Dosar nr. XXXXXXXXXXXX - anulare act administrativ –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

S E N T I N Ț A NR. 1919

Ședința publică din 16 octombrie 2015

PREȘEDINTE: P_______ I____

GREFIER: R___ L_______

La ordine, pronunțarea asupra cauzei având ca obiect” anulare act administrativ” formulată de reclamantul M____ T______ cu domiciliul ales la C______ avocat B_______ A______ din Suceava, ____________________, nr. 43, _____________, __________________ în contradictoriu cu pârâta A___-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI cu sediul în Iași, _______________________. 26, jud. Iași.

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 01 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, 16 octombrie 2015.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra cauzei de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 30 aprilie 2015 sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamantul M____ T______ a chemat în judecată pârâta A___-D.G.R.F.P. Iași, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 116/28.01.2015 emisă de D.G.R.F.P. Iași prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu prin eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional superior gradația 5 clasa de salarizare 59 la C_____________ Supraveghere și Control Vamal Biroul Vamal de Frontieră Siret gr 1 din cadrul D.G.R.F.P. Iași, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziilor contestate în sensul integrării în funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 59 la C_____________ Supraveghere și Control Vamal de Frontieră gr. 1 Siret din cadrul D.G.R.F.P. Iași, suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei în temeiul disp. art. 15 alin. 1 din legea nr. 554/2004, precum și plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în fapt, prin Decizia nr. 4907/01.08.2014 emisă de A___-D.G.R.F.P. Iași a fost numit, începând cu data de 01.08.2014 în funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional superior gradația 5 clasa de salarizare 59 la C_____________ Supraveghere și Control Vamal Biroul Vamal de Frontieră gr. 1 Siret din cadrul D.G.R.F.P. Iași.

Decizia a fost emisă în considerarea aplicării prevederilor OUG nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității A___, precum și a Ordinelor nr. 1104/2013, 1106/2013 și respectiv 1107/2013 ale Președintelui A___.

Deși decizia de numire a reclamantului în funcția publică teritorială de execuție în cadrul structurii nou formate ca urmare a procesului de reorganizare își produsese efectele în sensul că raporturile de serviciu erau guvernate de numirea reclamantului ca funcționar public al noii structuri, respectiv al Compartimentului de Supraveghere și Control Vamal-Biroul Vamal de Frontieră gradul 1 Siret din cadrul D.G.R.F.P. Iași, pârâta emite la data de 28.02.2014 Decizia nr. 264 prin care „rectifică” deciziile nr. 4907/01.08.2013 respectiv nr. 1776/24.12.2013. Această rectificare modifică însă în totalitate conținutul deciziilor inițiale în sensul că operează practic o revocare a deciziei de numire a reclamantului în funcția publică de execuție, urmând să-și desfășoare activitatea în cadrul noii structuri în baza Ordinului Vicepreședintelui A___ nr. 9416/13.12.2011 de suspendare a aplicării Ordinului Vicepreședintelui A___ nr. 8899/19.10.2011 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauze care a format obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX al Tribunalului Suceava.

Susținând că o asemenea decizie de revocare practic a actului administrativ de numire a reclamantului în cadrul D.G.R.F.P. Iași, structură nou înființată în baza OUG nr. 74/2013 este nelegală a promovat, pe rolul Tribunalului Suceava o acțiune care a avut ca obiect anularea acesteia. Prin sentința nr. 326/29.01.2015 a Tribunalului Suceava a fost admisă acțiunea formulată și a fost anulată Decizia nr. 264/24.12.2013. De asemenea, a fost dispusă suspendarea executării acesteia până la soluționarea definitivă a cauzei în condițiile prev. de art. 15 din legea nr. 554/2004.

Cu toate că pe rolul instanțelor exista litigiul susmenționat, pârâta a emis la data de 28.01.2015, cu numai o zi înainte de soluționarea cererii de suspendare, Decizia nr. 116/28.01.2015 prin care se dispune eliberarea reclamantului din funcția publică teritorială de execuție deținută, ea având la bază și considerentele deciziei nr. 264/2013, anulată ulterior de instanța de fond.

Reclamantul susține că o asemenea deciziei de încetare a raporturilor de serviciu este nelegală.

