Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX uzucapiune

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B_______

Ședința Publică din data de 18.09.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE – B___ N_______-E____

GREFIER – C______ M____ A____

SENTINȚA CIVILĂ NR. 8121

Pe rol cauza civilă având ca obiect uzucapiune privind pe reclamanta P____ S____ în contradictoriu cu pârâtul M_________ B_______ – prin primar.

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc în ședința publică din data de 07.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 14.09.2015, la 16.09.2015 iar apoi pentru astăzi, când:

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătorie B_______ la data de 03.07.2014 sub nr.XXXXXXXXXXXXX reclamanta P____ S____ a solicitat în contradictoriu cu pârâta M_________ B_______ prin Primar, ca instanța să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 240 m.p. situat în municipiul B_______, _______________________.22, județul B_______ prin uzucapiunea de 30 de ani. În motivare reclamanta a arătat că antecesorii săi, U________ V_______ și U________ G_______ au dobândit prin actul autentic de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr.3268 din 13.07.1987 eliberat de Notariatul de Stat, o casă cu două camere și anexe gospodărești iar terenul aferent de 250 m.p. a trecut în proprietatea statului, conform Legii nr.58/1974. A mai arătat reclamanta că odată cu această vânzare soții U________ au preluat în posesie și diferența de 240 m.p. teren așa cum îl deținea vânzătoarea Lisoschi E________, suprafața de teren totală fiind de 240 m.p. și înconjurată cu gard iar după revoluție prin Ordinul Prefectului nr.1267 din 27.03.1995 și prin Ordinul nr.7045 din 13.04.1995 al Consiliului Municipal B_______ numitului U________ G_______ i s-a constituit dreptul de proprietate pentru cei 250 m.p. teren trecut în proprietatea statului. A mai învederat reclamanta că de la data preluării în posesie a terenului de 240 m.p. alături de cel în supafață de 250 m.p., soții U________ până la deces iar ulterior ea împreună cu fratele său au exercitat o posesie asupra terenului și s-au comportat ca adevărați proprietari, nu au fost tulburați de nimeni în posesie iar termenul de 30 de ani se compune din perioada în care autoarea soților U________ a posedat terenul în perioada 25.05.xxxxxxxxxxxxx87 precum și perioada între 13.07.xxxxxxxxxxxxx14. În drept au fost invocate prevederile Codului civil. În dovedire au fost depuse înscrisuri și s-a solicitat proba cu martori. Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 285 lei. Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În motivare pârâta a arătat că uzucapiunea reprezintă o sancțiunea a pasivității adevăratului proprietar însă terenul ce constituie obiectul litigiului nu a intrat în proprietatea Municipiului B_______. Pe fond pârâta a arătat că pentru a fi admisibilă cererea reclamantei este necesar ca aceasta să fi posedat terenul litigios timp de 30 de ani sub nume de proprietar. În drept au fost invocate prevederile Codului civil. Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată. În motivare reclamanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile pentru uzucaparea terenului. Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive instanța reține următoarele: Conform art.36 Cod procedură civilă calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond. Instanța constată că potrivit art.26 alin.1 din Legea nr.18/1991 terenurile situate în intravilanul localităților, rămase la dispoziția autorităților administrației publice locale, de la persoanele care au decedat și/sau nu au moștenitori, trec în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea consiliilor locale respective, în baza certificatului de vacanță succesorală eliberat de notarul public. În acest sens, secretarul unității administrativ-teritoriale are obligația ca, în termen de 30 de zile de la înregistrarea fiecărui deces al persoanelor respective, să comunice camerei notarilor publici competente datele prevăzute la art. 68 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, cu modificările și completările ulterioare, în vederea dezbaterii procedurii succesorale. Neîndeplinirea de către secretarul unității administrativ-teritoriale a obligației prevăzute în prezentul alineat se sancționează administrativ, potrivit legii. Totodată conform art.25 din Decretul nr.31/1954 statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. Din coroborarea textelor legale sus-menționate cu dispozițiile art.680 Cod civil, rezultă că moștenitor în cazul succesiunilor vacante este statul, dar nu prin Ministerul Finanțelor, ci prin unitatea administrativ teritorială de la ultimul domiciliu al defunctului.

