Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SIBIU

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 26/2015

Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____ D______

Judecător C______ H______

Judecător D______ R_____ L______

Grefier A__ B______

Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe recurent S_____ R____ PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELORPRIN DGFP SIBIU - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și pe intimat T____ A__, intimat T____ I___, intimat S_____ R____ PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, intimat _________________________, având ca obiect uzucapiune, împotriva sentinței civile nr.6285/2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimata reclamantă T____ A__ lipsă, avocat M______ D_____, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care:

Reprezentanta intimatei reclamante, T____ A__, avocat M______ D_____ declară că nu are alte cererii sau probe de administrat în cauză.

Tribunalul, nefiind alte cererii sau probe de administrat în cauză, încheie faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentanta intimatei reclamante T____ A__, avocat M______ D_____ solicită respingerea recursului ca nelegal și netemeinic și, pe cale de consecință, menținerea dispozițiilor sentinței atacate ca legale și temeinice. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Precizează că așa cum a arătat și prin întâmpinarea depusă la dosar, instanța de fond când a pronunțat hotărârea atacată a analizat minuțios toate probele administrate în cauză. Martorii audiați au arătat data începerii posesiei, respectiv anul 1945, că posesia a fost exercitată de intimata T____ A__ iar anterior de părinții acesteia, posesia care a fost utilă, continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar și ca urmare a joncțiunii posesiei, intimata a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, ca efect al uzucapiunii, al cărei termen s-a împlinit.

Prin motivele de recurs, recurenta face trimitere la prevederile art.477 și 652 Cod civil, potrivit cărora S_____ R____ culege moștenirile rămase vacante.

Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății, este o sancțiune împotriva vechiului proprietar care, dând dovadă de lipsă de diligență, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane.

Intimata, încercând să evite diferendele existente între unitățile administrative teritoriale și Ministerul de finanțe ca succesori ai moștenirilor vacante, a înțeles să formuleze acțiunea și împotriva Comunei R____ prin Primar în calitate de unitate administrativ teritorială în cuprinsul căreia se află situat imobilul.

În cazul de față, nu există nicio rațiune pentru a aprecia că bunul care face obiectul cererii de chemare în judecată ar fi de interes național și deci proprietatea aparține Orașului Cisnădie, iar nu Statului prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru toate aceste motive precum și pentru cele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și pe care le susține și oral, solicită respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față, constată:

Prin sentința civilă nr.6285/27.11.2013 Judecătoria Sibiu a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată și modificată, de reclamanta T____ A__ în contradictoriu cu pârâtul T____ I___, pârâtul S_____ R____, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu, pârâta _________________________;

A dispus comasarea imobilului teren înscris în CF 857 Cașolț, nr. top 265 – casă și curte intravilan, în suprafață de 158 mp, cu imobilul teren înscris în CF1133 Cașolț, nr. top 266 – casă și curte intravilan în suprafață de 158 mp, sub nr. top nou 265, 266 casă și curte intravilan în suprafață de 316 mp, ce se înscrie în CF 1133 Cașolț;

A constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului nr. top nou 265, 266 casă și curte intravilan în suprafață de 316 mp prin efectul uzucapiunii;

A dispus, la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului nr. top nou 265, 266 casă și curte intravilan în suprafață de 316 mp pe numele reclamantei, cu titlu de drept, uzucapiune;

A respinge acțiunea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant S_____ R____, prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu împotriva reclamantei – pârâte T____ A__.

A luat act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit de expertul topograf M____ M_____ M_____ coroborat cu CF 1133 Cașolț, CF 857 Cașolț instanța reține că imobilul în litigiu este situat în localitatea Cașolț, nr. 200, județul Sibiu și este înregistrat în regitrul cadastral al posesorilor în partida cadastrală 271, posesor T____ E____, număr cadastral 50, suprafața de 284 mp și categoria de folosință curți construcții, dar și că, imobilul cu nr. cadastral 50, curți, construcții de 284 mp se identifică cu parcelele înscrise în CF 857 Cașolț, cu nr. top 265 casă și curte intravilan de 158 mp având ca proprietar S_____ R____ conform încheierii cf 4958/1946(f. 54) și, respectiv CF 1133 Cașolț cu nr. top 266, casă și curte intravilan de 158 mp având ca proprietar pe T____ I___ conform încheierii cf 3831/1957(f. 5).

