizie de imputare contravine obligației de executare a actului administrativ prin care s-a acordat acest spor, cu atât mai mult cu cât nu există nici un început de dovada ca împotriva dispoziției în baza căruia i-a fost acordat sporul de dificultate s-ar fi declanșat o procedura de retractare, revocare sau anulare în condițiile legii.

La baza emiterii deciziei de imputare așa cum s-a menționat a stat actul de control al Camerei de Conturi Gorj, care în considerente a reținut că producerea prejudiciului constatat se datorează acordării unor drepturi salariale necuvenite și că aceste drepturi salariale apreciate ca necuvenite s-au acordat în baza dispoziției nr. 927/05.11.2014.

A precizat că, dispoziția prin care i-a fost acordat sporul de dificultate, a fost verificată sub aspectul legalității de către Instituția Prefectului Gorj, nefiind contestată, intrând astfel în circuitul civil administrativ, aceasta fiind în vigoare și în prezent, (dispoziția numărul 927/05.11.2014);

Prin contestația înregistrata la Instituția Primarului orașului Turceni a cerut revocarea dispoziției, comunicându-i-se că în calitate de ordonator principal i s-a pus în vedere să stabilească întinderea prejudiciului și a măsurilor prevăzute de lege în vederea recuperării plaților considerate nelegale, deși nu contestă legalitatea actelor administrative în baza cărora a fost acordat sporul de dificultate.

Mai mult decât atât a precizat că dispoziția contestată nu este motivată în drept, fiind încălcate prevederile art. 252 alin. 2 litera d din Codul Muncii și art. 84-85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Potrivit art. 84 lit. a din Legea 188/1999 răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;

A învederat că nu s-a efectuat nici o cercetare administrativă și prin urmare a considerat că nu are nici o vină în faptul că au primit sume de bani în temeiul unor acte administrative legale, aflate în vigoare.

A considerat că simpla enumerare a unor prevederi legale nu este suficientă pentru a demonstra temeinicia si legalitatea.

A arătat că dispoziția contestată este nulă, întrucât nu cuprinde elemente obligatorii prevăzute imperativ de lege, cu privire la termenul de contestare și instanța competentă.

Prin art. 2 din dispozițiile contestate a fost indus în eroare cu privire la termenul de contestare.

În art. 2 din dispozițiile contestate se prevede că acestea pot fi contestate în termen de 30 zile la Tribunalul Gorj, deși potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 544/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana vătămata trebuie să solicite autorității emitente în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea acestuia.

Pe de altă parte a învederat că la data de 24.09.2014 s-a publicat în Monitorul Oficial al României nr. 700/24.09.2014, Legea nr. 124/2014 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariată ale personalului plătit din fonduri publice.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 544/2004, Legea contenciosului administrativ, a solicitat suspendarea actelor administrative până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

În motivarea capătului de cerere privind suspendarea actelor administrative până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, a arătat că potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 544/2004 suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat.

În acest caz instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitiva și irevocabilă a cauzei.

A considerat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 care justifică suspendarea actelor administrative (dispozițiile contestate), respectiv „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente”.

Măsura este bine justificata tocmai de motivele arătate pe larg mai sus, din care rezultă fără dubiu că actele administrative de imputare sunt netemeinice și nelegale.

Paguba iminentă este reprezentată de faptul că, până la soluționarea cauzei, este obligat la plata sumelor imputate nelegal, fapt care îi afectează veniturile lunare și îi dezechilibrează bugetele personale și așa destul de reduse, situate la limita salariului minim pe economie.

Mai mult decât atât, a arătat faptul că, Constituția României garantează dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, exercițiul acestor drepturi putând fi îngrădit de stat, pentru motive întemeiate, fără discriminare și fără a atinge substanța dreptului.

Cu privire la dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. I adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului său la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (Ambruosi împotriva Italiei, 2000, Burdov împotriva Rusiei, 2002).

Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora.

Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. 2 din Constituție, în condițiile unei crize financiare accentuate.

Aceste dispoziții normative, care creează un avantaj discriminatoriu al instituțiilor publice față de o persoană fizică sau juridică obișnuită, trebuie privite în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și ținând seama de prevederile art. 20 din Constituția României, care consacră prioritatea convențiilor internaționale în materia drepturilor fundamentale ale omului, pentru a se preveni încălcarea articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a articolului 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, având în vedere tocmai faptul că debitorul este o instituție publică și are îndatorirea, ca reprezentant al statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie și cu promptitudine o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Articolul 20 din Constituția României permite stabilirea concordanței oricărei legi cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu ocazia verificării efectelor concrete pe care o normă internă le produce într-o anumită speță asupra drepturilor și libertăților fundamentale.