Analizând prevederile contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.3268 din 13.07.1987 de către Notariatul de Stat B_______ instanța reține că defuncta Lisoschi E________ nu a avut moștenitori. De asemenea suprafața de teren identificată de dl. expert tehnic nu este înscrisă în Cartea Funciară și nu apare înregistrată pe numele vreunei persoane. Pentru aceste considerente instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, ca neîntemeiată. Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele: Ca urmare a intrării în vigoare a Noului Cod civil, instanța reține următoarele aspecte: uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit (art. 6 alin. 4 din Codul civil). A fortiori, și uzucapiunile împlinite sub imperiul legii vechi sunt supuse dispozițiilor acesteia. Ținând cont și de dispozițiile art.82 din Legea nr. 71/2011, rezultă că în cazul în care posesia a început sub imperiul reglementării anterioare, atunci această reglementare este aplicabilă uzucapiunii. Cât privește posesia, în afara dispozițiilor referitoare la unul din efectele acesteia (uzucapiunea), Legea nr.71/2011 mai prevede, în art.81, că intervertirea detenției în posesie este supusă legii în vigoare la data apariției cazului de intervertire. Pentru alte aspecte privind posesia, inclusiv alte efecte ale posesiei, se aplică, în baza art. 6 alin. 2 Cod civil, legea în vigoare la data începerii posesiei. Prin urmare, instanța reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod civil. Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.3268 din 13.07.1987 de către Notariatul de Stat al Județului B_______ numita Lisoschi E________, în calitate de vânzătoare a vândut numiților U________ G_______ și U________ V_______, în calitate de cumpărători, imobilul casă construită din paiantă, acoperită cu tablă la prețul de 30.000 lei. În cuprinsul actului menționat s-a prevăzut că terenul aferent construcțiilor ce se înstrăinează în suprafață de 250 m.p. trece în proprietatea statului în temeiul Legii nr.58/1974 iar construcțiile ce se înstrăinează au fost dobândite împreună cu terenul aferent de către vânzătoare în baza contractului de vânzare identificat sub nr.2141 din 24.05.1984 al Tribunalului B_______ și transcris sub nr.4054/1934 la grefa aceluiași Tribunal și prin moștenire de la defunctul soț, conform certificatului de moștenitor nr.95/1976 eliberat de Notariatul de Stat. În drept, instanța constată că, în temeiul art.1890 Cod civil toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință. De asemenea, potrivit art.1846 alin. 1 Cod civil orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii iar conform art.1847 Cod civil ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Posesia este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru. Din aceste dispoziții legale rezultă că, unul din efectele cele mai importante ale posesiei, când aceasta se prelungește în timp, este uzucapiunea sau prescripția achizitivă. Astfel, uzucapiunea de lungă durată reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate cu privire la un bun imobil, prin posedarea neîntreruptă a acestuia timp de 30 de ani, fiind necesară îndeplinirea a două condiții. Pentru a fi valabilă, joncțiunea posesiilor trebuie să îndeplinească două condiții: să fie vorba de o posesie propriu-zisă, detenția precară neputând fi unită cu o posesie și cel care invocă joncțiunea să fie succesor în drepturi al autorului.

În sensul art.1860 C.civ. prin autor se înțelege persoana care, ca și cel care invocă uzucapiunea, nu era titularul dreptului real. Instanța constată că în speță trebuie analizate cele două condiții impuse de lege pentru a fi aplicabilă instituția juridică a uzucapiunii de 30 de ani, respectiv: existența unei posesii utile, neviciate, adică a unei posesii continue, netulburate, publice și neechivoce și exercitarea acestei posesii timp de 30 de ani. În cauză, instanța observă că posesia reclamantei și a autorilor acesteia nu este afectată de vreun viciu, precum discontinuitatea, violența, clandestinitatea sau precaritatea. Astfel, din declarațiile martorilor audiați, rezultă că reclamanta și autorii acesteia au exercitat o posesie continuă asupra terenului care face obiectul cauzei și fără intermitențe anormale, actele de stăpânire fiind exercitate cu regularitatea pe care natura bunului o impune. Astfel, martorii afirmă că părinții reclamantei au venit pe __________________________ jurul anului 1987-1988 în urma cumpărării imobil de la Lisoschi E________ compus din casă și teren în suprafața de aproximativ 500 m.p. De asemenea, posesia asupra terenului nu a fost dobândită sau conservată prin violență, iar caracterul public al posesiei reiese din însăși natura de bun imobil a obiectului litigiului, care împiedică exercitarea unei posesii „în ascuns”. De altfel, publicitatea posesiei rezultă din ansamblul probator administrat în sensul că reclamanta și autorii săi au fost cunoscuți drept proprietari ai imobilului teren, calitate care nu i-a fost contestată de nicio persoană. Acest aspect nu este contestat nici de autoritatea locală, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Conform raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie întocmit de expert tehnic M____ G_____ C______ rezultă că terenul aflat municipiul B_______, ________________________.22, județul B_______ are o suprafața de 238 m.p. și este identificat cu punctele de contur 1-11-10-9 și punctele de contur 3-4-5-6-7-8. Din adresa nr.6811 din 09.10.2014 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B_______ reiese că nu s-a deschis carte funciară individuală pentru imobilul identificat prin raportul de expertiză.

