R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX
Ședința publică din data de 25 iunie 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE : D____ E_______ L____
GREFIER: L_____ C_______ A_______
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta ________________________ în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice - Bistrița-Năsăud pentru Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, având ca obiect anulare act administrativ.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 17 iunie 2014, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru termenul de azi, când:
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, ________________________, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud pt. Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, a solicitat anularea actului administrativ al pârâtei nr. 3029/28.06.2013 prin care a solicitat dobânzi de întârziere in suma de 63.400 lei și obligarea pârâtei la plata acestei sume, plus cheltuielile de judecată.
În motivare s-a arătat că in data de 18.06.2013 a depus la A.F.P. pentru Contribuabili Mijlocii din mun. Bistrița, cererea nr. 344 prin care a solicitat acestei instituții achitarea dobânzii pentru întârzierea la plata aferenta TVA solicitată la rambursare si nerestituită în termenul legal prevăzut de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de proc. Fiscală, plus accesorii stabilite si reținute nelegal. Și-a întemeiat cererea pe prev. art. 124 (1) din O.G. nr. 92/2003 și ale pct. 124.1 din Normele metodologice de aplicare ale acestui articol.
La începutul anului 2008 societatea a fost supusa unei inspecții fiscale generale ale cărei rezultate au fost consemnate in Raportul de inspecție fiscala nr. 187/13.02.2008, iar pe baza constatărilor din raport a fost emisa Decizia de impunere nr. 110/07.02.2008 prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plata in suma de 150.037 lei. A contestat temeinicia si legalitatea acestei decizii de impunere, solicitând desființarea ei, contestație înregistrata la organul fiscal sub nr. 4656/13.03.2008. In prima faza, Biroul de soluționare a contestațiilor a emis Decizia nr. 22/31.03.2008 prin care s-a dispus suspendarea soluționării pe fond a contestației pana ce organele competente se vor pronunța asupra aspectelor de natura penala sesizate Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud.
La data de 25.06.2012 a depus cererea înregistrată sub numărul 15.344 prin care a solicitat reluarea procedurii de soluționare a contestației, atașând la cerere Rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud si Referatul I.P.J. BN cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale. Prin adresa nr. xxxxx din 10.07.2012 Biroul juridic al D.G.F.P. - BN menționează ca aceasta instituție nu a promovat plângere împotriva soluției pronunțate prin Rezoluția Parchetului in dosarul nr. 236/P/2012, prin urmare rezoluția in cauza este definitiva.
In urma reluării procedurii administrative de soluționare a contestației a fost emisa Decizia nr. 35/18.07.2012 privind soluționarea acesteia, decizie prin care s-a admis ca întemeiata contestația formulata pentru suma de 150.037 lei, reprezentând TVA in suma de 92.945 lei si majorări de întârziere de 57.092 lei si, pe cale de consecința, anularea parțiala a masurilor dispuse prin Decizia de impunere nr. 110/07.02.2008 întocmita de Activitatea de Inspecție Fiscala Bistrița-Năsăud.
Din cuprinsul motivării deciziei rezultă că anularea dreptului de deducere a TVA de către inspecția fiscala s-a făcut nelegal si drept urmare contestația a fost admisa pentru obligația principala de 92.945 lei, plus accesoriile de 57.092 lei.
Deoarece, conform prev. art. 215 (1) din O.G. nr. 92/2003 introducerea contestației nu a suspendat executarea actului administrativ fiscal contestat, organele fiscale au procedat, in perioada de timp cat soluționarea contestației a fost suspendata, la stingerea unei părți din creanța contestată, prin compensări succesive cu TVA din perioada ianuarie 2008 - aprilie 2008, solicitat la rambursare prin deconturile de TVA depuse lunar.
Suma totala care a făcut obiectul acestor compensări, așa cum rezultă din fișa sintetică ROL a A.F.P. este de 101.212 lei , compusa din TVA de 85.363 lei si accesorii la TVA 15.849 lei.
In urma soluționării contestației a depus la aceasta instituție cererea de restituire de sume înregistrată sub nr. xxxxx/20.07.2012 motivând cererea că suma i-a fost reținută în plus față de obligațiile fiscale reale de plată urmare a aplicării eronate a prevederilor legale de către inspecția fiscala efectuată în anul 2008.
Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 117 (1) lit. d) din OG nr. 92/2003 in sensul ca sa restituie la cererea debitorului: "sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legii".
In urma depunerii cererii, organul fiscal a emis Nota de restituire nr. 1220/03.08.2012 prin care s-a dispus restituirea sumei de 101.212 lei compusa din 85.363 lei TVA si 15.849 lei accesorii, suma fiind efectiv prin virament bancar la data de 07.08.2012.