În Cauza Hornsby c. Greciei, Curtea a reamintit jurisprudența sa constantă conform căreia articolul 6 par. 1 din Convenție garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să judece orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil; el consacră în acest fel „dreptul la o instanță”, unul dintre aspectele acestui drept fiind dreptul de acces, adică dreptul de a sesiza o instanță în materie civilă (hotărârea Philis c. Greciei). Totuși, a spus Curtea, acest drept ar fi iluzoriu dacă ordinea judiciară internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă (fără efect) în detrimentul uneia dintre părți.

D____ consecință, în raport de cele prezentate, a solicitat admiterea cererii de chemare în judecata și să se dispună anularea Dispoziției Primarului orașului Turceni nr. 385 din 15.06.2015 modificată prin dispoziția numărul 557 din 12.08.2015 și obligarea Primarului orașului Turceni să respecte prevederile dispoziției numărul 927 din 05.11.2014 privind acordarea sporului de dificultate în calitatea de membru al comisiei locale de fond funciar Turceni în continuare.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1 din Legea nr. 544/2004, iar cererea de suspendare pe art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, pe prevederile Legii nr. 188/1999 privind statul funcționarilor publici și cele ale Legii nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în fotocopii, dispoziția numărul 385 din 15.06.2015 privind încetarea acordării unor drepturi salariale și imputarea sumelor acordate (fila 9); dispoziția numărul 557 din 12.08.2015 pentru modificarea dispoziției nr. 385/15.06.2015 privind încetarea acordării unor drepturi salariale și imputarea sumelor acordate (fila 10); dispoziția numărul 927 din 05.11.2014 pentru modificarea dispoziției nr. 916/2010 privind acordarea unor drepturi salariale unor angajați implicași direct în aplicarea legilor fondului funciar (filele 11-12); ordinul Prefectului numărul 230 din 23.10.2014 privind reorganizarea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din orașul Turceni (fila 13); răspunsul formulat la plângerea prealabilă specială obligatorie instituită de art. 7 din Legea nr. 554/2004 emis de Primăria orașului Turceni (fila 14); cartea de identitate (fila 15).

II. Pârâții P_______ orașului Turceni și C________ L____ Turceni au depus întâmpinare (filele 22-23) și au menționat faptul că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată.

Au arătat că prin decizia nr. 1581 din 14.07.2015 emisă de către Curtea de Conturi Gorj s-a stabilit faptul că P_______ orașului Turceni nu a respectat prevederile Legii nr. 330/2009, O.U.G. nr. 1/2010, Legii nr. 285/2010, Legii nr. 155/2010 al Poliției locale, Regulamentului de organizare și funcționare al Poliției locale a Orașului Turceni aprobat prin H.C.L. nr. 6/26.01.2011, O.G. nr. 119/1999, O.M.F.P. nr. 522/2003, întrucât au fost acordate salariaților spor de dispozitiv, spor de dificultate în procent de 50% din salariul de încadrare acordat membrilor Comisiei locale de fond funciar, precum și norma de hrană acordată personalului Poliției locale Turceni în perioada mai 2012-decembrie 2013.

Prin decizia mai sus menționată s-a dispus stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor prevăzute de lege pentru recuperarea plaților nelegale efectuate după data de 01.10.2014 (inclusiv a foloaselor nerealizate), reprezentând spor de dificultate în procent de 50% din salariul de încadrare acordat membrilor Comisiei locale de fond funciar și alte sporuri, precum și luarea masurilor pentru regularizarea cu bugetele fondurilor speciale a contribuțiilor datorate de salariați și angajator.

Urmare a emiterii Deciziei Curții de Conturi au fost emise dispoziții de imputare a unor sume de bani acordate ca spor de dificultate în procent de 50% din salariul de încadrare și restituirea acestor sume de bani.

Prin răspunsurile la plângerile prealabile formulate de către funcționarii publici prin care au solicitat revocarea dispozițiilor de imputare privind sumele acordate care le-a acordat spor de dificultate în procent de 50% din salariul de încadrare s-a comunicat faptul că în calitate de ordonator principal de credite li s-a pus în vedere să stabilească întinderea prejudiciului și să dispună măsurile prevăzute de lege pentru recuperarea plăților nelegale efectuate după data de 01.10.2014 (inclusiv a foloaselor nerealizate), până la recuperarea efectivă a acestora, deși nu a contestat legalitatea actelor administrative în baza cărora a fost acordat sporul de dificultate, însă ținând cont de atribuțiile ce-i revin în calitate de ordonator principal de credite a respins cererea de revocare a dispozițiilor.

