Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2343

Ședința publică de la 25 August 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I_____ A________

Grefier G_______ V____

Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de către reclamantul, B______ D_____, în contradictoriu cu pârâta S.C. E______ S.A., având ca obiect obligația de a face.

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 11.08.2015 și au fost consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25.08.2015, iar în urma deliberărilor avute a pronunțat următoarea soluție ;

I N S T A N Ț A

Asupra acțiunii civile de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamantul B______ D_____, posesor al CI ________ nr. xxxxxx și al CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în Călărași, _____________________, _____________, jud. Călărași, a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. E______ S.A. Călărași, cu sediul social în Călărași ________________________ _____________________, având Nr. Reg.J51/393/01.09.2004, CUI ROI6730672, cont IBAN: R060TREZxxxxxxxxxX003657, obligarea acesteia să îi restituie suma de lei 255,68 reprezentând 185,68 lei despăgubiri pentru sume încasate fără just temei, precum și suma de 70,0 lei cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că în perioada aprilie-septembrie 2013 prin modul de facturare a consumului de apă de la domiciliu pârâta i-a încasat necuvenit suma de 125,9 lei.

A menționat că pentru luna aprilie 2013 persoana delegată din partea pârâtei furnizoare de apă a înregistrat consumul de apă prin citirea sau declararea (de către proprietar) a indexului de la cele două apometre din apartament la data de 2/3 mai 2013 (indexul la un apometru a fost a 618 mc și la alt apometru 304 mc, iar consumul de apă stabilit prin diferență față de indexul luni precedente a fost 6 mc și 3 mc, în total un consum lunar de 9 m.c.). La fel a procedat la toate apartamentele de pe scara blocului.

A precizat că în jurul datei de 15 mai 2013 o altă persoană din partea pârâtei a citit indexul contorului apometrului de branșament al scării, (montat pe conducta care alimentează toate apartamentele de pe scară; la montaj nu a consultat locatari dacă această conductă alimentează doar apartamentele de pe scara blocului), fără să fie prezent nici un locatar și mai ales fără să se lase o înștiințare scrisă din care să reiasă: data și ora citirii, indexul contorului, numele și prenumele cititorului.

A învederat că suma consumurilor de apa de la toate apartamentele de pe scara blocului (determinate ca mai sus la aceiași data cu al reclamantului) a comparat-o cu consumul de apă determinat de la apometrului de branșament al scării (citit ca mai sus - deci care cuprindea și consumuri de apă din luna mai 2013).

Din compararea celor două cifre a rezultat o diferență pe care a considerat-o sustragere (furt) de apă de către locatari.

A învederat că pârâta nu poate face dovada acestei sustrageri (furt), neavând nici o dovadă în acest sens, iar pârâtul a insistat să constate una din așa zisele lor presupuneri de pierdere de apă:scurgeri în subsolul blocului, conducte sparte, apometre defecte la locatari,...și chiar sustrageri de apă făcute de locatari prin verificări în apartamentele bănuite de ei, la care să participe și locatari de pe scară ...,

Mai mult, chiar dacă pârâta considera că diferența de apă este sustragere, în loc să repartizeze această cantitate la paușal, în funcție de numărul de persoane din fiecare apartament, optează pentru o metodă de repartizare pe baza unui coeficient (în cazul reclamantului de 0,620-stabilit în funcție de consumul total de apă - așa cum a fost declarat de fiecare locatar - și repartizează această diferență proporțional cu consumul din fiecare apartament).

A menționat că prin această modalitate pârâta nu a făcut decât să încurajeze eventualele sustrageri de apă, pentru că diferența mare revenea acelor apartamente cu consumuri mari /pe o persoană.

A precizat că și consumul lunar de apă la paușal stabilit de Consiliul local Călărași este de 5.2 m.c. apă rece pe persoană.

A menționat că pentru luna la care se referă la apartamentul 17 la un număr de 4 persoane consumul de apă declarat pentru această perioadă a fost de 4 m.c..;,la ____________ pers. 4 m.c.; la __________ persoană 2 m.c; iar la reclamant la 2 persoane 9 m.c., astfel că factura lunii aprilie 2013 pentru reclamant conține consumul de apă indicat de apometrele din apartament - de 9 m.c. - la care se adaugă eronat încă un consum de apă de 5,6 mc rezultat din citirea apometrului de branșament al scări, iar exprimate valoric (factura fiscală ___________ nr.xxxxxxxx din data 30.05.2013) aceste cantități arată astfel: 53,22 lei după consumurile determinate de apometrele din apartament și 32,86 lei diferența rezultată din citirea apometrului de branșament.

A precizat că în factura fiscală la rubrica perioada facturată este trecută perioada „15.04.xxxxxxxxxxxxx13", astfel că pârâta recunoaște prin acest înscris încălcarea prevederilor legale.

