R O M Â N I A
TRIBUNALUL A___
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. XXXXXXXXXXXX
DECIZIA CIVILĂ Nr. 598/A/2015
Ședința publică de la 13 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L_______ V_____
Judecător A______ S_____ C________
Grefier D_____ M_____ A____
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta C_____ C_______ G_______ împotriva sentinței civile nr. 828/2014 pronunțată de Judecătoria S____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul P_______ M___________ S____, având ca obiect - obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar prin serviciul registratură din partea apelantei și a intimatului concluzii scrise .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 29.09.2015 care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin cererea înregistrată la Judecătoria S____ la data de 03.06.2014 sub dosar nr. XXXXXXXXXXXX, reclamantul P_______ M___________ S____ a solicitat in contradictoriu cu pârâta C_____ C_______ G_______ să se desființeze construcțiile garaj și anexă, aflate în curtea imobilului din S____, __________________, județul A___, edificate fără autorizație de construire, iar, în subsidiar, în cazul în care pârâta refuză să își îndeplinească obligația, autorizarea petentei să desființeze construcțiile, pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 828/2014 pronunțată de Judecătoria S____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX au fost respinse excepțiile prescripției, a lipsei de interes și excepția prematurității.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P_______ M___________ S____ în contradictoriu cu pârâta C_____ C_______ G_______ și, în consecință:
A fost obligată pârâta să desființeze construcțiile garaj și anexă situate administrativ în S____ _________________, jud. A___ în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
„Prin procesul verbal de control nr.1471/15.01.2014 (f.8), încheiat de C_____________ Autorizări și Disciplină în Construcții din cadrul Primăriei S____, s-a constatat că : „ la adresa din S____, _________________, județul A___, sunt executate următoarele construcții:
- un garaj fără a respecta retragerile prevăzute în PUZ nr. 4685 aprobat prin HCL 293/2005, respectiv de 10 m față de aliniamentul stradal, construcție executată cu fundație din beton, zidărie cărămidă, șarpantă lemn și învelitoare țiglă ;
- o anexă, în partea din spate a proprietății cu fundație din beton, zidărie cărămidă, șarpantă lemn și învelitoare țiglărie ;
Construcțiile sunt executate fără a dispune de autorizație de construire.
Tot la fața locului s-a constatata și existența unei locuințe edificată în baza A.C. 283/2005, locuință recepționată în anul 2007 în baza Procesului Verbal de recepție nr. xxxxx/28.12.2007 „
Măsuri dispuse prin procesul-verbal de control au fost : _________________________ respectarea PUZ nr. 4685 aprobat prin HCL 293/2005 și a Legii 50/1991 republicată.
Termen de realizare a măsurilor dispuse: 2014 - 90 zile.
Persoana care răspunde de ducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse de organul de control a fost C_____ C_______ G_______.
Prin cererea dedusă judecății se solicită de către reclamantă ca pârâta să desființeze construcțiile garaj și anexă, aflate în curtea imobilului din S____, __________________, județul A___, edificate fără autorizație de construire, iar, în subsidiar, în cazul în care pârâta refuză să își îndeplinească obligația, autorizarea reclamantei să desființeze construcțiile, pe cheltuiala pârâtei.
În apărare, pârâta a invocat având in vedere prevederile art.2500 alin. 1 N.C.civ. coroborat cu art.2517 N.C.Civil apreciază ca fiind prescris dreptul material la acțiune al reclamantului de a solicita demolarea garajului.
Cu privire la acestă excepție, instanța constată că prin legea specială, respectiv Legea 50/1991 în art. 26 incriminează faptele care constituie contravenție iar art. 31 din același act normativ prevede un termen de prescripție special, respectiv „Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei.”
În speță, instanța constată că la data de 16.01.2014 s-a încheiat de către agentul constatator D__ I___ D_____ Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 1/16.01.2014 (f.9), prin care se constată că C_____ C_______ G_______ a edificat garaj și anexă fără autorizație de construire.
Prin acest act s-a consemnat că faptele constituie contravenție la normele legale privind art.26 alin. 1, lit a) din Legea 50/1991 și se sancționează potrivit art. 26 alin.2 lit. a) din legea 50/1991 cu amendă de la 1.000 lei până la 100.000 lei.
Pârâtei i s-a aplicat amenda contravențională în sumă de 1000 lei.