A mai precizat că prin Decizia Curții de Conturi s-a stabilit că pentru perioada mai 2012- octombrie 2014 s-au aplicat prevederile articolului 2 alin. 1 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.

În concluzie, având în vedere cele expuse a lăsat la aprecierea instanței de judecată soluția ce se va pronunța.

A anexat în fotocopie Adresa nr. 1583/14.07.2015 emisă de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Gorj prin care s-a înaintat raportul de audit financiar nr. 6952/26.06.2015 însoțit de decizia nr. 1581/14.07.2015 conținând măsurile pe care ordonatorul de credite trebuie să le ia pentru înlăturarea deficiențelor constatate de Curtea de Conturi (fila 24) și decizia nr. 1581/14.07.2015 (filele 25-32).

III. Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 26.10.2015 (filele 36-40), reclamantul a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată în sensul de a se dispune anularea Dispoziției Primarului orașului Turceni nr. 385 din 15.06.2015 modificată prin dispoziția numărul 557 din 12.08.2015 privind imputarea unor sume de bani privind încetarea acordării unor drepturi salariale și

obligarea la plata sumelor aferente sporului de dificultate neplătite începând cu data de 01.06.2015 și până la repunerea sa în situația anterioară emiterii dispoziției contestată în prezenta cauză, iar în temeiul art. 15 din Legea nr. 544/2004, Legea contenciosului administrativ a solicitat suspendarea actelor administrative până la soluționarea definitivă cauzei, reiterând motivele expuse în cererea de chemare în judecată.

IV. Analizând contestația formulată de către reclamant raportat la obiectul cererii, temeiul legal operant, cererile și apărările formulate de către pârâte, înscrisurile depuse în susținerea cererilor, tribunalul constată neîntemeiată contestația, pentru următoarele considerente de drept și de fapt:

Ca stare de fapt, tribunalul reține următoarele:

Reclamantul F___ R____ îndeplinește funcția publică de referent în cadrul aparatului primarului localității Turceni, județul Gorj.

Începând cu data de 23.10.2014, prin ordinul nr. 230/2014 al Instituției prefectului județului Gorj reclamantul a fost desemnat membru în cadrul Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din orașul Turceni (fila 13).

Prin dispoziția nr. 927 din 05.11.2014 emisă de primarul localității Turceni s-a stabilit ca reclamantul, în virtutea calității de membru în Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, să fie remunerat cu un spor salarial lunar în cuantum de 50% din salariul de bază (filele 11-12).

În cursul anului 2015 unitatea administrativ teritorială a localității Turceni a fost suspusă auditului financiar din partea Curții de Conturi, controlul fiind finalizat prin emiterea deciziei nr. 1581/14.07.2015 a Camerei de Conturi Gorj (filele 25-32).

Prin decizia mai sus-menționată Camera de Conturi Gorj a constatat, între altele, că unitatea administrativ teritorială auditată a efectuat în mod nelegal plata sumelor de bani reprezentând spor de dificultate în cuantum de 50% din salariul lunar de încadrare în perioada mai 2012-mai 2015 pentru membrii comisiei locale de fond funciar.

Totodată, prin decizia instituției de auditare publică s-a prevăzut în sarcina conducătorului unității administrativ teritoriale obligația ca, până la data de 30.12.2015, să stabilească întinderea prejudiciului și să dispună măsurile prevăzute de lege pentru recuperarea plăților nelegale efectuate după data de 01.10.2014 reprezentând sporul de dificultate în cuantum de 50% acordat unor angajați implicați direct în aplicarea legilor fondului funciar, precum și să procedeze la acordarea drepturilor salariale numai în conformitate cu legislația care le reglementează.

În aplicarea deciziei nr. 1581/14.07.2015 a Camerei de Conturi Gorj, primarul localității Turceni a emis dispoziția nr. 385/15.06.2015 (fila 9), modificată prin dispoziția nr. 557/12.08.2015, prin care s-a dispus, pe de o parte, încetarea acordării sporului de dificultate către reclamant, iar pe de altă parte, imputarea sumei de 5421,53 lei reprezentând spor de dificultate în cuantum de 50% primit de reclamant în perioada 01.10.2014 – 31.05.2015.

