La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare au avocat S_____ M____ pentru recurenta-reclamantă și consilier juridic P____ C____ pentru intimatul-pârât.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar, prin compartimentul registratură, la data de 5 martie 2015 s-a depus întâmpinare formulată de intimatul-pârât, iar la data de 9 martie 2015 s-au depus note de ședință de către recurenta-reclamantă, după care:

Reprezentantul recurentei-reclamante depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5,oo lei, respectiv chitanța nr. xxxxxxxxx din 10.01.2014.

Reprezentantul intimatului-pârât depune la dosar delegație de reprezentare.

Reprezentantul intimatului-pârât solicită amânarea cauzei pentru a pregăti apărările în ceea ce privește completarea motivelor de recurs formulată de recurenta-reclamantă prin notele de ședință depuse la dosar prin compartimentul registratură.

Având cuvântul, avocat S_____ M____, în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante, arată că cele învederate de către reprezentantul intimatului-pârât nu constituie motive de amânare a cauzei, întrucât reprezintă note de ședință, respectiv concluzii scrise depuse în dosar. Totodată, solicită a i se comunica un exemplar al întâmpinării, precum și lăsarea cauzei la a doua strigare, având în vedere că urmează a se prezenta încă un reprezentant al recurentei-reclamante, respectiv avocat E____ F_______.

Instanța comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantului recurentei-reclamante, în ședință publică și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei au răspuns avocat S_____ M____ și avocat E____ F_______ pentru recurenta-reclamantă, și consilier juridic P____ C____ pentru intimatul-pârât.

Reprezentantul intimatului-pârât depune la dosar cerere de recuzare a completului de judecată C.4 recurs.

Curtea, față de disp. art. 31 alin. 3 C.proc.civ., în vederea soluționării cererii de recuzare formulată de intimatul-pârât și depusă în ședință publică, dispune lăsarea cauzei la a treia strigare.

La a treia strigare a cauzei după respingerea cererii de recuzare, au răspuns avocat S_____ M____ și avocat E____ F_______ pentru recurenta-reclamantă, și consilier juridic P____ C____ pentru intimatul-pârât.

Reprezentantul intimatului-pârât solicită amânarea pronunțării, având în vedere notele de ședință depuse de recurentă la dosar, la data de 09.03.2015.

Reprezentantul recurentei-reclamante arată că notele de ședință sunt simple concluzii scrise și nu reprezintă noi motive de recurs.

Instanța constată că notele de ședință nu constituie noi motive de recurs, urmând a aprecia cu privire la cererea de amânare a pronunțării formulată de reprezentantul intimatului-pârât.

Părțile arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri asupra recursului.

Curtea, față de cererile formulate, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.

Avocat E____ F_______, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea sentinței atacate și anularea actului administrativ, iar în rejudecare solicită obligarea la întocmirea actului adițional la contractul de concesionare, de prelungire cu trei ani, durată care a fost prevăzută în contract.

Reprezentantul recurentei-reclamante arată că în perioada de derulare a contractului i s-a solicitat efectuarea unei investiții în anul 2009, investiție care nu putea fi amortizată până la sfârșitul contractului. Mai arată că autoritatea publică locală nu a analizat prin HCL nr. 219 ce constituie actul administrativ atacat, cererea prin prisma motivelor pentru care a solicitat prelungirea contractului, în baza temeiului de drept invocat. Arată totodată că autoritatea publică locală a respins cererea formulată ca fiind tardivă, întrucât nu ar fi fost formulată în termenul de șase luni conform art. 14 din contract.

De asemenea, susține că instanța de fond a reținut că data expirării contractului este de 13.12.2012, însă când a analizat termenul de șase luni, a reținut că nu a fost făcută în interiorul acestui termen. Arată, totodată, că prin hotărârea consiliului local se recunoaște prelungirea contractului cu unsprezece luni, or, termenul de șase luni a fost respectat. Î

n ceea ce privește calculul redevenței, arată că are foarte mare relevanță faptul că redevența a fost calculată în mod greșit, având în vedere că nu se puteau plăti facturi de milioane de lei, în condițiile în care că erau contestate în instanță.

Avocat E____ F_______ arată că a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivând că la instanța de fond a solicitat proba cu expertiză pentru a se stabili cât s-a amortizat și cât a mai rămas de amortizat, iar instanța s-a pronunțat inițial pentru admiterea unei astfel de probe, însă ulterior, când s-au depus înscrisurile, a revenit asupra acestei probe.

Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, fără obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Avocat S_____ M____, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, arătând că în ceea ce privește problema oportunității sau legalității măsurii de prelungire instanța de fond a susținut că prelungirea constituie o măsură de oportunitate a actului administrativ, or, în realitate este vorba despre o verificare a actului administrativ. Arată, de asemenea, că admiterea cererii de prelungire a contractului nu poate fi lăsată la aprecierea exclusivă a autorității contractante, precum și că, față de dispozițiile legale care au constituit temei al prelungirii contractului, măsura ținea de legalitatea actului administrativ.

