Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi 2920/2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ nr. 466/2014

Ședința publică de la 25 Februarie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE L_______ C_______ S_____

JUDECĂTOR G______ F_____ I_______

JUDECĂTOR C_____ M______ N________

GREFIER C_______ G_______ MIGLEȘ

********************

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței civile nr. 5052/22.05.2013, pronunțate de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât P______ A________ M_____.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 februarie 2014, când a decis următoarele:

C U R T E A

Asupra recursului, deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2012, data poștei, pe rolul Tribunalului București, Secția a VII - a Civilă, creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului ________________ SRL, respectiv a pârâtului P______ A________ M_____ și obligarea acestuia la plata pasivului neacoperit al societății debitoare.

În motivarea cererii, creditoarea a menționat că pârâtul a continuat o activitate ce a condus în mod vădit la starea de insolvabilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 rep., obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, or conform art. 374 Cod comercial, mandatul este prezumat a fi cu caracter oneros.

Prin urmare, acceptând desemnarea, administratorul a stabilit un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea, răspunzând nu numai pentru dol, dar și pentru culpa comisă în executarea lui, culpă ce poate consta atât într-o acțiune, cât și într-o omisiune.

În drept, creditoarea a invocat disp. art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 5052 din 22.05.2013, pronunțată de către Tribunalul București, Secția a VII - a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, s-a admis excepția inadmisibilității cererii și s-a respins cererea formulată de reclamanta - creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, în contradictoriu cu pârâtul P______ A________ M_____, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10.09.2010 creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 BUCUREȘTI a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de debitoarea _______________ SRL.

Astfel, prin sentința civilă nr. 7198 judecătorul sindic a deschis procedura generală a insolvenței, iar prin sentința civilă nr. 1667/08.02.2012 a dispus _____________________________>

De asemenea, prin sentința civilă nr. xxxxx/24.10.2012 judecătorul sindic a închis procedura insolvenței față de debitoare conform art. 131 din Legea 85/2006 și a dispus radierea acesteia din registrul comerțului.

Din analizarea actelor dosarului de faliment s-a reținut că creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 nu a formulat cerere având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societății debitoare, deși i-a fost comunicat punctul de vedere al lichidatorului judiciar în sensul că nu formulează cerere întemeiată pe disp. art. 138 din lege și judecătorul sindic a acordat un termen de judecată pentru a da posibilitatea părților să depună a astfel de cerere.

În aceste împrejurări, instanța a reținut că închiderea unei proceduri de lichidare judiciară are efectul descărcării de obligații a debitorului, dar și de îndatoriri a lichidatorului judiciar, cu privire la procedură.

Tribunalul a fost sesizat de către creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 cu cerere pentru angajarea răspunderii administratorilor, ulterior închiderii procedurii de faliment, respectiv după data de 24.10.2012, împrejurare ce rezultă din cererea înregistrată la dosar.

Față de dispozițiile art. 140 din Legea nr. 85/2006 instanța a apreciat că acțiunea având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de legea insolvenței pentru realizarea scopului acestei proceduri și având în vedere destinația sumelor de bani ce ar fi obținute prin exercitarea acestei acțiuni.

Prevederile art. 138 alin. 5 din lege stabilesc că această cerere se judecă separat, într-un dosar asociat, iar disp. art. 142 alin. 2 din lege se referă numai la executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul acțiunilor având ca obiect antrenarea răspunderii administratorilor societății debitoare, însă nu trebuie interpretate în sensul că acțiunea prevăzută la art. 138 din lege poate fi formulată și după închiderea procedurii.

În consecință, în raport de aceste considerente, judecătorul sindic a respins cererea formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile sus menționate, la 18.06.2013, dată fax, a formulat recurs reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, Secția a V - a Civilă, la 12.09.2013.

În motivarea recursului, recurenta a susținut următoarele aspecte:

Instanta de fond a procedat la soluționarea cererii formulate de recurentă cu interpretarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila).

Așa cum corect a retinut si instanța de fond, prevederile art. 138 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 stabilesc că aceasta cerere se judeca separat __________________ va purta același număr cu dosarul de fond, insa nu este un dosar asociat dosarului de fond, întrucât nu depinde de soluționarea acestuia, dosarul de fond având rol de material probator pentru cererea in baza art. 138.

De asemenea, dosarul de fond se poate atașa dosarului de atragere a răspunderii patrimoniale la cererea instanței sau a creditorilor, insa atașarea nu este obligatorie, probele putând fi depuse si separat.

