R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TÂRGU M____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXX

DECIZIA Nr. 914/R

Ședința publică din 24 noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ B______ B_____

Judecător C_____ I____ M______

Judecător N______-G______ I____

Grefier C____ R__

Pe rol judecarea contestației în anulare formulate de L__ F___ IPURL, cu sediul în Miercurea C___, ___________________________. 47, județul Harghita, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ___________________, împotriva Deciziei nr. 673/R/30.09.2015 pronunțate de Curtea de Apel Târgu-M____, în dosarul nr.XXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa contestatorului L__ F___ IPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ___________________, precum și a intimaților-pârâți K____ L_____, P___ S_____ și G______ Z_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

În temeiul art. art. 159¹ alin. 4 Cod procedură civilă, Curtea reține că este competentă material, teritorial și general să soluționeze contestația în anulare, având în vedere și dispozițiile art. 96 pct.2 Cod procedură civilă și Legea nr.85/2006, modif.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a atașat dosarul nr. XXXXXXXXXXX al Curții de Apel Târgu-M____ în care a fost pronunțată Decizia nr. 673/R/30.09.2015, atacată prin prezenta contestație în anulare.

Curtea constată că s-a realizat procedura prealabilă pe Noul Cod de procedură civilă, cu toate că în cauză sunt incidente prevederile vechiului Cod de procedură civilă, Decizia nr. 673/R/30.09.2015 fiind pronunțată sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă.

Față de actele și lucrările dosarului instanța rămâne în pronunțare asupra contestației în anulare.

CURTEA DE APEL

Asupra contestației în anulare,

Prin Sentința nr. 178/9.02.2015 a Tribunalului Harghita, s-a respins acțiunea formulată de lichidatorul judiciar L__ F___ IPURL Miercurea C___, de stabilire a răspunderii pârâtului P___ S_____ în temeiul art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, s-a admis, în parte, acțiunea formulată împotriva pârâtului K____ L_____, fiind obligat acest pârât să plătească în contul de faliment al debitoarei ___________________ suma de 20.429,47 lei și s-a admis acțiunea formulată împotriva pârâtului G______ Z_____, fiind obligat acest pârât să plătească în contul de faliment al debitoarei ___________________ suma de 2.878.045,48 lei.

Împotriva acestei Sentințe a declarat recurs L__ F___ IPURL, în calitate de lichidator judiciar al ___________________, susținând în esență că, în esență, recurentul a susținut următoarele motive: pârâtul P___ S_____ s-a apărat de răspundere (astfel cum a reținut și judecătorul sindic) prin dovedirea neimplicării în conducerea societății debitoare, sens în care recurentul arată că răspunderea civilă reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este una specială, împrumutând cele mai multe din caracteristicile generale ale răspunderii civile delictuale, recurentul făcând trimitere și la art. 998, 999 din vechiul Cod civil; conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului societății, iar faptul că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile legale nu poate constitui un motiv de absolvire de orice vină, cu atât mai mult cu cât este o neglijență care atrage după sine consecințe juridice, respectiv, răspunderea față de creditorii Societății ELAN TRIDENT SRL care sunt în imposibilitatea de a-și recupera creanțele; se impune, deci, și angajarea răspunderii fostului administrator P___ S_____, pentru suma de 249.449,03 lei, reprezentând prejudiciul creat debitorilor prin înregistrări contabile fără documente justificative.

Prin Decizia nr. 673/R/30.09.2015 a Curții de Apel Târgu M____ s-a respins recursul formulat de L__ F___ IPURL cu sediul în Miercurea, ___________________________. 47, jud. Harghita, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Societatea ELAN TRIDENT SRL, împotriva Sentinței nr. 178/9.02.2015 pronunțate de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX/a4, ca tardiv.

În considerentele deciziei atacate, s-au reținut următoarele:

La termenul de judecată din 30 septembrie 2015, Curtea a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului declarat L__ F___ IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Societatea ELAN TRIDENT SRL, prin raportare la dreptul de exercitare a recursului (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006) în termenul imperativ prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, precum și prin raportare la data publicării în B.P.I. a Sentinței nr. 178/9 februarie 2015.

