Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2015:020.xxxxxx

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentința civilă nr. 1924/P.I.

Ședința publică de la 18 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE R_____ N___

Grefier C______ C_________ P_______

Pe rol soluționarea cauzei formulate de reclamantul C___ C__ SA - Sucursala Regionala CF Timișoara în contradictoriu cu pârâtul M_________ L____ Prin Primar, având ca obiect anulare act administrativ.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.12.2015, când având nevoie de timp pentru a delibera s-a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 18.12.2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T____ sub nr. XXXXXXXXXXXX la data de 11.08.2015, reclamanta C___ „C__” SA - Sucursala Regională CF Timișoara, în contradictoriu cu pârâtul M_________ L____ prin Primar, a solicitat anularea Dispoziției Primarului nr.655/25.06.2015 privind soluționarea contestației nr.xxxxx/25.05.2015 referitoare la obligațiile de plata accesorii si a deciziei nr.xxxxx/21.04.2015 si, pe cale de consecința, exonerarea societății de la plata sumelor cuprinse in acest act, cu acordarea cheltuielilor de judecata aferente.

În fapt, prin Decizia nr.xxxxx/21.04.2015 referitoare la obligațiile de plata accesorii, societatea a fost înștiințată de către M_________ L____ că are de plata suma de 85.322 lei, calculata pentru perioada 11.05.xxxxxxxxxxxxxxx15 în baza actului nr.xxxxx/29.03.2006. Împotriva acestei decizii s-a formulat contestație, soluționata prin Dispoziția Primarului Municipiului L____ care face obiectul prezentului dosar, prin respingerea contestației.

Reclamanta a invocat excepția prescripției dreptului de a stabili obligații fiscale in conformitate cu art.91 din O.G.nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala. A susținut că pentru obligațiile fiscale stabilite pentru anul 2005, dreptul de a stabili si solicita plata acestora, atât principale cat si accesorii, s-a prescris la data de 01.01.2011, iar pentru obligațiile fiscale stabilite pentru anul 2006, dreptul de a stabili si solicita plata s-a prescris la data de 01.01.2012.

Creanța bugetară devine executorie (adică trebuie executată, trebuie pusă în aplicare) și „titlul de creanță fiscală" care o constată devine executoriu (adică se poate cere de îndată executarea sa, inclusiv pe cale silită), la data scadenței, prin expirarea termenului de plată prevăzut de normele legale, astfel ca pentru o creanța născuta si devenita executorie in anul 2005, respectiv 2006 nu se poate solicita plata in anul 2015.

Creanța individualizată prin titlu executoriu trebuie sa aibă un caracter cert, existenta sa fiind neîndoielnică și asupra ei neexistând vreun litigiu.

Așa cum o „bază de impozitare" nu se poate naște, nu poate fi stabilită printr-un „act administrativ fiscal", tot așa de bine și „începutul unei perioade de prescripție`` nu poate fi stabilit în funcție de un „act administrativ fiscal", respectiv de „momentul în care s-a emis un alt act administrativ fiscal".

Pe fondul cauzei s-a învederat că actul nr.xxxxx/29.03.2006 reprezintă o înștiințare de plata prin care i se aduce la cunoștința ca datorează următoarele sume: impozit datorat pe anul 2005, xxxxx lei se emite o "decizie de impunere" denumita înștiințare de plata pentru anul 2005; impozit datorat pe anul 2006 - xxxxx lei, de asemenea sunt trecute sumele de plata, fara a fi stabilit vreun termen de plata; majorări 8998 lei.

Acest înscris nu poate tine loc de decizie de impunere pentru anul 2005 si in același timp sa tina locul unei decizii de impunere pentru anul 2006, astfel cum susține instituția, ca prin acest act s-a stabilit din oficiu baza de impunere pentru anii 2005 si 2006.

Problema acestui impozit nu a fost tranșata, societatea a formulat de-a lungul timpului mai multe contestații la executare si a arătat faptul ca executarea silita contestata a fost prematur inițiata, fără a se stabili anterior daca datora sau nu sumele stabilite cu titlu de impozit pe teren + majorări. Nu este legal ca pentru anii 2005 si 2006 sa fie calculat impozit asupra unor terenuri scutite de la impozitare, aspect invocat si dovedit de către societate detaliat in continuare, iar pentru anii ulteriori, asupra acelorași terenuri sa nu fie perceput impozit.

Aceste terenuri asupra cărora s-a calculat in mod nelegal impozit din oficiu sunt terenuri neproductive, incluse in zona de siguranța a caii ferate (20 de metri de Ia axul liniei) si in zona de protecție feroviara (100 de metri) fiind cu rol de protecție si susținere a caii ferate potrivit art.30 si următoarele din O.U.G.nr.12/1998, fiind scutite de Ia plata impozitului.

