Dosar nr.XXXXXXXXXXXX - contestație act fiscal -
R O M A N I A
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.4591
Ședința publică din 27 mai 2013
Președinte G____ M_____
Judecător S_______ A_____
Judecător P______ D____
Grefier B________ E____
Pe rol, soluționarea recursului formulat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ______________________, nr.3, județul Suceava împotriva sentinței nr. 530 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, reclamant-intimat fiind S______ Ș_____ E___.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că apărătoarea pârâtei a solicitat amânarea judecării cauzei pentru a i se comunica motivele de recurs și înscrisurile atașate, iar prin memoriul de recurs, a solicitat inclusiv a se conferi eficiență prevederilor art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Instanța respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulate de apărătoarea pârâtei și în baza art.1591 al.4, art.3 pct.3 din Codul de procedură civilă și a art.10 al.2 din Legea nr.554/2004, a declarat că este competentă să soluționeze cauza a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat P_______ A___ E____, pentru pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Suceava, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut prin cererea de recurs. A arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, învederând instanței că, în dosarul de fond nu au fost interpretate probele depuse la dosar; că „tribunalul nu poate decât să presupună” însă era suficient să analizeze înscrisurile și reieșea în mod clar de unde decurge încălcarea obligațiilor reclamantului și respingerea cererii sale de acordare a subvenției. Apărătoarea pârâtei arată că reclamantul face o declarație pe proprie răspundere, prin care își declară terenurile pe care le folosește conform cererii de angajament. Or, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Suceava, nu contestă dreptul de proprietate al reclamantului, ci faptul că aceste terenuri nu sunt utilizate la modul în care a bifat reclamantul în cererea pentru acordare sprijin. Aici a intervenit problema, suprafața s-a diminuat, pentru că nu s-a constatat a fi cultivată cu ceea ce a declarat reclamantul.
Mai arată că APIA face controale aleatorii, controale din punct de vedere administrativ, care nu se anunță, acestea se fac și prin teledetecție și prin deplasarea inspectorilor pe teren, însă nu este obligatorie prezența fermierului la efectuarea măsurătorilor.
Deasemenea reclamantul a fost înștiințat prin Notificare de a se prezenta la APIA cu o ________ documente pentru a se clarifica situație de fapt și de drept, însă acesta nu a dat curs invitației. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Reclamantul S______ Ș_____ E___ a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menținerea sentinței recurate care este temeinică și legală. Mai precizează că nu a fost nicio comisie la fața locului, nu a fost invitat la teren, terenul fiind departe de casa sa, distanța până la teren o parcurge în timp de 1 h și 30 min, în zona respectivă nu există case, iar reprezentanții APIA nu aveau de unde să se informeze cui aparține terenul.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
C U R T E A,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXX din data de 13 iunie 2012, reclamantul S______ E___, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Suceava, a solicitat anularea deciziei nr. xxxxx/15.05.2012 și a procesului-verbal nr. 2531 din data de 16.03.2010, emise de pârâtă.
În motivare, reclamantul a arătat că în anul 2010, în luna aprilie, s-a deplasat la punctul Câmpulung Moldovenesc al A.P.I.A. aparținând de Centrul Județean Suceava, fiind chemat pentru întocmirea dosarului. În același timp a mai fost chemată o persoană care are teren învecinat cu terenul său, pe nume N______ I_____. În urma verificării situației suprafețelor de teren pe calculator, cu hărțile terenurilor, s-a constatat că în mod greșit N______ I_____ declarase ca fiind ea proprietară pe o suprafață de teren care în realitate era proprietatea reclamantului. Văzând că s-a făcut suprapunere greșită pe terenul reclamantul, N______ I_____ a recunoscut că reclamantul este proprietarul terenului, iar doamna inginer care s-a ocupat de cazul de față i-a promis că va reglementa situația în anul următor.
În anul 2011, deși a insistat, nu a fost reglementată situația, astfel că și în prezent în documente situația este greșită, în sensul că deși este proprietar și folosește terenul, o parte din el figurează ca fiind al numitei N______ I_____ cu care se învecinează și astfel s-a ajuns în mod greșit la concluzia că el ar fi fost cel care ar fi diminuat suprafața sa de teren declarată în anul 2009.
