R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 20/R/2015

Ședința publică din data de 18 februarie 2015

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE : G_______ C_______ F______, președinte secție

JUDECĂTOR : R______ - I____ B_____

JUDECĂTOR : M_____ L_____ B____

GREFIER : M____ - M_____ E_____

S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul S_____ R____, prin Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 2547/2014 privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 629/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect uzucapiune.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta-intimată I___ A_______, asistată de avocat D___ M____, lipsă fiind pârâtul-recurent S_____ R____ prin Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, reclamanta-intimată Otviș N_______, pârâta _______________________ Primar, intervenientul-intimat I___ G_______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care :

Se constată că la data de 10.02.2015, la dosar s-a depus întâmpinare din partea reclamantelor-intimate I___ A_______, Otviș N_______ și a intervenientului I___ G_______.

De asemenea, se constată că s-a atașat dosarul nr.XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Năsăud.

Tribunalul constată că recursul este în termen declarat, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 17 din Legea nr.146/1997.

Reprezentantul reclamantelor-intimate și a intervenientului, avocat D___ M____, arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.

Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării recursului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea recursului și acordă cuvântul reprezentantului reclamantelor-intimate și a intervenientului, avocat D___ M____, în susținere.

Reprezentantul reclamantelor-intimate și a intervenientului, avocat D___ M____, solicită instanței respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul reține pricina spre soluționare, urmând ca pronunțarea hotărârii judecătorești să aibă loc azi, orele 13,00.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată:

Prin sentința civilă nr. 2547/2014 privind completarea dispozitivului sentinței civile nr. 629/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în temeiul art. 281/2 Cod procedură civilă s-a admis cererea de completare a Sentinței civile nr. 629/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud la data de 25 martie 2013 în dosar nr. XXXXXXXXXXXX și, în consecință a fost completată această sentință civilă cu următoarele dispoziții:

S-a constatat că reclamanta Otviș N_______ a dobândit, prin joncțiunea posesiilor, dreptul de proprietate prin uzucapiune și asupra terenului în suprafață de 580 mp. identificat prin CF xxxxx nr.top. 314.

S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra acestui teren, pe numele reclamantei Otviș N_______, cu titlu de uzucapiune, potrivit documentației tehnice întocmită de expert R__ I___ (f.49-63), tabel de mișcare parcelară de la fila 57.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri prima instanță în baza probatoriului administrat a reținut următoarele.

Prin cererea înregistrată la data de 03.10.2014 în dosar nr. XXXXXXXXXXXX al Judecătoriei Năsăud reclamantele I___ A_______ și Otviș N_______ au solicitat îndreptarea erorilor din Sentința civilă nr. 629/2013 pronunțată la data de 25.03.2013 în prezenta cauză, cu privire la consemnarea numelui corect al reclamantei Otviș N_______ și cu privire la completarea acestei sentințe în sensul ca instanța să se pronunțe și asupra petitului de uzucapiune de către reclamanta Otviș N_______ cu privire la terenul înscris în CF xxxxx I___ M___ nr.top. 314 cu privire la care instanța a omis să se pronunțe.

Prin Încheierea din data de 28.10.2014 s-a admis în parte cererea de îndreptare a Sentinței civile nr. 629/2013 a Judecătoriei Năsăud și s-a dispus îndreptarea erorii materiale cu privire la numele corect al reclamantei Otviș N_______ în loc de Otviș A_______ cum greșit s-a consemnat și, pentru petitul de completare a Sentinței civile nr. 629/2013 care necesita judecarea lui în ședință publică, cu citarea părților, s-a stabilit termen de judecată pentru ședința publică din data de 25.11.2014.

Luând în in discuție cererea de completare a sentinței civile în sensul solicitat, instanța reține în fapt următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 629/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, printre altele s-a constatat că reclamanta Otviș N_______ (cu numele consemnat greșit potrivit celor de mai sus Otviș A_______) a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 779 mp. din întregul teren înscris în CF xxxxx I___ M___ nr.top. 403.