În acest sens, din verificarea datelor concrete existente pe site-ul Oficiului Național al Registrului Comerțului, prin accesarea acestuia la data de 29 septembrie 2015, Curtea a constatat că Sentința nr. 178/9 februarie 2015, pronunțată de Tribunalul Harghita le-a fost comunicată părților prin B.P.I. nr. xxxxx/14 august 2015, dovada publicării fiind depusă la dosar (f. 21).

Așadar, prima instanță a procedat, în mod legal, la comunicarea actului de procedură, respectiv, a Sentinței nr. 178/9 februarie 2015, prin Buletinul procedurilor de insolvență, potrivit normei speciale cuprinse în art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, hotărârea prin care s-a soluționat cererea de angajare a răspunderii personale patrimoniale (întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006) nefăcând parte din excepțiile expres și limitativ stabilite de legiuitor prin art. 7 alin. 3, alin. 3¹ - pentru care comunicarea actelor de procedură se realizează potrivit Codului de procedură civilă.

Așadar, din perspectiva dezlegărilor în drept date de Curtea Constituțională, prin raportare la disp. art. 7 alin. 3¹ din Legea nr. 85/2006, în dosarele având ca obiect acțiuni în angajarea răspunderii, întemeiate pe disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, citarea și comunicarea actelor se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvență, excepție făcând doar prima citare ți comunicare a actelor de procedură. Prin urmare, hotărârea judecătorului sindic va fi comunicată părților prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență – termenul de exercitarea a apelului curgând din ziua publicării.

Cererea de recurs a fost înregistrată la Tribunalul Harghita la data de 25 august 2015 (f. 2, dos. Curții de Apel Tg.-M____), iar potrivit disp. art. 7 alin. 9 din Legea nr. 85/2006, momentul de început al termenului de recurs de 7 zile, prevăzut de disp. art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, a fost data publicării Sentinței nr. 178/9 februarie 2015 în B.P.I. nr. nr. xxxxx/14 august 2015. Faptul că prima instanță a comunicat hotărârea și potrivit normelor generale (cuprinse în Codul de procedură civilă), nu poate determina lipsirea de efecte a principiului preeminenței normelor speciale.

Curtea constată, în acest context, și faptul că, în cauză, nu a fost invocată existența vreunei împrejurări mai presus de voința recurentului care să îl fi împiedicat să depună cererea în termenul legal, recurentul nefăcând trimitere la art. 103 alin. 1 teza a II-a Cod proc. civ.

Împotriva acestei Decizii, a formulat contestație în anulare L__ F___ IPURL, lichidator judiciar al debitoarei ___________________, susținând în esență următoarele:

Prin Decizia nr. 673/30.09.2015 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXX, Curtea de Apel Târgu M____ a respins recursul declarat de lichidatorul judiciar L__ F___ IPURL împotriva Sentinței civile nr. 178/9.02.2015, ca tardiv introdusă.

Această decizie a instanței de control judiciar este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât Sentința nr. 178/9.02.2015 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosar nr. XXXXXXXXXXXX/a4 a fost comunicată lichidatorului judiciar L__ F___ IPURL la data de 21.08.2015, fapt dovedit prin dovada de preluare existentă la dosarul instanței de control judiciar, iar recursul împotriva aceste sentințe a fost declarat în termenul de 7 zile prevăzut de art. 8, alin. 2 din Legea nr. 85/2006, acesta fiind înregistrat la Tribunalul Harghita în data de 25.08.2015.

Pârâtul P___ S_____ a formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea contestației în anulare, ca nefondată, arătând că pe comunicarea depusă în probațiune la dosar de contestatoare, apare mențiunea „predat la 21.08.2015”. nu se știe cine a predat, cui a predat și nu este aplicată ștampila tribunalului. Acest înscris nu numai că nu face dovada datei de primire a recursului, ci, mai mult, încearcă să inducă în eroare instanța in vestită cu judecarea contestației în anulare.

Astfel, pârâtul P___ S_____ arată că a primit comunicarea hotărârii de la instanța de fond, prin poștă, data expedierii din Miercurea C___ – sediul Tribunalului – fiind 13.06.2015 (joi), data primirii la G_________ fiind 17.08.2015 (luni). Dovada acestor date o face cu comunicarea anexată întâmpinării.