La fel și în facturile fiscale următoare: factura fiscală SVCLA nr.xxxxxxxx din 28.06.2013; factura fiscală SVCLA nr.xxxxxxx din 29.07.2013, reflecta același mod de facturare la practicat pârâta și pentru lunile mai, iunie, iulie 2013: factura lunii mai xxxxxxxx din 28.06.2013 - cantitate facturata după indexurile apometrelor din apartament - 9 m.c. în valoare de 52,84 lei la care s-a adăugat diferențele din citirea apometrului de branșament de 5,1 m.c în valoare de 29,95 lei; factura SVCLA xxxxxxxx - din 29.07.2013 - cantitate calculată după apometrele din apartament este de 12 m.c în valoare de 71,25 lei la care se adaugă diferențele din citirea apometrelor de branșament de 9,81 m.c. în valoare de 57,60 lei.Se menține același principiu de repartizare , dar în condițiile acelorași anomalii pe apartamente:__________.c.la două persoane; __________ m.c la două persoane,;___________ m.c. la o persoană; ___________ m.c. la o persoană; __________ m.c. la 4 persoane; iar la reclamant cu 12 m.c. la 2 persoane.

A învederat că prin scrisorile înregistrate sub numărul 4788 din 13 iunie 2013 si 5712 din iulie 2013 a sesizat pârâta despre nerespectarea prevederilor legale menționate. Aceasta a precizat că metoda de facturare s-a făcut „conform HCL nr. 30/2010 (Hotărâre a consiliului local Călărași) privind aprobarea Regulamentului Serviciului de Alimentare cu apă și canalizare, Anexa 2B", regulament care se referă la modul de organizare și funcționare al furnizorului.

Potrivit legii 241/2006 republicată în 2013 la art.l2 alin. (l) litera K se stipulează :„ In exercitarea atribuțiilor ce le revin, autoritățile administrației publice locale adoptă hotărâri sau emit dispoziții, după caz, privitoare la: elaborarea si aprobarea metodologiei de repartizare si facturare individuala a consumului de apa înregistrat la branșamentul condominiului"

Această metodologie îi este opozabilă, dar reclamantul nu a găsit-o, nici chiar stipulată ca bază legală de facturare.

A precizat că s-a adresat cu scrisoarea 118/4.10.2013 Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași și după cercetarea sesizării cu scrisoare 135/30.11.2013 această instituție îi răspunde: „deoarece citirea apometrului de scară a fost făcută decalat față de citirea repartitoarelor de costuri operatorul economic a fost sancționat și s-a dispus măsura corelării citirii acestora într-o singură zi;"

A menționat că începând din luna septembrie 2013 determinarea consumului de apă se face prin aceiași metodă, doar că acum se citește contorul de branșament concomitent cu citirea indexului de la cel din apartament, dar fără a se lăsa o înștiințare scrisă despre indexul celui de branșament, așa cum prevede legea.

Diferențele valorice dintre indexul din citirea apometrelor de apartament și cel al indexului de branșament pentru perioada septembrie - 2013 - februarie 2014 sunt în sumă de 59.78 lei.

A menționat că a încercat stingerea conflictului prin mediere directă, petenta nefiind de acord.

A anexat Certificatul de informare nr.7/11.03.2014 eliberat de Biroul de mediator S___ S_____-R_______.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1344 rap. la art.1635 - 1640 Cod Civil, ale art. 1345 și urm. Cod Civil, ale art. 1531 și urm. Cod Civil, Legea 241/2006.

In dovedirea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri si au fost atașate: certificatul de informare nr.7/11.03.2014 eliberat de Biroul de mediator S___ S_____ – A________, copii a facturilor fiscale ale lunilor mai, iunie, iulie, septembrie 2013, copie a scrisorii nr. 1351 din 31.11.2013 de la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Călărași.

Reclamantul a formulat cerere precizatoare și a solicitat și anularea sistemului de facturare individuală a consumului de apă înregistrat la branșamentul condominiului, până la ______________________________ și restituirea a încă 64,98 lei drept sumă încasată nelegal.

In motivarea cererii, a arătat în esență că începând din luna aprilie 2013, așa cum a arătat în cererea inițială, parata a schimbat modul/sistemul de facturare a consumului de apa de la apartamentul reclamantului ( schimbare făcută de fapt în tot municipiul Călărași).

Legea 241/2006 art. 31 alin. (2) prevede că pentru a proceda așa pârâta trebuia să solicite de la Consiliul local Călărași încheierea de convenții individuale in baza metodologiei de repartizare si facturare individuala a consumului de apa înregistrat la branșamentul condominiului, elaborate si aprobate de această autoritate a administrației publice locale.

A precizat ca a solicitat aceste Norme metodologice de repartizare si facturare individuală a consumului de apă înregistrat la branșamentul condominiului, dar nu au fost prezentate. La data de 09 aprilie 2014 a solicitat în scris Consiliului local Călărași aceste norme.