Totodată s-a a dispus „_________________________ respectarea prevederilor PUZ 4685 aprobat prin HCL 293/2005 și a Legii 50/1991 republicată", iar măsurile dispuse se vor realiza până la data de 22 aprilie 2014.
La data de 24.01.2014 primirea celor două procese verbale și a achitat amenda cu chitanța xxxxxxxx/27.01.2014 (f.11 ).
Prin urmare, instanța reține că momentul până la care pârâta ar fi putut invoca prescripția specială prevăzută de legea specială sau prescripția generală prevăzută de C.Civ., a fost acela al încheierii sau eventual, al contestării procesului-verbal de contravenție și a procesului-verbal de control.
Pârâta nu a contestat cele două acte dar nici nu a intrat în legalitate până la data de 22 aprilie 2014, împrejurare față de care prin referatul nr. xxxxx/25.04.2014 ( f.12 ) Arhitetul Șef a solicitat, în mod întemeiat, primarului să dispună Biroului Juridic C_________ și Admistrație sesizarea instanței pentru desființarea construcțiilor realizate fără autorizație și s-a dispus acționarea în instanță.
Prin urmare, instanța va respinge ca, neîntemeiată excepția prescripției dreptului de a formula acțiune al P_______ M___________ S____, în temeiul art. 32 din Legea 50/1991, deoarece, acest drept s-a născut la data de 22.04.2014, când pârâta nu s-a conformat obligației de a intra în legalitate.
In al doilea rând, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului, in demolarea celor doua construcții-garaj si anexa.
Și această excepție este neîntemeiată deoarece, potrivit art. 32 „(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;
b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.”
Prin urmare, legea este aceea care stabilește calitatea procesuală și interesul pentru promovarea unei astfel de acțiuni.
__________________ de idei, apreciază ca fiind prematur formulata cererea dedusa judecații având in vedere ca parata nu a fost somata să demoleze construcțiile __________________, anterior formulării cererii de chemare in judecata, așa cum prevăd dispozițiile legale in materie.
Așa cum instanța a reținut până în prezent, momentul nașterii dreptului la acțiune a fost la data de 22.04.2014 iar actul normativ nu prevede vreo altă formalitate pentru promovarea cererii de chemare în judecată, astfel încât, instanța va respinge excepția prematurității.
În ceea ce privește fondul cauzei, în apărare pârâta arată că la data de 06.01.2014, s-a adresat reclamantului cu o cerere prin care solicita eliberarea certificatului de urbanism si a autorizației de construire in vederea intrării in legalitate cu doua anexe respectiv garaj construit, in 2008 si filigorie construita in 2012 și a depus actele solicitate in vederea eliberării Certificatului de Urbanism.
In Certificatul de Urbanism privind anexa filigorie la rubrica privind regimul tehnic, s-a impus ca aceasta construcție sa aibă toate utilitățile, un regim de inaltime de maxim : P+1+M, o înălțime de maximum 5,90 m la cornișa, o retragere minima fata de aliniament la ______________, fără a se menționa alte limitări si restricții fata de proprietățile invecinate. Cu toate acestea, in ciuda documentației întocmite cu respectarea prevederilor legale si a normelor impuse, paratei i s-a respins cererea, pentru emiterea autorizației de construire pentru aceasta anexa pe considerentul ca nu e amplasata la o distanta de cel puțin 3 m fata de limitele laterale si posterioare ale parcelei si ca încalcă astfel PUZ-ul nr.4685/2005 aprobat prin/ HCL 293/2005.
Fața de împrejurarea ca refuzul de emitere a autorizației de construcție este unul abuziv întrucât construcția a fost edificata cu respectarea limitelor prevăzute de normele legale in vigoare.
Instanța reține că potrivit art 43 ind2 din Lege 51/1991 „(1) Orice persoană interesată, care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, potrivit legii, pentru a ataca autorizația de construire sau actul de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, după caz, emise de autoritatea administrației publice locale competentă pentru investițiile prevăzute la art. 43^1 alin. (1).”
Prin urmare, această critică putea fi analizată pe calea specială prevăzută de lege și nu în apărare în prezenta cauză.
Față de cele reținute, instanța în temeiul textelor de lege arătate, va admite acțiunea și va obligă pârâta să desființeze construcțiile garaj și anexă situate administrativ în S____ _________________, jud. A___ în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În cazul nerespectării termenului limită stabilit, măsurile dispuse de instanță, se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de politie, pe cheltuiala pârâtei.
