Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA a VIII-a C_________ ADMINISTRATIV și FISCAL

Decizia nr. 146

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2016

Curtea constituită din:

Președinte: D_____ M_____ D_______

Judecător: R_____ M____ C_____

Judecător: C_____ P_____

Grefier: M______ G______

Pe rol fiind recursul formulat de către recurenții-pârâți A__________ Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie împotriva sentinței nr. 4269/05.06.2015 pronunțate de către Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N______ V_____, în cauza având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică răspund recurenții-pârâți, ambii reprezentați prin consilier juridic D______ O____, care depune delegație la dosar, și intimatul-reclamant, reprezentat prin avocat O_____ B_____, care depune împuternicire avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul recurenților-pârâți solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Arată că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8 lit. e) din Legea nr. 21/1991, în condițiile în care intimatul-reclamant nu este cunoscut cu o bună comportare și a fost condamnat în Republica M______ pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român.

Apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală. În ceea ce privește condiția bunei conduite, arată că aceasta trebuie să implice mai mult decât o analiză formală a cazierului judiciar al solicitantului. În ceea ce privește condamnarea penală, arată că aceasta a intervenit pentru fapte comise în perioada în care intimatul-reclamant era minor, iar de la condamnarea respectivă și până la depunerea cererii de redobândire a cetățeniei au trecut mai mult de 10 ani, timp în care acesta nu a mai comis alte fapte reprobabile.

CURTEA

Deliberând asupra prezentei cereri de recurs, constată următoarele:

Prin sentința nr. 4269/05.06.2015, Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de către reclamantul N______ V_____ în contradictoriu cu pârâții A__________ Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, a anulat ordinul nr. 1844/P/13.10.2014 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie și a obligat pârâtele să reanalizeze dosarul și să emită un nou ordin de admitere/respingere a cererii, în funcție de rezultatul verificărilor.

Împotriva acestei sentințe, la data de 04.09.2015, au formulat recurs pârâții A__________ Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, respingerea cererii.

Recurenții-pârâți au arătat în esență că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 8 lit. e) din Legea nr. 21/1991, în condițiile în care intimatul-reclamant nu este cunoscut cu o bună comportare și a fost condamnat în Republica M______ pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român. Astfel, respingerea cererii de acordare a cetățeniei române a fost determinată de informațiile cuprinse în cazierul judiciar detaliat nr. 8/1-N-334/13 din 12.03.2013 emis de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii M______-Serviciul tehnologii informaționale, potrivit cărora intimatul-reclamant figurează în Banca centrală de date a MAI Republica M______ cu următoarele date: în anul 2001 a fost intentat dosarul penal nr. xxxxxxxxxx de către Comisariatul de poliție al raionului Rezina, în baza art. 15-119 alin. 3 din Codul penal (redacția anului 1961); la 24.09.2001, procesul penal a fost încetat în baza art. 5 pct. 4, art. 185 și art. 186 din Codul de procedură penală (redacția anului 1961); la 26.07.2002, intimatul a fost condamnat de către Judecătoria raionului Rezina, în baza art. 218 alin. 2 din Codul penal (redacția anului 1961), la 3 ani privațiune de libertate; cu aplicarea art. 43 din Codul penal (redacția anului 1961), a fost condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de 1 an. Or, faptele săvârșite de către intimat dau măsura comportamentului acestuia, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 8 lit. e) teza I referitoare la "buna comportare". De asemenea, analiza naturii și conținutului concret al faptelor respective conduce la concluzia că nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de art. 8 lit. e) teza a II-a, întrucât este vorba despre o infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului persoanelor și nu este de neglijat nici perseverența infracțională de care a dat dovadă intimatul-reclamant, condamnat pentru huliganism, în formă agravată, la 3 ani de închisoare. Prin urmare, instanța de fond a considerat în mod eronat că doar infracțiunile contra siguranței publice, contra securității naționale, contra capacității de luptă a forțelor armate, de genocide, contra umanității și de război pot conduce la îndeplinirea condiției privind nedemnitatea de a fi cetățean român. În consecință, Comisia pentru Cetățenie și Președintele A.N.C. și-au exercitat dreptul de apreciere cu respectarea principiului legalității și a menținerii unor standarde ridicate, în raport cu exigența pe care o reclamă importanța raportului juridic care se stabilește între statul român și solicitant prin acordarea cetățeniei române.