Prin dispozitivul sentinței civile instanța a omis să se pronunțe și cu privire la cererea reclamantei Otviș N_______ de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune și asupra suprafeței de 580 mp. identificat prin CF xxxxx nr.top. 314, chiar dacă prin considerentele sentinței se face referire și la acest teren obiect a acțiunii.

Așa fiind, instanța consideră întemeiată cererea astfel încât în baza art. 281/2 Cod procedură civilă o va admite și va dispune completarea Sentinței civile nr. 629/2013 a Judecătoriei Năsăud în ceea ce privește cererea de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune de către reclamata Otviș N_______ și cu privire la terenul de 580 mp. înscris în CF xxxxx nr.top. 314.

Astfel, în ceea ce privește acest petit, instanța reține că cererea de uzucapiune este întemeiată, cum de altfel se reține și prin considerentele Sentinței civile nr. 629/2013. Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză instanța reține că și acest teren se afla în anul 1940 în posesia numiților Ș_____ D_____ și Ș_____ Senia care l-au folosit până în jurul anilor 1960-1970 când soții D_____ au împărțit întregul teren pe care-l dețineau în două loturi pentru a le atribuii fiicelor lor. Astfel, din lotul de teren transmis cu titlu de zestre fiicei lor Otviș N_______ în anul 1960 face parte și suprafața de 580 mp. înscrisă în CF xxxxx I___ M___ nr.top. 314, astfel cum terenul este identificat prin documentația tehnică întocmită de expertul R__ I___ la filele 49-63 tabel de mișcare parcelară de la fila 57.

Așa fiind, prin joncțiunea posesiilor, instanța de fond a reținut că termenul prescripției achizitive de 30 de ani, raportat la momentul de început al primei posesii dovedită în cauză, ca fiind anul 1960 s-a împlinit în anul 1970 în persoana reclamantei Otviș N_______ cu privire la acest teren.

Astfel, în baza art. 1452 și următoarele Cod civil austriac aplicabil în cauză deoarece sub imperiul acestui act normativ s-a născut prima posesie dovedită, potrivit art. 31 din Legea nr. 389/1943 și art. 6 din Legea nr. 241/1947, art. 201 din Legea nr. 71/2011 s-a admis cererea și s-a constatat că reclamanta Otviș N_______ a dobândit dreptul de proprietate și asupra acestui teren.

În baza art. 44 din Decretul-Lege nr. 115/1938 în vigoare la data sesizării instanței s-a dispus înscrierea în CF pe numele reclamantei Otviș N_______ a dreptului de proprietate și asupra acestui teren, cu titlu de uzucapiune potrivit documentației tehnice susmenționată.

Potrivit art. 281/3 alin.2 Cod procedură civilă, prezenta sentință civilă este dată fără cheltuieli de judecată, de altfel, astfel de cheltuieli nici nu s-au solicitat în cauză.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul S_____ R____, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea recursului s-a susținut că bunurile proprietate publică aparținând statului român sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile și în mod greșit prin sentință s-a reținut că terenul în litigiu este în circuitul civil și supus regulilor de drept comun. S-a reliefat că titularii domeniului public sunt indicații de art.136 din Constituție și de art.1 și 2 din legea nr.213/1998, domeniul public al statului fiind alcătuit din mai multe categorii de bunuri expres indicate recurent, printre care și bunurile terenurile ce au aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945. Conținutul juridic al dreptului de proprietate, indiferent că este vorba de dreptul de proprietate privată sau de dreptul de proprietate publică cuprinde trei prerogative, respectiv posesia, folosința și dispoziția, iar atributul de dispoziție conferă titularului dreptul de dispoziție materială și juridică.

