Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

S E N T I N Ț A NR. 1138

Ședința publică de la 17.11.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – M________ M_____

GREFIER – N_______ M______

.-.-.-.-.-.-.

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea acțiunii în contencios administrativ privind pe reclamanta C_______ C________, pe pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ și chematul în garanție ADMINISTRAȚIA F_______ PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 03.11.2015, când Tribunalul având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 17.11.2015 și a pronunțat următoarea hotărâre:

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra acțiunii de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G_____ – secția contencios administrativ și fiscal sub numărul XXXXXXXXXXXXX reclamanta C_______ C________ a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice G_____, restituirea sumei de 4.575 lei achitată cu titlu de taxă pentru timbru de mediu, actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății până la restituirea integrală a sumei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivându-și în fapt acțiunea, reclamanta a arătat că la data de 08.04.2014 a achiziționat autoturismul marca F___ Croma, nr. identificare ZFAxxxxxxxxxxxx42, autoturism înmatriculat într-un stat membru UE – Italia, pentru înmatricularea căruia a fost obligată să achite, în România, o taxă în sumă de 4.575 lei cu titlu de taxă pentru timbru de mediu, taxă pe care reclamanta o consideră nelegală și discriminatorie.

În drept, a invocat dispozițiile art. 90 din Tratatul CE, art. 21 și art.148 din Constituția României, art. 1082 și art. 1084 din Codul civil și art. 451 și 453 din NCPC.

În susținerea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri în copii certificate (filele 5 – 13).

Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G_____, legal citată, nu a fost reprezentată în fața instanței, dar a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere că se solicită restituirea unei sume stabilite printr-o decizie administrativă, pentru care dispozițiile articolelor 205 - 207 Cod procedură fiscală prevăd o cale specială de atac, precum și excepția prematurității promovării acțiunii, motivat de faptul că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ.

Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

În drept, a invocat dispozițiile OUG nr. 9/2013.

Pârâta AJFP G_____ a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F_______ pentru Mediu București, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor cu care pârâta ar putea cădea în pretenții în prezenta cauză.

În motivarea cererii de chemare în garanție, pârâta a arătat că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat ci la bugetul chematei în garanție și se gestionează de către AFM în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

În drept, a invocat dispozițiile art. 72 și următoarele din Codul de procedură civilă.

La termenul din data de 15.09.2015, având în vedere modificările intervenite prin OUG nr. 74/2013 și H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, având în vedere și Ordinul nr. 2211/2013 pentru aprobarea competenței teritoriale de administrare, instanța a dispus rectificarea denumirii pârâtei în sensul că în loc de Administrația Finanțelor Publice G_____ a fost trecută Administrația Județeană a Finanțelor Publice G_____.

La termenul de judecată din data de 03.11.2015, instanța a încuviințat în principiu cererea de chemare în garanție a Administrației F_______ pentru Mediu București, cerere formulată de pârâtă, având în vedere că există o legătură de dependență între cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție, în sensul că soluția asupra cererii principale determină și soluția cererii de chemare în garanție.

Legal citată, chemata în garanție Administrația F_______ pentru Mediu București nu a fost reprezentată în fața instanței însă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii formulate, instanța apreciază că rambursarea timbrului de mediu se circumscrie procedurii „restituirii de sume" prevăzute de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, respectiv „aplicarea eronată a prevederilor legale".

Problema vizează admisibilitatea utilizării directe a acestei căi ori, dimpotrivă, parcurgerea obligatorie, în prealabil, a procedurii reglementate de art. 10 și 11 din O.U.G. nr. 9/2013 (aplicabilă în speță față de momentul achitării taxei), raportat la dispozițiile art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală.

Acțiunea judiciară având ca obiect restituirea timbrului de mediu pentru autovehicule nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală.

Din această perspectivă, se impune a se preciza că existența art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală nu ar mai avea nici o justificare logică dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obține decât atacând direct decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule. Or, un text de lege trebuie interpretat în sensul în care produce efecte și nu în sensul în care n-ar produce niciunul.

