Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Anulare act administrativ

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din data de 19 februarie 2014

Instanța constituită din:

Președinte - P_______ M_____-M______

Grefier - F______ G______

SENTINȚA NR. 434

Pe rol, judecarea cererii având ca obiect anulare act administrativ formulată de reclamanta D_______ E____, în contradictoriu cu pârâta A__________ Națională pentru Restituirea Proprietăților București – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta D_______ E____ avocat D____ C______, lipsind reprezentantul pârâtei A__________ Națională pentru Restituirea Proprietăților București – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat D____ C______ depune la dosar copia certificatului de deces _______ 6 nr. xxxxxx privind pe defuncta N___ A_____, și copia deciziei nr. 84/22 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava.

Văzând că nu au fost invocate excepții, că nu mai sunt probe de administrat și nu s-au formulat noi cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra fondului.

Avocat D____ C______ solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, a se dispune ca intimata să emită dispoziție de despăgubiri pentru imobilele care au fost cuprinse în cerere pe cele două paliere, respectiv calitatea reclamantei și imobilele; pe aspectul de calitate are certificat de stare civilă, respectiv al fiicei autoarei; solicită a se constata că registrul de stare civilă nu mai poate fi procurat deoarece a fost distrus în tot în cursul războiului, fiind bombardată arhiva, astfel încât din declarațiile de martori și din celelalte certificate de stare civilă rezultă decesul autoarei și faptul că există o descendență directă între autoare și reclamanta din prezenta cauză, ca nepoată de fiică. Cu privire la bunurile asupra cărora solicită despăgubiri, a depus două declarații și o adeverință din regiunea în care aceste bunuri se aflau respectiv Storojeneț, Cernăuți, iar un martor audiat la termenul anterior a relevat faptul existenței unor bunuri imobile de o valoare însemnată, era de notorietate și se cunoștea la momentul refugiului că bunica reclamantei părăsise o proprietate destul de însemnată în regiunea Cernăuți. Problema care s-a produs la nivelul comisiei și care a fost explicată verbal și nu a putut fi menționată în scris de către comisie s-a referit strict la marea suprafață de teren, respectiv 20 ha și ceva, comisia arătând verbal neîncrederea că cineva ar fi putut poseda o asemenea suprafață de teren, dar explicația este logică, deoarece ei creșteau cai și aveau nevoie de o suprafață de pășune, aceasta este explicația logică, nu a fost crezută de comisie și s-a ajuns la respingerea pe aspecte procedurale a acțiunii reclamantei; consideră că descendența este dovedită, directă, și faptul că asemenea proprietate a fost dovedită cu martori după cum prevede și legea.

T R I B U N A L U L,

Asupra acțiunii de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul B_______ – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 11.05.2012, reclamanta D_______ C. E____ în contradictoriu cu pârâta A__________ Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 București a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 211/21.03.2012 emisă de pârâtă, decizie prin care s-a respins contestația sa formulată împotriva Hotărârii nr. 604/19.09.2008 a Comisiei Județene B_______ pentru aplicarea Legii 290/2003.

Reclamanta și-a precizat acțiunea prin înscrisul depus la fila 71 dosar, solicitând instanței să constate că are vocație succesorală atât față de bunica maternă – P_______ V_______, cât și față de mama sa – N___ T______, că are calitatea de moștenitoare a acestora, motiv pentru care cere a fi obligată pârâta să emită o hotărâre de stabilire a despăgubirilor pentru bunurile avute în proprietate de către bunica sa, situate în localitatea Davideni, regiunea Cernăuți din Republica Ucraina.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că:

Cererea sa de despăgubire a fost respinsă pe motiv că nu a făcut dovada vocației succesorale față de bunica sa P_______ V_______, însă a efectuat demersuri atât la Primăria Nădlac, cât și la P______ Ortodoxă Nădlac pentru a obține dovada decesului acesteia pe teritoriul românesc, iar din adresa emisă rezultă că aceasta nu s-a mai întors în localitatea Davideni, după terminarea războiului. Față de data nașterii bunicii P_______ V_______, faptul morții poate fi prezumat deoarece aceasta s-a născut în secolul XIX.