În realitate, N______ I_____ și cei care i-au întocmit planul de situație au greșit, suprapunând o suprafață peste terenul său și practic modificând hotarul de vecinătate dintre ei, dar, așa cum a arătat, doar pe hârtie, nu și pe teren.
A mai menționat că, atât în 2011, cât și în anul 2012, a fost pus să semneze în alb documentele pentru dosarele întocmite, d-na inginer motivând că are multe dosare și le va lua acasă să le completeze. Totodată arată că pe terenul său, respectiv pe cele 1,56 hectare fânaț, nu este nici o suprafață împădurită, astfel că este falsă mențiunea de la rubrica „motiv de corectare” făcută de d-na inginer că diferența de suprafață ar fi fost împădurită.
În fine, arată reclamantul că nu se face vinovat, întrucât nu a diminuat suprafața de teren declarată inițial pentru a beneficia de măsurile de agromediu, astfel că nu corespund adevărului constatările din procesul verbal, potrivit cărora ar exista o diferență de 1,2 ha, întrucât suprafața solicitată era de 1,56 hectare, iar suprafața determinată de echipa de control ar fi fost de doar 0,36 ha.
Procesul verbal și emiterea titlului de creanță pentru suma de 829,10 lei constituie un abuz evident și sunt încălcate flagrant drepturile sale legale.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin încheierea de ședință din data de 07 decembrie xxxxx s-a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr. xxxxx/86/2012, instanța apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 164 Cod procedură civilă., întrucât dosarele se află în fața aceleiași instanțe, între aceleași părți, obiectul și cauza având o strânsă legătură.
Prin cererea înregistrată sub nr. xxxxx/86/2012 din data de 20.09.2012, reclamantul S______ E___, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Suceava, a solicitat anularea deciziei nr. xxxxx/29.08.2012 și a procesului verbal nr. 8116/27.07.2012, emise de pârâtă.
Prin sentința nr. 530 din 24 ianuarie 2013 Tribunalul Suceava-Secția de C_________ administrativ și fiscal a admis acțiunea având ca obiect „contestație act administrativ” formulată de reclamantul S______ E___, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Suceava.
A anulat decizia nr. xxxxx/15.05.2012, procesul-verbal nr. 2531/16.03.2012, procesul-verbal nr.8116/27.07.2012, decizia nr. xxxxx/29.08.2012 emise de APIA-Centrul Județean Suceava.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, în fapt, conform jurisprudenței ÎCCJ, motivarea actului administrativ, înțelegând aici justificarea rațiunilor de fapt și de drept care au stat la baza emiterii sale, se înscrie printre coordonatele dreptului la o bună administrare și constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice, impunându-se cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică drepturi subiective sau situații juridice individuale.
În cauză, procesele verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nu cuprind elemente suficiente pentru a se stabili în concret în ce constau abaterile care se impută, carență care nu este suplinită nici în deciziile de soluționare a contestațiilor.
Astfel în procesul-verbal nr.8116/27.07.2012 s-a menționat că în urma controlului administrativ s-a constatat o diminuare a suprafeței pentru care reclamantul a solicitat măsuri de agromediu în anul 2008. De asemenea s-a reținut că pentru pachetul 1 și 2 de agromediu, diferența dintre suprafața declarată (1,04) și suprafața determinată (0) este mai mare de 50%.
În procesul-verbal nr.2531/16.03.2012 a menționat că în urma controlului administrativ a constatat o diminuare a suprafeței pentru care reclamantul a solicitat măsuri de agromediu în anul 2009. De asemenea, a reținut că pentru pachetul 1 de agromediu, diferența dintre suprafața declarată (1,56) și suprafața determinată (0,36) este mai mare de 50%.
În ambele procese verbale a menționat că nu este necesară audierea fermierului.
Conform celor relatate de apărătorul pârâtei și de reclamant la termenul din data de 17.01.2013, instanța a reținut că, în fapt, în urma măsurătorilor efectuate, a rezultat o suprapunere între terenul reclamantului și cel al numitei N______ E____, însă acest aspect nu a fost menționat în actele administrative mai sus menționate. În plus, reclamantul a mai arătat că a declarat terenul cu care este intabulat. A mai constatat că din documentația care a stat la baza emiterii actelor contestate nu a rezultat că reclamantul și cea mai sus menționată ar fi fost audiați de către inspectorii APIA-Centrul Câmpulung Moldovenesc pentru a lămuri aspectul mai sus arătat.