Instanța ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată”.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate cu consecința respingerii cererii reclamantului P_______ municipiului S____, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În expunerea de motive arată că prin sentința atacată, instanța de fond a admis cererea reclamantului, respingând toate excepțiile invocate de pârâtă, toate cererile în probațiune, precum și apărările de fond pe care aceasta le-a invocat în prezenta cauză.
Arată că, prin întâmpinarea depusă, a solicitat să fie administrată proba cu înscrisuri, audierea unor martori și efectuarea unei expertize tehnice, tocmai pentru a susține apărările invocate, atât în ceea ce privește excepțiile cât și apărarea pe fond. Toate aceste solicitări au fost respinse cu o minimă motivare, apreciindu-se ca nefiind concludente soluționării cauzei.
Apreciază ca netemeinică și nelegală această soluție, care a fost pronunțată prin încălcarea principiilor fundamentale ce edictează legalitatea procesului civil și egalitatea părților în exercitarea drepturilor procesuale.
În ceea ce privește prima excepție invocată, cea a prescripției dreptului reclamantului de a mai cere demolarea construcțiilor edificate fără autorizație, înainte de a o respinge, instanța de fond a făcut o greșită aplicare în timp a dispozițiilor legale, reținând în considerentele hotărârii că această prescripție se împlinește în termen de 3 ani, fără să țină cont de faptul că la data de 03.06.2014, când reclamantul a depus cererea de chemare în judecată, dispozițiile art. 31 din Legea nr. 50/1991 prevedeau un termen de prescripție de 2 ani de la data săvârșirii faptei.
O altă interpretare greșită a dispozițiilor legale, pe care instanța de fond o face, este reprezentată de faptul că se reține ca moment până la care pârâta ar fi putut invoca prescripția acela al încheierii sau eventual al contestării procesului-verbal de contravenție încheiat de reclamant. Apreciază că momentul încheierii procesului-verbal nu reprezintă o întrerupere a prescripției, precum nici lipsa contestării acestuia nu reprezintă o renunțare la beneficiul curgerii prescripției, motivat de faptul că la momentul încheierii procesului-verbal termenul de prescripție era deja împlinit.
Cu privire la dreptul primarului municipiului S____ de a formula acțiune, instanța de fond a apreciat că acest drept s-a născut la data de 22.04.2014, când pârâta nu s-a conformat obligației de a intra în legalitate. Articolul 2523 din Codul civil reglementează începutul prescripției extinctive, și prevede faptul că aceasta începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui. Coroborat cu dispozițiile Legii nr. 50/1991, obligația pârâtei de respectare a legalității s-a născut în momentul începerii edificării construcțiilor a căror demolare se solicită, același fiind și momentul când se naște dreptul corelativ al primarului de a formula acțiune prin care să oblige pârâta la respectarea dispozițiilor legale, sau să sancționeze nerespectarea acestor dispoziții. Nu are nicio bază legală aprecierea instanței că dreptul primarului la acțiune s-a născut în data de 22.04.2014, atâta timp cât lucrările la aceste construcții erau terminate de câțiva ani în urmă, și nimic nu îl împiedica pe acesta să-și exercite dreptul a acțiune și înainte de data de 22.04.2014.
Cu privire la acest aspect trebuie avut în vedere și art. 13, alin. 2 din OG nr. 2/2001 care reglementează faptele contravenționale continue precum și dispozițiile cuprinse în Decizia de îndrumare nr. VII/2000 a fostei v;Curți Supreme de Justiție.
Susține că s-a creat o confuzie între termenii folosiți de Legea nr. 50/1991 și termenii folosiți de Decizia nr. VII/2009 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, respectiv terminarea construcției, ca fapt material obiectiv și finalizarea acesteia, din punct de vedere juridic, pentru a putea fi înscrisă în cartea funciară.
Apreciază că aplicarea art. 31 din Legea nr. 50 din 1991, care reglementează prescripția răspunderii contravenționale, și subsecvent dreptul organului care a aplicat sancțiunea de a sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal, se face în funcție de terminarea construcției în sens material, având în vedere că fapta contravențională continuă a edificării construcțiilor fără autorizație de construire are un moment de consumare, care coincide cu începerea executării lucrărilor de construcție, precum și un moment de epuizare, care constă în terminarea acestor lucrări, acesta fiind momentul săvârșirii faptei.