S-a mai susținut că uzucapiunea în sistemul Codului civil rămân este un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui bun imobil ca efect al posedării lui neîntrerupte în tot timpul fixat de lege și că până în decembrie 1989 instanța nu poate reține decât existența unei detenții precare a reclamanților asupra terenului și nu se poate presupune că se comportau ca proprietari ai terenului. S-a mai susținut că până în anul 1974 a fost în vigoare art.11 din decretul nr.144/1958 ce reglementa condițiile înstrăinării prin acte între vii a terenurilor, fiind necesară forma autentică, sub sancțiunea nulității absolute, iar în anul 1974 au fost adoptate legile nr.58 și nr.59 prin care singura modalitate de dobândire a terenurilor era moștenirea legală. În această situație reclamanta Otviș N_______ nu a probat existența dreptului de proprietate ce privire la terenurile în cauză.

În drept, s-au invocat prevederile art.304 pct.9, art.304/1 din Codul procedură civilă și actele normative indicate în cuprinsul recursului.

Recursul declarat este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.

Intimații Otviș N_______, I___ A_______ și I___ G_______ au depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată în recurs f.24-26.

În susținerea acestei poziții procesuale s-a arătat că recursul formulat este nefoundat fiindcă la dosarul cauzei există adeverința nr.719/04.04.2012 eliberată de Primăria comunei I___ M___ din care reiese că terenul înscris sub nr. top 314 și 403 se află în domeniul privat al comunei, prin urmare terenul a putut fi uzucapat, deoarece bunurile din domeniul privat al statului pot fi uzucapate în condițiile legii.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate în motivele de recurs, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă casarea ori modificarea sentinței atacate, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat potrivit considerentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.

Tribunalul constată că în mod judicios a reținut prima instanță că reclamanta Otviș N_______ a dobândit, prin joncțiunea posesiilor, dreptul de proprietate prin uzucapiune și asupra terenului în suprafață de 580 mp. identificat prin CF xxxxx nr.top. 314 și a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate asupra acestui teren, pe numele reclamantei Otviș N_______, cu titlu de uzucapiune, potrivit documentației tehnice întocmită de expert R__ I___ (f.49-63), tabel de mișcare parcelară de la fila 57, deoarece în speță erau întrunite toate cerințe impuse de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în litigiu anterior indicat, respectiv cerințele impuse de art. 1452 și următoarele Cod civil austriac aplicabil în cauză deoarece sub imperiul acestui act normativ s-a născut prima posesie dovedită, iar nu a Codului civil român cum eronat a indicat recurentul, imobil teren cu privire la care prima instanță a omis să se pronunțe prin sentința civilă inițială nr. 629/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

Tribunalul, examinând raportul de expertiză efectuat în cauză, constată că terenul în litigiu, ce avea ca proprietar tabular pârâtul recurent la data introducerii acțiunii a fost dobândit de S_____ român prin lege în anul 1953, fiind ulterior înscris în cf dreptul de administrare al Consiliului popular I___ M___, potrivit extrasului carte funciară atașat la dosar f.6, nefiind vorba de un teren ce a aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945, așa cum greșit s-a susținut în cererea de recurs.

Din raportul de expertiză mai reiese că terenul în litigiu înscris sub nr.top 314 este un teren intravilan de 580 mp, fiind în posesia intimatei reclamante Otviș N_______, caz în care în mod eronat se susține că nu s-ar afla în circuitul civil, ci ar face parte din domeniul public al statului, pentru că, pe de o parte, terenul în litigiu nu se încadrează în nici unul dintre bunurile indicate de 136 alin.3 din Constituție și pe de altă parte, nu face parte nici din categoriile de bunuri ce fac parte din domeniul public al statului anume prevăzute de art.3 și de anexa 1 pct. I din legea nr.213/1998, neexistând nici un element probator în acest, simpla susținere a recurentului nefiind de natură să conducă la această concluzie, fiind dobândit de pârâtul recurent în 1953, cu atât mai mult cu cât imobilul în discuție este înscris în cartea funciară ca fiind intravilan, fiind în posesia intimatei, ceea conduce la concluzia că acest bun nu este de uz sau interes public .