Mai arată că potrivit dispozițiilor legale, recurenta-reclamantă era obligată să presteze în continuare, atât timp cât prin procedurile specifice nu a fost desemnat un alt operator de salubrizare, precum și că nu s-a putut bucura de drepturile unui asemenea contract, pentru a invoca exclusivitatea prestării serviciului în municipiul Rm. V_____.

Reprezentantul intimatului-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit motivelor arătate prin întâmpinare, arătând că prin notele de ședință se încearcă inducerea în eroare a instanței, afirmațiile recurentei-reclamante rămânând nedovedite.

Mai arată că s-a convenit prelungirea contractului, numai că sub condiție rezolutorie, or, recurenta-reclamantă avea obligația să plătească până la zi o anumită sumă de bani.

Solicită respingerea recursului ca nefondat potrivit motivelor arătate prin întâmpinare.

C U R T E A

Asupra recursului de față, constată următoarele:

P___ cererea înregistrată pe rolul Tribunalului V_____, sub nr.XXXXXXXXXXXX, reclamantul S.C. U____ S.A. prin Administrator Judiciar RVA Insolvency Specialists SPRL, în contradictoriu cu pârâtul C________ L____ al Municipiului Râmnicu V_____, a solicitat suspendarea executării H.C.L. nr.219/2011 privind respingerea cererii S.C. U____ S.A. de prelungire a contractului nr.xxxxx/9.12.2055; anularea H.C.L. nr.219/2011 de prelungire a contractului nr.xxxxx/9.12.2005 având ca obiect concesionarea serviciului de salubrizare în municipiul Râmnicu V_____; obligarea autorității locale la încheierea unui act adițional la contractul nr.xxxxx/9.12.2005 de delegare, prin concesiune a serviciului public de salubrizare a municipiului Râmnicu V_____, care să modifice durata contractului în sensul prelungirii acestuia cu perioada în care a fost suspendat, respectiv până la data de 31.01.2013, cât și cu o perioadă de 3 ani pentru recuperarea investițiilor suplimentare efectuate de S.C.U____ SA, cu cheltuieli de judecată. A înaintat plângere prealabilă pe care a comunicat-o autorității emitente la 23.01.2012, iar răspunsul autorității locale la plângerea prealabilă a fost comunicat prin adresa nr.4127/6.02.2012 înregistrată la S.C. U____ cu nr.838/8.02.2012.

În motivarea acțiunii s-a arătat că respingerea de către C________ L____ al municipiul Râmnicu V_____ a cererii S.C. U____ S.A. de prelungire a contractului de concesiune nr.xxxxx/9.12.2005 în sensul că solicitarea este tardivă nu corespunde realității.

Cererea de prelungire a contractului de concesiune a fost înaintată concedentului în data de 27.07.2011, iar derularea contractului a început la 01.01.2006 cu o perioadă de 6 ani.

Potrivit art.14 alin.1 „contractul se poate prelungi prin act adițional cu cel puțin 6 luni înainte de încetarea contractului de concesiune”.

Cererea S.C.U____ S.A. de prelungire a contractului nu a fost tardivă deoarece atribuirea contractului de concesiune pentru salubrizare în municipiul Râmnicu V_____ la S.C.U____ S.A. a făcut obiectul contestației ofertantului S.C. Rosal G___ S.A., iar prin sentința nr.135/21.02.2006, pronunțată în dosarul nr.1790/C__/2005 acțiunea a fost respinsă, iar recursul promovat de _______________ admis prin decizia nr.647/6.10.2006 a Curții de Apel Pitești în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.

Împotriva acestei decizii s-a formulat contestație în anulare și cerere de revizuire.

Cererea de revizuire a fost admisă prin decizia nr38/R/C/19.01.2007, s-a casat decizia nr.647/2006 și s-a trimis cauza la rejudecare la curtea de Apel Pitești.

După admiterea cererii de revizuire cauza a fost strămutată la curtea de Apel Târgu M____ iar prin decizia nr.1251/R/22.11.2007 dosar nr.XXXXXXXXXXXX Curtea de Apel Târgu M____ a respins recursul și s-a menținut sentința pronunțată de Tribunalul V_____.

În toată această perioadă 6.10.xxxxxxxxxxxxx07 durata de derulare a contractului de concesiune a fost întreruptă S.C. Rosal G___ S.A. încheind cu autoritatea locală un alt contract de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare, contract nr.xxxxx/21.11.2006.

Contractul de concesiune nr.xxxxx/9.12.2005 a fost reluat la data de 22.11.2007.

Un alt motiv pentru care autoritatea locală a respins cererea de prelungire a contractului de concesiune este acela că S.C. U____ S.A. ar avea datorii către autoritate, motiv ce nu corespunde realității întrucât cu privire la pretinsele datorii exista un litigiu ce face obiectul dosarului nr.XXXXXXXXXXXX al Tribunalului V_____ în care se judecă pretențiile Consiliului L____ Râmnicu V_____ fără să se statueze irevocabil cu privire la obiectul litigiului.

Un alt motiv pentru care a fost respinsă cererea de prelungire a contractului de concesiune a fost acela că H.C.L. nr.168/2010 prin care s-a dat aprobarea de drept a contractului de concesiune nu a fost revocată sau desființată de instanță.