Este evident că și celeilalte părți – contestatoarea în cauză, i s-a expediat comunicarea tot prin poștă, în aceeași zi de 13.08.2015 (joi), dar, în mod sigur, sediul său fiind în Miercurea C___, a primit comunicarea și hotărârea pe 14.08.2015 (vineri), sediul fiind în aceeași localitate cu Tribunalul Harghita.

Examinând hotărârea atacată prin prisma argumentelor invocate în contestația în anulare, Curtea reține următoarele:

Deși în drept calea de atac extraordinară, de retractare, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă (vechi), din argumentele invocate în susținerea acesteia, rezultă că au fost avute în vedere prevederile art. 318 alin. 1 teza I, respectiv că hotărârea atacată este rezultatul unei greșeli materiale.

În aprecierea contestatoarei, această greșeală materială, rezidă în aceea că Sentința nr. 178/9.02.2015, pronunțată de Tribunalul Harghita, și atacată de această parte cu recurs, cale de atac respinsă ca tardivă, ar fi fost comunicată lichidatorului judiciar la 21.08.2015, iar recursul a fost declarat în termenul de 7 zile, prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

După cum s-a subliniat în mod remarcabil în considerentele ample ale deciziei atacate, regula, în ceea ce privește citarea părților și comunicarea oricăror acte de procedură, se realizează, în cadrul procedurii insolvenței, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

În cadrul excepțiilor reglementate de art. 7 alin. 3 din același act normativ, nu se regăsește însă și comunicarea, potrivit Codului de procedură civilă, a hotărârii prin care judecătorul sindic s-a pronunțat asupra cererii de angajare a răspunderii personale, întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Singura precizare care se impune, este, după cum s-a reținut și în considerentele hotărârii atacate, că prevederile art. 7 din Lege se impun a fi interpretate prin raportare la jurisprudența instanței constituționale.

Însă, revenind la motivul invocat de contestatoare – și anume, că dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale, se impun următoarele precizări:

Jurisprudența este unanimă în a interpreta acest text de lege – art. 318 teza I Cod procedură civilă – în sensul că, greșeală materială înseamnă confundarea unor elemente importante sau date materiale, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și care au determinat soluția pronunțată, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale, după cum este cazul în speța dedusă judecății.

În acest sens, s-a pronunțat, de altfel, și instanța supremă, statuând că greșelile materiale ce pot fi invocate în cazul contestației în anulare, în conformitate cu prevederile art. 318 C. proc. civ., nu se referă la erorile care pot fi îndreptate pe calea unei cereri de îndreptare a erorilor materiale, ci la greșelile de fapt, neintenționate, produse prin confundarea unor elemente sau a unor date semnificative aflate la dosarul cauzei. Sub acest aspect, Înalta Curte a statuat că greșeala materială, fiind legată de aspectele formale ale judecării recursului nu este de natură să conducă la o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor, referindu-se, printre altele, la neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată. Înalta Curte a mai reținut că greșelile materiale se apreciază în raport cu datele existente la dosarul cauzei la momentul pronunțării, deoarece numai în aceste condiții se poate stabili dacă soluția dată în recurs este sau nu rezultatul unei greșeli materiale. (Decizia nr. 133 din 13 ianuarie 2011 pronunțată de Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

În consecință, pentru aceste considerente, în raport de prevederile art. 318 și urm. Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondată prezenta contestație în anulare, păstrând ca legală și temeinică decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECID

Respinge contestația în anulare, formulată de L__ F___ IPURL, cu sediul în Miercurea C___, ___________________________. 47, județul Harghita, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ___________________, împotriva Deciziei nr. 673/R/30.09.2015 pronunțate de Curtea de Apel Târgu-M____, în dosarul nr.XXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2015.

Președinte, C_______ B______ B_____	Judecător, C_____ I____ M______	Judecător, N______-G______ I____
	Grefier, C____ R__

Red. I.N.G.

Dact. Sz.C.

6 exemplare

Data concept: 14.01.2016

Data redactat: 14.01.2016