S-a apreciat că suma în cauză fiind reținută în mod nelegal ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale din domeniul fiscal, cum de astfel a reținut si biroul de soluționare a contestațiilor prin decizia emisa privind soluționarea contestației, este îndreptățită să solicite plata unei dobânzi pentru perioada scursa intre data efectuării ultimei compensări cu TVA de rambursat si data achitării ei efective, fiind operabile dispozițiile art. 124 alin. (1) din Codul de proc. fiscala, care stipulează: "(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 231 ind.1 după caz. Acordarea dobânzilor astfel acumulate se face la cererea contribuabilului. (2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) si se suporta din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz sumele solicitate de plătitori".
Perioada de întârziere la plata pentru care a solicitat plata dobânzilor este cuprinsă între 25.04.2008, data la care s-a efectuat ultima compensare conform Notei privind compensarea obligațiilor fiscale nr. xxxxx/17.06.2008, conform căreia compensarea s-a efectuat la data de 25.04.2008 si data de 07.08.2012, când i-a fost restituită suma de 101.212 lei prin Nota de restituire nr. 1220/03.08.2012.
Numărul total de zile de întârziere este de 1.565, iar dobânda zilnică solicitată este de 0.04% conform art. 120 alin. (7) din O.G nr. 92/2003 si pct. 124 ind.1 din Normele metodologice de aplicare ale art. 124, suma totala solicitata a ne fi achitata fiind de 63.400 lei.
Prin adresa nr. 3249/17.07.2013 Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul D.G.F.P. - Bistrița-Năsăud i-a comunicat că cererea este netemeinică și nu are suport legal, prin urmare a fost respinsa menționând motivele care au stat la baza respingerii ei.
Astfel, s-a motivat că "La începutul anului 2008 organul de control fiscal din cadrul D.G.F.P. Bistrița-Năsăud a întocmit la ________________________, CUI RO xxxxxxxx, Decizia de impunere nr. 110/07.02.2008 prin care s-au stabilit in sarcina agentului economic specificat mai sus obligații fiscale suplimentare în sumă de 150.037 lei. ________________________ a contestat acest act administrativ fiscal, contestație înregistrata la biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul D.G.F.P. BN sub nr. 4656/13.08.2008.
Prin decizia nr.35/2008 biroul de soluționare a contestațiilor a dispus suspendarea soluționării contestației pana ce organele competente vor soluționa latura penala.
La începutul anului 2012 a fost soluționata latura penala, iar biroul de soluționare a contestațiilor a emis decizia nr.21/15.05.2012 prin care a fost desființată parțial decizia activității de control nr. 124/06.03.2012, aceasta decizie dispunând refacerea controlului cu respectarea prev. art. 216 din Codul de procedură fiscală.
Organul fiscal a refăcut controlul fiscal in 2013, iar prin Decizia nr. F BN 302/30.04.2013 a stabilit impozite suplimentare in suma de 232.863 lei, decizie care cuprinde toata perioada analizata mai sus.
Deoarece conform art. 215 din Codul de Procedura Fiscala introducerea contestației pe cale administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ de atac, organul fiscal a procedat legal si corect pe parcursul contestațiilor succesive la stingerea obligațiilor de plata din TVA de rambursat si solicitat de agentul economic in cauza prin bifarea căsuței corespunzătoare din deconturile de TVA depuse lunar.
In concluzie, organul fiscal a procedat corect, a efectuat restituirile si compensările in termen de 45 de zile de la depunerea Decontului de TVA, prin urmare nu se impune acordarea de dobânzi de întârziere. "
D___ dintr-o simplă lecturare ale acestor motive se poate constata că în ce privește starea de fapt reținută organul fiscal se află într-o totală eroare: 1. Este adevărat ca la începutul anului 2008 organul fiscal a emis Decizia de impunere nr.110/07.02.2008, prin care s-au stabilit in sarcina societății obligații fiscale suplimentare in suma de 150.037 lei, obligații contestate.
Este real că prin Decizia nr.22/31.03.2008 (si nu prin Decizia de impunere 35/2008) s-a suspendat soluționarea contestației pana ce organele competente au soluționat latura penala.
Este adevărat ca potrivit art.215 din O.G. 92/2003 introducerea contestației pe cale administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal, organul fiscal fiind îndreptățit să-și stingă creanțele avute față de un contribuabil cu obligațiile pe care le are față de acesta, prin compensare.
Dar numai aceste trei stări de fapt sunt adevărate din tot ce s-a reținut in motivarea refuzului, toate celelalte motive fiind in totalitate false:
Decizia nr. 21/15.05.2012 emisa de Biroul de soluționare a contestației se refera la Decizia de impunere nr. 124/06.03.2012 (după cum de altfel este expres menționat de organul fiscal) si nu la Decizia nr. 110/07.02.2008.
Soluționarea contestației ca urmare a cererii depusa in data de 25.06.2012 sub nr. xxxxx, s-a realizat prin Decizia de soluționare a contestației nr. 35/18.07.2012, decizie prin care s-a reținut că: "măsura luată de organul de inspecție fiscală în temeiul dispozițiilor la care s-a făcut trimitere mai sus, de anulare a dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugata in cuantum de 92.945 lei nu este legală...