Mama și bunica sa au locuit împreună în _________________________ ce au plecat amândouă în refugiu au fost despărțite de autoritățile românești. Abia după încheierea războiului a aflat că bunica sa murise până a se încheia războiul, în ___________________________, iar mama a rămas unicul moștenitor.

La momentul formulării cererii de acordare de despăgubiri, a considerat că este îndreptățită să primească compensații materiale pentru ceea ce a aparținut bunicii, și ulterior mamei sale, aceasta din urmă având calitatea de unic moștenitor.

Acesta este motivul pentru care a solicitat acordarea de compensații în numele mamei sale și apreciază că această eroare nu poate fi de natură să aducă atingere drepturilor sale substanțiale, întrucât textul legal prevede că de dreptul la despăgubiri beneficiază atât foștii proprietari cât și moștenitorii legali ai acestora.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivat de următoarele:

Prin Hotărârea Comisiei Județene B_______ pentru aplicarea Legii 290/2003, emisă sub nr. 604/2008, a fost respinsă cererea reclamantei prin care aceasta solicita acordarea de despăgubiri pentru bunurile deținute de autoarea N___ A_____ în localitatea Davideni, justificat de faptul că din cererile transmise de petentă diferitelor instituții rezultă că bunurile pentru care se solicită despăgubiri au fost la momentul refugiul în proprietatea bunicii sale, P_______ V_______.

Contestația formulată de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin Decizia nr. 211/21.03.2012, întrucât aceasta nu a depus nici un act certificat de autorități pentru a-și dovedi pretențiile, conform art. 2 din H.G. nr. 1120/2006, și având în vedere faptul că Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuți nu a putut să confirme că autoarea a deținut în proprietate bunurile pentru care s-au solicitat despăgubiri, în condițiile prevăzute de art. 2 alin. 5 din hotărâre, reclamanta trebuia să inițieze o corespondență cu Primăria localității Davideni – însă aceasta nu a făcut acest demers.

Mai mult, din declarațiile pe propria răspundere dată de reclamantă și de martori se arată că bunurile au aparținut autoarei N___ A_____, iar în petițiile adresate instituțiilor abilitate, reclamanta a solicitat informații despre proprietățile deținute de bunica P_______ V_______.

Reclamanta nu a făcut dovada refugiului pentru N___ A_____ și P_______ V_______, nu a depus certificatul de deces al acesteia din urmă și nici dovada vreunui demers pentru a-l obține.

În concluzie, pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamanta nu a făcut dovada calității de refugiat al autoarei P_______ V_______ și nici a faptului că aceasta a deținut în proprietate bunurile pentru care a solicitat despăgubiri.

Prin sentința nr.1407 din 17 aprilie 2013, Tribunalul B_______ – Secția a II – a Civilă de C_________ Administrativ și Fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta D_______ C. E____, în contradictoriu cu pârâta A__________ Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 București.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanta D_______ E____ a formulat o cerere în baza Legii nr. 290/2003 calitate de moștenitor legal al mamei sale N___ A_____ – așa cum rezultă din copia cererii depuse la Comisia Județeană B_______ de aplicare a Legii 290/2003 (fila 25 dosar), înregistrată sub nr. 754/10.05.2004.

Așa fiind, instanța a constatat că, față de această cerere trebuie depuse actele doveditoare despre care se face vorbire în articolul 5 aliniatul 1 din lege, precum și prin art. 2 aliniatul 1 din H.G. nr. 1120/2006.

Întrucât potrivit cererii 754/2004, despăgubirile au fost solicitate de reclamantă în calitate de moștenitor legal al autoarei N___ E____, prin Hotărârea 604/2008 Comisia Județeană B_______ de aplicare a Legii 290/2003, a respins cererea.