Nu se poate considera că săvârșirea faptei de efectuare a lucrărilor de construire fără a avea autorizație în acest sens, ori cu încălcarea autorizației, se comite continuu, până la finalizarea în sens juridic a construcției, respectiv până la ___________________________ obținerea autorizației (autorizație care este posibil să nu se obțină niciodată) sau prin respectarea prevederilor acesteia.
În realitate, din punct de vedere material și obiectiv, fapta de construire fără autorizație are două momente esențiale, unul de începere și unul de terminare, în funcție de care se determină și răspunderea contravențională. Interpretarea contrară, potrivit căreia săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 50/1991 poate fi sancționată o perioadă de timp nedeterminată, de la momentul începerii lucrărilor de construcție, până la momentul obținerii autorizației de construire (acesta fiind momentul finalizării potrivit art. 37), nu numai că este contrară textului legal, dar și rațiunii instituției prescripției răspunderii contravenționale cât și prescripției extinctive, instituție prezentă atât în reglementarea art. 31 al Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, cât și în reglementările de drept comun din Codul civil.
In cazul de față se află în situația unei construcții pentru care nu există autorizație de construire și care, deci, nu poate fi finalizată în sensul alin. 2 al art. 37 din Legea nr. 50/1991, nu poate fi recepționată pentru că nu este autorizată și care atrage, conform interpretării greșite date de instanța de fond, caracterul imprescriptibil al faptei contravenționale și a dreptului primarului de a formula acțiune.
Este adevărat că alin. 5 al art. 37 din aceeași lege prevede că, în cazul construcțiilor executate fără autorizație de construire, se aplică în continuare sancțiunile prevăzute de lege, dar se impune interpretarea atât logică cât și sistematică a acestui articol, în sensul că, în cazul acestor construcții, care nu se consideră finalizate și nu se pot intabula în cartea funciară, sancțiunile prevăzute de lege se pot aplica în continuare doar pe durata termenului de prescripție de 2 ani prevăzut de art. 31 din acest act normativ. O interpretare contrară ar conduce la soluția absurdă a imprescriptibilității faptei în discuție, ceea ce ar fi neconform cu principiile ce guvernează materia răspunderii în general, ar nesocoti principiul general aplicabil în materia contravențională, și anume că nu sunt admise contravențiile perpetue și vinovățiile eterne și ar duce și la ignorarea art. 31 din Legea 50/1991, care nu ar mai avea, astfel, niciun fel de relevanță juridică.
Pe fondul cauzei, critica pe care o aduce sentinței atacate se referă la faptul că instanța de fond a respins toate cererile în probațiune, apreciindu-le ca nefiind concludente soluționării cauzei. Menționează faptul că aceste probe au fost propuse în mod legal, prin întâmpinare, și ar fi ajutat la lămurirea aspectelor legate de momentul terminării construcțiilor, de modul în care aceste construcții respectă, sau nu, reglementările legale în domeniu, și ar fi ajutat la circumstanțierea stării de fapt puse în discuție.
Arată apelanta că s-a conformat măsurilor dispuse prin procesul-verbal din 16.01.2014, și în acest sens a formulat, în data de 24.02 2014, o cerere pentru emiterea unui certificat de urbanism (fila 19). Acest certificat a fost emis în data de 26.02.2014, sub nr. 56 (filele 22-23), și menționează faptul că poate fi utilizat pentru _________________________ anexă conform planului de situație.
În baza acestui certificat de urbanism, în data de 26.03.2014, a formulat o cerere pentru emiterea autorizației de construire (fila 24), la care a primit răspuns negativ în data de 02.04.2014 (fila 25). Apreciază acest răspuns negativ ca fiind unul abuziv, motivat de faptul că acele condiții care îi sunt impuse pentru obținerea autorizației de construire nu sunt aceleași cu cele impuse vecinilor care construiesc în aceeași zonă și nu coincid cu cele pe care a trebuit să le respecte în anul 2007, atunci când a fost finalizată casa de locuit.
În acest sens invocă dispozițiile art. 30 din Legea nr. 350/2001 care prevăd că: Pentru aceeași ______________________ mai multe certificate de urbanism, dar conținutul acestora, bazat pe documentațiile de amenajare a teritoriului si de urbanism, si celelalte reglementari in domeniu trebuie sa fie aceleași pentru toți solicitanții.
