R O M Â N I A

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ

Decizia civilă nr. 1015/R/2013

Ședința publică de la 14 Mai 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTEMIOARA B____

JUDECĂTORLILIANA C_______

JUDECĂTORGEORGE B_____ F_______

GREFIERFLORENTINA D______

Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurentele DIRECȚIA G_______ a FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 și I__ I_________ S.P.R.L., lichidator judiciar al S.C. PHOENIX DESIGN S.R.L., împotriva Sentinței civile nr. xxxxx din data de 11.12.2012, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât I___ M_____.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că, prin serviciul registratură, la data de 09.05.2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare, în 3 exemplare.

Curtea, având în vedere că recurentele au solicitat prin cererile de recurs judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 C.pr.civ., constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.

C U R T E A,

Deliberând, constată următoarele:

I. Prin Sentința civilă nr. xxxxx/11.12.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea AFP Sector 5, în contradictoriu cu pârâtul I___ M_____, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de atragere a răspunderii administratorului, întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut în esență că reclamanta nu a făcut dovada săvârșirii de către pârât a faptelor prevăzute la art.138 lit.c) și d) din lege și nici a legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a societății debitoare.

II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Municipiului București, pentru Administrația Finanțelor Publice Sector 5, solicitând a se dispune în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la plata datoriilor societății debitoare Phoenix Design SRL.

În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, caz prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ.

Consideră recurenta că, atât timp cât declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse, rezultă clar că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, fiind îndeplinite cerințele art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006.

Recurenta enunță dispozițiile art. 11 și art. 1 din Legea nr. 82/1991 și evidențiază că prin rapoartele de activitate depuse la dosar de lichidatorul judiciar rezultă că pârâtul nu a prezentat toate documentele prevăzute de art. 28 din legea insolvenței, împrejurare din care reiese că nu au fost respectate dispozițiile art. 1 și art. 5 din legea contabilității.

Se susține că aceleași rapoarte fac dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate și prejudiciul cauzat creditorilor.

Recurenta consideră că, potrivit art. 1082 Cod civil, culpa este prezumată, iar răspunderea trebuie apreciată „in abstracto”.

Se subliniază incidența și a dispozițiilor art. 138 lit.c față de continuarea activității debitorului din dispoziția organelor sale de conducere și în acea situație în care insolvența era vădit prezumată, în sensul că debitorul nu își achitase datoriile scadente de mai mult de 30 de zile, precum și neîndeplinirea obligației debitoarei de a formula o cerere de deschidere a procedurii.

III. Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal, a declarat recurs și lichidatorul I__ I_________ S.P.R.L., în condițiile art. 138 alin.6 din Legea nr. 85/2006.

În motivarea recursului, lichidatorul a susținut că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Reprezentanții debitoarei nu au solicitat deschiderea procedurii insolvenței în termenul legal, astfel că sunt incidente prevederile art. 138 alin.1 lit.c). A mai arătat că nedepunerea la dosar a evidențelor contabile denotă încercarea pârâtului de se sustrage controlului creditorilor sociali.

IV. La data de 09.05.2013, intimatul-pârât I___ M_____ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate (filele 13-15).

V. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază nefondate ambele recursuri pentru următoarele considerente:

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.

Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. 1864 (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale.

Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit.c) și d) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.

Astfel, potrivit art. 138 lit.d) din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin aceea că ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Recurenta a afirmat că intimatul se face vinovat de fapta prevăzută de art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006, prin neîndeplinirea obligației de predare a documentelor contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 către lichidator ori prin nedepunerea bilanțurilor și declarațiilor la organele fiscale.

Or, recurenta nu a dovedit că faptele imputate pârâtului ar fi determinat apariția stării de insolvență.

Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, recurenta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimat a faptei reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență. Nici o probă administrată nu relevă însă această legătură de cauzalitate.

Totodată, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 138 lit.c) din lege, recurenta ar fi trebuit să dovedească în concret că pârâtul a decis continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți.

În acest cadru, recurenta a susținut că pârâtul nu a solicitat declanșarea procedurii insolvenței de la momentul constatării stării de insolvență, dar nu a demonstrat că acesta a continuat activitatea socială doar pentru satisfacerea unui interes personal.

Simplele aserțiuni ale recurentei, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169 C.civ. 1864, iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.

În ceea ce privește susținerile recurentei-creditoare potrivit cărora răspunderea administratorului trebuie apreciată „in abstracto”, față de incidența dispozițiilor art. 1082 din Codul civil 1864, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită. Natura juridică a răspunderii administratorului societății poate fi una contractuală atunci când este rezultatul unei obligații derivând din contractul de mandat, între subiectele răspunderii preexistând un raport juridic contractual, în condițiile în care mandatul este cuprins in actul constitutiv sau hotărârea adunării generale si este acceptat prin semnarea în Registrul Comerțului. Or, în cauză, recurenta creditoare este terț față de contractul de mandat invocat, astfel încât nu se poate prevala de obligațiile născute în sarcina pârâtului din acest mandat.

D___ în raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementările referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandatează pe administrator să o reprezinte și să o angajeze în relațiile cu terți, situație ce nu se regăsește în cauză.

Nu în ultimul rând, Curtea remarcă faptul că în concluziile raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței societății debitoare s-a reținut de către administratorul judiciar că nu au fost identificate elemente, indicii prin care să se poată dovedi raportul de cauzalitate dintre acțiunile/inacțiunile administratorului debitoarei și apariția stării de insolvență, motiv pentru care administratorul judiciar nu a înțeles să formuleze cererea de atragere a răspunderii patrimoniale.

Prin urmare, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, Curtea va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondate, ambele recursuri formulate de recurentele DIRECȚIA G_______ a FINANȚELOR PUBLICE a MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 și de I__ I_________ S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al S.C. PHOENIX DESIGN S.R.L., împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/11.12.2012, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-pârât I___ M_____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.05.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

Jud. Dr. M_____ B____ L______ C_______ G_____ B_____ F_______

GREFIER,

F_________ D______

Red. jud.G.B.F. / 2 ex.

Tribunalul București Secția a VII-a Civilă

Judecător sindic – S____ C______ V_____