P___ sentința nr.2176/30.11.2010 Tribunalul V_____ a dispus anularea H.C.L. nr.168/2010, iar Curtea de Apel B_____ a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea dosarului nr.XXXXXXXXXXXX (nr.XXXXXXXXXXXX număr nou după declinare competență) aflat pe rolul tribunalului V_____.

P___ întâmpinarea formulată, pârâtul Municipiul Râmnicu V_____ a solicitat respingerea ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată a contestației.

S-a arătat că, reclamanta trebuia conform art.7 din Legea nr.554/2004 să formuleze plângere prealabilă împotriva actului administrativ individual în termen de 30 de zile de la comunicare.

Hotărârea Consiliului L____ nr.219/29.08.2011 a fost comunicată societății S.C.U____ S.A. în 8.09.2011 conform adresei de comunicare nr.xxxxx/6.09.2011 și a confirmării de primire iar plângerea prealabilă a fost depusă la autoritatea publică la 24.01.2012, în afara termenului de 30 de zile.

De altfel, chiar prin H.C.L. nr.39/31.01.2012 s-a respins plângerea prealabilă a S.C. U____ S.A. ca urmare a tardivității formulării acesteia.

Pe fond, s-a arătat că susținerile contestatoarei în sensul că expirarea contractului s-ar produce în data de 31.12.2012 sunt absolut neîntemeiate. Întreruperea prestării obligațiilor contractuale de către S.A. U____ S.A. s-a datorat unor hotărâri judecătorești care au impus acest lucru și nu a fost o opțiunea sau decizie a autorității publice. Deciziile instanțelor nu au modificat în nici un fel durata contractului de salubrizare de 6 ani și nici nu au dispus prelungirea contractului ce a fost încheiat cu S.C. U____ S.A..

Pentru perioada în care S.C. U____ S.A. nu a prestat obligațiile contractuale, în situația în care consideră că a fost prejudiciată că nu a putut presta contractul de salubrizare avea dreptul de a cere daune de la partea în culpă, respectiv de la S.C. Rosal G___ SA.

Contractul de salubrizare avea dată certă de expirare 31.12.2011, iar întreruperea executării contractului în cadrul perioadei de derulare a acestuia datorită unor hotărâri judecătorești nu determină prelungirea valabilității acestuia în condițiile în care întreruperea executării nu a fost determinată de vreo culpă a Municipiului Râmnicu V_____.

În ceea ce privește susținerea că, deși S.C. U____ S.A. nu a plătit redevența datorată conform serviciului de salubrizare nr.xxxxx/9.12.2005 din luna septembrie 2008, nu ar avea datorii față de autoritatea locală întrucât S.C. U____ S.A. nu recunoaște neplata redevenței, punând-o în discuție în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX se arată că acesta nu este motivul de fapt și de drept care justifică respingerea cererii de prelungire a contractului și cauza respingerii cererii este că începând cu 31.12.2011 termenul contractului expirat, iar S.C. U____ S.A. nu a formulat o cerere de prelungire a termenului cu 6 luni anterior. Mai mult, acceptarea prelungirii termenului contractual după expirare este un drept al autorității publice și nu o obligație mai ales că S.C. U____ S.A. nu și-a executat obligația de plată a redevenței.

Referitor la H.C.L. nr.168/2010, prin care s-a aprobat desființarea de drept a contractului pentru neplata redevenței pe o perioadă ce depășește 3 luni ____________________ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX al Tribunalului V_____ suspendarea actului administrativ cât și anularea actului administrativ.

Împotriva încheierii cât și împotriva hotărârii de anulare a actului administrativ Municipiul Râmnicu V_____ a formulat recurs ce a făcut obiectul dosarului nr.XXXXXXXXXXXX pe rolul Curții de Apel B_____, care a respins recursul împotriva încheierii privind suspendarea H.C.L., iar la 12.07.2011 a suspendat judecarea fondului recursului până la soluționarea dosarului nr.XXXXXXXXXXXX având ca obiect obligarea U____ SA la plata redevenței neachitate începând cu anul 2008, dosar ce se află pe rolul Tribunalului V_____ în faza administrării probelor.

În ceea ce privește suspendarea executării H.C.L. nr.219/2011 prin încheierea nr.384/10.04.2012 s-a admis cererea de suspendare, iar în urma recursului exercitat de Municipiul Râmnicu V_____ prin decizia nr.84/R-C___/16.01.2013 s-a modificat încheierea și pe fond s-a respins cererea.

P___ cererea aflată la fila 63 dosar RVA Insolvency Specialists SPRL administrator Judiciar al S.C. U____ S.A. a confirmat menținerea contractului de asistentă juridică.

În probațiune s-a administrat proba cu înscrisuri și s-a revenit asupra probei cu expertiză specialitate contabilitate, încuviințată la 11.09.2012, pentru considerentele arătate în încheierea din data 6.11.2013, deoarece pentru soluționarea cererii nu este necesară o individualizare și cuantificare a investiției.

P___ concluziile scrise, C________ L____ al municipiului Râmnicu V_____ a solicitat admiterea excepției lipsei plângerii prealabile și a arătat că sentința civilă nr.4666/18.06.2013 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX a fost modificată prin decizia Curții de Apel Pitești nr.2821/11.06.2014 care s-a pronunțat irevocabil cu privire la valabilitatea acestui contract și a statuat că acesta a încetat la data de 31.12.2012 prin ajungere la termen.