Cu scrisoarea nr. 1769/28.04.2014 acesta i-a comunicat că nu a emis nici o hotărâre care să reglementeze Normele metodologice de repartizare și facturare individuală a consumului de apă înregistrat la branșamentul condominiului, conform art. 12 alin. 1 Lit. K din legea nr. 241/2006 - privind serviciul de alimentare cu apă și canalizare, republicată în 2013.

A apreciat ca daca nu există aceste norme,și facturarea este nelegală și abuzivă.

A atașat: scrisoarea adresată Primăriei Călărași din 09.aprilie 2014, scrisoarea nr. 1769/28.04.2014 a Consiliului Local Călărași.

Pârâta S.C. E______ S.A. - SUCURSALA Călărași a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea cererii reclamantului.

A precizat că între reclamant și pârâtă s-a semnat un contract de prestare a serviciului de alimentare cu apa si canalizare nr. 4284/C/ 01.07.2008. Părțile au avut relații comerciale o buna perioada de timp respectiv de la data încheierii contractului 01.07.2008 si pana la data de 30.05.2013.

A precizat că în toata aceasta perioada nu s-a ajuns niciodată la o neînțelegere cu privire la emiterea facturilor către debitor si cu privire la plata de către reclamant a sumelor pe care le datora.

A menționat că până la data respectivă au fost consumuri înregistrate de apometrele din apartament ulterior începând cu luna mai ______________________ a aplicat clauza contractuala de la art.10 punct 1 lit. c care prevede ca pentru utilizatorii care locuiesc în condominiu cantitatea de apa furnizata se stabilește pe baza înregistrării contorului de branșament. Repartizarea consumului pe fiecare apartament se face astfel:

Pentru locatarii contorizați în apartamente se stabilește cantitatea de apa înregistrata de contoarele din apartamente, iar pentru apartamentele necontorizate, cantitatea de apa furnizata se stabilește prin înmulțirea numărului de persoane cu cantitatea de apa stabilita în paușal potrivit normativelor în vigoare.

Diferența dintre cantitatea de apa înregistrata de contorul montat pe branșamentul condominiului și cantitatea de apă rezultata prin însumarea cantităților de apa înregistrata de contoarele din apartamente și cea stabilită în sistem paușal pentru apartamentele necontorizate, se repartizează pe fiecare apartament proporțional cu cantitatea de apă consumată.

Clauza contractuala nu este abuzivă deoarece este conforma prevederilor Anexei 2B din Regulamentul Serviciului de alimentare cu apă și canalizare aprobat prin HCL Călărași nr. 30/2010.

Potrivit art.4 (1) contractul de furnizare/prestare a serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare se încheie între operator și utilizator pe durata nedeterminată, urmând a produce efectele de la data semnării lui.

A mai menționat că de la data aplicării clauzei contractuale de la art.10 punct 1 lit.c prin adrese succesive și anume adresa înregistrata la secretariatul societății sub nr. 4788 din XXXXXXXXXX, adresa nr.5712 din XXXXXXXXXX, precum și adresa nr. 7191 din XXXXXXXXXX a ridicat problema metodei de calcul a facturii și a restituirii anumitor sume de bani sume considerate de acesta a fi încasate abuziv de către societate.

La fiecare adresa în parte, i s-a răspuns reclamantului pe baza legislației în vigoare, acesta considerând răspunsurile ca având un caracter arbitrariu.

A mai învederat că S.C. E______ S.A. Sucursala Călărași nu are încheiat contract individual de prestări servicii apa și canalizare cu nici un apartament aferent blocului B3, scara A, ci un contract cu utilizatorii casnici colectivi, așa cum este definit de CAP.4 secțiunea 2, art. l alin 3 si secțiunea III art.31 alin 10 din Legea nr. 241/2006- Legea serviciului de alimentare cu apa si canalizare cu modificările ulterioare, republicata in Monitorul Oficial nr. 85/08.02.2013.

A menționat că Legea nr. 241/2006 Art. 3 litera I precizează că „în cazul condominiilor existente (scări de ___________________________________ consumurilor la nivel de proprietate/apartament individual se face prin montarea repartitoarelor de costuri".

A precizat că repartitoarele de costuri sunt apometrele de apartamente și sunt definite de legea nr. 241/2006 CAP. I Art. 3 litera j ca fiind "aparate utilizate în imobilele condominiale dotate cu instalații interioare de utilizare comune, în scopul individualizării consumurilor și repartizării pe propietăți/apartamente individuale a costurilor aferente consumului total de apa înregistrat la nivelul branșamentului imobilului.

A arătat că în Legea nr. 241/2006 secțiunea III Art. 31 alineatul 10 se specifică că în funcție de modul de proiectare și realizare a instalației interioare de distribuție a apei, respectiv în cazul nostru distribuție interioară verticală, repartizarea consumului total de apa se face cu ajutorul repartitoarelor de costuri montate pe racordurile aparatelor/ dispozitivelor de consum aferente fiecărui apartament (baie, bucătărie).