În drept, invocă dispozițiile art. 2500, art. 2506, alin. (2), art. 2513, art. 2523 din Codul civil, ale art. 31 din Legea 50/1991 republicată și actualizată privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, așa cum era în vigoare la data de 15.01.2014, dispozițiile cuprinse în Decizia de îndrumare nr. VII/2000 a fostei Curți Supreme de Justiție, și ale art. 466-482 din Codul de procedură civilă.
Intimatul P_______ M___________ S____ a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului promovat de C_____ C_______ G_______ ca neîntemeiat și nelegal susținând că în mod corect instant de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta apelantă.
Este greșită susținerea pârâtei- apelante că în speță, raportat la art. 31 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare operează prescripția de 2 ani de la data edificării construcțiilor.
Art. 31 din Legea nr. 50/1991, în vigoare la 22.04.2014 prevedea că " Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei."
Rezultă astfel că prescripția de 2 ani prevăzută de art. 31 din Legea nr. 50/1991, republicată, nu are nici o relevanță în acțiunea de demolare a construcțiilor realizate nelegal, ea având relevanță doar în cadrul plângerii contravenționale, ca motiv de nelegalitate a constatării contravenției și a măsurilor accesorii acesteia.
Or, obiectul prezentului litigiu nu este contestarea procesului verbal de contravenție, ci acțiunea de demolare a unor construcții realizate fără autorizație de construire.
Este de reținut faptul că în Legea nr. 50/1991 nu există o dispoziție referitoare la prescripția dreptului de a cere în justiție aducerea la îndeplinire a măsurilor de desființare a construcțiilor realizate nelegal, dispuse prin procesul-verbal de contravenție odată cu aplicarea amenzii contravenționale, motiv pentru care se aplică dispozițiile din dreptul comun.
Este greșită susținerea pârâtei- apelante că în speță sunt aplicabile prevederile art. 2523 din Codul civil referitoare la începutul prescripției, potrivit cărora "Prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări trebuie să cunoască nașterea lui.
Rezultă astfel, că în opinia pârâtei - apelante prescripția începe de la data edificării construcțiilor, respective 2008 și 2012.
Nu pot fi primite aceste alegații ale apelantei care în continuu fac referire la prescripția dreptului de a constata contravențiile prev. de art. 31 din lege , nu și la obligația de demolare.
În speță, fiind vorba de obligația de a intra în legalitate, stabilită prin Procesul verbal de contravenție nr. 1/16.01.2014 în care s-a dispus ca până la data de 22.04.2014 reclamanta- apelantă să intre în legalitate cu respectarea PUZ 4685 aprobat prin HCL 293/2005 și a Legii nr. 50/1991.
Prin urmare, este vorba de o obligație de a face, astfel că art. 2523 Codul civil, care reprezintă regula generală, nu este incident, în speță este incident art. 2424 Cod civil privind dreptul la acțiune în executarea obligațiilor de a face.
Susține că raportat la prevederile menționate, dreptul la acțiune având un astfel de obiect (demolare) se naște la momentul la care măsurile din procesul-verbal de contravenție au devenit definitive, adică fie la expirarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție, dacă partea interesată nu a uzat de această cale de atac, fie, în cazul în care a uzat de ea, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea.
În speță, pârâta- apelantă nu a contestat procesul verbal de contravenție, dar nici nu a înțeles să intre în legalitate, achitând amenda.
Rezultă că, în mod corect instanța de fond a reținut că data de la care începe să curgă prescripția dreptului de a cere demolarea construcțiilor edificate fără autorizație de construire este 22.04.2014, data la care contravenienta trebuia să intre în legalitate.
A doua critică se referă la faptul că instanța de fond a respins toate cererile în probațiune.
In mod corect instanța de fond a respins aceste probe pe motiv că nu erau concludente și pertinente cauzei.
Proba cu martori a fost solicitată în dovedirea datei la care au fost terminate cele doua anexe.
Or, așa cum a menționat anterior, instanța în mod corect a respins proba cu martori pentru că în speță nu avea relevanță data edificării construcțiior, nefiind contestat procesul verbal de contravenție.
În speță, dovada cu martori nu poate fi primită. Potrivit art. 309 alin. 5 NCPC proba cu martori nu poate fi primita împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris.
De asemenea, lipsa autorizației de construire pentru garaj și anexă nu poate fi complinită prin declarațiile martorilor.
În ceea ce privește expertiza solicitată apreciază că este inadmisibilă și trebuie respinsă.