Ținând seama că potrivit celor prezentate anterior, în sarcina contestatoarei a fost anulat ca datorat debitul taxei pe valoarea adăugata in suma de 92.945 lei se constata ca aceasta este exonerata si de suma de 57.092 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente, conform principiului de drept "accesorium sequitur principale" si drept urmare s-a decis: "admiterea ca întemeiata a contestației formulate de ________________________ Rodna pentru suma de 150.037 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugata in suma de 92.945 lei si majorări de întârziere aferente in cuantum de 57.092 lei si pe cale de consecința anularea parțiala a masurilor dispuse prin Decizia nr. 110/07.02.2008 întocmita de Activitatea de Inspecție Fiscala Bistrița-Năsăud".
Urmare a soluționării acestei contestații a cerut să fie restituită suma de 101.212 lei din care TVA 85.363 lei si accesorii 15.848 lei care a fost compensată cu TVA ce i se cuvenea a fi rambursat în aceiași perioadă. Cererea de restituire a fost aprobată prin Nota de restituire nr. 1220/03.08.2012, plata efectuându-se în data de 07.08.2012.
In cererea de acordare de dobânzi nu a negat dreptul legal al organului fiscal de a efectua compensări ale unor creanțe ale acestuia față de un contribuabil cu obligațiile către același contribuabil. S-a considerat că modul de stabilire a creanței care a făcut obiectul compensării s-a făcut nelegal fapt reținut chiar în considerentele și dispozitivul deciziei de soluționare a contestației.
Prin prisma celor prezentate mai sus este evident că actul fiscal prin care i s-a refuzat plata dobânzilor este în totalitate netemeinic, motiv pentru care solicită a fi anulat si drept consecința să dispună pârâtei plata dobânzii solicitate. Este limpede că, atâta timp cât printr-o soluție definitivă s-a constatat că sumele respective au fost reținute fără drept de către intimată, aceasta datorează dobânzi, în limitele stabilite de lege, la aceste sume, de la data încasării (compensării cu TVA de rambursat) până la data restituirii.
In drept, s-au invocat prevederile art.8 și 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 117 (1) lit. d) din OG nr. 92/2003, art. 120 (7) din O.G nr. 92/2003, pct. 124 ind.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală.
Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că solicitarea de anulare a adresei nr.3249/17.07.2013 emisa de către structura de administrare fiscala a contribuabililor mijlocii si pretențiile formulate privind plata sumei de 63.400 lei reprezentând dobânzi de întârziere pentru nerestituirea la termen a TVA, sunt neîntemeiate, nedovedite si ca atare nedatorate de către parata.
Cu privire la solicitarea de anulare a adresei nr.3249/17.07.2013:
Potrivit dispozițiilor art.41 C.procedura fiscala, noțiunea de act administrativ fiscal este reglementata de către legiuitor, astfel: ,,în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale".
Actul administrativ reprezintă o manifestare unilaterală a emitentului său, generatoare de efecte juridice, respectiv de drepturi și obligații.
Această trăsătură a actului administrativ-fiscal îl deosebește de alte manifestări de voință (răspunsuri, adrese, puncte de vedere etc.), care nu creează drepturi și obligații, având un caracter orientativ pentru destinatar.
De esența actului administrativ-fiscal este caracterul lui executoriu în privința celui căruia i se adresează.
Potrivit art. 110 alin. (3) C.proc.fisc. „titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii".
Reclamanta prin acțiunea introductiva formulata a înțeles să solicite instanței anularea adresei nr.3249/17.07.2013 emisa de către structura de administrare fiscala a contribuabililor mijlocii.
De observat este, că prin acest act a cărui anulare se solicită nu sunt evidențiate creanțe cu caracter fiscal si nici nu sunt stabilite obligații de plată a unor creanțe fiscale, în sarcina reclamantei.
Faptul că prin adresa nr.3249/17.07.2013 emisa de către structura de administrare fiscala a contribuabililor mijlocii, s-a emis un refuz de acordare a dobânzilor solicitate de către reclamanta, cu o expunere a stării de drept si de fapt fiscale existenta in evidentele nominale si centralizate ale unității fiscale, nu conferă acestei adrese natura unui act administrativ-fiscal sau a unui titlu de creanță, ce ar putea fi contestat în procedura prevăzută de art. 205 și urm. C. procedură fiscală.
In concluzie, adresa a cărei anulare se solicita nu are caracter executoriu, nestabilind, modificând sau stingând drepturi si obligații fiscale, ea având doar natura unui act de informare fără consecințe asupra drepturilor sau obligațiilor părților, ceea ce face ca el sa nu poate fi supus analizei din perspectiva unei eventuale anulari.
Pe fondul cererii de acordare a pretențiile formulate privind plata sumei de 63.400 lei reprezentând dobânzi de întârziere pentru nerestituirea la termen a TVA, arătă următoarele:
Urmare a unei inspecții fiscale generale efectuata de către Activitatea de Inspecție Fiscala, a fost emisa Decizia de impunere nr. 110/07.02.2008 prin care au fost stabilite suplimentar in sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în sumă totală de 152.374 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugata (92.945 lei), majorări de întârziere (57.092 lei), impozit pe profit ( 1.710 lei) si majorări de întârziere (627 lei).