Prin același raport de expertiză s-a propus comasarea imobilelor cu nr. top 265, casă și curte intravilan de 158 mp cu nr. top 266, casă și curte intravilan de 158 mp, obținând lotul nr. top 265, 266 casă și curte intravilan în suprafață de 316 mp, învederându-se că diferența dintre suprafața măsurată și suprafața înscrisă în acte se încadrează în toleranțele prevăzute de Ordinul nr. 634/2006.

Pe cale de supliment(f. 70), expertul topograf M____ M_____ M_____ concluzionează că în urma comasării imobilelor cu nr. top 265, casă și curte intravilan de 158 mp cu nr. top 266, casă și curte intravilan de 158 mp, noul nr. top 265, 266 casă și curte intravilan în suprafață de 316 mp se va înscrie în CF 1133 Cașolț.

Potrivit depozițiilor martorilor audiați în cauză (Blanga I___ și M___ I___), imobilul sus identificat situat în localitatea Cașolț la nr. 200 a fost folosit începând cu anul 1945 de către părinții reclamantei, F___ N______ și F___ A__, aceasta din urmă primind ulterior terenul în folosință de la antecesorii săi, terenul fiind împrejmuit cu gard și fiind lucrat de către părinții reclamantei și de către aceasta din urmă. Din depozițiile martorilor amintiți se desprinde concluzia potrivit cu care posesia exercitată de autorul reclamantei și de aceasta din urmă a fost una continuă și netulburată începând cu anul 1945, aceștia fiind cunoscuți ca și proprietari în comunitate dar și că, casa existentă pe terenul în litigiu a fost edificată prin anii 1960 de către părinții reclamantei.

Potrivit art. 6 alin.2 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a legii pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare din 27 aprilie 1938 „prescripțiunile împlinite, precum și cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi sunt cârmuite în ce privește natura, durata și efectele lor, de dispozițiunile legii sub care au început”.

Întrucât Decretul Lege nr. 115/1938 a intrat în vigoare numai în iulie 1947, față de succesiunea în timp a legilor din materia uzucapiunii rezultă că pentru uzucapiunile începute în intervalul septembrie 1943 (data intrării în vigoare a Legii nr. 389/1943 prin care au fost abrogate prevederile Codului civil austriac și a legilor maghiare) – iulie 1947 sunt aplicabile dispozițiile Codului Civil(1864).

Potrivit art. 1837 Cod civil, prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea, iar potrivit art. 1846 al. 1 Cod civil, orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Pentru a putea prescrie se cere, în lipsa unui just titlu, o posesiune utilă pe o perioada de cel puțin 30 de ani, utilitatea posesiei apreciindu-se în funcție de calitățile prevăzute în art. 1847 Cod civil.

Se are în vedere și că, art. 1860 Cod civil statuează că, orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, sa unească posesiunea sa cu posesiunea autorului sau.

Prin urmare, din probele administrate în cauză, se reține că începând cu anul 1945 imobilul în cauză a fost folosit de către părinții reclamantei, F___ N______ și F___ A__(conform actelor de stare civilă aflate la filele 116-122) dar și că posesia a fost continuată apoi, începând cu anii 1960, după căsătoria reclamantei cu soțul său T____ E____ (f. 118), de către aceștia, fiind înscriși în regitrul cadastral al posesorilor în partida cadastrală 271, posesor T____ E____, număr cadastral 50 și plătind impozitul aferent începând din anul 1964 conform adeverinței nr. 649/28.02.2012 emisă de Primăria comunei R____ (f. 6).

Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză și înscrisurile atașate rezultă că posesia invocată este de una utilă și marcată de bună credință în sensul art. 1898 C.civ. ea fiind totodată, continuă, neîntreruptă, publică și exercită sub nume de proprietar conform art. 1848-1856 C.civ., reclamanta unind posesia sa cu cea a antecesorilor săi în conformitate cu art. 1860 Cod civil potrivit cu care orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția achizitivă, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său, sens în care instanța reține că prezenta posesie ca stare de fapt exercitată în termenul prevăzut de lege este capabilă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă în sensul art. 1847 și 1890 C.civ.

În ceea ce privește acțiunea reconvențională formulată de pârâtul – reclamant S_____ R____, prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu împotriva reclamantei – pârâte T____ A__ instanța o reține ca fiind neîntemeiată din moment ce acesta nu a probat susținerile sale cu privire la existența unei moșteniri vacante după pârâtul T____ I___ limitându-se la simple afirmații nesusținute de nici o probă, deși avea aceast obligație potrivit art. 1169 Cod civil și art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Cum în cauză nu s-a probat că pârâtul T____ I___ ar fi decedat acțiunea reconvențională este neîntemeiată.

Sub aspectul susținerii că statul nu poate fi uzucapat conform dispozițiilor Legii nr. 213/1998, instanța reține că, ______________________ 857 Cașolț, cu nr. top 265 casă și curte intravilan de 158 mp având ca proprietar S_____ R____ conform încheierii cf 4958/1946(f. 54) ce compune terenul folosit de reclamantă a fost înscris cu titlu de drept expropriere(f. 112) în temeiul Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, publicată în Monitorul Oficial Nr. 68 bis din 23 martie 1945, pentru a fi împărțite plugarilor îndreptățiți la împroprietărire și pentru a constitui rezervele prevăzute la art. 2, pct. c și d din lege, teren care nu intră sub incidența dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 213/1998 în contextul în care, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege.

Or, terenul în litigiu nu a aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945 cum se prevede în anexa la Legea nr. 213/1998 și nici nu este bun de uz sau de interes public național, declarat ca atare prin lege.

În contextul expus, în aplicarea art. 4 din Legea nr. 213/1998, bunul în litigiu face parte din domeniul privat al statului.

Apoi, este de principiu că, uzucapiunea, în măsura în care apare ca un efect al posesiei prelungite în timp, exercitată în condițiile prevăzute de lege, reprezintă o sancțiune împotriva adevăratului proprietar, care printr-o atitudine pasivă nu și-a exercitat posesia asupra bunului său timp îndelungat, deci și împotriva Statului R____, din moment ce ______________________ 857 Cașolț, cu nr. top 265 casă și curte intravilan de 158 mp face parte din domeniul privat al acestuia.

Pentru considerentele expuse, de fapt și de drept, instanța va dispune admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și modificată de reclamanta T____ A__ și va dispune comasarea imobilului teren înscris în CF 857 Cașolț, nr. top 265 – casă și curte intravilan, în suprafață de 158 mp, cu imobilul teren înscris în CF1133 Cașolț, nr. top 266 – casă și curte intravilan în suprafață de 158 mp, sub nr. top nou 265, 266 casă și curte intravilan în suprafață de 316 mp, ce se înscrie în CF 1133 Cașolț, constatând că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului nr. top nou 265, 266 casă și curte intravilan în suprafață de 316 mp prin efectul uzucapiunii.

În temeiul art. 17 alin. 4 și art. 19 din Decretul Lege nr. 115/1938 coroborat art. 76, 77 din Legea nr. 71/2011, la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, se va dispune intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului nr. top nou 265, 266 casă și curte intravilan în suprafață de 316 mp pe numele reclamantei, cu titlu de drept, uzucapiune.

De asemenea, pentru aceleași considerente de fapt și de drept, se va dispune și respingerea acțiunii reconvenționale formulată de pârâtul – reclamant S_____ R____, prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Sibiu împotriva reclamantei – pârâte T____ A__.

Se va lua act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu solicitând modificarea în tot în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca inadmisibilă, netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului recurentul arată că reclamanta nu a dovedit data de la care a început posesia imobilului, astfel că nu se poate verifica dacă s-a împlinit termenul de 20 de ani prevăzut de art.28 din Decretul lege nr.115/1938, în plus nu s-a făcut nici dovada decesului proprietarului tabular T____ I___ și a faptului că acesta nu are moștenitori.