Situația de facto a fost deja reținută în cuprinsul procesului verbal de control nr. 147/15.01.2014 și a procesului verbal de contravenție nr. 1/16.01.2014 de către persoanele împuternicite cu atribuții de inspecție în construcții, astfel încât administrarea acestei probe contravine dispozițiilor art. 255 alin. (1) NCPC, nefiind utilă soluționării cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 330 alin. (1) NCPC, încuviințarea expertizei poate fi dispusă numai dacă este necesară părerea unor specialiști pentru stabilirea unor împrejurări de fapt.
Or, în situația în care prin procesul verbal de contravenție s-a constatat fără echivoc atât realitatea de fapt, respectiv existența construcției ilegale cât și calitatea juridică, pârâții neputând prezenta cu ocazia acelui control documente justificative, aferente respectivei lucrări, administrarea probei cu expertiză este fără obiect.
Prin urmare, în condițiile în care construcțiile fără autorizație au fost deja constatate prin înscrisuri de autoritate, emanând de la un organ de control cu atribuții în domeniu, înscrisuri ce nu au fost contestate în termen, rezultă că aceste înscrisuri au dobândit si s-au consolidat, prin necontestare, prezumția absolută de legalitate, astfel încât nu este necesară administrarea unei expertize având aceleași obiective, nefiind utilă prezenta unui expert pentru confirma inexistența autorizației de construire.
Așadar, susține că se impune respingerea probei cu expertiza, întrucât aceasta nu este in măsura sa aducă elemente împotriva unui act de autoritate si nici sa complinească lipsa autorizației de construire, astfel încât nu poate conduce nici la soluționarea procesului, potrivit art. 255 alin.(l) NCPC.
3. Pe fondul cauzei, susținem că se impune admiterea acțiunii asa cum a fost formulată si respingerea apelului.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 50/1991 odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. 1 lit. a și b se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției.
În conformitate cu prevederile art. 32 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; desființarea construcțiilor realizate nelegal.
Art. 32 alin. 3 din aceeași lege stipulează faptul că în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. 2, se vor aduce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
În speță, reclamanta a solicitat prin cererea nr. 6718/24.02.2014 eliberarea unui certificat de urbanism pentru _______________________________>
Certificatul de urbanism nr. 56/26.02.2014 a fost eliberat în conformitate cu prevederile normelor metodologice, aducându-se la cunoștință solicitantului informații - existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii -cu privire la cerințele tehnice ale amplasamentului, precum și la obligațiile pe care acesta le are în procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții.
Pârâta - apelantă, prin cererea înregistrată la Primăria M___________ S____ sub nr. xxxxx/26.03.2014 a solicitat emiterea autorizației de construire.
Prin adresa nr. xxxxx/02.04.2014 depusă la acțiunea primăriei i s-a comunicat acesteia că autorizația de construire pentru _________________________ poate fi eliberată întrucât documentația depusă nu respectă PUZ 4685/2005 aprobat prin HCL nr. 293/2005,așa cum s-a solicitat și în Certificatul de urbanism nr. 56/26.02.2014, în sensul că nu sunt respectate prevederile art. 5 și 6 din PUZ, respectiv limitele impuse în PUZ.
În consecință, s-a făcut dovada că s-a analizat posibilitatea intrării în legalitate a petentei prin emiterea unei autorizații, însă documentația depusă de pârâta apelantă încalcă revederile PUZ 4685/2005, motiv pentru care se impune desființarea construcției.
În probațiune , a fost administrată proba cu declarația martorei Râpa A_____ (f.66) , înscrisurile depuse de apelantă (f.56-56, 57-65).
Deliberând asupra apelului , Tribunalul constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Excepția prescripției răspunderii contravenționale putea fi invocată doar pe calea plângerii contravenționale, iar cererea de demolare a construcției neautorizate întemeiată pe disp.art.32 din Legea nr.51/1991 se formulează în termenul general de prescripție, termen care curge de la data la care măsurile din procesul verbal de contravenție au devenit definitive. În consecință , criticile privind prescripția sunt nefondate.
Prin procesul verbal de contravenție nr.1/16.01.2014 emis de Primăria Mun.S____ s-a dispus sancționarea apelantei cu amendă contravențională în sumă de 1000 lei și _________________________ respectarea prevederilor PUZ 4685 aprobat prin HCL 293/2009 și a Legii nr.50/1991.(f.8 dosar fond).S-a reținut că la adresa de pe ________________ , Mun.S____ , „ există construit un garaj și o anexă fără a dispune de autorizație de construire. Toate acestea sunt consemnate în procesul verbal de control nr.1471/15.01.2014 și recunoscute de familia C_____ în adresa cu nr.15/06.01.2014 ”.
