R O M Â N I A

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 1741/A/2015DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 07 Decembrie 2015

Complet constituit din:

PREȘEDINTE G____ M____ – judecător

A_____ L_______ M_______ – judecător

M______ D______ F______ – grefier

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta ________________________ împotriva sentinței civile nr. 1481/2015 pronunțată de Judecătoria D___, în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat P___ A____ pentru apelantă, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța acordă cuvântul reprezentantei apelantei.

Având cuvântul, reprezentanta apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. În principal anularea sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar solicită schimbarea sentinței și admiterea apelului.

Fără cheltuieli de judecată.

Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1481/26.05.2015 a Judecătoriei D___ s-a respins plângerea contravențională formulată de petenta ________________________, cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat P___ A____ din municipiul D___, ________________________. 15, ______________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, cu sediul în municipiul D___, ______________________. 130, jud. Hunedoara, împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 04.12.2014, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat în dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei D___ sub nr. XXXXXXX/04.02.2015, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1.000 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 52 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 38/2003, modificată și completată, reținându-se în sarcina acesteia faptul că, în calitate de transportator persoană autorizată, i-a permis numitului D___ A____ A___ să conducă în regim de taxi autoturismul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, fără ca acesta să dețină atestat profesional.
În urma verificării legalității întocmirii procesului-verbal contestat, instanța a constat că nu este incidentă nici o cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001, acesta fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale.

Privitor la temeinicia procesului-verbal, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor legale susmenționate, transportatorii autorizați au obligația de a utiliza, ca taximetriști, conducători auto care nu dețin certificate de atestare a pregătirii profesionale și care nu corespund prevederilor Standardului ocupațional al taximetristului, înregistrând abateri grave în cazierul de conduită profesională. Încălcarea acestor dispoziții se sancționează cu amendă contravențională de la 500 lei la 1.000 lei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 55 pct. 2 lit. b) din actul normativ.

Instanța a reținut că, în materie contravențională, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu interzice, în principiu, prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.

De asemenea, s-a reținut că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului, nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea încălcărilor legislației în materie de circulație rutieră.

Pe de altă parte, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.proc.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

În cauză, singura dovadă prezentată de petentă în sprijinul susținerilor formulate este reprezentată de o factură fiscală emisă pe numele numitului D___ A____ A___, pentru suma de 150 lei, reprezentând contravaloare curs atestare taxi, însă din analiza mențiunilor din cuprinsul facturii, instanța a constat că aceasta a fost emisă la data de 18.03.2015.

Rezultă, în mod evident, că la data încheierii procesului-verbal contestat în prezenta procedură, susnumitul nu deținea un atestat profesional în domeniul taximetriei iar în ceea ce privește susținerile petentei, potrivit cărora a fost dusă în eroare de susținerile acestuia, s-a reținut că situația invocată nu se încadrează în nici una din cazurile prevăzute de art. 11 din OG nr. 2/2001.

D____ urmare, raportat și la dispozițiile art. 249 C.proc.civ., potrivit cărora cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, instanța a constat că, prin probele administrate la dosar, a fost dovedită vinovăția petentului cu privire la săvârșirea contravenției, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, în cauză nefiind incidentă nici o cauză exoneratoare de răspundere, motiv pentru care procesul-verbal atacat a fost legal și temeinic întocmit.

Analizând individualizarea sancțiunii s-a reținut că, potrivit art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă această din urmă sancțiune nu este prevăzută și de actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Instanța a constat că nu au fost demonstrate, în cauză, astfel de circumstanțe iar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment nu este oportună, întrucât nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții și nu s-ar mai determina corectarea atitudinii contravenientului.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel în termen petenta solicitând anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare iar, în subsidiar admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.

În motivarea apelului s-a arătat că soluția este netemeinică și nelegală, întrucât instanța a refuzat a administra proba testimonială cu audierea martorului D___ A____ A___ (pe care a apreciat-o ca nefiind utilă și că nu duce la soluționarea cauzei, față de înscrisurile depuse la dosar) – probă pe care a solicitat-o pentru a demonstra condițiile și circumstanțele concrete în care a avut loc angajarea de către societatea ________________________ a numitului D___ A____ A___, precum și explicațiile pe care acesta le-a furnizat cu privire la atestatul său profesional de taximetrist.

În continuarea motivării apelului s-a arătat că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate, prin înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment, întrucât scopul aplicării sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea sancțiunii celei mai ușoare, întrucât doar în acest mod se poate atinge proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne prejudiciat prin acțiuni antisociale și respectarea dreptului de proprietate și la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Examinând actele și lucrările dosarului, față de criticile aduse prin motivele de apel, se rețin următoarele:

Apelul este fondat.

Prin plângerea formulată petenta a solicitat în probațiune audierea martorului D___ A____ A___ și M____ R____.

De asemenea la primul termen la care părțile au fost legal citate, respectiv 26.05.2015, petenta a solicitat audierea martorului D___ A____ A___, cel care a condus autoturismul petentei.

În mod greșit, instanța de fond a respins proba solicitată legal, încălcând astfel dreptul petentei la apărare, drept consacrat de Constituția României cât și de CEDO.

Pentru aceste considerente, se va admite apelul declarat de petentă, se va anula hotărârea judecătoriei și în baza art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă va trimite cauza spre rejudecare pentru ca prima instanță să procedeze la administrarea probei solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂREȘTE

Admite ca fondat apelul introdus de către ________________________ împotriva sentinței civile nr. 1481/2015 pronunțată de Judecătoria D___, județul Hunedoara, și în consecință:

Anulează hotărârea atacată și trimite cauza pentru rejudecare la instanța de fond.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 7.12.2015.

PreședinteJudecător,

G____ M____ A_____ L_______ M_______

Grefier

M______ D______ F______

GM/FI

4 EXP/ 23.12.2015