A invocat art.3, alin.1 și alin. 2 din H.G.nr.581/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Cai Ferate "C.F.R." - S.A., C.F.R. Anexa 2 a H.G. nr.581/1998 descrie elementele concrete ale infrastructurii feroviare publice. Conform lit.a din anexa 2, reprezintă elemente ale infrastructurii feroviare publice liniile ferate de circulație, terenul aferent pe care sunt construite, precum si terenurile situate de o parte si de alta a axei căii ferate, care constituie zona de siguranța a infrastructurii feroviare.

Astfel, la data de 24.01.2002 a fost încheiat contractul de concesiune nr.MM/224/2002 intre C___"C__"SA si Ministerul Transporturilor (anexa 4), al cărui obiect a fost modificat la data de 28.01.2005 prin actul adițional nr.GD/794 la contract (anexa 5).

Conform art.1 al actului adițional, obiectul contractului îl constituie concesionarea bunurilor proprietate publica a statului, ale căror date de identificare si caracteristici sunt prevăzute in Anexa 1, care face parte integranta din contract.

In afara acestor elemente aparținând infrastructurii feroviare publice, prevăzute de anexa 2 a H.G. nr.581/1998, anexa la contractul de concesiune nr.MM/224/2002, cuprinde inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului.

Pe langa elementele concrete prevăzute de anexa 2 a H.G. nr.581/1998, la poziția nr.xxxxxx din anexa 2 se prevede faptul ca aparțin domeniului public al statului instalațiile si clădirile aferente infrastructurii feroviare publice, altele decât cele prevăzute in anexa 2 la H.G. nr.581/1998 care servesc exclusiv infrastructurii feroviare publice.

Din coroborarea celor doua prevederi, legala si contractuala, rezulta faptul ca totalitatea elementelor existente in stațiile de cale ferata aparțin domeniului public al statului, reprezentând deci elemente concrete ale infrastructurii feroviare publice.

Conform art.8 din OUG nr.12/1998 privind transportul pe căile ferate, prin infrastructura feroviara se înțelege ansamblul elementelor necesare circulației si manevrei materialului rulant, clădirile stațiilor de cale ferata, cu facilitățile aferente, precum si celelalte clădiri si facilitați destinate desfășurării transportului feroviar.

Conform art.14 din H.G. nr.581/1998, C__ este scutita de orice taxe si impozite asupra elementelor infrastructurii feroviare publice, inclusiv asupra terenurilor proprietate publica pe care acestea sunt amplasate, precum si terenurilor destinate acestui scop.

Terenul in discuție aparține proprietății publice a statului si se găsește doar in administrarea operativa a C___ "C__" SA, societatea nefiind proprietara acestuia pentru a datora impozit potrivit art.12 din O.G.nr.36/2002.

Încălcarea dispozițiilor legale invocate anterior este cu atât mai grava cu cat societatea, respectiv C___ "C__" SA București este o persoana juridica de interes public care administrează si exploatează bunuri proprietate publica, prestând servicii de interes public, potrivit art.2 alin.2 din H.G.nr.581/1998.

In drept, prevederile art.218 alin.2 din O.G.92/2003 coroborat cu art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Pârâtul M_________ L____ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestație și menținerea deciziei de impunere nr.xxxxx/21.04.2015 ca fiind legală și temeinică.

A susținut că din înscrisurile depuse în probațiune rezultă că împotriva reclamantei a fost începută executarea silită în cursul anului 2011, termenul de prescripție de 5 ani fiind întrerupt, astfel încât se reține că dreptul organelor fiscale de a stabili accesorii nu era prescris la data emiterii Deciziei referitoare la obligațiile de plata accesorii aferente obligațiilor fiscale nr. xxxxx/21.04.2015.

Reclamanta încearcă pe calea contenciosului administrativ să aducă în discuție problema impozitului aferent anilor 2005 și 2006, precum și a actului administrativ fiscal Proces-verbal - înștiințare de plată nr. xxxxx din 29.03.2006, prin care s-a stabilit din oficiu impozitul pe teren pentru anii 2005 și 2006, act care a făcut obiectul controlului instanțelor de judecată, sub aspectul legalității.

Astfel, a fost pronunțată de către Tribunalul T____ în dosarul nr.7343/CA/2006, Sentința civilă nr. 519/2006, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 108/R/l4.02.2007 a Curții de Apel Timișoara, instanța respingând solicitarea societății C.N.C.F.R. de a fi anulat Proces-verbal - înștiințare de plată nr. xxxxx din 29.03.2006, pe care instanța l-a apreciat ca fiind un act administrativ fiscal.