Instanța nu se poate subroga în drepturile consiliului local în ceea ce privește oportunitatea prelungirii acestui contract, deoarece nu se poate aproba prelungirea unui contract păgubitor având în vedere că S.C. U____ S.A. de mai mult de 5 ani nu a plătit redevența datorată.

P___ concluziile scrise formulate de reclamanta S.C. U____ S.A. s-a solicitat respingerea excepției inadmisibilității, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile cu caracter general instituite de art.7 din Legea nr.554/2004, ci, dispozițiile speciale cuprinse în alineatul 6 al art.7 lit.b potrivit cărora termenul de formulare al plângerilor prealabile în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrativ este de 6 luni.

Acțiunea are ca obiect anularea refuzului de prelungire a unui contract ceea ce presupune că există un litigiu legat de modificarea contractului.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că motivele pentru care s-a respins cererea sunt neîntemeiate deoarece cererea de prelungire a contractului a fost formulată cu mult înainte de expirarea acestuia, iar existența unor datorii către autoritatea contractantă a constituit o situație litigioasă soluționată irevocabil în favoarea societății, în acest sens arătând că prin decizia nr.2821/11.06.2014 Curtea de Apel Pitești a statuat că redevența solicitată de autoritatea contractantă a fost greșit calculată instanța de control statuând că singura sumă datorată este de 924.253,59 lei.

Cererea de prelungire este justificată sub aspectul interesului cât timp contractul nu era desființat de drept.

P___ sentința nr.4413/13 noiembrie 2014, Tribunalul V_____ a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârâtul C________ L____ Rm.V_____ și a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S.C. U____ S.A., prin administrator judiciar RVA Insolvency Specialists SPRL, în contradictoriu cu pârâtul C________ L____ Rm.V_____, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța soluția instanța a reținut că prin Hotărârea Consiliului L____ nr.219/29.08.2011 s-a respins solicitarea S.C. U____ S.A. referitoare la prelungirea contractului de concesiune nr.xxxxx/9.12.2005 de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare a municipiului Rm.V_____, motivat pe faptul că din punct de vedere juridic, solicitarea este tardivă, fiind formulată cu încălcarea art.14 alin.1 din contract, precum și de faptul că deși a fost recunoscută datoria restantă a societății U____ S.A., cu însușirea angajamentelor de plată eșalonată a datoriei, nu s-a achitat nici o sumă și ținând cont și de faptul că Hotărârea C.L nr.168/2010 prin care s-a aprobat desființarea de drept a contractului de delegare prin concesiune a serviciului public de salubrizare nu a fost revocată sau anulată.

Hotărârea Consiliului L____ nr.219 a fost comunicată reclamantului la data de 8.09.2011.

Împotriva Hotărârii nr.219/2011, reclamantul a formulat plângere prealabilă înregistrată la societate sub nr.483/23.01.2012-fila 19 dosar ce a fost soluționată prin Hotărârea C.L. nr.39 din 31 ianuarie 2012 prin care s-a respins plângerea prealabilă ca tardiv formulată.

Excepția inadmisibilității pentru neexercitarea plângerii prealabile în termenul legal de 30 de zile , a fost respinsă, reținându-se că hotărârea Consiliului L____ nr.219 din 29.08. 2011 a fost comunicată reclamantului recomandat la data de 8.09.2011, conform recipisei cu confirmare de primire-fila 211 dosar, iar împotriva acestei hotărâri s-a formulat plângere prealabilă ce a fost înregistrată la societatea U____ sub nr.483 din 23.01.2012-fila 19 dosar, după împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2001 și soluționată prin respingerea plângerii ca tardiv formulată, conform Hotărârii C.L. nr.39/31.01.2012, însă litigiul are ca obiect un contract administrativ, constând în prelungirea contractului nr.xxxxx/9.12.2005 având ca obiect concesionarea serviciului de salubrizare în municipiul Râmnicu V_____, astfel că în cauză sunt aplicabile prevederile art. art.7 alin.6 din Legea 554/2004 ce reglementează un termen de 6 luni pentru îndeplinirea plângerii prealabile ce curge de la data refuzului de modificare a contractului, refuz ce s-a concretizat prin Hotărârea nr.219/2011, și în acest context, raportat la data de 8.09.2011 (data comunicării hotărâri), plângerea prealabilă a fost formulată în termenul de 6 luni.

Pe fond, instanța a reținut că între C________ L____ al municipiului Rm.V_____, în calitate de concedent și _______________ calitate de concesionar s-a încheiat contractul nr.xxxxx din 9.12.2005 de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare a municipiului V_____, pe o durată de 6 ani, începând din 1 ianuarie 2006, conform art.14 alin.1 din contract, cu posibilitatea de prelungire cu 3 ani, prin act adițional, cu cel puțin 6 luni, înainte de încetarea contractului de concesiune.