Conform art. 8 alin. 3 din Legea 290/2003, reclamanta a contestat hotărârea la Comisia Centrală din cadrul A__________ Națională pentru Restituirea Proprietăților București, iar aceasta prin Decizia nr. 211/21.03.2012 a respins contestația.

Instanța a constatat că cererea privind acordarea de despăgubiri depusă la comisia locală este cea înregistrată sub nr. 754/2004, iar prin aceasta se arată că revendicarea bunurilor s-a solicitat de reclamantă în calitate de moștenitor legal al mamei, și nu al bunicii materne.

Ca urmare, întreaga procedură și actele doveditoare ale refugiului și ale proprietății trebuie să privească persoana în numele căreia s-a întocmit cererea de acordare a despăgubirii, și nu a altei persoane.

Așa cum rezultă din cererea 754/2004, reclamanta a revendicat bunurile ce au aparținut mamei sale, declarând că mai există un moștenitor legal, respectiv fratele N___ L________, iar în măsura în care se revendicau bunurile aparținând bunicii, toate aceste date erau diferite.

În consecință, instanța a apreciat că în mod corect comisia județeană s-a pronunțat față de cererea introductivă prin Hotărârea nr. 604/2008, iar comisia centrală a menținut în mod justificat această hotărâre prin respingerea contestației, conform Deciziei nr. 211/21.03.2012.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta D_______ E____, solicitând admiterea recursului și rejudecarea pe fond a cauzei, cu obligarea pârâtei la emiterea unui act administrativ care să cuprindă despăgubirile cuvenite pentru bunurile deținute de familia reclamantei, respectiv bunica maternă.

Curtea de Apel Suceava a apreciat recursul ca fiind întemeiat, reținând următoarele:

Într-adevăr, în cererea inițială adresată Comisiei Județene pentru aplicarea Legii nr.290/2003 B_______, petenta a solicitat despăgubiri pentru bunurile aparținând mamei sale.

Ulterior acestui moment - la data de 13.03.2008 (fila 27 dosar fond), dar în cadrul procedurii administrative în fața Comisiei și înainte de pronunțarea hotărârii contestate – 19.09.2008, petenta și-a modificat cererea solicitând despăgubiri în calitate de moștenitoare a bunicii sale, P_______ V_______, așa încât legalitatea și temeinicia hotărârii contestate trebuie analizată de instanța de judecată în considerarea acestei modificări.

Cum instanța de fond a analizat hotărârile contestate prin raportare la cererea inițială adresată Comisiei Județene B_______ fără a lua în considerare modificarea acestei cereri, Curtea a reținut că în fapt aceasta nu a cercetat fondul pricinii, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.5 Cod procedură civilă a admis recursul și prin decizia nr. 6951/23.09.2013 a casat sentința recurată cu trimiterea cauzei pentru rejudecare aceleiași instanțe, stabilind că în rejudecare, instanța de fond va verifica îndeplinirea condițiilor pentru acordarea despăgubirilor în raport de autoarea petentei P_______ V_______, având în vedere toate probele administrate atât în procedura administrativă cât și în fața instanțelor.

Ca urmare, tribunalul s-a reînvestit cu soluționarea cauze la data de 30.10.2013.

În rejudecare, reclamanta a depus la dosar înscrisuri și a solicitat audierea martorului B______ Leandru.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că este învestită cu verificarea legalității și temeiniciei Deciziei nr. 211/21.03.2012 emisă de pârâtă, decizie prin care s-a respins contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 604/19.09.2008 a Comisiei Județene B_______ pentru aplicarea Legii 290/2003, de către reclamanta D_______ E____, în raport de autoarea petentei P_______ V_______ – așa cum s-a stabilit în recurs.

Prin aceste două acte s-a respins cererea reclamantei de acordare a despăgubirilor pentru bunurile rămase în localitatea Davideni – fosta URSS, considerându-se că nu s-a făcut dovada vocației succesorale față de autoare, nu s-a făcut dovada refugiului autoarei P_______ V_______, care a fost bunica maternă a reclamantei, și nici a dreptului de proprietate asupra bunurilor solicitate a fi despăgubite și care ar fi aparținut autoarei.