Actul administrativ individual își produce efectele juridice și intră în circuitul civil de la data comunicării acestuia subiectului de drept căruia i se adresează, iar actul administrativ normativ din momentul publicării, obligația de executare a actului existând din momentul în care a fost adus la cunoștința subiectelor de drept cărora le revine această obligație.

Principiul irevocabilității actelor administrative puse în executare sau a celor care au produs efecte juridice este un principiu de aplicabilitate generală fiind recunoscut ca atare de doctrina și practica judiciară în materie chiar la nivelul ÎCCJ.

Prin nenumărate decizii de speță, aceasta a statuat faptul că prin consacrarea principiului irevocabilității actului administrativ se limitează posibilitatea organului administrativ de a reveni asupra actului emis, ele putând fi revocate numai până în momentul la care au produs efecte intrând în circuitul civil.

Pentru ipoteza în care actul administrativ a fost emis prin încălcarea unor norme de drept imperative sau prohibitive, iar organul emitent constată o asemenea situație, dar actul a intrat în circuitul civil prin executare, calea legală de desființare a actului nu mai poate fi revocarea lui, ci constatarea nulității sau anularea actului de către instanța de judecată.

Principiul stabilității funcției publice este un principiu fundamental pe care este construit întregul sistem administrativ, iar practica constantă în materia litigiilor ce implică sfera dreptului funcției publice este constantă în a aprecia faptul că modificarea raporturilor de serviciu ale funcționarului public nu poate fi drept discreționar al autorității.

Cum în cauză este evident faptul că prin decizia pe care o contestă se modifică integral, unilateral și discreționar deciziile de numire a reclamantului pe funcția publică de execuție, decizii care au intrat în circuitul civil și au produs efecte de la data de 01.08.2013, ea se impune a fi anulată.

Aceasta a fost emisă în esență în baza deciziei DGRFP Iași nr. 264/28.02.2014 de rectificare a Deciziei nr. 4907/01.08.2013, a Deciziei nr. 1776/24.12.2013 și a Deciziei nr. 7249/2014 a Curții de Apel Suceava, deciziei prin care se menținuse în ființă Ordinul nr. 8899/19.10.2011 emis de Vicepreședintele A___.

Practic această decizie este una de revocare, în totalitate a deciziei reclamantului de numire în funcția publică de execuție. Această revocare nu putea avea loc atâta timp cât actul administrativ primar își produsese efectele în totalitate.

Anularea unui act juridic este definitivă ca fiind operațiunea juridică ce constă într-o manifestare de voință în scopul de a determina, în mod direct, desființarea actului și încetarea definitivă a efectelor juridice produse de acesta.

Revocarea este o operațiune juridică prin care organul emitent al unui act administrativ sau organ ierarhic superior desființează acest act. Practica judiciară a statuat fără echivoc faptul că indiferent de cum se înțelege nulitatea sau revocarea actelor administrative, ea trebuie să fie constantă sau pronunțată de organele competente.

Or, față de noul sistem constituțional, față de noile raporturi între autoritățile publice, competența de a constata nulitatea unui act administrativ care a produs efecte juridice nu mai poate reveni decât instanțelor judecătorești, în principal instanțelor de contencios administrativ care își întemeiază dreptul de anulare pe disp. legii nr. 554/2004 .

În raport de aceste motive, reclamantul susține că Decizia nr. 116/28.01.2015 emisă de DGRFP Iași, decizie care revocă în totalitate, Decizia nr. 4907/01.08.2014 este nelegală.

Reclamantul a solicitat ca, în temeiul disp. art. 15 al. 1 din legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării actului administrativ contestat în prezenta cauză până la soluționarea sa irevocabilă, susținând că în cauză sunt date condițiile prevăzute de lege în acest sens.

În drept, reclamantul a invocat disp. art. 1 alin. 1, art. 8, art. 15 alin. 1 din legea nr. 554/2004.

În dovedirea susținerilor a anexat la dosar înscrisuri (filele 9-15).

Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 23.06.2015 (filele 22-23) a solicitat respingerea acțiunii.

În motivarea întâmpinării a arătat că suspendarea executării este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu a fost îndeplinită în cauză.

