DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SIBIU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 19/CA/2015

Ședința publică de la 16 Ianuarie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE L____ A______ P______

GREFIER D_____ E____ P__

Pe rol fiind judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe reclamantul S__________ P____ C____ și pe pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU, având ca obiect - anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind pârâta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin registratura instanței s-a depus din partea pârâtei, documentația care a stat la baza emiterii Deciziei nr. xxxxxx/2013.

Instanța, constatând că pricina se află la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, în temeiul art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă procedează din oficiu la verificarea și stabilirea competenței în soluționarea pricinii și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina în temeiul art. 10 Legea 554/2004.

În continuare, instanța procedează la identificarea reclamantului, datele personale ale acestuia fiind reținute în caietul de ședință al grefierului, după care-i înmânează un exemplar al înscrisurilor depuse de pârâtă.

Reclamantul depune la dosar un extras de cont și Rezoluția din 10.05.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel A___ I____ învederând că nu mai are alte cereri de formulat, solicită în probațiune, încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, iar în privința obligației stabilite în sarcina sa, referitor la plata cauțiunii de 3300 lei, precizează că se ală în imposibilitate de a o achita întrucât i s-a pus poprire pe tot salariul. În acest sens arată că a depus la dosar un extras de cont și că veniturile sale sunt reprezentate de bonurile de masă primite.

În temeiul art. 254-255 Cod procedură civilă, instanța admite proba cu înscrisurile aflate la dosar, apreciindu-le utile și concludente soluționării cauzei.

Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei.

Pe fond, reclamantul solicită anularea Deciziei nr. xxxxxx/2013 privind angajarea răspunderii sale solidare în calitate de administrator asociat pentru obligații restante ale firmei, desființarea tuturor actelor și restabilirea situației anterioare. În continuare precizează că pârâta a manifestat rea-credință, având o atitudine contradictorie. Totodată mai arată că s-a prezentat în diverse rânduri la ANAF încercând să oprească activitatea întreprinderii, să suspende activitatea, dar în răspunsul primit, solicitarea sa a fost condiționată de achitarea datoriei. Față de acest răspuns arată că a luat un împrumut din bancă, plătind din proprie inițiativă, datoria de bază a societății, deși aceasta era prescrisă, manifestând bună-credință astfel cum a reținut și P________ de pe lângă Curtea de Apel A___ I____ prin Rezoluția din 10.05.2013 depusă la dosar. În acest timp arată că s-a adresat cu cerere de suspendare a activității societății și Oficiului Registrului Comerțului, cerere care însă nu a fost primită.

În concluzie solicită anularea deciziei prin care i s-a respins contestația formulată, anularea deciziei de angajare a răspunderii, desființarea tuturor actelor și restabilirea situației anterioare.

Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.

TRIBUNALUL

Prin acțiunea in contencios administrativ înregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. XXXXXXXXXXXX in data de 21.03.2014 reclamantul S__________ P____ C____ a solicitat, in contradictoriu cu parata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU ca prin hotărâre judecătoreasca sa se dispună:

 anularea deciziilor nr. xxxxxx din 22.10.2013 privind angajarea răspunderii solidare a administratorului asociat și nr. xxxxxx/17.12.2013 privind soluționarea contestației formulate de reclamant,

 suspendarea actului administrativ până la rezolvarea definitivă a contestației,

 desființarea tuturor titlurilor executorii emise în baza deciziilor a popririlor efectuat,

 restituirea tuturor reținerilor efectuate până la rămânerea definitivă a cauzei ,

 cu cheltuieli de judecată.

In fapt, s-a relatat, in esența, ca prin decizia nr. xxxxxx din 22.10.2013 privind angajarea răspunderii solidare a administratorului asociat pentru obligații restante ale debitorului _________________,pârâta a interpretat abuziv prevederile legale în vigoare referitoare la insolvabilitate, insolvența și atragerea răspunderii solidare a administratorilor societăților comerciale. Se face confuzie între debitorul aflat în stare de insolvabilitate ca stare de fapt și debitor declarat insolvabil ca stare de drept. Debitorul trebuia să fie declarat în prealabil insolvabil printr-o hotărâre judecătorească după care, ulterior să se treacă la procedura angajării răspunderii administratorilor dacă s-ar fi constatat de către o instanță vinovăția acestuia.

Pârâta s-a substituit judecătorului sindic și instanțelor de judecată declarând starea de insolvență printr-un proces verbal. În baza art. 27 alin 2 litera c din OG 92/2003 s-a reținut ca răspunde administratorul care, cu rea credință, nu și-a îndeplinit obligația de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective neachitate la data declarării stării de insolvență.

Potrivit art. 177 din OG 92/2003 pentru recuperarea creanțelor fiscale de la debitori care se află în stare de insolvență ANAF va declara lichidatorilor creanțele existente la data declarării ca plătitor.