A apreciat că și contractul de furnizare/prestare a serviciului de apă și de canalizare, respectă întocmai prevederile Ordinului 90/2007 al ANRSC, respectiv Contractul cadru de furnizare a serviciului de apă și nu trebuie negociat cu fiecare utilizator, fiind un contract preformulat așa cum este definit de art. 3 din Ordinul 92/2007 al ANRSC (Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorului).

Cu privire la cererea de anulare a sistemului de facturare individuala a consumului de apa înregistrat la branșamentul condominiului, s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiata.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea formulata de către pârâtă și a arătat:

Pentru facturarea individuală a consumului de apă rece înregistrat la branșamentul condominiului, legea 204/2012( intrată în vigoare cu data de 29 noiembrie 2012), prin care s-a aprobat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13 din 20 februarie 2008 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 și a Legii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006, prevede la art.23.. „(11 ) Operatorii pot solicita încheierea de convenții individuale în baza metodologiei de repartizare și facturare individuală a consumului de apă înregistrat la branșamentul condominiului, elaborate și aprobate de autoritatea administrației publice locale" prevederi care au fost preluate în totalitate de legea 241/2006 republicată în februarie 2013.

A precizat că în textul inițial al ordonanței de urgență nu este prevăzută această modalitate de facturare, el fiind inclus în textul de aprobare a ordonanței de urgență.

Ca atare, după această dată și după montarea contorului de branșament pentru facturarea prestațiile de furnizare apă rece efectuate de pârâtă pentru locatarii imobilului de tip condominial în care locuiesc trebuiau încheiate convenții individuale . Clauzele din contractul menționat nu își mai are acoperire legală dacă facturează individual consumul de apă rece la nivelul condominiului.; celelalte clauze din contract rămânând în vigoare.

A învederat că suma solicitată drept despăgubire pe care nu o contestă ca mod de calcul,ci printr-o afirmație fără acoperire, își are temeiul și în nerespectarea de către pârât a prevederilor din contractul nr.4284/C/01.07.2008 menționat în întâmpinare:

a) art.14(1) specifică:"factura pentru furnizarea /prestarea serviciului de alimentare cu apă și canalizare se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată".

Pârâtul a facturat și prestații din luna în care a emis factura,așa cum am arătat în cererea de chemare în judecată.

b)-art.6.24.1 din contractul precizează că „la fiecare citire a contorului de branșament, cu excepția cazurilor când citirea se face de la distanță, să lase o înștiințare scrisă din care să reiasă:data și ora citirii, indexul contorului,numele și prenumele cititorului;

A menționat că deși la pagina 3 din întâmpinare scrie „_____________________________ nu are încheiat contract individual de prestări servicii cu nici un apartament aferent blocului B3, scara A, ci un contract cu utilizatorii casnici colectivi, așa cum este definit de CAP.4 secțiunea 2 art.1 alin 3 și secțiunea III art.31 alin 10 din legea nr.241/2006-legea serviciului de alimentare cu apă și canalizare cu modificările ulterioare, republicată în Monitorul Oficial nr.85/08.02.2013", pentru contractul din 2008 încheiat cu utilizatorii casnici colectivi locatari ai scării de ___________________________ Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13 din 20 februarie 2008 care definește la art.22 (prin modificarea art.27 din legea 241/2006) ca utilizatori ai serviciului de apă și canalizare :

,,d) utilizatori casnici colectivi, asociații de proprietari/chiriași cu personalitate juridică".

Pârâta introduce din aprilie 2013 modalitatea/sistemul de facturare a consumului de apă rece la nivelul condominilui fără a respecta prevederilor legale menționate mai sus.

Articolul 31(2) din Legea 241/2006 republicată în februarie 2013 prevede că pentru facturarea individuală „operatorii pot solicita încheierea de convenții individuale în baza metodologiei de repartizare și facturare individuală a consumului de apă înregistrat la branșamentul condominiului , elaborate și aprobate de autoritatea administrației publice locale".

A precizat că din luna iunie 2013 a sesizat că nu procedează corect , dar nu a fost luat în seamă.

A constatat că această metodologie de facturare al consumului de apă înregistrat la branșamentul condominiului nu a fost elaborată și aprobata de Consiliul Local Călărași. Totuși pârâta invocă o Hotărâre a Consiliului Local Călărași nr. 30/2010 prin care s-a aprobat Regulamentul Serviciului de alimentare cu apă și canalizare din municipiul Călărași-iar în anexa 2B „procedura de repartizare a consumului de apă potabilă înregistrat de contorul general de branșament aferent scărilor sau blocului de locuințe", unde sunt utilizați termeni neprevăzuți și nedefiniți de lege: contorul general de branșament aferent scărilor sau blocului de locuințe.