C_____ legal aplicabil cauzei de față;

Potrivit pct. 32 lit. d și e din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Curții de Conturi a României nr. 155/2014, conducerea entității supusă verificării de către auditorii din cadrul Curții de Conturi are următoarele obligații: d) ducerea la îndeplinire a măsurilor de remediere a deficiențelor constatate de către auditorii publici externi în urma acțiunilor de verificare efectuate, precum și a celorlalte măsuri și preîntâmpinarea producerii unor asemenea deficiențe în viitor, condiție a realizării unei bune gestiuni financiare; e) stabilirea întinderii prejudiciului (dacă este cazul) și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia, potrivit prevederilor art. 33 alin. (3) din lege.

Pe de altă parte, potrivit art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit.

Procedura aplicabilă pentru recuperarea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situația prevăzută la art. 84 lit. b este cea reglementată prin art. 85 din Legea nr. 188/1999, respectiv constă în emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unei dispoziții de imputare în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei sau în asumarea unui angajament de plată.

În ceea ce privește fondul cauzei, respectiv fundamentarea în drept a plății sporului salarial, tribunalul are în vedere că potrivit art. 1 din Legea cadru nr. 330/2009, acesta act normativ are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, stabilindu-se în mod imperativ că, începând cu data intrării în vigoare, în tot sau în parte, a acestei legi, drepturile salariale ale personalului plătit din fondurile publice sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.

Totodată, sistemul de salarizare reglementat prin Legea 330/2009 avea la bază, printre alte principii, conform art. 3 alin. 1 lit. b din lege și principiul supremației legii, potrivit cu care drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii.

Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice a modificat sau abrogat (expres sau implicit) toate actele normative anterioare ce conțin dispoziții contrare, astfel că pentru anul 2010 nu se mai puteau acorda decât sporurile și indemnizațiile menționate expres în cadrul Secțiunii II a Legii nr. 330/2009, articolele nr. 18-23.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, „suma sporurilor și indemnizațiilor individuale nu va depăși 30% din salariul de bază, solda funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare”. Dispozițiile de principiu mai sus arătate au fost preluate ulterior prin Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care a abrogat Legea 330/2009.

Astfel, potrivit art. 1 alin. 2 din Legea cadru nr. 284/2010, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.

Sistemul de salarizare reglementat de această lege este cârmuit de principiul legalității potrivit art. 3 lit. b. De asemenea, cadrul legal actual în vigoare arată că scopul său este stabilirea salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare, ca principal element al câștigului salarial art. 5 lit. b.

În acest sens, art. 20 alin. 1 arată că sporurile, indemnizațiile, primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în anexele la lege, nefiind cuprins în acestea și sporul de dificultate analizat în cauză.

De asemenea, art. 22 alin. 2 din Legea cadru nr. 284/2010 arată în mod similar reglementării anterioare în vigoare încă din anul 2010, respectiv Legea cadru nr. 330/2009, că „Suma sporurilor, compensațiilor, primelor și indemnizațiilor individuale nu va depăși 30 % din salariul de bază, solda funcției de bază/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare.”

Totodată, prezentei cauze îi sunt aplicabile și dispozițiile art. 3 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 700 din 24 septembrie 2014, potrivit cu care la data intrării în vigoare a acestei legi încetează plata de către personalul prevăzut la art. 1 a sumelor reprezentând venituri de natură salarială pentru care Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control au constatat că au fost acordate cu crearea de prejudicii.

Raportând starea de fapt astfel constatată la dispozițiile legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că argumentele și motivele reclamantului redate în cererea de chemare în judecată și prin notele de ședință sunt neîntemeiate.

Astfel, în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor de formă ale actelor administrative contestate, tribunalul constată că, prin raportare la dispozițiile pct. 32 lit. d și e din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi și ale art. 85 combinat cu art. 84 lit. b din Legea nr. 188/1999, în mod corect primarul localității Turceni, constatând, pe de o parte, că prin decizia Camerei de Conturi Gorj s-a constatat în mod expres o abatere de la legalitate și i s-a impus remedierea prin recuperarea prejudiciului, iar pe de altă parte, că reclamantul a primit sume de bani considerate necuvenite, în dauna bugetului instituției publice, a procedat la emiterea dispozițiilor de imputare și de intrare în legalitate.

Susținerea reclamantului în sensul că dispozițiile sunt nemotivate nu este fondată, întrucât în preambulul actelor administrative contestate s-au indicat atât actele normative aplicabile, cât și actele de control și fundamentare a măsurilor de recuperare, ceea ce satisface exigențele de formă impuse pentru dispoziția de recuperare a prejudiciului, astfel încât reclamantul a putut să combată punctual toate considerentele actelor administrative.