Reclamanta a înțeles să uzeze de dispozițiile art.205 C.procedura fiscala, în sensul că a contestat în parte în calea administrativă de atac, Decizia de impunere nr. 110/07.02.2008, cu privire la suma de 150.037 lei reprezentând TVA (92.945 lei ) și majorări de întârziere (57.092 lei), și a înțeles a nu contesta obligațiile fiscale suplimentare de plată în sumă de 2.337 lei reprezentând impozit pe profit (1.710 lei) și majorări de întârziere (327 lei).
Organul administrativ jurisdicțional de la nivelul Direcției Generale a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, constatând că vizavi de aspectele constatate și reținute în procesul verbal de constatare nr.xxxxxx/01.03.2007 întocmit de către Garda Financiara - Secția Bistrița, precum si in Raportul de Inspecție Fiscala nr. 187/13.02.2008 întocmit de către Activitatea de Inspecție Fiscală Bistrița-Năsăud, a fost sesizat P________ de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud în vederea continuării cercetărilor pentru a stabili daca faptele consemnate care au generat deducerea ilegala a taxei pe valoarea adăugata in suma de 92.945 lei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscala prevăzuta si pedepsita de art.8 alin.(1) si art. (9) lit.c) din Legea nr.241/2005 pentru combaterea evaziunii fiscale,precum si cea de fals intelectual prevăzută de art.43 din Legea nr.82/1991-republicata, a făcut uz de dispozițiile art.214 alin.(1) lit.a) C. procedură fiscală, care stipulează: „Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivate, soluționarea cauzei atunci când:
a)organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează sa fie data in procedura administrativa".
Astfel, prin Decizia nr.22/31.03.2008, pronunțata in dosarul administrativ nr.35/2008, a fost dispusa suspendarea soluționării cauzei pentru suma de 150.037 iei reprezentând TVA (92.945 lei ) si majorări de întârziere (57.092 lei), până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală, procedura administrativa urmând a fi reluata la încetarea motivului care a determinat suspendarea in condițiile legii.
De precizat cu privire la aceasta soluție administrativa, este faptul ca reclamanta nu a înțeles să conteste Decizia nr.22/31.03.2008, astfel că aceasta a rămas definitivă prin neatacare in sistemul cailor administrative de atac.
Cât privește Decizia de impunere nr. 110/07.02.2008, de asemenea se impune a fi avute in vedere doua aspecte, respectiv:
- faptul că potrivit dispozițiilor art.215 C. procedura fiscala, introducerea contestației in calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal;
- faptul că reclamanta nu a înțeles să uzeze de dispozițiile art.14 si 15 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, in sensul de a solicita suspendarea executării actului administrativ fiscal,astfel ca acesta s-a bucurat de prezumția de autenticitate, veridicitate si legalitate, determinând in cele din urma executarea lui din oficiu.
Aceasta a fost și rațiunea fiscală pentru care obligațiile fiscale suplimentare de plata constând in TVA, stabilite prin acest titlu de creanță (Decizia de impunere nr.110/07.02.2008) devenit titlu executoriu după expirarea termenului de plata, au fost stinse prin modalitățile prevăzute de legislația in vigoare.
La data de 25.06.2012, prin cererea înregistrată la Direcția Generala a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud sub nr. xxxxx/2012, reclamanta a solicitat reluarea procedurii de soluționare a contestației administrative, atașând in xerocopie Rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și Referatul Inspectoratului Județean de Politie Bistrița Năsăud cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale.
Întrucât împotriva Rezoluției Parchetului, Direcția Generala a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud nu a promovat plângere soluția ramând definitivă, organul de soluționare a contestațiilor a repus pe rol contestația administrativă, astfel că prin Decizia nr.35/18.07.2012, s-a pronunțat in sensul admiterii contestației pentru suma de 150.037 lei reprezentând : TVA (92.945 lei ) si majorări de întârziere (57.092 lei), pe cale de consecință dispunând anularea parțială a măsurilor dispuse prin Decizia de impunere nr. 110/07.02.2008, întocmită de către Activitatea de Inspecție Fiscala Bistrița Năsăud.
Față de această situație fiscală a reclamantului modificata urmare soluției dispuse de către organul administrativ jurisdicțional de la nivelul Direcției Generale a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, reclamanta a formulat în temeiul dispozițiilor art.117 alin.(1), lit.d) C. procedură fiscală, cererea de restituire înregistrata sub nr. xxxxx/20.07.2012, solicitând restituirea sumei de 101.212 lei, motivând reținerea ca fiind in plus fata de obligațiile reale de plata către bugetul general consolidat.
Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, prin Nota de restituire nr. 1220/03.08.2012 a procedat la soluționarea cererii reclamantei, dispunând restituirea sumei de 101.212 lei compusa din 85.363 lei TVA si 15.849 lei accesorii, suma fiind restituita efectiv prin virament bancar așa cum recunoaște si susține si reclamanta prin acțiunea introductivă formulată.
Cu toate că organul fiscal competent a procedat la restituirea sumelor solicitate de către reclamantă în termenul legal de soluționare a unei cereri depuse de către contribuabil (art.70 alin.d) C. procedură fiscală - 45 zile de la înregistrare ), au fost si sunt pretinse in continuare dobânzi pentru perioada scursa intre data efectuării ultimei compensări cu TVA de rambursat si data achitării ei efective, apreciind ca in speța sunt operabile dispozițiile art.124 alin.(1) C.procedura fiscala.
Este adevărat faptul ca potrivit principiului neutralității fiscale, ce transpune în plan fiscal principiul general a! nediscriminării, și în acord cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, statul datorează dobânzi în cazul rambursării cu întârziere a TVA către contribuabili, neacordarea acestora fiind de natură să poziționeze contribuabilul îndreptățit la respectiva rambursare într-o poziție de discriminare față de un alt contribuabil, competitor de-al său care, fie nu a fost pe poziție de rambursare TVA, ci pe poziție de plată TVA, fie a beneficiat de o rambursare imediată și fără întârziere a TVA.
Insă, in speța dedusa judecații apreciază ca parata nu se afla in culpa nerestituirii in termenul legal a TVA încasat ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, in acest sens neputând fi reținute ca fiind incidente nici dispozițiile art.227 alin.(2) C.procedura fiscala, cu referire la răspunderea patrimoniala a statului si unităților administrativ-teritoriale pentru prejudiciile cauzate contribuabililor de funcționarii publici din cadrul organelor fiscale in exercitarea atribuțiunilor de serviciu și nici dispozițiile art. 124 alin.(1) C. procedura fiscală pe care reclamanta și-a întemeiat pretențiile, vizând acordarea de dobânzi in cazul sumelor de restituit sau de rambursat.
Astfel se arată că procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin.1, lit. d) din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004,care stipulează: Art. 117 alin.1, lit. d) din Codul de procedură fiscală: ,, Se restituie, ia cerere, debitorului următoarele sume: ....d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
In lumina dispozițiilor legale mai sus antecitate rezultă că se restituie la cererea debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, in speța fiind vorba de suma de 101.212 lei compusa din 85.363 lei TVA si 15.849 lei accesorii solicitata la restituire prin cererea de restituire înregistrata sub nr.xxxxx/20.07.2012.
Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de către legiuitor prin dispozițiile art. 124 alin.(1), C. procedură fiscală, care stipulează:
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul ia dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2 ind.1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor."
Textul mai sus menționat, prevede că pentru sumele de restituit de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin.2, sau la art. 70 după caz.
In speța dedusa judecații, incident este art. 70, C. procedură fiscala, care stipulează:
,,(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal in termen de 45 de zile de la înregistrare."
Așadar coroborând prevederile art. 124 alin.1 și art. 70 din codul fiscal, rezulta că organul fiscal trebuie să soluționeze cererea de restituire a contribuabilului in termen de 45 de zile de la data înregistrării ei, in caz contrar datorând dobânzi de întârziere din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile .
Același termen de 45 de zile este reglementat și în capitolul I, pct. 1 din Ordinul 1899/22.12.2004, unde se arata că restituirea se face în 45 de zile de la data depunerii si înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competenta de administrare a creanței bugetare.
In ceea ce privește nivelul dobânzii, aceasta este reglementat în mod expres în cuprinsul art. 124 alin.2 Cod procedură fiscală, în sensul că dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute în Codul de procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sumele solicitate de plătitori.
De asemenea, din prevederile capitolului 2 pct.2 ale Ordinul 1899/22.12.2004, rezultă că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile, până în ziua înregistrării operațiunii de compensare sau de restituire, prin înmulțirea numărului de zile determinate în modul arătat cu nivelul dobânzii prevăzute de art. 120 alin.(7) C.procedura fiscala.
In speța dedusă judecății, față de starea de fapt și de drept expusă, se concluzionează că solicitarea reclamantei de acordare a sumei de 63.400 lei reprezentând dobânzi de întârziere pentru nerestituirea la termen a TVA, este neîntemeiată, nedovedită și ca atare sumele solicitate sunt nedatorate de către pârâtă, pentru următoarele considerente:
- cererea de restituire a sumei de 101.212 lei compusă din 85.363 lei TVA si 15.849 lei accesorii a fost înregistrată la pârâtă sub nr.xxxxx/2012 din data de 20.07.2012;
- soluționarea cererii de restituire s-a efectuat de către Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, prin Nota de restituire nr. 1220/2012 din data de 03.08.2012, in interiorul termenul de 45 zile prevăzut de legiuitor prin art.70 C. procedură fiscală (in termen de 13 zile de la înregistrarea cererii de restituire);
- termenul de 45 de zile de soluționare a cererii de restituire nu a fost depozit de către pârâtă, astfel încât să fie în culpa răspunderii fiscale, referitoare la plata dobânzilor reglementate de legiuitor prin dispozițiile art.124 C. procedură fiscala;
- calculul pretinselor dobânzi solicitate de către reclamata (63.400 lei), este un calcul efectuat fără a avea un suport legal, el cuprinzând așa cum arată reclamanta „perioada cuprinsă între data efectuării ultimei compensări cu TVA de rambursat si data achitării efective" , pe când normele legale în vigoare arată că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile, până în ziua înregistrării operațiunii de compensare sau de restituire, prin înmulțirea numărului de zile determinate în modul arătat cu nivelul dobânzii prevăzute de art. 120 alin.(7), C.procedura fiscala.