În drept, recurenții au invocat art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă.

Cererea de recurs a fost legal timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru (fila 14).

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 09.10.2015, intimatul-reclamant N______ V_____ a solicitat respingerea recursului ca nefundat, susținând că sentința recurată este legală.

Astfel, intimatul-reclamant a arătat că cerința de a nu fi fost condamnat pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român este distinct prevăzută la art. 8 alin. 1 lit. e teza a II-a, ceea ce înseamnă că, în analiza condiției prevăzute de prima teză a acestui articol (buna comportare), autoritățile nu se pot raporta la existența unei condamnări penale, ci trebuie să aibă în vedere profilul moral al solicitantului, care rezultă din acțiuni ce exced ilicitului penal.

Or, având în vedere natura infracțiunii pentru care a fost condamnat, pedeapsa aplicată și trecerea unui interval de timp de mai mult de 12 ani de la data condamnării, rezultă că autoritatea recurentă nu a probat lipsa bunei conduite la momentul formulării cererii de redobândire a cetățeniei române, respectiv faptul că profilul moral al acestuia ar fi afectat de conduita sa anterioara ilicită, într-o asemenea măsură încât s-ar justifica refuzul acordării cetățeniei române.

Intimatul-reclamant a susținut că cerința bunei comportări trebuie să implice mai mult decât o analiză formală a cazierului judiciar al solicitantului, și anume o analiză complexă a conduitei sociale a acestuia, raportată la o perioadă rezonabilă de timp, care să satisfacă cerința de apreciere a unei conduite generale. Per a contrario, dacă s-ar putea valida interpretarea potrivit căreia efectele unei condamnări penale se extind nelimitat în timp, în privința aprecierii bunei comportări pentru acordarea/redobândirea cetățeniei române, s-ar ajunge la concluzia că unei astfel de persoane nu i se va mai recunoaște niciodată dreptul de acordare/redobândire a cetățeniei, indiferent de evoluția în timp a profilului său moral și social, dincolo de efectele reabilitării de drept pentru condamnarea suferită.

În drept, intimatul-reclamant a invocat art. 205 din Codul de procedură civilă.

Recurenții-pârâți nu au formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând recursul, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este nefondat, instanța de fond pronunțând sentința recurată cu aplicarea corectă a dispozițiilor de drept material cuprinse în Legea nr. 21/1991, pentru următoarele considerente de drept:

Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, „cetățenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin, dacă îndeplinește următoarele condiții: (..) lit. e) este cunoscut cu o bună comportare și nu a fost condamnat în țară sau în străinătate pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român”.

Contrar susținerilor recurenților-pârâți, Curtea constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect aceste dispoziții legale, prin raportare la situația de fapt pe care a stabilit-o în urma coroborării înscrisurilor administrate în cauză.

Astfel, în ceea ce privește cerința bunei comportări, prevăzută la art. 8 alin. 1 lit. e) teza I, instanța de fond a apreciat corect că aceasta presupune o analiză complexă a comportamentului în societate al solicitantului, pe o durată mai mare de timp, luându-se în calcul circumstanțele reale și personale și neputându-se rezuma doar la un incident izolat, produs într-un anumit context. Dacă legiuitorul ar fi dorit să condiționeze acordarea sau redobândirea cetățentiei române de lipsa oricăror încălcări ale dispozițiilor legale, atunci ar fi prevăzut aceasta în mod expres, putând impune drept cerință inexistența antrenării vreunei forme de răspundere juridică (civilă, penală, administrativă, contravențională, disciplinară etc). Or, din analiza reglementării cuprinse la art. 8 din lege se observă că, exceptând răspunderea penală, sub forma condamnării pentru o infracțiune care îl face nedemn de a fi cetățean român, legiuitorul a instituit condiții generale, care vizează atitudinea și conduit personală, fără a le asocia cu încălcări ale legii.

