Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 15 Octombrie 2015

Președinte - P_____ C______ D________

Grefier M_____ B_____

SENTINȚA Nr. 1256/2015

Pe rol soluționarea cererii reclamantului M_____ L__________ Române în contradictoriu cu C_____ de C______ a României, privind suspendarea executării Încheierii nr. VI.68 din 2 iulie 2015 și a punctului 2.3 din partea a II-a a Deciziei nr. 62 din 29.08. 2014, emise de pârât.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Dezbaterile asupra cererii privind suspendarea executării Încheierii nr. VI.68 din 2 iulie 2015 și a punctului 2.3 din partea a II-a a Deciziei nr. 62 din 29.08. 2014, emise de pârât. au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 15.10.2015 când:

T R I B U N A L U L

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamanta reclamantul M_____ L__________ Române, a solicitat, printre altele, suspendarea executării Încheierii nr. VI.68 din 2 iulie 2015 iar ulterior și a punctului 2.3 din partea a II-a a Deciziei nr. 62 din 29.08. 2014, acte emise de pârât.

În cuprinsul acțiunii reclamantul nu a evocat nici un motiv care să susțină capătul de cerere referitor la suspendarea executării Încheierii nr. VI.68 din 2 iulie 2015. Ulterior, prin precizările depuse, acesta a arătat că, se impune suspendarea executării Încheierii nr. VI.68 din 2 iulie 2015 iar ulterior și a punctului 2.3 din partea a II-a a Deciziei nr. 62 din 29.08. 2014 deoarece, pe de o parte, ne aflăm în prezența unui caz bine justificat întrucât, actele contestate sunt nelegale în condițiile în care, stabilirea întinderii prejudiciului revine conducătorului instituției și nu auditorilor pârâtei.

Pe de altă parte, cu privire la acest capăt de cerere, s-a mai arătat că, este îndeplinită și cea de-a doua condiție stabilită de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că, decizia contestată produce reclamantului o pagubă iminentă ce nu poate fi reparată întrucât, dacă s-ar pune în executare actele administrative contestate, prejudiciul este previzibil și s-ar aduce o perturbare gravă a funcționării instituției.

Pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere susținând că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin rezoluția de primire a dosarului, instanța a acordat termen în vederea soluționării cererii de suspendare, fixând termen la data de 1 octombrie 2015.

Analizând cererea de suspendare de față, instanța constată că aceasta nu este fondată, urmând a fi respinsă.

Potrivit art. 14 alin 1 și 15 alin 1 din Legea nr. 554/2004: „ ART. 14 (1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate………. ART. 15 (1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.” De asemenea, art. 2 alin 1 lit. ș din același act normativ stipulează că: „ (1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;”.

Instanța reține în pe de o parte că, din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ se bucură de prezumția de legalitate, fiind executoriu din oficiu iar pe de altă parte că, din dispozițiile art. 14, cât și din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege - suspendarea de drept ope legis -ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea persoanei vătămate .

Condițiile de admisibilitate a unei cereri de suspendare a actului administrativ sunt reprezentate de existența unor cazuri bine justificate și de necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze.

Din analiza cererii de chemare în judecată nu reiese existența vreunui caz bine justificat, care să afecteze prezumția de legalitate a Încheierii nr. VI.68 din 2 iulie 2015 ori a Deciziei nr. 62 din 29.08. 2014 în condițiile în care, contrar susținerilor reclamantului, acestea sunt emise în temeiul unui act normativ în vigoare, neexistând vreo incertitudine a naturii juridice a acesteia.

Pe de altă parte, este de principiu că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, prezumție care, la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și de veridicitate, de unde decurge că a nu executa un act administrativ emis în baza legii echivalează cu a nu executa legea. Pentru aceasta, suspendarea executării unui act administrativ nu poate fi ordonată de judecătorul de contencios administrativ decât în situații de excepție, cu observarea strictă a îndeplinirii exigențelor legale, astfel cum sunt precizate în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Referitor la condiția cazului bine justificat, instanța mai reține că această exigență legală trebuie interpretată în sensul descris în art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prin cazuri bine justificate se precizează în textul legal mai sus menționat, se înțeleg „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”. Or, așa după cum s-a arătat mai sus, nu există vreo îndoială serioasă a actului administrativ, îndoială care să justifice suspendarea deciziei contestate, în lipsa unui caz bine justificat, care să afecteze prezumția de legalitate a deciziei de suspendare în condițiile în care, aceasta are la bază prevederile art. 5 alin 1 și ale 6 alin 1 lit. b din Ordinul nr. 119/2014.

De asemenea, nici a doua condiție nu este îndeplinită în cauză, reclamanta nefăcând dovada unei pagube iminente ce s-ar produce prin suspendarea provizorie a activității sale.

În speță, instanța reține că, reclamantul nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanței în sensul iminenței unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior, în cazul în care, în final, actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepție al suspendării executării actului administrativ, ceea ce impune respingerea cererii de suspendare. De remarcat faptul că, reclamanta și-a întemeiat justificat această apărare ( a existenței unei pagube materiale imposibil de înlăturat pe o posibilitate a executării actelor administrative fără a demonstra în vreun fel existența unor acte de executare concrete din partea organelor abilitate, pentru sume concrete, care să depășească fondurile sale existente la momentul formulării cererii de suspendare.

În acest sens, instanța supremă a statuat, într-o decizie de speță că: „Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații făcute. ” - Decizia nr. 442 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 30 ianuarie 2013 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal. În același sens și Decizia nr. 2132 din 8 mai 2014 pronunțată în recurs de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă cererea reclamantului M_____ L__________ Române, privind suspendarea executării Încheierii nr. VI.68 din 2 iulie 2015 iar ulterior și a punctului 2.3 din partea a II-a a Deciziei nr. 62 din 29.08. 2014, acte emise de către pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Respinge cererea reclamantului M_____ L__________ Române, cu sediul in Iași, ______________________. 4, județ Iași, în contradictoriu cu C_____ de C______ a României, cu sediul în București, ___________________. 22 – 24, sector 1, privind suspendarea executării Încheierii nr. VI.68 din 2 iulie 2015 și a punctului 2.3 din partea a II-a a Deciziei nr. 62 din 29.08. 2014, acte emise de pârât.

Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus la Tribunalul Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 octombrie 2015

Red și tehnored jud DPC

2 ex/15.10.2015.