În consecință, pentru motivele expuse mai sus, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 a admis acțiunea și a anulat decizia nr. xxxxx/15.05.2012, procesul-verbal nr.2531/16.03.2012, procesul-verbal nr.8116/27.07.2012, decizia nr. xxxxx/29.08.2012 emise de APIA-Centrul Județean Suceava.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând următoarele:
În susținerea motivelor de recurs apărătoarea a arătat că principalul motiv de recurs invocat este faptul că instanța de fond nu a cercetat cauza dedusă judecății și nu a motivat sentința dată, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Susține pârâta că instanța de fond a avut o atitudine subiectivă și tendențioasă și a depășit limitele rolului activ când a interpretat probele administrate. Că reclamantul este cel obligat procedural în a-și susține cererea, manualele de procedură după care a fost gestionat dosarul neprevăzând audierea fermierilor. În motivare, instanța se limitează la a afirma că „tribunalul nu poate decât să presupună”, deși era suficient să analizeze înscrisurile pentru a identifica obligațiile încălcate de reclamant și motivul pentru care APIA a respins cererea de acordare a subvenției.
Un alt aspect invocat în motivele de recurs este acela că, potrivit art. 20 alin. 1 din OG nr. 66/2011, nu este necesară prezența reclamantului în teren, la efectuarea controlului, aceste controale fiind administrative.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Hotărârea primei instanțe de anulare a actului administrativ contestat a avut ca justificare, în pofida unor considerente nu foarte clar închegate, nerespectarea de către autoritatea emitentă a obligației de motivare a actului.
Obligația de motivare a actului administrativ constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune ori de câte ori printr-un asemenea act se modifică ori se suprimă drepturi sau situații juridice individuale și subiective. Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerentele legate de competența emitentului, actele normative aplicabile, identificarea cererilor de plată și situația plăților, ci trebuie să conțină elemente de fapt și de drept care, pe de o parte, să permită destinatarului să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate. Această exigență este de altfel pe larg dezvoltată în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (Curtea de Justiție, Caz 73/74 Groupement des fabricants de papiers peints and Others contra Comisiei, 1975, CJCE, Hotărârea din 22 martie 2001 Franța/Comisia, C-17/99) jurisprudență potrivit căreia o motivare insuficientă este considerată echivalentă cu lipsa motivării.
Or, analizând motivarea actului administrativ contestat în prezenta cauză, Curtea constată că la Cap. VI- Motivele de fapt, sunt menționate 4 repere ce nu pot fi înțelese decât de persoane cu o cunoaștere solidă a manualelor de acordare a fondurilor europene, fără explicații vizând terenurile necultivate/nedeclarate, pentru ca ulterior, în două fraze să se afirme că s-a constatat o diminuare a suprafeței pentru care s-a solicitat măsuri de agromediu și că diferența dintre suprafața determinată și cea declarată este mai mare de 50 %.
Departe de a nega necesitatea folosirii unor simboluri și a unor exprimări tehnice, Curtea constată că, adresându-se și unor persoane ce nu au competențe în domeniu (de cele mai multe ori aceste măsuri sunt stabilite în favoarea agricultorilor individuali, unii având o etate înaintată-cum este cazul în prezenta speță, cu un nivel scăzut al educației), o asemenea motivare nu poate fi înțeleasă și acceptată, mai mult decât atât, aceasta solicitând chiar judecătorilor cunoștințe specializate sau cercetări ce depășesc obligația acestora de informare în domeniu. Pentru că motivele emiterii unui act administrativ trebuie să fie conținute chiar de acel act și nu de manualele de acordare și gestionare a fondurilor europene.
În consecință, constatând legală și temeinică soluția primei instanțe, Curtea va respinge recursul ca nefondat, cu completările motivării în sensul celor arătate anterior.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-centrul Județean Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ______________________, nr.3, județul Suceava împotriva sentinței nr. 530 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, reclamant-intimat fiind S______ Ș_____ E___.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 27 mai 2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. G.M.
Jud. fond. O_________ G_______
Tehnoredactat B.E.
2 ex/5.06.2013