Prin art. 1 alin. 1 din Legea 290/2003 în vigoare la momentul emiterii actelor contestate se prevede că: „Cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului H____, precum și ca urmare a Celui de al II-lea Război Mondial și a aplicării Tratatului de P___ între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, în condițiile prezentei legi”, iar prin aliniatul 2 se arată că: „de prevederile prezentei legi beneficiază foștii proprietari sau moștenitorii legali ai acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv, dacă au la data formulării cererii cetățenia română și domiciliul în România”.

Conform art. 5 alin. 1 din aceeași lege, „ persoanele îndreptățite vor depune la comisiile constituite în cadrul prefecturilor, în temeiul art. 6 din Legea nr. 9/1998, cereri proprii, însoțite de acte doveditoare autentice sau de declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate”.

Potrivit art. 2 alin. 1, 4 și 5 din HG nr. 1120/2006 - Normele Metodologice ale legii valabile la momentele emiterii actelor, „Pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 290/2003, persoanele îndreptățite trebuie să facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii. Cererile sunt însoțite de acte doveditoare certificate de autorități. In situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate. Imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosar copii ale corespondenței purtate cu diferite instituții din România, Ucraina și Republica M______, abilitate să producă aceste documente (adeverințe sau certificate de arhivă), precum și traducerea acestora, după caz.”.

În speță, reclamanta a depus declarația martorului B______ Leandru – f. 28 ds. XXXXXXXXXXXX, din care rezultă că acesta i-a cunoscut pe N___ C-tin și A_____, părinții reclamantei care locuiau în România, și că P_______ V_______, care era bunica maternă a reclamantei, s-ar fi refugiat în anul 1940 din localitatea Davideni în România; adeverința emisă de Primăria Nădlac – f. 29 ds. XXXXXXXXXXXX, din care reiese că în perioada 1944 – 1945 nu a fost înregistrat decesul lui P_______ V_______ în registrul de stare civilă; adeverința emisă de MAI Arhivele A___ – f. 30 ds. XXXXXXXXXXXX, din care rezultă că P_______ V_______ nu este înscrisă în documentele privind refugiații în perioada 1944 – 1945 în Nădlac, dar că arhiva a fost parțial distrusă; declarațiile martorilor C_____ M____, Sughinischi D______, Ș_____ H_________, P______ N______ și J____ H_______ – f. 34, 37, 38 ds. XXXXXXXXXXXX, care au arătat că au cunoscut pe N___ C-tin și A_____, părinții reclamantei care ar fi locuit însă în Davideni și s-ar fi refugiat în 1940 în România; certificatul emis de MAI Arhivele T____ - f. 41 ds. XXXXXXXXXXXX din care reiese că în tabelul cu refugiați din anul 1944 figurează ca refugiați în satul Balinț părinții reclamantei și fratele acesteia, acte de stare civilă din care rezultă că reclamanta este fiica defunctei N___ A_____, care a fost fiica lui P_______ Veronia; adeverința emisă de Arhiva Cernăuți - f. 49 ds. XXXXXXXXXXXX, care atestă că nu există documente privind arhiva satului Davideni; adeverințele eliberate de Consiliul sătesc Davideni pe baza unor declarații ale vârstnicilor și nu din evidențe oficiale - f. 73, 79 ds. XXXXXXXXXXXX, conform cărora P_______ V_______ s-ar fi refugiat cu familia ei în anul 1940 în România, și că până atunci a deținut o casă cu hambar și 28 ha; declarațiile martorelor Cehemsca V_______ și Gorețca V_______ - f. 88, 90 ds. XXXXXXXXXXXX, potrivit cărora P_______ V_______ a avut în satul Davideni o casă cu 5 camere și grajd, și 28 ha teren, și că aceasta a plecat din ________________ și nu s-a mai întors.