Recurentul susține că acțiunea este inadmisibilă întrucât, dacă s-ar fi dovedit că proprietarul tabular a decedat fără a avea moștenitori, succesiunea este vacantă și se cuvine Statului R____ în baza art.477, 652 și 680 Cod civil, deci acțiunea principală trebuia respinsă, iar cea reconvențională, admisă.

În continuare se susține că anterior adoptării legii nr.18/1991 nu se putea opune statului o posesie utilă, proprietatea socialistă fiind imprescriptibilă.

S_____ nu poate fi uzucapat, indiferent de dispozițiile legale aplicabile, întrucât art.11 din Legea nr.213/1998 prevede că bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Aceste bunuri provenind din succesiune vacantă nu pot fi valorificate decât în condițiile O.U.G. nr.14/2007.

Prin întâmpinare, intimata T____ A__ a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat întrucât în cauză a dovedit că antecesorii săi au stăpânit imobilul începând din anul 1945, în condițiile unei posesii utile, motiv pentru care au și invocat ca motiv al uzucapiunii Codul civil român. De asemenea, se mai arată că bunul ce face obiectul acțiunii nu este de interes național, deci proprietatea sa ar putea aparține, eventual, unității administrativ-teritoriale, Orașul Cisnădie.

Analizând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs și, din oficiu, sub toate aspectele, tribunalul reține că recursul este neîntemeiat și va fi respins, pentru considerentele pe care le vom arăta în continuare.

Instanța de fond a reținut în mod corect că imobilul în litigiu este situat în localitatea Cașolț din județul Sibiu și are categoria de folosință curți cu construcții, ceea ce exclude orice posibilitate ca bunul să aparțină domeniului public al statului, astfel că aceste motive de recurs nu pot fi reținute și, mai mult, sunt străine de natura cauzei de față.

În cauză s-a dovedit că antecesorii reclamantei au exercitat o posesie utilă asupra imobilului începând cu anul 1945, deci sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.1837 și 1846 Cod civil privind uzucapiunea, aceste dispoziții fiind în vigoare la data începerii posesiei antecesorilor reclamantei.

Acest aspect a fost analizat și de instanța de fond care a arătat, în mod corect că uzucapiunea se reglementează de legea aflată în vigoare la data începerii posesiei, așa cum prevede art.6 alin.2 din Legea nr.241/1947.

Niciunul dintre motivele de recurs nu este întemeiat.

Cererea reconvențională a fost în mod corect respinsă întrucât, în cauză, nu s-a făcut dovada, nici direct prin acte de stare civilă și nici indirect, prin intermediul prezumțiilor, că proprietarul tabular este decedat. Atât timp cât nu s-a făcut această dovadă nu se poate vorbi nici despre succesiune vacantă. Sarcina probei în acest sens revenea recurentului reclamant reconvențional pentru că a susținut acest lucru în fața instanței de fond.

În ceea ce privește susținerea că statul nu poate fi uzucapat, așa cum am arătat deja și a reținut și instanța de fond, imobilul în litigiu nu a aparținut niciodată domeniului public al statului și nici nu este bun de uz sau de interes public național pentru a se pune problema uzucapării statului.

Pentru toate aceste motive, în baza art.312 Cod proc.civ. se va respinge recursul și se va menține sentința atacată.

Deși intimata a solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu au fost acordate întrucât nu s-a dovedit efectuarea lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A.J.F.P. Sibiu împotriva sentinței civile nr.6285/2013 a Judecătoriei Sibiu, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 22.01.2015.

PreședinteJudecător Judecător

M____ D______ C______ H______ D______ R_____ L______

Pl.C.M.semn.conf.art.261 C.P.C.

Președintele Tribunalului Sibiu

C_____ E____ G_______

Grefier

A__ B______

Red.C.H.11.03.2015

Tehnored.A.B.11.03.2015

Ex.2

Jud.fond V. J_____