Tribunalul mai constată că și din adeverința nr.719/04.04.2012 eliberată de Primăria comunei I___ M___ f.5 reiese neechivoc că terenul înscris sub nr. top 314 și 403 se află în domeniul privat al comunei, prin urmare terenul putea fi uzucapat, deoarece bunurile din domeniul privat al statului pot fi uzucapate în condițiile legii, iar contrar aserțiunilor recurentului, în cauză intimata reclamantă a exercitat o posesie utilă, neavând o simplă detenție precară, ținând cont de probatoriul administrat.

Referitor la criticile recurentului privind legile nr.58/1974 și nr.59/1974 ce prevedeau că singura modalitate de dobândire a terenurilor era moștenirea legală, tribunalul arată că, pe de o parte, în speță după cum corect a reținut prima instanță, termenul de prescripție achizitivă s-a împlinit anterior anului 1974, iar pe de altă parte, oricum și sub incidența acestor legi era posibilă dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, relevantă în acest sens, fiind din această perspectivă decizia nr.4/2006 a Înaltei curți de casație și justiție prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că, în cazul posesiilor începute înainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 și nr. 59/1974, prescripția achizitivă asupra terenurilor nu a fost întreruptă prin _____________________ acestor legi, astfel că, după abrogarea lor prin Decretul-lege nr. 1/1989 și Decretul-lege nr. 9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instanțelor de judecată să constate că au dobândit dreptul de proprietate privind terenurile respective.

De altfel, mai trebuie remarcat că și prin decizia civilă nr.356/R/2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud prin care a fost respins recursul aceluiași pârât împotriva sentinței civile inițiale nr.629/2013 a Judecătoriei Năsăud, hotărâre prin care s-a constatat că intimata reclamantă I___ A_______ a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenurilor de 802 mp și 779 mp înscrise sub nr.top 403, și s-a reținut cu putere de lucru judecat în considerentele acestei decizii că bunurile care nu fac parte din domeniul public fac parte din domeniul privat al statului și că bunurile din domeniul privat pot fi dobândite prin uzucapiune.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât împotriva sentinței civile împotriva sentinței civile nr.2547/2014 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, pe care o va menține în întregime.

În temeiul art. 274 alin.1,3 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recurentul pârât se află în culpă procesuală față de soluția respingerii recursului, motiv pentru care va fi obligat recurentul să plătească intimaților Otviș N_______, I___ A_______ și I___ G_______ suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs ce reprezintă o parte din onorariul avocațial achitat de 1800 lei potrivit chitanței justificative depuse la dosar f.29.

Tribunalul arată că în cauză a dispus reducerea onorariul avocațial la suma de 600 lei, în baza art. 274 alin.3 Cod procedură civilă, apreciind că suma solicitată de 1800 lei este nejustificat de mare, ținând cont de valoarea pricinii ce vizează un singur teren din imobilele indicate în acțiunea civilă introductivă, celelalte pretenții fiind soluționate prin sentința civilă inițială, fiind acordate cheltuieli de judecată în recurs și în acel cadru procesual, pe de o parte, iar pe de altă parte, de munca prestată de avocat aferentă acestui recurs ce a constat în redactarea și susținerea întâmpinării și prezența la un singur termen de judecată, iar față de aceste elemente, tribunalul a stabilit global ca fiind rezonabilă și echitabilă acordarea sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs, diferența de 1200 lei rămânând în sarcina intimaților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul S_____ R____, prin Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, cu sediul în Bistrița, _____________________, nr.6-8, județul Bistrița Năsăud, împotriva sentinței civile nr.2547/2014 a Judecătoriei Năsăud, pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.

Obligă recurentul să plătească intimaților Otviș N_______, domiciliată în I___ M___, ________________________, județul Bistrița Năsăud, I___ A_______ domiciliată în I___ M___, ________________________, județul Bistrița Năsăud, și I___ G_______, domiciliat în I___ M___, ________________________, județul Bistrița Năsăud, suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

G_______ C_______ F______ R______ I____ B_____ M_____ L_____ B____ M____ M_____ E_____

MLB// 2ex.// 25 februarie 2015

Jud. fond M_______ DM.