Curtea subliniază că cerința bunei comportări trebuie să implice mai mult decât o cercetare formală a cazierului judiciar al solicitantului, și anume o analiză complexă a conduitei sociale a acestuia, raportată la o perioadă rezonabilă de timp. Dacă s-ar primi interpretarea autorității recurente, potrivit căreia efectele unei condamnări penale se extind nelimitat în timp, în privința aprecierii bunei comportări pentru acordarea/redobândirea cetățeniei române, s-ar ajunge la concluzia că unei astfel de persoane nu i se va putea recunoaște niciodată dreptul de acordarea/redobândirea cetățeniei, indiferent de evoluția în timp a profilului său moral și social, dincolo de efectele reabilitării de drept pentru condamnarea suferită.

În acest context, instanța de fond a apreciat corect că angajarea anterioară a unei forme de răspundere juridică, fie ea și penală, nu trebuie să atragă de plano respingerea cererii de acordare sau redobândire a cetățeniei, ci organul administrativ are obligația de a cerceta împrejurările concrete în care s-a angajat răspunderea respectivă. Sub acest aspect, instanța de fond a observat corect că autoritatea pârâtă nu a analizat și nu a țint cont de împrejurarea că infracțiunea pentru care intimatul-reclamant a fost condamnat a fost săvârșită în perioada în care acesta era minor, iar de la data acestei condamnări și până la momentul depunerii cererii de redobândire a cetățeniei române au trecut mai mult de 10 ani, perioadă în care intimatul-reclamant, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, nu a comis alte fapte reprobabile, cu caracter antisocial.

De asemenea, în ceea ce privește cerința prevăzută la art. 8 alin. 1 lit. e) teza a II-a, instanța de fond a apreciat corect că nedemnitatea de a fi cetățean român nu poate rezulta automat din existența unei condamnări penale, ci doar prin raportare la natura infracțiunii pentru care a survenit condamnarea. Or, intimatul-reclamant nu a fost condamnat pentru o infracțiune de natura celor prevăzute la Titlurile VII, X, XI, XII din Codul Penal român (infracțiuni contra siguranței publice, contra securității naționale, contra capacității de luptă a forțelor armate, de genocid, contra umanității și de război), ci pentru săvârșirea infracțiunii de huliganism, în legătură cu care nu se poate susține lipsa de loialitate față de statul român.

Instanța de fond a reținut corect că nu orice condamnare penală este expresia lipsei de loialitate față de statul român, ci doar aceea care survine pentru fapte ce denotă atitudine nedemnă față de stat, cum sunt cele prin care se aduce atingere securității sau siguranței naționale, independenței, suveranității sau integrității teritoriale, cele prin care se dovedește dezinteres față de valori fundamentale ale poporului român, precum limba sau cultura, și altele asemenea. În acest context, instanța de fond a constatat corect că faptele avute în vedere de autoritatea recurentă la evaluarea cererii intimatului-reclamant, deși au caracter antisocial, nu sunt de natură a îl face pe acesta din urmă nedemn de a fi cetățean român.

În consecință, Curtea constată că este corectă interpretarea data de către instanța de fond celor două condiții impuse prin art. 8 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 21/1991 republicată și că este legală soluția de anulare a ordinului nr. 1844/P/13.10.2014 și de obligare a organului administrativ să reanalizeze dosarul intimatului-reclamant și să emită un nou ordin de admitere sau de respingere a cererii, în funcție de rezultatul verificărilor, bineînțeles cu respectarea considerentelor hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză.

Față de aceste considerente, având în vedere că motivul de casare invocat este neîntemeiat și că sentința recurată este legală, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de către recurenții-pârâți A__________ Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, ambii cu sediul în București, __________________, sectorul 3, împotriva sentinței nr. 4269/05.06.2015 pronunțate de către Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-reclamant N______ V_____, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, _________________________. 41, corp B, sectorul 1, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18 ianuarie 2016.

Președinte Judecător Judecător

D_____ M_____ D_______ R_____ M____ CîrjanCorina P_____

Grefier

M______ G______

Red./thred. DDM/ 5 ex/ 10.02.2016

Judecător fond: A_____ C______, Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.