Procedura insolvenței se va realiza conform Legii 85/2006 și nu in baza art. 176 OG 92/2003care trebuie interpretat prin coroborare cu art. 177 din același act normativ.

S-a invocat și împrejurarea că în mod eronat s-a reținut ca există rea credință din partea administratorilor , in contextul în care legea 85/2006 prevedea un prag minim al creanței pentru care se putea solicita deschiderea procedurii, prag pe care nu-l atingea debitoarea. Inițial pragul a fost de xxxxx lei, pentru ca apoi, în 2009 pragul să fie ridicat la nivelul de xxxxx lei , iar debitul firmei era de xxxxx lei. În plus, reclamantul menționează ca art. 27 alin 4 din legea 85/2006 sancționa introducerea prematură, cu rea credință a cererii de deschidere a insolvenței. S-a mai invocat împrejurarea ca buna credință rezultă și din împrejurarea ca s-a împiedicat dizolvarea societății și radierea ei din Registrul Comerțului, astfel cum rezultă din dosarul nr. XXXXXXXXXXX. S-a încercat a se dispune suspendarea activității societății în vederea limitări creșterii datoriei însă și acest demers a fost imposibil de realizat în contextul în care societatea avea datori iar suspendarea se putea realiza doar după plata datoriilor. În susținerea acestei încercări reclamantul a depus la dosar chitanțe din care rezulta plata taxelor necesare pentru suspendarea activității.

In primăvara anului 2013 s-au achitat 4856 lei din datoria debitoarei din fonduri proprii ale reclamantului deși nu a existat un temei juridic .

In final, reclamantul apreciază ca reaua credință este o condiție fundamentală în ceea ce privește atragerea răspunderii administratorilor.

In drept, se invoca dispozițiile OG 92/2003.

In dovedirea acțiunii, s-au depus in copie decizia nr. 3204 din 09.06.2009 a ICCJ decizia nr. xxxxxx/17.12.2013 privind soluționarea contestației formulate de reclamant, chitanța de plata nr. A1027785/22.05.2009 în favoarea ORC a taxei de 175 lei , a taxei judiciare de timbru, de multiplicare documente pentru ORC, chitanța de plata ________) nr. xxxxxxx din data de 19.02.2013 a sumei de 4586 lei din datoriile restante.

La solicitarea instanței, prin precizare de acțiune depusă prin registratura instanței în data de 24 09.2014 (fila 41 dosar) reclamantul a solicitat a se dispune restituirea tuturor reținerilor efectuate până la rămânerea definitivă a cauzei , ridicarea formelor de sechestru impuse in cartea funciara, dacă este cazul. A menționat expres ca nu formulează contestație la executare având în vedere că o astfel de cauza a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. XXXXXXXXXXXXX.

Pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU a formulat întâmpinare in cauza prin care a solicitat a se respinge acțiunea formulata de reclamant si pe cale de consecința menținerea deciziei nr. xxxxxx din 22.10.2013 privind angajarea răspunderii solidare a administratorului asociat și a deciziei xxxxxx/17.12.2013 privind soluționarea contestației formulate de reclamant.

S-a arătat ca reclamantul este administratorul social al _________________ din anul 1994. Urmare a analizării stării de fapt fiscale a debitoarei s-a constatat ca aceasta se află în stare de insolvabilitate în conformitate cu art. 176 din OG 92/2003 , sens în care s-a întocmit proces verbal de declarare a stării de insolvabilitate. S-a emis decizia de angajare a răspunderii solidare a administratorului.

Cu privire la reaua credință a administratorului s-a invocat ca aceasta rezulta din împrejurarea că organele fiscale s-au deplasat la sediul social însă nu a fost găsită nici o persoană care să dea relații faptice privind situația patrimonială a firmei.

In drept, s-au invocat dispozițiile art. 27 alin 2 litera c , art. 205 din OG 92/2003.

In probațiune, pârâta a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei nr. xxxxxx din 22.10.2013 privind angajarea răspunderii solidare a administratorului asociat, respectiv – anunțul colectiv din 16.01.2014, proces verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare prin publicitate , decizia emisă, dovada comunicării acesteia, referat privind oportunitatea demarării procedurii de angajare a răspunderii solidare, proces verbal de declarare a stării de insolvabilitate, nr. xxxxxx/09.10.2012, invitație nr. xxxxxx/25.11.2010 de clarificare a situației fiscale , nota de constatare din data de 21.10.2013, situația dosarului de executare la data de 10.12.2014, rezoluția din 10.05.2013 sub nr. 255/P/2013, privind încetarea urmăririi penale fașă de învinuiți sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 6 din legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin 2 din C penal.