Ca urmare, soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune și prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită.

În fine, această soluție se impune și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.

Tribunalul apreciază că parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei privind stabilirea sumei reprezentând timbru de mediu pentru autovehicule, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.

Pe de altă parte, instanța reține că într-un sens similar s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii prin Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 dispunând că „procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgența a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”.

Pentru aceste considerente, instanța constată că excepția inadmisibilității formulării acțiunii este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare

Nici excepția prematurității formulării acțiunii nu poate fi primită, urmând a fi respinsă, motivat de faptul că îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu este obligatorie în această situație, calea administrativă de atac a actelor administrative fiscale reglementată de Codul de procedură fiscală constituind o procedură prealabilă administrativă specială ce derogă de la norma generală.

Pe fondul cauzei instanța reține că prin decizia de calcul privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule nr. xxxxx/14.04.2014 (fila 6), AJFP G_____ a stabilit în sarcina reclamantei obligația achitării sumei de 4.575 lei cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule în vederea înmatriculării autovehiculului marca F___, categoria M1, norme de poluare E4. Ca urmare, reclamanta a achitat în contul Trezoreriei G_____ suma astfel calculată, aspect dovedit cu chitanța _________ nr. xxxxxxx din 15.04.2014 (fila 5).

Organele fiscale din România au invocat legalitatea taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG nr. 9/2013 în timp ce reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia.

În acest sens, tribunalul reține că OUG nr. 9/2013 a abrogat Legea nr. 9/2012 pentru instituirea taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule și a introdus o nouă taxă denumită timbru de mediu, care se face venit la bugetul F_______ pentru Mediu și se gestionează de Administrația F_______ pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.

În vederea eliminării caracterului discriminatoriu al taxei pentru emisiile poluante, pe care a înlocuit-o în fapt, noua taxă se aplică, potrivit art. 4, în următoarele cazuri:

„a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.

De asemenea art. 1 alin. 2 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 88/2013 stabilește ca pentru autovehiculele înmatriculate în România după data de 01.01.2007, pentru care se solicită transcrierea dreptului de proprietate, timbrul de mediu se achită și în cazul în care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicul, potrivit reglementărilor în vigoare la momentul înmatriculării.

Față de această situație, instanța apreciază că O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalității de tratament cu privire la produsele naționale și la cele importate, interdicția stabilită de art. 110 (fost 90) parag. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene trebuind aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.

În cauza N________, CJCE a statuat că „art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie, cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.

Față de cele de mai sus prezentate, instanța apreciază că nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamanta care a achiziționat autovehiculul rulat înmatriculat anterior în alt stat membru, este obligată a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată atât de persoanele care achiziționează un vehicul produs/rulat în România cât și de cei cărora li s-a restituit taxa de poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească (în acest sens Înalta Curtea de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat decizia nr. 13/20.10.2014 publicată în M.O. Partea I nr. 834/17.11.2014).

Cum autovehiculul în cauză nu face parte din categoria celor exceptate sau scutite de plata timbrului de mediu iar legislația națională ce impune achitarea timbrului de mediu în condițiile art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013 aprobată prin Legea nr. 37/2004 nu este contrară art. 110 din TFUE, acțiunea formulată este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

Văzând dispozițiile art. 453 din NCPC, instanța va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Față de soluția dată acțiunii principale, în temeiul dispozițiilor art. 74 din NCPC, tribunalul va respinge cererea de chemare în garanție ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității.

Respinge, ca neîntemeiată, excepția prematurității.

Respinge acțiunea privind pe reclamanta C_______ C________, cu domiciliul în G_____, _____________________________, nr. 4, ______________, pe pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ cu sediul în G_____, ____________________ și chematul în garanție ADMINISTRAȚIA F_______ PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, având ca obiect anulare act administrativ, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în garanție ca fiind rămasă fără obiect.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Tribunalul G_____, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.11.2015.

Președinte, Grefier,

M________ M_____ N_______ M______

Red. M. M_____ /Tehnored. N. M______

5 ex./ 02.12.2015 / ______________________________