Raportat la clauzele contractuale, prin Hotărârea C.L. nr.219/2011 a fost respinsă cererea reclamantului - concesionar, pentru prelungirea contractului nr.xxxxx, în condițiile în care o astfel de solicitare a fost făcută cu încălcarea termenului de 6 luni, prevăzut în contract. Din motivele plângerii prealabile - fila 20, s-a reținut că reclamantul a solicitat prelungirea contractului de concesiune înaintată autorității locale în data de 27.07.2011 și raportat la data de începere a valabilității contractului: 1 ianuarie 2006 pe durata de 6 ani, cererea privind prelungirea efectelor contractului din 27.07.xxxxx a fost formulată sub termenul de 6 luni prevăzut în contract prin art.14 alin.1 teza.2.

Au fost înlăturate susținerile reclamantului privind prelungirea contractului de delegare a gestiunii serviciului public cu perioada în care a fost suspendat ca nerelevante, deoarece suspendarea judecății unor litigii în legătură cu părțile contractante nu are ca efect suspendarea executării contractului cu privire la care se poartă litigiul, iar pe de altă parte, a se considera altfel, ar însemna nesocotirea puterii de lucru judecat ce derivă din Sentința nr.4666/18 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul V_____, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX prin care s-a statuat că durata de concesiune stabilită potrivit art.31 din contract a expirat la 31.12.2012, dispoziție ce a fost menținută prin decizia nr.2821/R- C___/11 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX

Nu a fost reținut ca temei în prelungirea contractului nici recuperarea cheltuielilor de investiții, pentru că încheierea contractului nu a fost condiționată de o asemenea cerință. Potrivit art.18 alin.4 din Legea nr.554/2004, atunci când obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcție de starea de fapt, instanța poate suplini consimțământul uneia dintre părți, când interesul public o impune.

Raportat la situația de fapt reținută în motivarea hotărârii contestate nr.219/2011 un temei în respingerea aprobării prelungirii contractului de concesiune nr.xxxxx/9.12.2005 l-au constituit și obligațiile restante de plată a redevenței ce revenea în sarcina reclamantului - concesionar, debit ce a fost constatat irevocabil prin decizia nr.2821/R-C___/11 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.

S-a reținut că prin decizia nr.2821/R-C___/11 iunie 2014 a fost obligat concesionarul S.C. U____ să plătească Consiliului local al municipiului Rm.V_____ redevență datorată pentru perioada 1.06.xxxxxxxxxxxxx10, în cuantum de 942.253,59 lei, fără majorări în executarea contractului de concesiune nr.xxxxx/9.12.2005.

A fost înlăturată susținerea reclamantului, în sensul că redevența solicitată de autoritatea contractantă a fost greșit calculată, deoarece esențial în prelungirea duratei contractului era îndeplinirea obligațiilor de către concesionar, așa cum au fost statornicite prin contract, inclusiv sub aspectul plății redevenței, neavând importanță cuantumul redevenței datorate de concesionar, ci faptul că acesta nu a executat plata, conform clauzelor stipulate, astfel cum s-a constat irevocabil prin decizia nr.2821/R-C___/11.06.2014.

Concesionarul ____________., conform art.20 pct.16 din contract avea obligația să plătească redevența la valoarea prevăzută și la termenul stabilit în contract, iar în cazul neîndeplinirea acestei obligații, reținută în motivarea Hotărârii nr.219/2011 și statuată prin decizia nr.2821/R-C___/2014 a Curții de Apel Pitești, nu poate face oportun încheierea unui act adițional de către autoritatea administrativă în sensul prelungirii contractului nr.xxxxx/9.12.2005.

S-a reținut că legalitatea actului administrativ reprezintă conformitatea acestuia cu actului normativ, iar oportunitatea actului administrativ derivă din capacitatea pe care o are organul care emite actul de a alege dintre mai multe soluții posibile, pe cea care corespunde cel mai bine în cazul concret ceea ce presupune o marjă de libertate lăsată la aprecierea autorității administrative. În cazul controlului de oportunitate se determină cât de potrivite sunt măsurile dispuse în realizarea scopului pentru care a fost emis în contextul condițiilor concrete și impune totodată ca actul administrativ să fie conform interesului publice necesar într-o societate democratică.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.C.U____ S.A. solicitând admiterea acestuia și în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar casarea hotărârii, în rejudecare admitere acțiunii, așa cum a fost formulată și anularea H.C.L. nr.219/2011, prin care s-a respins cererea de prelungire a contractului de concesionare a serviciului public de salubrizare a municipiului Rm.V_____ din 9.12.2005.

Se arată că în susținerea cererii de anulare a H.C.L. nr.219/2011 s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și expertiză pentru evaluarea investițiilor efectuate și neamortizate, această probă fiind admisă inițial prin încheierea din 11.09.2012, însă la 6.11.2014 instanța a revenit asupra administrării acesteia, raportat la obiectul cauzei.

Investițiile care au fost avute în vedere la solicitarea de prelungire a contractului de concesiune nr.xxxxx/9.01.2005 și a căror evaluare a fost solicitată de reclamantă prin efectuarea unei expertize, constau în achiziționarea liniei industriale pentru recuperarea materialelor plastice și construirea unei hale necesare punerii sale în funcțiune, valoare neamortizată.