In probațiune, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de părți.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că acțiunea formulata de reclamant este întemeiata in privința solicitării de anulare a deciziilor, motiv pentru care se va admite, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. xxxxxx din 22.10.2013 privind angajarea răspunderii solidare a administratorului asociat S__________ P____ C____ pentru obligațiile debitoarei _________________ pârâta în baza referatului nr. xxxxxx/22.10.2013, conform dispozițiilor art. 27 alin 2 literele c și d din OG 92/2003 a decis atragerea răspunderii administratorului S__________ P____ C____ pentru suma de xxxxx lei reprezentând obligația restantă față de bugetul general consolidat la data de 22.10.2013. S-a reținut ca administratorului asociat cu rea credință nu și-a îndeplinit obligația legală de a solicita instanței competente deschiderea insolvenței și cu rea credință nu a declarat și nu a achitat la scadență obligațiile fiscale declarate.

Împotriva deciziei de mai sus, în termen, reclamantul a formulat contestație soluționata prin decizia nr. xxxxxx din data de 17.12.2013 de pârâtă in sensul respingerii acesteia ca neîntemeiate. Organul fiscal a reținut ca în procedura reglementată de OG 92/2003 nu este necesar un prag minim al creanței pentru declararea stării de insolvabilitate, că exista rea credință a administratorului întrucât deși s-au comunicat firmei acte emise de organul fiscal (somații, titluri executorii, decizii de accesorii) nu s-a efectuat plata acestora. Deși a fost invitat administratorul in 25.11.2010 , acesta nu s-a prezentat la sediul pârâtei pentru a clarifica situația financiara a firmei.

Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat acțiune în contencios prin care a invocat neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 27 alin 2 literele c și d din OG 92/2003, sub aspectul îndepliniri condiției de săvârșire a faptelor cu rea credință .

Analizând dispozițiile legale care au stat la baza emiterii actelor atacate, instanța reține că potrivit art. 27 alin 2 din OG 92/2003 „ Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;”

Potrivit art. 176 din OG 92/2003 alin (1)” În sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.

Rezultă din dispozițiile legale menționate că pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorului firmei autoritatea fiscală trebuia să constate îndeplinite următoarele condiții:

1. să fie declarata insolvabilă debitoarea _________________,
2. administratorul sau asociatul nu a solicitat instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
3. administratorul sau asociatul a determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale;”
4. administratorul sau asociatul a acționat cu rea credință.

Cu privire la prima condiție, se constată că în data de 09.10.2012 s-a întocmit procesul verbal de insolvabilitate nr. xxxxxx (fila 102 dosar) prin care s-a reținut, in baza art. 176 din OG 92/2003, ca debitoarea _________________ figurează cu datorii neplătite de xxxxx lei si că, in lipsa documentelor contabile și a răspunsului asociaților la invitația din data de 25.11.2010, în baza răspunsului asociatului S__________ C____ H____ care a arătat ca firma nu are bunuri în patrimoniu, s-a declarat debitoarea insolvabilă, urmând a se trece creanțele înregistrate de debitoare într-o evidență separată.

Cu privire la a II a condiție, instanța reține că reclamantul a recunoscut că nu a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate, însă justificarea omisiunii de a formula cererea vizează ca firma nu îndeplinea condiția de a depăși pragul impus de prevederile art. 3 pct 12 din legea 85/2006, că s-au depus eforturi pentru a se suspenda activitatea firmei, sens în care s-au achitat taxele aferente în favoarea ORC, conform înscrisurilor depuse la dosar la file 20-23.

Din documentația depusă la dosar de către autoritatea fiscală nu rezultă îndeplinirea condițiilor art. 3 pct 1 din legea 85/2006 pentru a exista obligația de a solicita deschidere a procedurii insolvenței. Potrivit dispoziției menționate „insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile: a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă; b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței. Cu privire la a III a condiție ca administratorul / asociatul să determine nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale, rezultă că nu este contestat de reclamant ca nu s-au plătit obligațiile fiscale, însă se face dovada că, anterior emiterii deciziei de asumare a răspunderii s-a achitat parte din datorie în cuantum de 4586 lei , conform chitanței ________ nr. xxxxxxx din data de 19.02.2013, sumă ce a fost dedusă din totalul datoriilor de xxxxx lei.

Din analiza dispozițiilor legale rezulta ca neîndeplinirea obligațiilor trebuie să fie rezultatul relei credințe a administratorului, condiție care impune autorității fiscale obligația de a determina împrejurări concrete de natură a contura, sub aspect subiectiv, intenția administratorului de a se sustrage obligațiilor de plata, în condițiile existenței surselor financiare necesare pentru plata obligațiilor.