Astfel, executarea unei act administrativ nu poate fi considerată prin ea însăși ca producătoare a unei pagube iminente, întrucât nu rezultă din probele administrate, că această vătămare este ireparabilă pentru reclamant.

Pe fondul cauzei pârâta a arătat că a fost organizat examenul de testare profesională în urma căruia reclamantul a obținut cel mai mic punctaj ce a fost acordat în urma evaluării cunoștințelor profesionale.

În data de 19.10.2011, vicepreședintele ANV a emis Ordinul 8899, care la art. 1 prevede că reclamantului îi încetează raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică teritorială de inspector vamal grad profesional superior la Biroul Vamal Siret.

Reclamantul a formulat acțiune pentru anularea și suspendarea acestui ordin, iar prin sentința nr. 390/22.11.2011 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost suspendată executarea ordinului până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii pronunțate în anularea acestuia.

Acțiunea pe fond a reclamantului a fost admisă prin sentința nr. 1176/2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, iar prin decizia nr. 7249/29.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava s-a admis recursul formulat de DGRFP Iași, a fost desființată sentința instanței de fond, iar acțiunea a fost respinsă, fiind menținut ordinul de eliberare din funcție, irevocabil.

Ordinul 8899/201 prin care reclamantul a fost eliberat din funcție a fost emis de către vicepreședintele A___ care a condus ANV. Acesta putea fi revocat doar de către autoritatea emitentă în cadrul procedurii prealabile, prev. de art. 7 din legea nr. 554/2004 sau anulat de către instanța de contencios administrativ competentă.

Decizia nr. 264/2014 a rectificat doar conținutul Deciziei nr. 4907/1.08.2013 care a fost emisă de către directorul general al DGRFP Iași în temeiul disp. art. 13 alin. 12 din HG nr. 520/2013.

Ori, față de cele arătate, se poate constata că aceste acte administrative individuale nu au fost emise de către aceeași autoritate publică, iar actele normative promulgate privind procesul de reorganizare a activității se referă la entități diferite.

Reclamantul își desfășoară activitatea ca urmare a unei hotărâri judecătorești de suspendare a ordinului de eliberare din funcție până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de anulare a ordinului în cauză, motiv pentru care a fost emisă decizia care face obiectul prezentei acțiuni de eliberare din funcție nr. 116/28.01.2014.

Mai mult decât atât, Decizia nr. 264/28.02.2015, care a fost emisă pentru lămurirea efectelor Deciziei nr. 4907/01.08.2013, iar nu în sensul revocării acesteia a fost de asemenea contestată de reclamant, fiind menținută prin decizia Curții de Apel Suceava nr. 2758/2015 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că acțiunea este neîntemeiată.

Astfel, prin Ordinul nr. 8899/19.10.2011 emis de ANV reclamantul a fost eliberat din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal. Ordinul a fost contestat de către reclamant, iar acțiunea având ca obiect anularea actului a fost respinsă definitiv prin decizia nr. 7149/29.09.2014 a Curții de Apel Suceava (f. 28-33).

Prin decizia nr. 4907 din 01.08.2013 emisă de DGRFP Iași (f. 11) reclamantul a fost numit în funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal, iar prin decizia nr. 264 din 28.02.2014 emisă de DGRFP Iași (f. 10) a fost rectificată decizia inițială stabilindu-se că reclamantul își desfășoară activitatea în baza Ordinului Vicepreședintelui A___ nr. 9416/13.12.2011 de suspendare a aplicării Ordinului Vicepreședintelui ANF nr. 8899/19.10.2011 privind eliberarea din funcția publică până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii pronunțate în acțiunea de anularea a actului administrativ, în temeiul sentinței nr. 390/22.11.2011 a Tribunalului Suceava.

La data de 28.01.2015 pârâta a emis decizia nr. 116 (f. 60-61), atacată în prezenta cauză, prin care s-a dispus încetarea de la data emiterii deciziei a aplicabilității prevederilor Ordinului Vicepreședintelui A___ nr. 9416/13.12.2011 prin care se suspendă executarea Ordinului Vicepreședintelui A___ nr. 8899/19.10.2011 privind eliberarea din funcția publică a reclamantului, conform deciziei nr. 7249 din 29.09.2014 a Curții de Apel Suceava, începând cu aceeași dată s-a dispus încetarea aplicabilității prevederilor deciziei nr. 264/28.02.2014, a deciziei nr. 4907/01.08.2013 și a deciziei nr. 1776/24.12.2013 emise de DGRFP Iași.