Caracterul neechivoc al posesiei, respectiv că reclamanta și autorii acesteia au intrat în stăpânirea imobilului teren cu intenția de a se comporta în calitate de proprietari și nu cu intenția de a-l deține pentru altul, este susținut de prezumția relativă de neprecaritate instituită de art.1854 Cod civil, care se coroborează cu atitudinea reclamantei și a autorilor acesteia de a îngrădi suprafața de teren. Față de această situație de fapt, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art.1890, art. 1847, art.1846 și următoarele din Codul civil. A doua condiție pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată este ca posesia să fie exercitată în mod neîntrerupt, timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credință sau de rea-credință. Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta împreună cu autorii săi au posedat imobilul în cauză în mod neîntrerupt mai bine de 30 de ani, nefiind incidente vreuna din cauzele civile sau naturale de întrerupere a prescripției prevăzute de art.1863-1865 Cod civil, astfel că instanța constată că termenul de 30 de ani este împlinit. Instanța constată că posesia exercitată de către numita Lisoschi E________ a început în data de 25.05.1984 astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.3268 din 13.07.1987, posesia soților U________ G_______ și U________ V_______ a început la data de 14.07.1987 astfel cum rezultă din contractul menționat iar posesia reclamantei a început de la data decesului părinților săi. Astfel, până în anul 2015, anul pronunțării prezentei sentințe, s-a împlinit termenul de 30 de ani prevăzut de lege pentru uzucapiunea de lungă durată.

Totodată, în conformitate cu considerentele avute în vedere de Curtea Supremă de Justiție la pronunțarea Deciziei în interesul legii nr. IV/2006, terenurile ce au făcut obiectul reglementărilor din cuprinsul Legilor nr.58/1974 și nr.59/1974 și-au păstrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumția de neprecaritate prevăzută de art.1854 din Codul civil, cât și de dispozițiile art.1858 din Codul civil referitoare la prezumția de neintervertire de titlu, astfel încât se impune concluzia că intervalul de timp în care aceste legi au fost în vigoare nu a întrerupt cursul prescripției începute anterior, putând fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescripției achizitive asupra acelor terenuri. Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P____ S____ în contradictoriu cu pârâtul M_________ B_______ prin PRIMAR și va constata că reclamanta a dobândit prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, prin joncțiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra imobilului teren arabil în suprafață de 238 m.p., situat în municipiul B_______, ________________________.22, județul B_______, identificat în raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic M____ G_____ C______, cu punctele de contur 1-11-10-9 și punctele de contur 3-4-5-6-7-8. În temeiul art.453 alin.1 Cod procedură civilă instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M_________ B_______ prin Primar, ca neîntemeiată. Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P____ S____, cu domiciliul în municipiul B_______, _________________________.22, județul B_______ și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat H_____ M_____ cu sediul în municipiu B_______, ___________________, ____________________, parter, județul B_______, în contradictoriu cu pârâtul M_________ B_______ prin PRIMAR, cu sediul în municipiul B_______, Piața Revoluției nr.5, județul B_______.

Constată că reclamanta a dobândit prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, prin joncțiunea posesiilor, dreptul de proprietate asupra imobilului teren arabil în suprafață de 238 m.p., situat în municipiul B_______, ________________________.22, județul B_______, identificat în raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic M____ G_____ C______, cu punctele de contur 1-11-10-9 și punctele de contur 3-4-5-6-7-8. Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B_______. Pronunțată în ședință publică, azi 18.09.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red. BNE/tehnored. BNE/CMA

4 ex., 24.09.2015