ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ A____________ ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A Nr. 2564

Ședința publică din data de 14 octombrie 2015

Președinte - I______ L______

Judecător - G_______ S_____ P________

Judecător - I____ S_______

Grefier - I____ M_____

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta U_______ A____________ – TERITORIALĂ BRANIȘTEA, cu sediul în comuna Braniștea, ______________________, județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 299 din 24 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata reclamantă R____ (FOSTĂ C_________) I_____, CNP - xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în oraș T___, ________________________________, nr.57, județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocatură E__ V_______ – Mun. Târgoviște, _______________________.1, _____________.28, județul Dâmbovița.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este la primul termen de judecată după parcurgerea procedurii de regularizare a cererii în care părțile și-au îndeplinit obligațiile stabilite de instanță, s-au comunicat motivele de recurs, iar prin intermediul cererilor formulate, au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,

Curtea, luând act că în cauză nu se mai formulează alte cereri, iar recurenta a solicitat, prin intermediul recursului, judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și îl reține spre soluționare.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin sentința nr. 299 din 24 martie 2015 Tribunalul Dâmbovița a admis cererea formulată de reclamanta R____ I_____, în contradictoriu cu pârâta U_______ A____________–Teritorială __________________________ Dispoziția nr. 353/11.12.2014, emisă de Primarul comunei Braniștea județul Dâmbovița, în ceea ce privește sumele de bani dispuse a fi recuperate de la reclamantă (1.670 lei).

A obligat pârâta U_______ A____________–Teritorială __________________________________ primar, la plata către reclamanta R____ I_____, a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată

Împotriva sentinței precizate a declarat recurs pârâta, solicitând casarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea recursului, după prezentarea situației de fapt, recurenta a arătat că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, raportat la obiectul cererii cu care a fost sesizată instanța si cu ceea ce a apreciat, că instanța a apreciat asupra cererii prin prisma obligativității recalculării salariului de bază de care beneficiază reclamanta conform art. 3 din Legea nr. 124/2014 și prin apreciere asupra obiectului cauzei - anularea unui act administrativ, că instanța a omis să analizeze cererea prin prisma apărărilor formulate de pârâtă, respectiv prin prevederile ce au stat la baza emiterii actului administrativ nr. 353/2014, acesta fiind legal emis conform dispozițiilor deciziei nr. 87/2013 a Curții de Conturi Dâmbovița, în urma căruia s-a întocmit raportul de follow up nr. 5448/10.11.2014, în cadrul căruia s-a luat act de îndeplinirea parțială a măsurii, cu recomandarea: „stabilirea întinderii prejudiciului si continuarea diligentelor in vederea recuperării acestuia integral..." atat la punctul 2.12. Măsura II 4 cat si la punctul 2.13. Măsura nr. II5.

Recurenta a arătat că opoziția sa este legitimă, în condițiile în care a depus actele care o îndreptățeau la recuperarea prejudiciului ce rezidă din angajarea, lichidarea și ordonanțarea unor sume privind drepturi bănești, ce s-au acordat în baza

Contractului colectiv de muncă încheiat prin prisma prevederilor Legii nr. 130/1996, ce a avut drept consecință acceptarea lor de către ordonatorul principal de credite, înscrierea si suportarea din bugetul local a plății acestora.

Mai mult, având în vedere valorificarea actelor rezultate în urma măsurilor dispuse de către Curtea de Conturi spre implementare, s-a emis decizia de prelungire a termenului pentru realizarea masurilor dispuse prin decizia 87/2013 până la data de 31.03.2015, ceea ce a condus la întocmirea si emiterea dispoziției nr. 353/11.12.2014 a Primarului comunei Braniștea, județul Dâmbovița.

In aceste condiții, recurenta a susținut că ordonatorul principal de credite nu a încălcat prevederilor art. 2 si respectiv art. 3 din Legea nr. 124/2014 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salarială ale personalului plătit din fonduri publice, însă lasă la aprecierea justă a instanței interpretarea prerogativelor legale invocate.