Reclamantul a solicitat anularea decizia nr. 264 din 28.02.2014 emisă de DGRFP Iași, iar acțiunea, ce a făcut obiectul ds. nr. XXXXXXXXXXXX, a fost respinsă în mod definitiv prin decizia nr. 2758 din 09.06.2015 a Curții de Apel Suceava (f. 55-58).

În motivarea deciziei nr.2758 din 09.06.2015 a Curții de Apel Suceava s-a reținut cu putere de lucru judecat că decizia nr. 264/28.02.2014 emisă de DGRFP Iași respectă prevederile legale, fiind o decizie de „rectificare” a deciziei nr. 4907/01.08.2014.

Prin urmare, aspectul referitor la dreptul pârâtei de a rectifica decizia de numire în funcție cu privire la perioada pentru care s-a realizat numirea, ce ar fi generat în fapt o revocare a actului anterior, nu mai poate fi reanalizată în această cauză deoarece chestiunea litigioasă a fost tranșat anterior printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ceea ce determină incidența disp. art. 430C.pr.civ., precum și a art.6 din CEDO.

Susținerea reclamantului că pârâta ar fi emis decizia cu o zi înainte de data pronunțării instanței asupra cererii sale de suspendare este reală, însă acest aspect nu este contrar dispozițiilor legale atâta timp cât la data emiterii noii decizii nu fusese dispusă anterior suspendarea deciziei anterioare.

De asemenea, este nefondată aprecierea reclamantului că decizia nr. 116/28.01.2015 ar reprezenta în fapt o decizie de revocare a deciziei nr. 4907/01.08.2014 deoarece decizia nr. 4907/01.08.2014 a fost rectificată prin decizia nr. 264/28.02.2014 în sensul numirii temporare a reclamantului în funcția publică, iar decizia nr. 116/28.01.2015 nu face decât să constate încetarea aplicabilității deciziilor emise anterior.

Pe cale de consecință, nu poate fi reținut nici motivul de nelegalitate referitor la lipsa motivării deciziei nr. 116/28.01.2015 în raport de prev. Lg. nr. 188/1999 întrucât decizia atacată în prezenta cauză nu este una de eliberare din funcție a unui funcționar public, ci doar de constatare a momentului până la care a produs efecte hotărârea judecătorească de suspendare a efectelor Ordinului de încetare a raportului de serviciu nr. 8899/19.01.2011.

Având în vedere spetele reținute anterior, precum și disp. art. 18 din Lg. nr. 554/2004 modif. corob. cu art. 106 din Lg. nr. 188/1999 modif., instanța constată că sunt neîntemeiate atât primul capăt de cerere având ca obiect anularea deciziei nr. 116/28.01.2015, cât și capătul secund având ca obiect repunerea părților în situația anterioară.

Referitor la cererea reclamantului de suspendare a executării actului administrativ contestat, se constată că și aceasta este nefondată.

Potrivit art. 14 corob. cu art. 15 din Lg. nr. 554/2004 modif., suspendarea poate fi dispusă în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, însă față de considerentele reținute anterior, instanța constată că reclamanta nu a dovedit un caz bine justificat de suspendare a executării deciziei contestate, motiv pentru care reține că și acest capăt de cerere este nefondat.

Față de cele reținute anterior, instanța urmează să respingă în integralitate acțiunea promovată de reclamant, ca nefondată.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul M____ T______ cu domiciliul ales la C______ avocat B_______ A______ din Suceava, ____________________, nr. 43, _____________, __________________ în contradictoriu cu pârâta A___-DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI cu sediul în Iași, _______________________. 26, jud. Iași.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Suceava.

Pronunțată în ședința publică, azi, 16 octombrie 2015.

Președinte,Grefier,

Red. P.I.

Tehnored. R.L. 4 ex/13.11.2015