Instanța reține ca autoritatea fiscală a invitat administratorul pentru lămuriri conform invitației nr. xxxxxx/25.11.201(fila 104) și că in 21.10.2013, conform notei de constatare(fila 106), s-a deplasat un reprezentant al pârâtei la sediul firmei unde nu a fost găsit nici un reprezentant. Conform susținerilor din decizia nr. xxxxxx/17.12.2013 privind soluționarea contestației formulate de reclamant lipsa de răspuns și constatarea efectuată au stat la baza reținerii îndeplinirii condiției privind reaua credință a administratorului pentru atragerea răspunderii personale.

Aceste aspecte nu sunt suficiente pentru a se reține ca administratorul a acționat cu rea credință, în contextul achitării parțiale a datoriei conform chitanței ________ nr. xxxxxxx din data de 19.02.2013, a eforturilor de suspendare a activității firmei.

Art. 14 din C civil prevede că „(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică trebuie să își exercite drepturile și să își execute obligațiile civile cu bună-credință, în acord cu ordinea publică și bunele moravuri. (2) Buna-credință se prezumă până la proba contrară.”

Tribunalul apreciază că din verificările efectuate de pârâtă și împrejurările concrete privind situația faptică reținute de aceasta - neprezentarea la invitație în 2010 și constatarea efectuată în 2013 ca la sediul firmei nu se află nici un reprezentant, nu se poate forma convingerea că din punct de vedere subiectiv administratorul a acționat cu rea credință în neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 27 alin 2 litera b și c din OG 92/2003.

În contextul celor reținute mai sus, instanța apreciază că cererea formulată de reclamant de anulare a deciziilor nr. xxxxxx din 22.10.2013 privind angajarea răspunderii solidare a administratorului asociat și nr. xxxxxx/17.12.2013 privind soluționarea contestației este întemeiată, sens în care potrivit art. 18 din legea 554/2004 se va dispune anularea acestora.

Cu privire la cererea de obligare a pârâtei să restituie reclamantului sumele încasate în baza deciziei nr. xxxxxx din 22.10.2013 privind angajarea răspunderii solidare a administratorului asociat, având în vedere considerentele anterioare, care lipsesc de fundament reținerile efectuate, solicitarea urmează să se admită și în consecință se va obliga pârâta să restituie reclamantului sumele încasate fără titlu.

Cu privire la cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal instanța reține că potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

Potrivit art. 15 din Legea 554/2004„ Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond”.

Art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 definește paguba iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; iar lit. t) arată ce se înțelege prin cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrative.

Având în vedere prevederile art. 215 alin 2 din OG 92/2003 reclamantului i s-a pus în vedere obligația de plata a cauțiunii de 3300 lei. La termenul din data de 16.01.2015 reclamantul a menționat expres ca nu înțelege să achite cauțiunea.

Instanța apreciază că nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ. Chiar daca instanța a apreciat ca exista un caz bine justificat întrucât împrejurările legate de starea de fapt și de drept sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziilor atacate, totuși nu este întrunită condiția pagubei iminente și nici cea a dovedirii plății cauțiunii.

Cu privire la cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată instanța reține reclamantului i s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar, context în care, față de soluția preconizată cu privire la acțiune , de admitere în parte a acțiunii în baza art. 18 din OUG 51/2008, se va obligă pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU să plătească în favoarea Statului taxa de timbru de 50 lei stabilita pentru petitul nr. 1 al acțiunii, urmând să rămână în sarcina Statului taxa de timbru de 20 lei, aferentă petitului de suspendare a executării actului administrativ, în baza art. 19 din OUG 51/2008 .

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S__________ P____ C____ cu domiciliul în Sibiu, ______________. 6 în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU cu sediul în Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr. 17, jud. Sibiu .

Anulează deciziile nr. xxxxxx din 22.10.2013 privind angajarea răspunderii solidare a administratorului asociat și nr. xxxxxx/17.12.2013 privind soluționarea contestației formulate de reclamant .

Obligă pârâta să restituie reclamantului sumele încasate în baza deciziei nr. xxxxxx din 22.10.2013 privind angajarea răspunderii solidare a administratorului asociat.

Respinge cererea de suspendare a executării actului administrativ fiscal.

În baza art. 18 din OUG 51/2008, obligă pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU să plătească în favoarea Statului taxa de timbru de 50 lei stabilita pentru petitul nr. 1 al acțiunii.

Rămâne în sarcina Statului taxa de timbru de 20 lei, aferentă petitului de suspendare a executării actului administrativ, în baza art. 19 din OUG 51/2008.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare .

Recursul și motivele de recurs se depun la Tribunalul Sibiu , sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședința publică din 16.01.2015.

PREȘEDINTE,

L____ A______ P______

GREFIER,

D_____ E____ P__

Red. L.A.P. 06.03.2015

Tehnored. D.E.P.11.03.2015

Ex. 4