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate de către recurentă și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele :

Prima instanță a anulat dispoziția de imputare contestată, reținând, în esență, că față de aceasta sunt incidente dispozițiile art.1 lit.a și art.3 din Legea nr.124/2004, modalitatea de interpretare și aplicare a acestor dispoziții legale constituind, de altfel, singurul motiv de recurs.

Curtea reține că dispozițiile art.1 lit.a și art.3 din Legea nr.124/2014, în vigoare la data sesizării instanței, statuau că „ prezenta lege se aplică : personalului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite în baza actelor normative privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, respectiv în anul 2009, Legii nr. 339/2007 privind promovarea aplicării strategiilor de management de proiect la nivelul unităților administrativ-teritoriale județene și locale, cu modificările și completările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare, Legii-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, cu modificările ulterioare, Legii nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, cu modificările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare” și „la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează plata de către personalul prevăzut la art. 1 a sumelor reprezentând venituri de natură salarială pentru care Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control au constatat că au fost acordate cu crearea de prejudicii”.

De asemenea, Curtea reține că dispozițiile art.2 al.1 din același act normativ prevăd că „Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, pe care personalul prevăzut la art. 1 trebuie să le restituie drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi sau alte instituții cu atribuții de control a unor prejudicii”.

Curtea constată că prin dispoziția nr.353/11.12.2014, s-a dispus de către pârâtă recuperarea sumelor încasate necuvenit de către personalul din aparatul de specialitate al Primarului ________________________________ și Angajamentelor de plată la Raportul de audit Financiar nr.3709/2013, efectuat de către un auditor extern al Camerei de Conturi Dâmbovița, printre persoanele menționate în anexă figurând și reclamanta cu suma de 1670 lei.

Curtea mai reține că, din raportul de audit financiar, anterior precizat, rezultă că suma a cărei recuperare s-a dispus a fost plătită angajaților respectivi în baza contractului colectiv de muncă încheiat între Primăria ____________________________ din cadrul acesteia, cu titlu de drepturi salariale suplimentare ( supliment zilnic de hrană, stimulent de sărbători).

Or, având în vedere calitatea reclamantei de salariat al Primăriei ________________________________ că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile legale, anterior citate, privind faptul că reclamanta era exonerată, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.124/2014, de la restituirea sumei primită ca venituri de natură salarială, care a fost stabilită ca prejudiciu de către Curtea de Conturi.

Cum dispoziția contestată a fost emisă la data de 11.12.2014, cu mult după _____________________ Legii nr.124/2014 (27.09.2014), Curtea consideră că aceasta este nelegală – în ceea ce o privește pe reclamantă -, soluția pronunțată de către instanța de fond fiind legală și temeinică.

Curtea mai reține, raportat la cele arătate anterior, că sunt nerelevante aspectele invocate de către recurentă, vizând îndeplinirea parțială a măsurii dispusă de Curtea de Conturi, precum și actele emise în legătură cu acest aspect.

Pentru toate aceste considerente și potrivit dispozițiilor legale anterior precizate și celor prevăzute de art.496 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta U_______ A____________ – TERITORIALĂ BRANIȘTEA, cu sediul în comuna Braniștea, ______________________, județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 299 din 24 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata reclamantă R____ (FOSTĂ C_________) I_____, CNP - xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în oraș T___, ________________________________, nr.57, județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocatură E__ V_______ – Mun. Târgoviște, _______________________.1, _____________.28, județul Dâmbovița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I______ L______ G_______-S_____ P________ I____ S_______

GREFIER

I____ M_____

Red . I.S.

Tehnored.I.S./ M.I. /5 ex./19.10.2015

Dosar fond XXXXXXXXXXXX al Tribunalului Dâmbovița

Judecător fond N_____ E________

Operator date cu caracter personal;

Număr notificare 3120/2006;