In drept, s-au invocat prevederile art.205-208 N.C. procedură civilă și toate actele normative și normele juridice enunțate în text.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr.35 din 18.07.2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud - Biroul de soluționare a contestațiilor a fost admisă contestația formulată de ________________________ Rodna pentru suma de 150.037 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată în sumă de 92.945 lei și majorări de întârziere aferente în cuantum de 57.092 lei(TVA calculat pentru perioada 1.12.2005 – 31.07.2006, obligațiile accesorii calculate pentru perioada 1.12.xxxxxxxxxxxxxxx08) și, pe cale de consecință, au fost anulate parțial măsurile dispuse prin Decizia de impunere nr. 110/07.02.2008 întocmită de Activitatea de Inspecție Fiscală Bistrița-Năsăud.
S-a reținut în cuprinsul acestei decizii că DGFP Bistrița-Năsăud a fost sesizată de către această societate, prin adresa nr.xxxxx/25.06.2012, în legătură cu reluarea procedurii de soluționare a contestației ca urmare a încetării motivului care a determinat suspendarea, fiind în discuție contestația formulată împotriva măsurilor dispuse prin Decizia de impunere nr.110/07.02.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de organele de inspecție fiscală ale Activității de Inspecție Fiscală Bistrița-Năsăud, în sumă totală de 150.037 lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată în sumă totală de 92.945 lei și accesorii aferente de natura majorărilor de întârziere în cuantum de 57.092 lei și cu privire la care, prin Decizia nr.22/31.03.2008, s-a dispus, în conformitate cu art.214 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 216 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, suspendarea soluționării, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, în acest sens fiind Rezoluția definitivă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. 236/P/2012.
În esență, s-a subliniat că, întrucât atât fictivitatea documentelor care au stat la baza exercitării dreptului de deducere a TVA, cât și irealitatea operațiunilor consemnate în acestea au fost infirmate de către organele de urmărire penală și având în vedere normele legale ale art.145 alin.1 și alin.3 lit. a, art.145 alin.8 lit. a cu referire la art.155 alin.8 Cod fiscal, contestația petentei privind taxa pe valoarea adăugată în cuantum de 92.945 lei este întemeiată, iar accesoriile aferente în sumă totală de 57.092 lei, reprezentând majorări de întârziere la sursa taxa pe valoarea adăugată, conform principiul de drept "accesorium sequitur principale" nu sunt nici ele datorate.
În acest context, prin cererea nr.xxxxx din 20.07.2012 – file 26-28 dosar, reclamanta a solicitat restituirea sumei de 101.212 lei reținută în plus raportat la obligațiile reale de plată față de bugetul statului, iar prin nota de restituire nr.1220/3.08.2012 AFP pentru Contribuabili Mijlocii Bistrița-Năsăud, în temeiul art.117 C.pr.fiscală, a dispus restituirea sumei solicitate prin virament în contul debitoarei ( fila 29 dosar).
Ulterior, prin cererea înregistrată la AFP pentru Contribuabili Mijlocii sub nr. 3029/28.06.2013, reclamanta a solicitat organului fiscal plata dobânzilor de întârziere aferente TVA în sumă de 63.400 lei, calculate din data de 25.04.2008 – data ultimei compensări potrivit Notei nr.xxxxx/17.06.2008 până la data de 7.08.2012, când a fost restituită suma de 101.212 lei( file 10-12).
Cererea a fost soluționată prin adresa nr.3249/17.07.2013, în sensul aprecierii ca neîntemeiată și fără suport legal, cu motivarea că prin decizia de impunere nr.110/07.02.2008 s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale suplimentare în suma de 150.037 lei, decizie pe care a contestat-o, dar a cărei soluționare a fost suspendată prin decizia nr.35/2008 a biroului de soluționare a contestațiilor, până ce organele competente vor soluționa latura penală.