În ceea ce privește aspectele referitoare la neindicarea termenului de contestare și instanța competentă cu soluționarea unei asemenea contestații, tribunalul are în vedere, în primul rând, că susținerea este nereală în raport cu dispoziția nr. 385/15.06.2015 care cuprinde în mod expres, la art. 3 din dispozitiv, mențiunile că această dispoziție poate fi contestată la tribunalul Gorj în termen de 30 de zile de la comunicare, iar în al doilea rând, că o asemenea omisiune ar constitui o nulitate relativă ce și-ar produce efectele numai în situația în care, din pricina ei, reclamantului i s-ar fi produs o vătămare a intereselor și drepturilor sale (precum, dacă i s-ar fi respins contestația ca tardivă ș.a.m.d.), aspect ce nu s-a probat în cauza de față.

Sub aspectul principiului forței obligatorii a actelor juridice intrate în circuitul civil și al irevocabilității actului juridic, susținerile reclamantului sunt, de asemenea, nefondate, cât timp actele contestate de către reclamant nu sunt emise în reglementarea unor raporturi juridice de drept civil, ci în reglementarea unor raporturi juridice de dreptul muncii (cu aplicare la categoria de salariați funcționari publici).

Or, astfel cum instanța a arătat în paragrafele anterioare, raporturile juridice referitoare la salarizarea personalului bugetar sunt reglementate prin lege, iar nu prin acte juridice încheiate ca urmare a convenției părților (modalitate specifică raportului juridic de drept civil) ori prin alte categorii de acte juridice, acte cărora le sunt aplicabile principiile invocate de către reclamant.

În consecință, raporturile de muncă stabilite între personalul bugetar și angajatorul instituție/autoritate publică pot fi modificate prin lege sub aspectul salarizării.

Sub aspectul fondului, instanța constată că de la _____________________ Legii-cadru nr. 330/2009 prevederile privind sporul de dificultate pentru membrii Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar și a Legii nr. 10/2001 nu se mai pot aplica, acestea fiind abrogate implicit.

Acest drept salarial solicitat de către reclamant nu este prevăzut a fi acordat printr-un act normativ în vigoare pentru perioada imputată reclamantului prin actul administrativ contestat, astfel încât plata acestuia este neîntemeiată.

De altfel, inclusiv cuantumul de 50% din salariul de bază depășește prevederile art. 23 alin. 2 din Legea nr. 330/2009, prevederi reluate și în legile de salarizare ulterioară.

În ce privește argumentul vizând aplicarea Legii nr. 124/2014, instanța constată că potrivit art. 3 din acest act normativ dispozițiile legale de exonerare de la plată se referă la sume de bani plătite nelegal anterior controlului Curții de Conturi și, în același timp, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 124/2014.

Așadar, dispozițiile de amnistie fiscală nu vizează plăți nelegale efectuate după data de 27.09.2014.

Pe cale de consecință, cum reclamantului i s-au imputat plăți nelegale efectuate în perioada 01.10.2014 – 31.05.2015, adică după data de 27.09.2014, se constată nefondată susținerea reclamantului privitoare la nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 124/2014.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului administrativ, tribunalul constată că sunt incidente dispozițiile art. 15 combinat cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, ceea ce înseamnă ca reclamantul să fi indicat și să fi dovedit existența unui caz bine justificate și a iminenței unei pagube, în înțelesul art. 2 lit. ș și t din acest act normativ.

Or, din considerente exprimate anterior, tribunalul constată că nu este îndeplinită cerințe existenței celor două componente pretinse de dispoziția legală incidentă, întrucât actele administrative au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, iar imputarea sumei de 5.421,53 lei de la reclamantul ce îndeplinește în continuare funcția publică în cadrul autorității pârâte nu se circumscrie termenului reglementat prin art. 2 lit. ș din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge contestația formulată de reclamantul F___ R____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în oraș Turceni, ________________________ Gorj în contradictoriu cu pârâții P_______ orașului Turceni și C________ L____ Turceni, ambii cu sediul în oraș Turceni, județul Gorj și cererea de suspendarea a executării actului administrativ.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.

Pronunțată în ședința publică din 23 Noiembrie 2015, la Tribunalul Gorj.

Președinte,

C____ C_______

Grefier,

C_________ R_____

Red. C.C./Tehnored. C.R.

5 ex./22.12.2015