ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA PENALĂ NR.215/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24 februarie 2015

PREȘEDINTE : I___ P______

JUDECĂTOR : C_________ C_____

GREFIER: C_______ P____

P________ de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C______ M________-U____.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.4163/02.12.2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.02.2015, potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, 24.02.2015, când,

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4163/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX,

În temeiul art. 386 C. pr. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul W_______ D_____ prin înlăturarea reținerii stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b C. pen. din 1969.

În temeiul art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, în prezent art. 335 alin. 1 C. pen., raportat la art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul W_______ D_____, fiul lui M_____ și F______, născut la data de 23.09.1981 în Timișoara, jud.T____, domiciliat în Timișoara, _____________________, Jud. T____ CNP-xxxxxxxxxxxxx, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În temeiul art. 71 alin.2 C.pen. din 1969, raportat la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a, lit b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În temeiul art. 82 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen., s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani.

În temeiul art. 359 C.pr.pen. din 1968 a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969, în sensul că săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate va avea drept urmare revocarea suspendării condiționate, având drept consecința executarea în întregime a pedepsei aplicate în prezenta cauză, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. pen. din 1969, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 3545/P/2012 din 11.03.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 21.03.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.p.

În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că la data de 12.03.2012, în jurul orei 16:00 a condus autoturismul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare TM xxxxxx pe drumurile publice, respectiv pe ___________________ din Timișoara, fără a poseda permis de conducere.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu a fost probata următoarele mijloace de probă existente in dosarul de urmărire penala (dup): proces verbal de constatare a infracțiunii întocmit de către organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara, Biroul Rutier (f. 5); proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare întocmit de către organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului Timișoara, Biroul Rutier (f. 4); declarația olografă a inculpatului W_______ D_____ (f. 11); declarația olografă a martorului C______ O_____ C_____ (f. 22); adresa nr. xxxxx/19.03.2012 și xxxxx/17.05.2012 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T____ (f. 9); adresa nr. 5336/17.05.2012 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor T____ (f. 10).

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 07.05.2014 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La termenul de judecată din data de 19.11.2014 s-a constatat imposibilitatea audierii martorului C______ O_____ C_____ și în temeiul art. art. 381 alin. 7 C.p.p s-a dat citire declarației martorului aflată în dosarul de urmărire penală (f. 22).

Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 100 C.p.p. a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, respectiv fișa de cazier a inculpatului, s-a constatat imposibilitatea audierii martorului C______ O_____ C_____.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:

În fapt, din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 12.03.2012 (f. 6 dup), coroborat cu adresele nr. xxxxx/19.03.2012 și xxxxx/17.05.2012 emise de Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor T____ (f. 9-10 dup), cu declarația inculpatului din data de 12.03.2012 (f. 11 dup) si cu declarația martorului C______ O_____ C_____ (f. 22 dup), reiese ca la data de 12.03.2012, în jurul orei 16:00 inculpatul a condus autoturismul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare TM xxxxxx pe drumurile publice, respectiv pe ___________________ din Timișoara, fără a poseda permis de conducere.

Din fișa de cazier (f. 15) reiese că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin s.p. nr. 420/09.06.2003 a Judecătoriei Timișora, definitivă la data de 24.06.2003 prin neapelare, fiind arestat la data de 28.02.2003 și eliberat condiționat la data de 15.06.2006, rest neexecutat 742 zile. Față de data săvârșirii faptei care face obiectul cauzei se împlinise termenul de reabilitate prevăzut de art. 166 alin. 1 lit. a C. pen., astfel că în temeiul art. 386 C. pr. pen. instanța va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei prin înlăturarea reținerii stării de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b C. pen. din 1969.

În ceea ce privește legea penală aplicabilă instanța a reținut că în cauză nu s-au produs modificări în ceea ce privește limitele de pedeapsă aplicabile, dispozițiile Codului penal din 1969 fiind mai favorabile în ceea ce privește modalitățile de individualizare a pedepsei, astfel că în temeiul art. 15 alin. 2 din Constituția României și ale art. 5 alin. 1 C. pen. vor fi aplicate dispozițiile art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, în vigoare la data săvârșirii faptei, în prezent art. 335 alin. 1 C. pen., precum și cele ale Codului penal din 1969.