La începutul anului 2012 a fost soluționată latura penală, iar biroul de soluționare a contestațiilor a emis decizia nr.21/15.05.2012, prin care a fost desființată parțial decizia nr. 124/06.03.2012, această decizie dispunând refacerea controlului cu respectarea prevederilor art. 216 din Codul de Procedură Fiscală, context în care prin decizia nr.F-bn-302/30.04.2013 s-au stabilit impozite suplimentare în suma de 232.863 lei, decizie care cuprinde toată perioada analizată. Apoi, deoarece conform art.215 din Codul de procedură fiscală, introducerea contestației pe calea administrativa de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, organul fiscal a procedat legal și corect pe parcursul contestațiilor succesive la stingerea obligațiilor de plată din TVA de rambursat și solicitat de agentul economic prin bifarea căsuței corespunzătoare din deconturile de TVA depuse lunar. Suspendarea stingerii din creanța fiscală se putea face dacă agentul economic apela la prevederile legii 554/2004 , dar în speță nu a fost cazul, astfel că efectuarea restituirilor și compensărilor în termen de 45 zile de la depunerea decontului de TVA a avut loc în mod legal( fila 8 dosar).
Tribunalul subliniază că aceste din urmă susțineri ale organului fiscal nu se confirmă pe deplin, în condițiile în care prin sentința civilă nr.359/CA/3.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX a fost admisă cererea reclamantei în sensul suspendării executării actului administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere nr.110/07.02.2008, însă prin decizia civilă nr.2056/6.10.2008 Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, cu consecința respingerii acțiunii, reținându-se că nu nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art.14 din Legea nr.554/2004.
Din examinarea deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare( formular 300) depuse de reclamantă, lunar, în perioada 01.2008 – 12.2008( file 123 -190 dosar), reiese că pentru perioada de raportare 05.2008 s-a depus decontul înregistrat sub nr.1618/16.06.2008 pentru suma de 24.869 lei( file 145-146 dosar) cu privire la care s-a emis de către AFP Sângeorz-Băi Nota de compensare-restituire – RON din data de 2.08.2008, prin care s-a dispus compensarea, cu data de 12.08.2008, sumei de 23.077 lei TVA de rambursat, așa cum a fost aprobată prin decizia de impunere nr.741/29.07.2008, respingându-se la rambursare suma de 1.792 lei( file 156-158, 186); pentru perioada de raportare 04.2008 s-a depus decontul înregistrat sub nr.xxxxx/21.05.2008 pentru suma de 32.064 lei( file 148-149 dosar) cu privire la care s-a emis de către AFP Sângeorz-Băi Decizia de rambursare a TVA din data de 7.08.2008, aprobându-se la rambursare suma de 29.359 lei( file 147, 189), în data de 2.09.2008 fiind emisă Nota de compensare-restituire – RON, prin care s-a dispus compensarea, cu data de 12.08.2008, a acestei sume, diferența între suma solicitată și cea restituită – 2705 lei, fiind respinsă la rambursarea prin aceeași decizie nr.741/29.07.2008 – fila 157 dosar.
Operațiunea de compensare a sumelor cuprinse în deconturilor aferente lunilor aprilie și mai 2008, așa cum au fost ele aprobate prin decizia de impunere nr.741/29.07.2008, necontestată în procedura prev. de art.205 și 207 Cod pr.fiscală( a se vedea mențiunea de la fila 158 dosar), nu a vizat decât alte categorii de obligații, precum: CAS, salarii, șomaj, concedii și indeminizații, sănătate, convenții civile, venituri amenzi( file 186, 189), deci în nici un caz TVA-ul stabilit suplimentar la plată prin decizia de impunere nr. 110/7.02.2008, așa cum pretinde reclamanta prin cererea de acordare a dobânzilor( fila 11 dosar).
De asemenea, reclamanta a depus sub nr.xxxxx/13.03.2008 decontul de TVA aferent lunii februarie 2008 pentru suma de 41.575 lei( file 169-170 dosar), fiind aprobată compensarea acestei sume, cu data de 9.05.2008, cu cea de 92.945 lei TVA, stabilită prin decizia de impunere nr. 110/7.02.2008, ulterior anulată după cum s-a relevat mai sus( file 190, 31 dosar), situație identică parțial și pentru decontul aferent lunii martie 2008 depus pentru suma de 29.423 lei – file 152, pentru care s-a emis nota privind compensarea obligațiilor fiscale, cu data de 25.04.2008, vizată fiind suma de 15.470 lei – dob. și pen. TVA( file 31,33 dosar).
În ceea ce privește decontul aferent lunii ianuarie 2008 înregistrat la organul fiscal sub nr.6090/22.02.2008(file 167-168), pentru restituirea sumei de 15.988 lei, din situația fișei sintetice aflată la fila 30 dosar, coroborat cu situația depusă chiar de reclamantă la fila 35 și care privește situația TVA în perioada 1.01.2008 – 31.05.2008, reiese că și această sumă a fost aprobată la rambursare și restituită, anterior introducerii în evidență a sumelor menționate în decizia de impunere nr. 110/7.02.2008.
Cum însă reclamanta a solicitat dobânda prevăzută de prevederile art. 124 C.pr.fiscală, instanța, în respectarea principiului disponibilității și a limitelor investirii, urmează a statua în mod exclusiv asupra aplicabilității în cauză a prevederilor art. 124 C.pr.fiscală, pe care s-a întemeiat exclusiv cererea formulată de reclamantă.