Norma metodologică este actul normativ cu aplicabilitate generală în acest domeniu, prevăzut de lege, procedura fiind modalitatea practică de aplicare a acestei reglementări.

Lipsa acestor norme metodologice de repartizare și facturare individuală a consumului de apă înregistrat la branșamentul condominiului , elaborate și aprobate de autoritatea administrației publice locale conduc la concluzia că facturarea din luna aprilie 2013 până în prezent s-a efectuat în mod abuziv și nelegal.

A solicitat restituirea sumei de 185,68 lei încasată nelegal, anularea sumei 165,45 lei, facturată fără temei legal,precum și cheltuieli de judecată de 70,0 lei;

Suspendarea facturării individuale a consumului de apă înregistrat la branșamentul condominiului până la _____________________________.(2),(3) din legea 241/2006 republicată în 2013), facturarea consumului de apa urmând a se va efectua în această perioadă pe baza contoarelor/repartitoarelor de apartament.

La termenul din data de 26.08.2014, instanța, în temeiul prevederilor art. 400 cod procedură civilă, a dispus repunerea pe rol a cauzei, pentru ca reclamantul să precizeze suma exactă pe care o solicită și modul de calcul al acesteia, și pentru ca părțile să își exprime în privința capătului de cerere având ca obiect anularea sistemului de facturare individuală a consumului de apă înregistrat la branșamentul condominiului poziția procesuală în privința excepției necompetenței materiale a instanței.

Reclamantul a precizat că solicită constatarea inexistenței dreptului de creanță pentru suma de 387,06 lei debit și 19,92 lei majorări de întârziere.

Prin sentința civilă nr.2879/21.10.2014 Judecătoria Călărași a admis în parte cererea formulată de reclamantul B______ D_____, în contradictoriu cu pârâta S.C. E______ SA, a constatat inexistența dreptului de creanță al pârâtei pentru suma de 387,06 lei debit și 19,92 lei majorări de întârziere, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, în privința capătului de cerere, având ca obiect obligarea pârâtei să renunțe la actualul sistem de facturare și a declinat competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului Călărași, secția contencios administrativ.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 22.10.214, Judecătoria Călărași a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 2879/21.10.2014 și disjungerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei să renunțe la actualul sistem de plată și formarea unui nou dosar.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria a reținut că potrivit art. 31 din Legea 241/2006, furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se realizează numai pe bază de contract de furnizare/prestare, care poate fi individual sau colectiv.

Operatorii pot solicita încheierea de convenții individuale în baza metodologiei de repartizare și facturare individuală a consumului de apă înregistrat la branșamentul condominiului, elaborate și aprobate de autoritatea administrației publice locale.

Convențiile de facturare individuală se pot încheia numai în următoarele condiții cumulative:

a) în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale;

b) la nivelul întregului imobil/asociației;

c) cu respectarea prevederilor contractului-cadru*) de furnizare/prestare a serviciului.

În cauză nu a fost încheiată de către furnizor o convenție de facturare individuală cu reclamantul referitoare la repartizarea și facturarea individuală a consumului de apă înregistrat la branșamentul condominiului.

Referitor la aplicarea începând cu luna mai 2013 a clauzei contractuale de la art. 10 punct 1 lit. c care prevede ca pentru utilizatorii care locuiesc in condominiu cantitatea de apa furnizata se stabilește pe baza înregistrării contorului de branșament, iar repartizarea consumului pe fiecare apartament se face astfel:

Pentru locatarii contorizați in apartamente se stabilește cantitatea de apa înregistrata de contoarele din apartamente, iar pentru apartamentele necontorizate, cantitatea de apa furnizata se stabilește prin înmulțirea numărului de persoane cu cantitatea de apa stabilita în paușal potrivit normativelor in vigoare.

Diferența dintre cantitatea de apa înregistrata de contorul montat pe branșamentul condominiului si cantitatea de apa rezultata prin însumarea cantităților de apa înregistrata de contoarele din apartamente si cea stabilita in sistem paușal pentru apartamentele necontorizate, se repartizează pe fiecare apartament proporțional cu cantitatea de apa consumata,

Instanța a reținut că respectiva clauză contravine în mod evident legii, contractul fiind încheiat în anul 2008, iar art. 31 la care se referă în prezent reclamantul fiind introdus prin Legea nr. 204 din 9 noiembrie 2012 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/2008 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 și a Legii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006.

Hotărârea Consiliului Local Călărași nr. 30/2010 prin care s-a aprobat Regulamentul Serviciului de alimentare cu apă și canalizare din municipiul Călărași-iar în anexa 2B „procedura de repartizare a consumului de apă potabilă înregistrat de contorul general de branșament aferent scărilor sau blocului de locuințe” este ulterioară încheierii contractului 4284/C/1.07.2008 și totodată anterioară Legii 201/2012.

În consecință, hotărârea nu putea fi dată în aplicarea Legii 201/2012.