În drept, fapta inculpatului care în data de 12.03.2012, în jurul orei 16:00, a condus autoturismul marca Hyundai cu numărul de înmatriculare TM xxxxxx pe drumurile publice, respectiv pe ___________________ din Timișoara, fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea art. 5 alin. 1 C. pen.

Elementul material a constat în acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul mai sus menționat pe drumurile publice, respectiv pe ___________________ din Timișoara fără a poseda permis de conducere, elementul material fiind astfel însoțit de cerința esențială ca subiectul să nu posede permis de conducere.

Urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru securitatea circulației pe drumurile publice, cunoscut fiind faptul că o persoană care nu posedă permis de conducere nu și-a însușit cunoștințele și deprinderile obligatorii pe care le presupune conducerea în siguranță a autovehiculelor. Fiind o infracțiune formală, de pericol, raportul de cauzalitate între urmarea imediată și acțiune se prezumă, starea de pericol fiind inerentă acțiunii.

Din perspectiva laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție conform dispozițiilor art.19 alin.1 pct.1 lit. a C.pen., întrucât prin conducerea autovehiculului fără a poseda permis de conducere a cunoscut că pune în pericol securitatea circulației rutiere și siguranța celorlalți participanți la trafic, în condițiile în care nu a absolvit cursurile de specialitate în cadrul cărora să-și însușească deprinderile necesare conducerii unui autovehicul pe drumurile publice atât din punct de vedere teoretic cât și practic.

Pentru infracțiunea săvârșita instanța a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoarea, la a cărei individualizare judiciară a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 52 si 72 C.pen., respectiv: scopul pedepsei, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, natura și împrejurările concrete în care fapta a fost comisa și împrejurarea că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând săvârșirea faptei imediat după producerea acesteia.

Pentru toate aceste motive, instanța a condamnat pe inculpat la o pedeapsa de 1 an închisoare, apreciind ca acesta este suficienta pentru a conduce la atingerea scopul sancționator si educativ-preventiv al pedepsei.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a făcut aplicarea art.71 C.pen.din 1969, raportat la art. 12 alin. 1 din Legea 187/2012, aplicând inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal din 1969, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S____ și P_______ împotriva României. Astfel, în acest context, instanța apreciază că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II a și b Cod penal din 1969, față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.

Cât privește individualizarea executării pedepsei, față de cuantumul acesteia, de persoana inculpatului, de periculozitatea socială a acestuia, instanța a apreciat că reeducarea inculpatului, precum și scopul sancționator și de prevenție generală al pedepsei pot fi atinse chiar fără executare în regim de detenție. Astfel, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 C.penal din 1969, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Totodată, în temeiul art. 82 C.penal din 1969, a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 3 ani, iar în temeiul art. 359 C.proc.penală din 1968 i s-a atras atenția că, în situația în care în cursul acestui termen va săvârși cu intenție o altă infracțiune se va dispune revocarea suspendării condiționate potrivit art. 83 C.penal din 1969, având drept consecința executarea în întregime a pedepsei pronunțate in prezenta cauza, care nu se va contopi cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.

Pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale instanța, in temeiul art.71 al. 5 C.pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii stabilite în cauză.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin.1 C.pr.pen., reținând ca este în culpă cu privire la declanșarea procesului, instanța a obligat pe inculpat la plata sumei de 550 lei către stat, reprezentând cuantumul cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei, din care 350 lei cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală și 200 lei în faza de judecată în primă instanță.

Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara a declarat apel P________ de pe lângă Judecătoria Timișoara criticând-o pentru nelegalitate.

În motivare se arată că instanța de fond în mod nelegal a aplicat inculpatului o pedeapsă potrivit Codului penal din anul 1969 însă în ce privește calculul termenului de reabilitare s-a făcut potrivit dispozițiilor Noului cod penal ceea ce contravine Deciziei Curții Constituționale nr.256/2014.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că apelul parchetului este fondat pentru următoarele considerente:

Din actele de la dosar se constată că inculpatul W_______ D_____ a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de con ducere, fapta fiind comisă la data de 12.03.2012.

Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de recidivă în condițiile prev. de art. 37 lit. b Cp întrucât anterior a fost condamnat de către Tribunalul T____, prin Sentința penală nr.420/2003 la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fiind arestat la data de 28.02.2003 și liberat condiționat la data de 15.02.2006, rămânând de executat un rest de pedeapsă de 742 de zile.

Se mai reține că instanța de fond deși a dispus condamnarea inculpatului în conformitate cu prevederile art.86 al.1 din OUG 2002, în vigoare până la data de 01.02.2014 când a intrat în vigoare Noul cod penal, a înlăturat starea de recidivă a inculpatului apreciind că a intervenit termenul de reabilitare, calculat în conformitate cu dispozițiile Noului Cod penal.

Combinând dispozițiile din vechea și actuala reglementare instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, încălcând dispozițiile Deciziei 265/2014 pronunțată de Curtea Constituțională prin care s-a stabilit că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale numai în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Întrucât infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată a fost săvârșită înainte de _____________________ Noului Cod penal se impune a se aprecia dacă vechea reglementare sau cea prevăzută de Noul Cod penal este mai favorabilă inculpatului în conformitate cu prevederile art.5 din Codul penal.

Comparând dispozițiile din cele două legi Curtea apreciază că legea penală mai favorabilă este Codul penal în vigoare întrucât deși ambele legi prevăd aceiași pedeapsă pentru fapta comisă, actuala reglementare prevede un termen mai scurt de reabilitare pentru fapta comisă anterior în raport cu care a fost reținută starea de recidivă.

Prin urmare, în vederea aplicării în mod global a legii penale mai favorabile se impune atât condamnarea inculpatului cât și analizarea stării de recidivă să fie făcută în conformitate cu dispozițiile codului penal în vigoare.

Analizând fișa de cazier a inculpatului se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.41 Cp, pentru reținerea stării de recidivă întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare prev. de art. 166 al.1 lit. a Cp, pentru pedeapsa de 5 ani aplicată anterior, astfel că instanța de fond în mod întemeiat a dispus înlăturarea stării de recidivă postexecutorie prev. de art.37 al.1, lit. b Cp anterior.

Prin urmare se va dispune condamnarea inculpatului la aceiași pedeapsă aplicată și de către instanța de fond însă cu executarea în detenție întrucât nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art.83, respectiv 91 Cp aceea ca inculpatul să-și dea acordul pentru prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

Față de aceste considerente în baza art.421 pct.2 lit. a Cp va fi admis apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Timișoara, se va desființa sentința apelată și rejudecând cauza:

În baza art. 335 al.1 Cod penal, cu aplicarea prev. art.5 Cp, prin schimbarea de încadrare juridică din art.86 al. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea prev. art.37 lit. b Cp anterior, va fi condamnat inculpatul W_______ D_____, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, la pedeapsa de 1 ( un) an închisoare, cu executare în detenție.

În baza art.374 al.1 Cpp va fi obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.275 al.3 Cpp cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

În baza art. 421 pct.2 lit. a Cpp admite apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.4163/2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Desființează sentința apelată și rejudecând cauza:

În baza art. 335 al.1 Cod penal, cu aplicarea prev. art.5 Cp, prin schimbarea de încadrare juridică din art.86 al. 1 din OUG 195/2002, cu aplicarea prev. art.37 lit. b Cp anterior, condamnă pe inculpatul W_______ D_____, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere, la pedeapsa de:

-1 ( un) an închisoare, cu executare în detenție.

În baza art.374 al.1 Cpp obligă inculpatul la plata sumei de 550 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.275 al.3 Cpp cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 24.02.2015.

Președinte,Judecător,

I___ PopescuConstantin C_____

GREFIER,

C_______ P____

Red. C.C./05.03.2015

Tehnored. C.P./4 ex/18.03.2015

Primă instanță : Jud.Timișoara

Jud. L.M.T_____