La aceeași dată, soțul apelantei C_____ C_______ P___ a formulat o cerere înregistrată sub nr.15 al Primăriei Mun.S____ , prin care a solicitat reclamantului eliberarea certificatului de urbanism pentru cele două construcții în litigiu, în care menționează că garajul nu respectă aliniamentul de 10 m de la axul drumului conform PUZ 4685 din 2005 (f.10 dosar fond).
Potrivit disp.art.28 al.1 din Legea nr.50/1991, o dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Acțiunea în justiție având ca obiect obligarea la demolarea construcțiilor executate fără autorizație are un regim special pentru că instanța poate impune obligația demolării ori autoriza autoritatea administrativă să demoleze construcția în caz de neîndeplinire a obligațiilor impuse numai după ce autoritatea administrativă, prin inspectori de specialitate, a constatat săvârșirea contravenției, a aplicat sancțiunea contravențională prevăzută de lege și a stabilit un termen pentru __________________________ demolarea construcției, termen nerespectat de contravenient. Temei al acțiunii judecătorești de desființare a construcției executate fără autorizație sau cu nerespectarea prevederilor acestora îl constituie procesul verbal de contravenție încheiat de organul constatator.
Reclamantul a dispus prin procesul verbal de contravenție menționat __________________________________ termen până la data de 22 aprilie 2014, însă deși apelanta a făcut toate demersurile necesare în vederea obținerii autorizației de construire , aceasta nu a fost emisă deoarece nu a obținut acordul vecinilor , necesar în cazul în care nu sunt respectate distanțele minime , fiind emis însă certificatul de urbanism nr.56/26.02.2014 (f.55-56).
Se constată și pasivitatea autorității administrative , care a introdus acțiunea la mult timp după terminarea construcțiilor (garaj construit în 2008 și filigoria în 2012, conform decl.martor Râpa A_____ , fila 66 , coroborată cu copiile facturilor fiscale emise în perioada aprilie - mai 2008 și martie-mai 2012, filele 57-65) , iar din planșele foto și planul de situație și încadrare în zonă (f.16,17 dosar fond) se observă că cele două construcții în litigiu nu se suprapun cu drumul public sau loturile învecinate , astfel că raportat la condițiile concrete în care au fost edificate construcțiile garaj și anexă și la motivul pentru care apelanta nu a obținut autorizația de construcție , soluția de desființare a lor este neechitabilă.
În consecință , Tribunalul apreciază că în cauză nu sunt aplicabile disp.art.28 al.3 și 32 din Legea nr.50/1991 pe care este întemeiată cererea de chemare în judecată.
Critica privind calitatea de bun comun a soților cu privire la construcțiile în litigiu nu va fi analizată , deoarece nu constituie motiv al cererii de apel ori invocat prin întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată. Conform limitelor efectului devolutiv ale apelului,motivele analizate vor fi doar cele invocate la prima instanță sau în motivarea apelului (art.478 al.2 NCPC).
Deoarece prima instanță a interpretat greșit probele administrate în cauză , în baza art.480 al.2 NCPC , va fi admis apelul declarat de pârâta C_____ C_______ G_______ împotriva sent.civ.nr.828/2014 pronunțată de Judecătoria S____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXși schimbată în parte sentința apelată. Rejudecând cauza, va fi respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului P_______ MUN.S____ formulată în contradictoriu cu pârâta C_____ C_______ G_______ și va fi menținută în rest sentința atacată,cu privire la modul de soluționare a excepțiilor.
Fără cheltuieli de judecată, deoarece nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta C_____ C_______ G_______ împotriva sent.civ.nr.828/2014 pronunțată de Judecătoria S____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX .
Schimbă în parte sentința apelată și rejudecând cauza, respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului P_______ MUN.S____ formulată în contradictoriu cu pârâta C_____ C_______ G_______.
Menține în rest sentința atacată.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.10.2015.
Președinte, L_______ V_____ |
|
Judecător, A______ S_____ C________ |
|
Grefier, D_____ M_____ A____ |
|
Red. C.S 28 Ianuarie 2016
Tehn. D.A./4.ex
Jud. fond S_____ R______
05.02.2016