Totodată, rezultă clar că pârâta prin modul de citire al apometrelor a facturat anumite sume de două ori.

Mai mult, pârâta a precizat că a încheiat convenții colective, dar potrivit prevederilor art. 28 alin. 3 pct. d din Legea 241/2006 singurii utilizatori casnici colectivi sunt asociații de proprietari/chiriași cu personalitate juridică.

Pârâta nu a înțeles să conteste modul de calcul al sumei de către reclamant, ci doar temeinicia pretențiilor acestuia în totalitate.

Pârâta a aplicat o clauză contractuală tip, a cărei negociere nu a fost dovedită și care nu mai poate corespunde legii în forma actuală.

În plus, motivul pentru care o clauză contractuală din 2008 a început să fie aplicată din mai 2013 nu a fost precizat de către pârâtă.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei să renunțe la actualul sistem de facturare, instanța a reținut că furnizarea apei potabile are în mod evident caracterul unui serviciu public, potrivit dispozițiilor Legii 241/2006, art. 1 alin. (3) Serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare face parte din sfera serviciilor comunitare de utilități publice, astfel cum acestea sunt definite de Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare. Serviciul public de alimentare cu apă și de canalizare cuprinde totalitatea activităților reglementate prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a), b) și c) din Legea nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare, prin care se asigură satisfacerea nevoilor de utilitate și interes public general ale colectivităților locale.

Conform prevederilor art. 9 din Legea 51/2006, raporturile juridice dintre autoritățile administrației publice locale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și utilizatori, stabilite pe baza prevederilor prezentei legi, sunt raporturi juridice de natură administrativă, supuse normelor juridice de drept public.

Potrivit art. 6 din Legea 51/2006, serviciile de utilități publice se organizează și se administrează cu respectarea prevederilor legale în vigoare privind administrația publică locală, descentralizarea administrativă și financiară, dezvoltarea regională, finanțele publice locale

Conform art. 2 lit. g) din Legea 51/2006, operator este persoana juridică de drept public sau de drept privat înregistrată în România, într-un stat membru al Uniunii Europene ori în alt stat, care are competența și capacitatea, recunoscute prin licența emisă de autoritatea națională de reglementare competentă din România, de a furniza/presta, în condițiile reglementărilor în vigoare, un serviciu sau o activitate din sfera serviciilor de utilități publice și care asigură nemijlocit gestiunea serviciului/activității, precum și administrarea, funcționarea și exploatarea sistemului de utilități publice aferent acestuia/acesteia.

Potrivit art. 3 alin. 4 din Legea 51/2006, Operatorii pot avea următorul statut:

a) compartimente funcționale fără personalitate juridică, organizate în structura aparatului de specialitate al primarului sau, după caz, al consiliilor județene;

b) servicii publice de interes local sau, după caz, județean, fără personalitate juridică, înființate și organizate prin hotărâri ale autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale respective;

c) servicii publice de interes local sau, după caz, județean, cu personalitate juridică, înființate și organizate prin hotărâri ale autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale respective;

d) societăți reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu capital social integral al unităților administrativ-teritoriale respective;

e) societăți reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu capital social privat;

f) societăți reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu capital social mixt.

Potrivit art. 2 lit. b) din Legea 554/2004 sunt asimilate autorităților publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Conform art. 2 lit. c sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect prestarea serviciilor public.

În consecință, având în vedere că acest capăt de cerere are ca obiect obligarea unei autorități publice asimilate la a face ceva, instanța a reținut că acest capăt de cerere este de competența instanței de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr.XXXXXXXXXXXXX.

La primul termen de judecată, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a instanței în raport de dispozițiile art.36 și art.51 din Legea nr.51/2006, având în vedere că relațiile dintre părți sunt contractuale și sunt supuse normelor de drept privat, astfel că, instanța competentă este cea prevăzută în art.51 din Legea nr.51/2006.

Tribunalul a analizat cu prioritate, conform art.248 Cod de procedură civilă excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtă, excepție pe care, în raport de obiectul acțiunii reclamantului și de dispozițiile legale aplicabile a admis-o pentru următoarele considerente:

Între părți s-a încheiat la data de 01.07.2008 contractul nr.4284/C/01.07.2008 de prestare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare.

Potrivit art.36 din Legea nr.51/2006 „Raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat”.

Conform art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006 „Soluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii și se judecă în procedură de urgență. Cererea se introduce la instanțele de judecată în a căror competență teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului”.

În cazul în speță se poate observa că raporturile dintre părți sunt de natură contractuală, astfel că, competența de soluționare în primă instanță revine Judecătoriei Călărași, conform dispozițiilor legale enunțate.

Pentru considerentele arătate și dispozițiile legale mai sus analizate, tribunalul a privit ca întemeiată excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâtă, a admis-o și în baza art. 132(3) Cod de procedură civilă a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Judecătoriei Călărași.