De asemenea, a depus și declarații pe proprie răspundere, însă în care a făcut afirmații contradictorii în privința bunurilor solicitate, declarând ba că ar fi aparținut mamei sale N___ A_____, ba că ar fi fost ale bunicii sale P_______ V_______.

Astfel, din aceste declarații contradictorii pe proprie răspundere ale reclamantei și din cele la fel de contradictorii ale martorilor cu privire la domiciliul părinților reclamantei și la proprietarul bunurilor din Davideni solicitate, și în lipsa unor evidențe oficiale, nu se poate cunoaște cu siguranță dacă proprietarul bunurilor a fost familia N___ sau P_______ V_______, neputându-se considera că s-ar fi făcut dovada proprietății bunurilor.

Referitor la venirea în România, refugiul și decesul presupusei autoare s-a depus ca probă doar declarația unui singur martor, nu a doi martori, cum prevede legea, și anume a martorului B______ Leandru, care însă audiat în instanță – f. 16 ds., a arătat că nu a văzut-o niciodată pe P_______ V_______, și știe despre aceasta doar din ce i-a spus familia reclamantei, care ar fi putut face orice afirmații dorea despre un membru al său.

Nici un martor nu a declarat că a văzut-o efectiv pe P_______ V_______ refugiindu-se în România, evidențe nu există în acest sens nici la T____, nici la Nădlac, nici unul din martori nu au trăit cu ea la Nădlac, și nu a cunoscut în mod direct despre decesul său, și mai ales despre moștenirea sa de către reclamantă, în condițiile în care legea prevede condiția ca solicitantul să fie un moștenitor al autorului (deoarece în timpul vieții autorului se poate să fi apărut vreun caz de nedemnitate sau exheredare).

Așadar, în sensul Legii nr. 290/2003, instanța reține că în speță nu este vorba doar de dovada stării civile, care la momentul formulării cererii se putea face, conform art. 24 din Decretul nr. 31/1954, iar apoi potrivit art. 103 din Legea nr. 287/2009 – Codul civil, ce a păstrat aceleași condiții, ci se impune și dovedirii calității de moștenitor, însă, chiar dacă s-ar considera că nu este necesară și această dovadă, în speța de față nu sunt suficiente dovezile depuse pentru a se aprecia ca fiind îndeplinite toate cerințele legii.

Astfel, deși se poate presupune că reclamanta a avut o bunică, că aceasta ar fi putut fi P_______ V_______ (însă în actul de deces al lui N___ A_____ – mama reclamantei – bunica reclamantei figurează cu numele P_______ Veronia, așa încât această supoziție este criticabilă), că, față de vârsta reclamantei (pentru că nu s-au depus nici certificatul de naștere, nici cel de deces al lui P_______ V_______), bunica sa ar trebui să fie decedată, și de asemenea se poate presupune că ar fi avut anumite bunuri, și că P_______ Veronia ar fi P_______ V_______ despre care se afirmă că a trăit în Davideni și s-a refugiat în România, doar aceste presupuneri, care nu se coroborează în concret cu înscrisuri și cu declarațiile aflate la dosar, nu sunt suficiente pentru a forma convingerea instanței în sensul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru acordarea despăgubirilor.

Ca urmare, în temeiul art. 8 din Legea nr. 290/2003 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va respinge acțiunea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta D_______ E____, cu domiciliul ales la SCA P_______, P________, Aruștii, D____ cu sediul în municipiul B_______, Calea Națională, nr. 101, județul B_______, și localitatea Corlăteni, satul Corlăteni, județul B_______, în contradictoriu cu pârâta A__________ Națională pentru Restituirea Proprietăților București – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în sector 1, București, calea Florească, nr. 202.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi 19 februarie 2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

P_______ M_____ - M______ F______ G______

Plecat CO, semnează locțiitor Președinte instanță, Plecat CO, semnează locțiitor P___

Ț______ D_____ grefier, S_____ E____

Red. /Tehnored. PM

4 Ex. / 28.07.2014