Raportat la faptul că între părți au existat de-a lungul timpului și alte litigii în care a fost contestată fie legalitatea actului administrativ fiscal de impunere care poartă denumirea de Proces-verbal - înștiințare de plată, fie au fost contestate actele de executare realizate în baza acestui act administrativ fiscal, iar problema a fost tranșată de instanțele de judecată, în sensul confirmării legalității actului emis de instituție, a apreciat că aducerea acestor aspecte în discuție este tardivă și nu pot fi primite de către instanță.

În drept, art. 24, art. 91, art. 92 din C.pr.fisc si art. 16 din decretul nr. 167/1958.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.xxxxx din 21.04.2015 emisă de către M_________ L____ prin Primar au fost stabilite în sarcina reclamantului obligații de plată accesorii în sumă de xxxxx lei aferente impozitului pe teren stabilit prin Proces-verbal - înștiințare de plată nr. xxxxx din 29.03.2006 și prin documentul nr.xxxxx/20.03.2014, pe perioada 11.05.2011 – 21.04.2015.

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație solicitând anularea acesteia motivat de faptul că dreptul de a stabili obligații fiscale pentru anii 2005 și 2006 s-a prescris, iar Procesul-verbal - înștiințare de plată nr. xxxxx din 29.03.2006 nu poate ține loc de decizie de impunere. Prin Dispoziția nr.655/25.06.2015 contestația a fost respinsă.

În temeiul art. 218 al. 2 cod pr. fiscală care statuează în sensul că „Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ, în condițiile legii”, reclamantul a formulat prezenta acțiune solicitând anularea Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.xxxxx din 21.04.2015 și a Dispoziției de soluționare a contestației, cu motivarea că dreptul de a stabili obligații fiscale pentru anii 2005 și 2006 s-a prescris, iar Procesul-verbal - înștiințare de plată nr. xxxxx din 29.03.2006 nu poate ține loc de decizie de impunere.

În ceea ce privește critica adusă Procesului-verbal - înștiințare de plată nr. xxxxx din 29.03.2006, act prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului impozitul pe teren pentru anii 2005 și 2006, se constată că acesta nu face obiect al prezentei acțiuni, iar pe de altă parte a făcut deja obiect al controlului judecătoresc, prin sentința civilă nr.519/06.10.2006 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr.7343/CA/2006 devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.108/14.02.2007 a Curții de Apel Timișoara, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că acest act reprezintă un act administrativ fiscal.

Verificând legalitatea deciziei de impunere contestată, instanța reține prevederile art.91 alin.1 și 2 din OG nr.92/2003 „(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel”.

În speță, impozitul pe teren aferent anilor 2005 și 2006 a fost stabilit în sarcina reclamantului prin Procesul-verbal - înștiințare de plată nr. xxxxx din 29.03.2006, dreptul organului fiscal de a cere executarea silită a acestuia luând naștere la data de 1 ianuarie 2007. Întrucât în anul 2011 pârâtul a efectuat acte de executare, dreptul organului fiscal de a cere executarea silită a debitului principal - impozitul pe teren aferent anilor 2005 și 2006 s-a întrerupt, începând să curgă un nou termen de prescripție de 5 ani.

Obligațiile de plată accesorii se datorează conform art.119 alin.1 din OG nr.92/2003 pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, acestea urmând soarta obligațiilor principale. Conform art.120 și 120 ind.1 din OG nr.92/2003 dobânzile și penalitățile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Având în vedere că impozitul pe teren aferent anilor 2005 și 2006 nu a fost achitat și că executarea acestuia nu s-a prescris, tribunalul apreciază că nu s-a prescris nici dreptul pârâtului de a stabili obligații de plată accesorii aferente acestui impozit, astfel că nici această apărare nu poate fi reținută.

Pentru aceste considerente, în temeiul textelor de lege menționate și art.18 din Legea nr.554/2004, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamant.

Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂREȘTE :

Respinge acțiunea formulată de reclamanta C___ „C__” SA – Sucursala Regională CF Timișoara, cu sediul în Timișoara, ________________ A, județ T____, în contradictoriu cu pârâtul M_________ L____ prin Primar, cu sediul in L____, ____________________, județ T____.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare care se va depune la Tribunalul T____.

Pronunțată în ședința publică din 18.12.2015.

PREȘEDINTE,

N___ R_____

GREFIER,

C______- C_________ P_______

Red ./Tehnored.

R.N / I.B. C.C.P

Februarie 2016 – 4 ex./ 2 ex. ____________________________________>