În baza art.133 pct.2 Cod de procedură civilă, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, conform disp. art.134 Cod de procedură civilă s-a suspendat din oficiu judecarea cauzei și în baza art.135 alin.1 Cod de procedură civilă s-a înaintat dosarul Curții de Apel București – Secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

Prin sentința civilă nr. 1142/23.04.2015, Curtea de Apel București – Secția contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de judecare a acțiunii privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B______ D_____ în contradictoriu cu pârâta S.C. E______ S.A.Călărași, în favoarea Judecătoriei Călărași unde cauza a fost primită la data de 22.10.2014 și înregistrată sub același număr.

La data de 15.06.2015, reclamantul depune la dosar precizări la acțiune (filele 12 -15).

Pentru termenul din data de 11.08.2015, pârâta a depus Regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin Hotărârea nr. 27/23.03.2005 a Consiliului Județean Călărași, care reglementează modul de distribuire al costurilor, precum și extras din Regulamentul cadru al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare aprobat prin Ordinul nr. 88/20.03.2007 al A.N.R.S.C.P.G.C..

Pentru ca părțile să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 25.08.2015.

Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la ansamblul materialului probator administrat și la susținerile părților, instanța reține:

În data de 15.06.2015, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând anularea clauzei prevăzute de art.10 din contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare nr. 4248/C/1.07.2008, încheiat între operatorul ________________ locatarii din condominiul situat în Călărași, ____________________, ________________.

Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la susținerile părților și la ansamblul materialului probator administrat instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea 241/2006, furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se realizează numai pe bază de contract de furnizare/prestare, care poate fi individual sau colectiv.

Operatorii pot solicita încheierea de convenții individuale în baza metodologiei de repartizare și facturare individuală a consumului de apă înregistrat la branșamentul condominiului, elaborate și aprobate de autoritatea administrației publice locale.

Convențiile de facturare individuală se pot încheia numai în următoarele condiții cumulative:

a) în baza hotărârilor adoptate de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale;

b) la nivelul întregului imobil/asociației;

c) cu respectarea prevederilor contractului-cadru*) de furnizare/prestare a serviciului.

În cauză nu a fost încheiată de către furnizor o convenție de facturare individuală cu reclamantul referitoare la repartizarea și facturarea individuală a consumului de apă înregistrat la branșamentul condominiului.

Referitor la aplicarea începând cu luna mai 2013 a clauzei contractuale de la art. 10 punct 1 lit. c care prevede ca pentru utilizatorii care locuiesc in condominiu cantitatea de apa furnizata se stabilește pe baza înregistrării contorului de branșament, iar repartizarea consumului pe fiecare apartament se face astfel:

Pentru locatarii contorizați in apartamente se stabilește cantitatea de apa înregistrata de contoarele din apartamente, iar pentru apartamentele necontorizate, cantitatea de apa furnizata se stabilește prin înmulțirea numărului de persoane cu cantitatea de apa stabilita in pausal potrivit normativelor in vigoare.

Diferența dintre cantitatea de apa înregistrata de contorul montat pe branșamentul condominiului si cantitatea de apa rezultata prin însumarea cantităților de apa înregistrata de contoarele din apartamente și cea stabilită în sistem pausal pentru apartamentele necontorizate, se repartizează pe fiecare apartament proporțional cu cantitatea de apa consumata,

Instanța reține că respectiva clauză contravine în mod evident legii, contractul fiind încheiat în anul 2008, iar art. 31 la care se referă în prezent reclamantul fiind introdus prin Legea nr. 204 din 9 noiembrie 2012 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 13/2008 pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 și a Legii serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 241/2006

Hotărârea Consiliului Local Călărași nr. 30/2010 prin care s-a aprobat Regulamentul Serviciului de alimentare cu apă și canalizare din municipiul Călărași-iar în anexa 2B „procedura de repartizare a consumului de apă potabilă înregistrat de contorul general de branșament aferent scărilor sau blocului de locuințe" este ulterioară încheierii contractului 4284/C/1.07.2008 și totodată anterioară Legii 201/2012.

În consecință, hotărârea nu putea fi dată în aplicarea Legii 201/2012.

Pârâta a aplicat o clauză contractuală tip, a cărei negociere nu a fost dovedită și care nu mai poate corespunde legii în forma actuală.

În ceea ce privește legalitatea clauzei, instanța reține că serviciul de alimentare cu apă și canalizare din municipiul Călărași este asigurat doar de pârâtul din prezenta cauză, că există posibilitatea unor pierderi de apă neimputabile locatarilor în interiorul condominiului, a unor defecțiuni ale aparatelor de măsură, în consecință clauza contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, modificată prin Legea nr. 65/2002.

Potrivit art. 4 din această lege, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Nerespectarea dispozițiilor imperative, de ordine publică, ale art. 4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absolută a clauzei penale abuzive.