Se arată că potrivit art.32 pct.2 din Legea nr.51/2006 și art.14 pct.2 lit.b) din Legea nr.101/2006, în situația efectuării unor investiții neamortizate durata contractelor de concesiune poate fi prelungită.

Ca atare, solicitarea de prelungire a contractului nu este o problemă de oportunitate, ci de legalitate a actului administrativ, situație în care se impune verificarea îndeplinirii condițiilor de aplicare a textelor menționate.

Cum proba cu expertiză nu poate fi administrată direct în recurs, se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Se susține că, potrivit art.18 alin.4 din Legea contenciosului administrativ, instanța poate suplini consimțământul uneia din părți atunci când interesul public o impune, temeiul respingerii cererii de prelungire a contractului fiind reprezentat de obligațiile restante de plată a redevenței, deși aceasta a fost greșit calculată.

Se arată că, autoritatea emitentă a H.C.L. nr.219/2011 nu a analizat pe fond temeiurile legale invocate de reclamantă în formularea cererii și nici condițiile aplicării acestora, respingând cererea pe alte considerente, fiind evident că acestea sunt nelegale.

Cererea de prelungire a termenului contractual a fost formulată înainte de expirarea contractului, având în vedere cele reținute irevocabil de instanțele judecătorești, legat de momentul în care au încetat raporturile contractuale (sentința nr.4666/18.06.2013 a Tribunalului V_____ și decizia nr.2821/11.06.2014 a Curții de Apel Pitești).

Cum instanța a reținut că acest contract a expirat la 31.12.2012, rezultă că cererea de prelungire s-a situat în termenul prevăzut de art.14 alin.1 din contract.

În ce privește existența datoriilor către autoritatea contractantă, se arată că acest aspect a reprezentat o situație litigioasă, soluționată irevocabil în favoarea reclamantei, prin decizia nr.2821/11.06.2014 a Curții de Apel statuându-se că redevența solicitată de către autoritatea contractantă a fost greșit calculată.

Se critică argumentele tribunalului referitoare la faptul că nu are relevanță cuantumul redevenței datorate de concesionar, în condițiile în care în litigiul purtat între părți s-a constatat că autoritatea contractantă nu a calculat redevența potrivit clauzelor contractuale, astfel fiind justificat și refuzul reclamantei de achitare a acesteia.

Față de soluția menționată este cert că reclamanta nu este în culpă cu privire la neîndeplinirea obligațiilor contractuale.

Cum prelungirea contractului nu reprezintă un aspect de oportunitate a actului administrativ, ci de legalitate a acestuia, pe baza dispozițiilor din Legea nr.101/2006 și Legea nr.51/2006, analizarea îndeplinirii obligațiilor contractuale este lipsită de relevanță, normele menționate necondiționând prelungirea contractelor de îndeplinire a obligațiilor.

Instanța de fond era obligată să analizeze obligativitatea dispozițiilor legale, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o, susținând că nu poate fi reținut ca temei în prelungirea contractului recuperarea cheltuielilor de investiții, întrucât încheierea contractului nu a fost condiționată de o asemenea cerință.

Se arată că prin H.C.L. nr.168/2010 s-a aprobat desființarea de drept a contractului de concesiune, însă aceasta nu poate constitui motiv de respingere a cererii de prelungire a contractului.

P___ încheierea nr.291/2010 a Tribunalului V_____, irevocabilă prin decizia nr.1608/2011 au fost suspendate efectele acestei hotărâri de consiliu local, și ulterior, aceasta a fost anulată definitiv în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, prin sentința nr.2176/30.11.2010.

Autoritatea administrativă nu a analizat pe fond motivul de fapt pe care s-a întemeiat cererea de prelungire a contractului, caz în care se impune ca instanța să pronunțe o soluție conform art.18 alin.4 lit.c) din Legea nr.554/2004.

Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile Legii nr.554/2004, art.14 pct.2 lit.b) din Legea nr.101/2006 și art.32 pct.2 din Legea nr.51/2006.

C________ L____ al Municipiului Rm.V_____ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În cauză, au fost formulate cereri de abținere și de recuzare colective, respinse prin încheierile din 9 martie 2015 și 12 martie 2015.

S.C. U____ S.A. a depus la doar note de ședință.

La 12.03.2015, a fost depusă la dosar de către recurentă H.C.L. nr.XXXXXXXXXXX, sentința nr.211/2015 și de către intimat anunț de participare în procedura de atribuire din 13.11.2014.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate, în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul nu poate fi primit, pentru următoarele considerente:

Văzând titularul recursului și criticile formulate, față de considerentele sentinței nr.4413/2014, atacată, Curtea constată că nu este necesară analizarea soluției privind excepția inadmisibilității pentru neexercitarea plângerii prealabile în termen.

În ce privește primul motiv de recurs, referitor la modul de admitere și de administrare a probelor, Curtea constată că, într-adevăr, în cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate contabilitate, la termenul din 11 septembrie 2011 (fila 23 dosar fond) fiind admisă cererea de probatorii, dispunându-se administrarea probei cu înscrisuri și expertiză contabilă, care să precizeze investițiile suplimentare efectuate de către reclamantă, pentru buna desfășurare a serviciului concesionat și contravaloarea acestora, respectiv perioada de amortizare.

