Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

(Număr intern 358/2014)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 841/R/2014

Ședința publică de la 25 martie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE:G_____ B_____ F_______

JUDECĂTOR:L______ C_______

JUDECĂTOR:M______ I____ B____-P________

GREFIER: F_________ D______

Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva Sentinței civile nr. 8356 din 15.10.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C_______ A______ R_____.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin compartimentul registratură, la data de 17.03.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare, într-un singur exemplar.

Curtea, în raport și de conținutul întâmpinării, dispune rectificarea citativului, respectiv numele intimatei din T____ în C_______.

Curtea, având în vedere că recurenta a solicitat judecarea în lipsa sa, conform art. 242 alin.2 C.pr.civ. 1865, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

C U R T E A,

Deliberând, constată următoarele:

I. Prin Sentința civilă nr. 8356 din 15.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea AFP Sector 3, în contradictoriu cu pârâta C_______ A______ R_____, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere, întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut în esență că reclamanta nu a făcut dovada săvârșirii de către pârâtă a faptelor prevăzute la art.138 lit.c) din lege și nici a legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a societății debitoare.

II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Municipiului București, pentru Administrația Finanțelor Publice Sector 3, solicitând a se dispune în sensul admiterii cererii și obligării pârâtei la plata pasivului societății debitoare Tacos Design SRL.

În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, caz prevăzut de art. 304 pct.9 C.pr.civ.

Recurenta subliniază incidența dispozițiilor art. 138 lit.c) din Legea nr. 85/2006, față de continuarea activității debitoarei în situația în care insolvența era vădită, precum și neîndeplinirea obligației reprezentanților debitoarei de a formula o cerere de deschidere a procedurii.

Se susține că este dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat creditorilor și constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.

III. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.

Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. 1864 sau 1349 și 1357 din Noul Cod civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale.

Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit.c) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.

Pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 138 lit.c) din lege, recurenta ar fi trebuit să dovedească în concret că pârâta a decis continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți.

Simpla continuare a unei activități nerentabile, care duce vădit la insolvență nu este suficientă pentru stabilirea răspunderii dacă nu este făcută și dovada interesului personal. Acuzația adusă pârâtei privind managementul defectuos nu este sancționată de art. 138 din lege.

Recurenta a susținut că pârâta nu a solicitat declanșarea procedurii insolvenței de la momentul constatării stării de insolvență, dar nu a demonstrat că aceasta a continuat activitatea socială doar pentru satisfacerea unui interes personal. În raportul întocmit în baza art. 59 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul a arătat că nu a identificat în sarcina reprezentanților legali ai societății debitoare fapte care să atragă incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Simplele aserțiuni ale recurentei, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169 C.civ. 1864, iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.

Prin urmare, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva Sentinței civile nr. 8356/15.10.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C_______ A______ R_____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.03.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

G. B. F_______ L. C_______ M. I. B____-P________

GREFIER,

F. D______

Red. jud.G.B.F. / 2 ex.

Tribunalul București Secția a VII-a Civilă

Judecător sindic – I_____ M______ G______