În acest sens, tribunalul constată că potrivit prevederilor art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
În privința sumelor care au făcut obiectul compensării la datele de 25.04.2008 și 9.05.2008, o atare dobândă nu se poate impune organului fiscal, cererea de restituire fiind soluționată în termenele și condițiile prevăzute de art.117 C.pr.fiscală și prevederile Ordinului MFP nr. 1899/2004.
În acest context se mai impune a se sublinia că încasarea la buget a unei sume nelegal stabilite produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării sau compensării taxei și data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Așadar, nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozițiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 7 și art. 117 Cod procedură civilă, deoarece este vorba despre norme de excepție, de strictă interpretare și aplicare doar la situația pe care o reglementează.
Concluziile sus prezentate nu neagă deci dreptul reclamantei de a beneficia de repararea integrală a prejudiciului produs prin reținerea unor sume stabilite suplimentar în mod nelegal și restituite abia după cca. 4 ani, însă repunerea părții în situația anterioară s-ar putea valorifica eventual în cadrul unei solicitări de actualizare cu indicele de inflație a sumei restituite/compensate ori eventual de acordare a dobânzii legale, în vederea aplicării principiului echității care impune plasarea solventului (cel care a făcut plata nedatorată) în situația de a beneficia de sumă ca și cum ar fi folosit-o el însuși, cereri pe care reclamanta nu a înțeles însă a le formula în cauză.
Se impune a se sublinia că prin Hotărârea CJUE din data de 24 octombrie 2013, în cauza C‑431/12, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Înalta Curte de Casație și Justiție din România, s-a statuat că „ articolul 183 din Directiva TVA trebuie interpretat în sensul că se opune ca o persoană impozabilă care a solicitat rambursarea excedentului de TVA achitat în amonte din TVA‑ul pe care îl datorează să nu poată obține din partea administrației fiscale a unui stat membru dobânzi de întârziere aferente rambursării efectuate tardiv de această administrație pentru o perioadă în care erau în vigoare acte administrative care excludeau rambursarea și care au fost anulate ulterior printr‑o decizie judecătorească”.
Concluzia este aceea că ar fi îndreptățită reclamanta la dobânzi pentru întârziere tocmai pentru a beneficia de repararea integrală a prejudiciului produs prin reținerea unor sume stabilite suplimentar în mod nelegal și restituite tardiv, însă în corelare cu prevederile dreptului intern, neputându-se reține nesocotirea de organele fiscale a dispozițiilor pct. B. 6 ale Capitolului 1 din Ordinul Nr.1857 din 1 noiembrie 2007 privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare și care reglementează un termen de 45 zile calendaristice de la data depunerii decontului pentru soluționarea solicitărilor de rambursare.
Prin urmare, în lumina considerentelor de fapt și de drept mai sus prezentate, nefiind verificate cerințele art.124 alin.1 din O.G. nr. 92/2003, instanța va respinge acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta ________________________ în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, subrogată în drepturile și obligațiile procesuale ale pârâtei Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bistrița-Năsăud, conform prevederilor OUG nr. 74/2013 și HG nr. 520/2013, ca neîntemeiată, în ceea ce privește petitul de restituire a dobânzilor de întârziere și ca inadmisibilă, în ceea ce privește petitul de anulare a adresei nr.3249/17.07.2013 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bistrița-Năsăud, întrucât înscrisul menționat nu întrunește caracteristicile prev. de art.41 C.pr.fiscală pentru a putea fi calificat drept un act administrativ fiscal, fiind doar expresia materială a refuzului autorității administrativ-fiscale de a recunoaște un drept legitim al reclamantei.
În temeiul art.451-453 C. pr.civ., se va respinge, în consecință, cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta ________________________, cu sediul în Rodna, _______________________, jud. Bistrița-Năsăud, nr. ORC JXXXXXXXXXX, CUI RO11622645, cu domiciliul procesual ales la SCA F________&Asociații din Bistrița, _____________________. 20, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, cu sediul în Bistrița, ____________________. 6-8, jud. Bistrița-Năsăud, subrogată în drepturile și obligațiile procesuale ale pârâtei Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bistrița-Năsăud, conform prevederilor OUG nr. 74/2013 și HG nr. 520/2013, ca inadmisibilă în ceea ce privește petitul de anulare a adresei nr.3249/17.07.2013, emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bistrița-Năsăud și ca neîntemeiată, în ceea ce privește petitul de restituire a dobânzilor de întârziere.
Respinge, în consecință, cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Bistrița-Năsăud, sub sancțiunea nulității, conform art.490 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată astăzi, 25 iunie 2014, prin punerea soluției la dispoziția părților, conform art.396 alin.2 Codul de procedură civilă.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D____ E_______ L____ L_____ C_______ A_______
Red/dact:
DEL/HVA
20.12.2014/ 4 ex
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025