Au fost acordate termene de judecată pentru depunerea la dosar a mai multor înscrisuri, la termenul din 25.09.2014 (fila 94 dosar fond), reclamanta prin apărător arătând că în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX a fost efectuată expertiză, instanța punând în discuție faptul că cererea de față se referă la investiții.

La dosar a fost atașată expertiza contabilă D________, depusă la dosarul nr.XXXXXXXXXXXX (filele 104-160 dosar fond).

La termenul din 6 noiembrie 2014, instanța a repus în discuția părților administrarea probei cu expertiză, revenind asupra acesteia, deoarece aceasta nu este utilă cauzei, în contextul în care a fost admisă proba cu înscrisuri raportat la obiectul cererii, respectiv anularea unui act administrativ și prelungirea contractului de delegare prin concesiune a serviciului public de salubrizare.

În contextul prevederilor art.32 din Legea nr.51/2006 și art.15 din Legea nr.101/2006, Curtea constată că dezlegarea dată de instanță cu privire la administrarea probei, ținând seama și de obiectul cererii, este legală și temeinică.

Dincolo de faptul că la dosar a fost depusă expertiza întocmită în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, care relevă redevența neachitată de către S.C. U____ S.A. în temeiul contractului, Curtea constată că determinarea contravalorii investițiilor și a amortizării acestora, nu era relevantă pentru soluționarea dosarului.

Coroborând astfel aspectul referitor la administrarea probei cu expertiză cu argumentele aduse relativ la aplicarea art.18 alin.4 lit.c) din Legea nr.554/2004, raportat la art.14 pct.2 lit.b) din Legea nr.101/2006 și art.32 alin.2 din Legea nr.51/2006, Curtea constată că instanța nu putea dispune obligarea pârâtei la prelungirea contractului.

Astfel, potrivit art.32 alin.3 din Legea nr.51/2006, a serviciilor comunitare de utilități publice, în forma în vigoare la data sesizării instanței, durata unui contract de delegare a gestiunii nu poate fi mai mare de 49 de ani, la stabilirea acesteia luându-se în calcul durata necesară amortizării investițiilor în sarcina operatorului/operatorului regional. Această durată poate fi prelungită doar o singură dată, pentru o perioadă care nu poate depăși jumătate din durata inițială, cu condiția ca durata totală să nu depășească 49 de ani.

Textul se referă mai întâi la determinarea termenului inițial al contractului de delegare a gestiunii, în funcție de durata necesară amortizării investițiilor, aspect care în cauză trebuia apreciat la momentul semnării contractului în anul 2005, iar pe de altă parte, prevede posibilitatea de prelungire, o singură dată, pentru perioada prevăzută de lege, fără a se face trimitere de această dată la amortizarea investițiilor.

În egală măsură, art.14 alin.2 și 3 din Legea nr.101/2006, a serviciului de salubrizare a localităților, în forma în vigoare la aceeași dată, prevede că durata unui contract de delegare a gestiunii nu poate fi mai mare decât durata necesară amortizării investițiilor, fără a depăși 49 de ani. Această durată nu poate fi prelungită decât în următoarele condiții: a) pentru motive de interes general, caz în care durata contractului nu poate fi prelungită cu mai mult de 2 ani; b) în cazul în care operatorul, la cererea autorității administrației publice locale și pentru buna executare a serviciului de salubrizare, a realizat investiții care nu ar putea fi amortizate în termenul rămas până la expirarea contractului inițial decât printr-o creștere excesivă a tarifelor și taxelor. Prelungirea va fi decisă, în condițiile alin.(2), de autoritățile deliberative ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, de asociația de dezvoltare intercomunitară.

Textul are în vedere posibilitatea prelungirii contractului prin excepție, în cazul în care operatorul a realizat investiții ce nu ar putea fi amortizare până la expirarea contractului inițial, decât printr-o creștere excesivă a tarifelor și taxelor, însă, atare prelungire se realizează prin manifestarea de voință a autorității deliberative a unității administrativ teritoriale, care nu poate fi obligată în aplicarea art.14 alin.2 lit.b) din Legea nr.10/2006, să accepte prelungirea, ținând seama și de alte circumstanțe.

În raport de modul de formulare a dispozițiilor susmenționate din Legile nr.101/2006 și nr.51/2006, nu se poate susține obligativitatea unității administrative de a prelungi contractul, dimpotrivă legea referindu-se la posibilitatea acesteia de a accepta prelungirea contractului, pe fondul întrunirii ipotezelor legale, astfel că punctul de vedere exprimat de recurentă nu poate fi reținut.

În consecință, chiar dacă potrivit art.18 alin.4 lit.c) din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ poate dispune obligarea autorității la îndeplinirea unei anumite obligații raportat la un contract administrativ, Curtea nu poate constata că prelungirea contractului reprezintă un aspect de legalitate, potrivit art.14 din Legea nr.101/2006, în raport de necesitatea amortizării investițiilor, legea lăsând la latitudinea autorității administrative posibilitatea prelungirii acestuia, ținând seama în mod evident și de modul în care s-a derulat contractul între părți, până la data la care ar fi putut interveni prelungirea.