Sancțiunea nulității are caracter virtual, rezultând în mod neîndoielnic din modul în care este redactată dispoziția legală și din rațiunea și scopul acesteia.

Având în vedere că legea a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, acela de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora.

Nu s-ar putea susține că numai pe calea procedurii reglementate de art. 8 și urm. din Legea nr. 193/2000 se poate constata caracterul abuziv al unei clauze înscrise într-un contract încheiat între un comerciant și un consumator. Procedura respectivă constituie un mijloc suplimentar, instituționalizat, de protecție, care prezintă avantajul că instanța poate obliga comerciantul să modifice condițiile sale generale de afaceri, cu repercusiuni asupra tuturor raporturilor juridice derulate de acesta. Ea nu înlătură însă sancțiunea civilă a nulității absolute – caracterul absolut decurgând din interesul de ordine publică ocrotit, respectiv protecția consumatorilor – care poate fi invocată chiar din oficiu de instanță în situația, mult mai frecventă, în care comerciantul formulează acțiuni în justiție pentru executarea obligațiilor decurgând din contractele cu consumatorii și care cuprind clauze abuzive.

În acest sens, Curtea Europeană de Justiție a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanța națională să poată verifica din oficiu dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero, C – 240/98).

Curtea a statuat că „În ce privește problema dacă o instanță învestită cu un litigiu decurgând dintr-un contract încheiat între un comerciant și un consumator poate verifica din oficiu în ce măsură clauzele cuprinse în acest contract au caracter abuziv, trebuie constatat că sistemul de protecție introdus prin directivă pornește de la premisa potrivit căreia consumatorul se află, din punctul de vedere al echilibrului contractual și al forței de a negocia, într-o poziție dezavantajoasă față de comerciant și deține un nivel mai scăzut de cunoștințe față de acesta, ceea ce duce la acceptarea unor clauze prestabilite de comerciant, fără posibilitatea de a influența conținutul acestora.

Scopul art. 6 din Directivă, potrivit căruia statele membre vor prevedea că o clauză abuzivă nu produc efecte față de consumatori, nu ar putea fi atins, dacă consumatorii ar trebui să invoce ei înșiși caracterul abuziv al unor asemenea clauze. În litigiile al căror obiect are o valoare redusă, onorariile avocațiale ar putea fi mai mari decât suma litigioasă, ceea ce ar putea determina consumatorii să se abțină de la formularea unor apărări împotriva aplicării unor asemenea clauze abuzive. Este adevărat că procedurile mai multor state membre permit indivizilor să se apere ei înșiși în astfel de litigii, însă există pericolul deloc neglijabil ca, din neștiință, consumatorul să nu invoce caracterul abuziv al clauzei. Prin urmare, o protecție eficientă a consumatorului poate fi atinsă numai dacă se recunoaște posibilitatea instanței naționale de a verifica din oficiu o asemenea clauză” (considerentele 25 și 26).

În ce privește condiția lipsei negocierii directe a clauzei, opțiunea consumatorului de a încheia sau nu contractul cu pârâta este iluzorie, în măsura în care dorește să beneficieze de apă și canalizare, trebuie să accepte în _______________________________ acesta, încheind astfel un contract eminamente de adeziune, fără posibilitatea reală de a negocia vreo clauză. Caracterul impus, iar nu negociat al clauzei rezultă de altfel din prezumția instituită de art. 4 alin.2 din Legea nr. 193/2000.

Pentru aceste motive, văzând și prevederile art. 4 alin.2 din Legea nr. 193/2000, urmează a admite cererea formulată de reclamantul B______ D_____, domiciliat în Călărași, _____________________, ______________________________, C.N.P. xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu pârâta S.C. E______ SA , cu sediul în Călărași, _______________________, ______________________, și înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J 51/393/01.09.2004, CUI RO xxxxxxxx, cont IBAN : RO60TREZxxxxxxxxxX003657.

Va anula clauza prevăzută în art.10 din contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare nr. 4248/C/1.07.2008, încheiat între operatorul ________________ locatarii din condominiul situat în Călărași, ____________________, ________________.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamantul B______ D_____, domiciliat în Călărași, _____________________________________________________, C.N.P. xxxxxxxxxxxxx, în contradictoriu cu pârâta S.C. E______ SA , cu sediul în Călărași, _______________________, ______________________, și înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J 51/393/01.09.2004, CUI RO xxxxxxxx, cont IBAN : RO60TREZxxxxxxxxxX003657.

Anulează clauza prevăzută în art.10 din contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă și canalizare nr. 4248/C/1.07.2008, încheiat între operatorul ________________ locatarii din condominiul situat în Călărași, ____________________, ________________.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Călărași.

Pronunțată în ședința publică de la 25.08.2015.

Președinte, Grefier,

A________ I_____ V____ G_______

Red. A.I.

Tehn.V.G.

Ex.4/10.09.2015