Astfel, daca s-ar merge pe optica instanței de fond, ar rezulta practic ca procedura insolventei nu se poate închide înainte de punerea in executare, încasarea si distribuirea sumelor stabilite prin sentința de atragere a răspunderii patrimoniale, întrucât lichidatorul a fost descărcat de gestiune. In sprijinul acestei teorii, si anume ca cererea in baza art. 138 se poate formula si după închiderea procedurii este si optica Curții de Apel București in interpretarea prevederilor art. 138 alin. 6 in sensul ca practicianul si implicit procedura insolventei ultraactiveaza si după închiderea procedurii, întrucât in formularea căii de atac a recursului împotriva sentinței prin care s-a respins cererea in baza art. 138 calitate procesuala activa are numai practicianul. De asemenea in sprijinul ideii ca cererea întemeiata pe dispozițiile art. 138 din lege se poate formula si după închiderea procedurii insolventei este si faptul ca niciunul dintre articolele invocate de instanța de fond si niciunul din articolele Legii nr. 85/2006 nu interzic acest lucru, or unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distingă.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 si urm. din Codul de Procedura Civila, Lg. 85/2006.

Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare în recurs.

Nu s-au administrat probe noi în recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului asupra recursului, raportat la prevederile art. 304 indice 1 C. proc. civ. și prin prisma motivelor invocate, apreciază Curtea că acesta este nefondat și îl va respinge în consecință, conform art. 312 alin. 1 C__, pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/24.10.2012, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea _______________ SRL, precum și radierea acesteia din registrul comerțului.

Se mai reține că acțiunea reclamantei creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2, împotriva pârâtului P______ A________ M_____, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale în baza art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006, care face obiectul prezentei cauze, a fost formulată la 12.12.2012, data poștei, așadar ulterior închiderii procedurii insolvenței prin sentința civilă nr. xxxxx/24.10.2012.

Deși Legea nr. 85/2006 nu conține prevederi exprese în acest sens, din întreaga reglementare a acestui act normativ și în special a Cap. IV – Răspunderea membrilor organelor de conducere, reiese că cererea de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere reglementată de art. 138 este o cerere aferentă procedurii insolvenței și care poate fi formulată atât timp cât societatea debitoare este supusă acestei proceduri, iar nu și după închiderea acesteia și radierea debitoarei, cum este cazul în speță.

Se are în vedere, în acest sens, că art. 138 conține prevederi referitoare la atribuții și obligații ale administratorului judiciar și ale lichidatorului, ceea ce presupune, implicit, faptul că societatea debitoare este supusă procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, câtă vreme, potrivit art. 136 din același act normativ, prin închiderea procedurii administratorul judiciar / lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură.

La fel, art. 141 din Legea nr. 85/2006 prevede posibilitatea ca, odată cu formularea cererii de atragere a răspunderii, administratorul judiciar / lichidatorul sau, după caz, comitetul creditorilor, să ceară judecătorului sindic să instituie măsuri asiguratorii, fiind astfel din nou cât se poate de evident că legiuitorul privește această cerere ca fiind una aferentă procedurii insolvenței.

Mai departe, potrivit art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, „după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator”. Din interpretarea per a contrario a acestei dispoziții legale, reiese că, după închiderea procedurii insolvenței, se poate realiza doar operațiunea repartizării sumelor rezultate din executarea silită a hotărârii prin care s-a admis cererea de atragere a răspunderii, iar nu și formularea cererii.

Faptul că cererea introdusă în temeiul art. 138 alin. 1 sau alin. 3 din Legea nr. 85/2006 se judecă separat nu are vreo influență cu privire la motivația pentru care prima instanță a apreciat acțiunea ca fiind inadmisibilă. De asemenea, interpretarea dispozițiilor art. 138 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 raportat la calitatea procesuală activă în formularea căii de atac a recursului împotriva sentinței prin care s-a respins cererea în baza art. 138 din legea insolvenței este distinctă de problema litigioasă din cauză și nu poate constitui un argument în sprijinul tezei recurentei.

Astfel cum s-a arătat și mai sus, Legea nr. 85/2006 nu conține prevederi exprese cu privire la aspectul juridic în discuție, soluția pronunțată atât de instanța fondului, cât și de cea de control judiciar fiind adoptată ca urmare a interpretării întregii reglementări a Legii nr. 85/2006 și în special a Cap. IV – Răspunderea membrilor organelor de conducere, argumentele fiind mai sus redate. Faptul că legea nu interzice în mod expres o anumită conduită procesuală într-un anumit moment al procedurii nu înseamnă că permite aceasta, dacă din interpretarea unor prevederi ale sale reiese contrariul.

Ca urmare, față de considerentele expuse și în condițiile în care prima instanță a respins cererea de atragere a răspunderii, ca inadmisibilă, Curtea apreciază că această soluție este corectă, judecătorul fondului procedând la soluționarea pricinii cu interpretarea și aplicarea corectă a legii, nefiind incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C__, astfel că urmează a se respinge calea de atac, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței civile nr. 5052/22.05.2013, pronunțate de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât P______ A________ M_____, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2014.

Președinte, L_______ C_______ S_____	Judecător, G______ F_____ I_______	Judecător, C_____ M______ N________
	Grefier, C_______ G_______ M_____

Red. Jud. L.C.S.

Thred. L.C.S./A.A./2 exp./23.03.2014

Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă

Judecător sindic: A____ E____ B______