Critica referitoare la faptul că prin H.C.L. nr.219/2011, atacată, autoritatea pârâtă nu a analizat practic pe fond temeiurile legale invocate în formularea cererii de prelungire, respingând-o pe alte considerente, nu are relevanță în privința cerinței motivării actului administrativ, care trebuie să arate considerentele pentru care este emis, condiție îndeplinită de H.C.L. nr.219/2011. Astfel, prin aceasta se respinge solicitarea formulată de reclamantă pentru prelungirea contractului de concesiune nr.xxxxx/9.12.2005, justificat de faptul că pe de o parte solicitarea de prelungire este tardivă, iar pe de altă parte față de concilierile dintre părți s-a recunoscut existența unor datorii restante semnificative, care nu au fost achitate până la data emiterii hotărârii.

De altfel, în contestația depusă la data de 27.02.2012, reclamanta analizează motivele pentru care autoritatea pârâtă a respins cererea de prelungire a contractului, referitor la tardivitate, la existența datoriilor și la efectele H.C.L. nr.168/2010, fără a face vorbire despre faptul că solicitarea de prelungire a vizat alte argumente.

Pe de altă parte, Curtea reține că potrivit art.14 din contract, durata acestuia este de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii prin act adițional pe o perioadă de 3 ani, prelungire stabilită cu cel puțin 6 luni înainte de încetarea contractului de concesiune.

Curtea reține că, într-adevăr, în hotărârea nr.4666/2013 (filele 65-77 dosar fond), s-a reținut faptul că cererea de reziliere a contractului din 9.12.2005 nu poate fi primită, fiind rămasă fără obiect, deoarece durata concesiunii a expirat la 31.12.2012, fără ca părțile să-l prelungească prin act adițional, hotărârea rămânând irevocabilă sub acest aspect, astfel că solicitarea de prelungire a contractului a respectat dispozițiile art.14 susmenționate.

Însă, relevanță pentru prelungirea contractului cu consecințe asupra nulității hotărârii de consiliu local atacate, prezintă, pe de o parte, faptul că legea nu impune autorității administrative prelungirea contractului, aceasta reprezentând numai o posibilitate pentru autoritate, iar pe de altă parte, faptul că în executarea contractului în discuție, s-a reținut printr-o hotărâre irevocabilă că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile referitoare la achitarea redevenței, pentru o perioadă anterioară.

Așa cum a reținut și tribunalul prin decizia nr.2821/11.06.2014 (filele 79-86 dosar fond), s-a statuat că pârâta S.C. U____ S.A. trebuie să plătească redevențe datorate pentru perioada 1.06.xxxxxxxxxxxxx10 în cuantum de 942.253,59 lei, nefiind analizată obligația plăților ulterioare acestei perioade.

De vreme ce reclamanta din prezenta cauză a înregistrat obligații de plată restante în temeiul contractului a cărui prelungire o solicită, rezultă că autoritatea administrativă nu are garanția efectuării serviciului de salubritate în condiții corespunzătoare, existența litigiului care a format obiectul dosarului nr.XXXXXXXXXXXX relevând dimpotrivă faptul că o perioadă îndelungată de timp reclamanta din prezentul dosar nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.

În acord cu cele constatate de tribunal, Curtea constată că nu este determinant cuantumul redevenței datorate, neachitate, potrivit contractului, suma reținută ca datorată potrivit hotărârii irevocabile fiind de altfel considerabilă, instanța arătând că deși părțile au interpretat diferit prevederile art.15 din contract, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale pentru perioada 1.06.xxxxxxxxxxxxx10, referitor la plata redevenței.

Interpretarea potrivit căreia Legile nr.51/2006 și nr.101/2006 nu condiționează prelungirea contractelor de îndeplinirea obligațiilor nu poate fi reținută în condițiile în care art.14 alin.3 din Legea nr.101/2006 lasă la latitudinea autorității decizia cu privire la prelungire, iar art.14 alin.2 din același act normativ reglementează prin excepție posibilitatea prelungii duratei contractului.

Nu are relevanță faptul că efectele H.C.L. nr.168/2010 au fost suspendate irevocabil, aceasta fiind și anulată prin sentința nr.2176/2010, litigiul de față purtând asupra refuzului autorității administrative de prelungire a contractului, iar nu asupra desființării de drept a acestuia, aspect asupra căruia s-a statuat prin sentința Tribunalului V_____ nr.4666/18.11.2013.

De altfel, în raport de soluția din sentința menționată, rezultă că părțile nu au prelungit contractul prin act adițional, aspect care se impune în litigiul ulterior, referitor la anularea hotărârii de consiliu local privind respingerea cererii de prelungire a contractului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, raportat la art.20 din Legea nr.554/2004, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta S.C. U____ S.A., cu sediul în București, _________________, sector 6, prin administrator judiciar RVA Insolvency, cu sediul în Sibiu, ___________________.12, județul Sibiu, împotriva sentinței nr.4413/13 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul V_____, Secția a II-a civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, intimat fiind pârâtul C________ L____ AL MUNICIPIULUI RM.V_____, cu sediul în _____________________ nr.14, județul V_____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 martie 2015, la Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Red.T.A./18.03.2015

GM/2 ex.

Jud.fond: S.E.D___