R O M Â N I A

TRIBUNALUL S____

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 60/2015

Ședința publică din 22.01.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE . H____ I____ D____

JUDECĂTOR: P__ R___ M________

GREFIER: A______ L__________

S-a luat în examinare apelul declarat de către apelantul - debitor ________________., cu sediul în Z____, ___________________, birou 1, jud. S____, împotriva sentinței civile nr. 3847/28.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Z____, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect sechestru asigurător.

La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi se prezintă pentru apelanta – debitoare ____________, av. M___ A____ și reprezentanta intimate – creditoare, c.j. V____ D___.

Procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 153 Cod pr. civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentantul apelantei – debitoare, av. M___ A____, depune la dosar împuternicire avocațială.

De asemenea, reprezentanta intimatei – creditoare, c.j. V____ D___, depune la dosar împuternicire de reprezentante și sentința civilă nr. 2716 din 19.12.2014, precizând că această sentință nu este definitivă.

Întrebată fiind de către instanță de ce nu sunt identice sumele din ordonanța de plată cu cele din cererea de instituire a sechestrului asigurator, reprezentanta intimatei – creditoare, c.j. V____ D___, arată că la momentul în care a formulat cererea de ordonanță de plată, una dintre facturi, respectiv ultima, nu era scadentă, iar ulterior au revenit cu o precizare la cererea de ordonanță.

De asemenea, întrebată fiind de către instanță, dacă în cererea de sechestru asigurator sumele pe care le solicită implică și penalitățile, reprezentanta intimatei – creditoare, c.j. V____ D___, susține că implică și aceste penalități și este prevăzut acest lucru în contractul de distribuție și a fost calculată până la data acționării în judecată și se datorează în continuare până la data plății efective a debitului, respectiv 67.233,08 debit principal și diferența până la 71.896,09 sunt penalitățile.

La solicitarea instanței, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, apreciind ca fiind lămurită, acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul apelanta – debitoare, ____________, av. M___ A____, solicită admiterea cererii de apel așa cum a fost formulată, pe cale de consecință respingerea cererii de înființare a sechestrului asigurator formulată de către _______________________. În motivarea apelului arată că la data depunerii cererii la instanța de fond s-a solicitat înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile aparținând debitoarei ____________, până la concurența sumei de 71.896,06 lei, data depunerii fiind 25.11.2014, iar prin cererea de ordonanță de plată depusă în data de 24.11.2014, s-a solicitat obligarea debitoarei doar pentru suma de 62.897,61 lei reprezentând contravaloarea facturilor și 4.436,01 lei reprezentând penalități de întârziere, în total suma de 67.333,62 lei, arătând că pentru această sumă a fost investită instanța de judecată. Susține, că instanța de fond când a dispus aplicarea sechestrului asigurator, a admis cererea reclamantei pentru o sumă mai mare decât suma invocată ca și creanță, instanța de fond trebuia să se pronunțe exact asupra sumei solicitate .De asemenea susține, că instanța de fond a făcut referire și la factura fiscală nr. 1952 din data de 31.10.2014 factură care era scadentă la data de 30.11.2014, nefiind scadentă la data promovării cererii de înființare a sechestrului, respectiv 25.11.2014 și nici la data pronunțării sentinței 28.11.2014, dar instanța de fond a trecut peste prev. art. 952 alin. 1 Cod pr.civ., conferind și acestei creanțe un caracter exigibil pentru a fi îndeplinite condițiile de înființare a sechestrului asigurator, astfel interpretând legea în favoarea reclamantului. Mai arată, că prin sechestrul asigurator aplicat de către executorul judecătoresc ca acesta nu a respectat decizia instanței de instituire a sechestrului asigurator până la concurența sumei de 71.869,09 lei acesta înscriind în arhiva electronică un sechestru asigurator asupra bunurilor imobile în valoare contabilă de 772.791,00 lei fără TVA, adică de peste zece ori mai mult. Pentru motivele invocate prin cererea de apel și prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

Reprezentanta intimatei – creditoare, c.j. V____ D___, solicită instanței respingerea apelului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Judecătoria Z____, prin care s-a admis cererea de înființare a sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile aparținând societății ____________ , până la concurența sumei de 71.896,09 lei, reprezentând suma datorată de către debitoare creditoarei, respectiv debit neachitat, penalități de întârziere și cheltuieli de judecată. Arată că, prin această încheiere instanța de fond în mod temeinic și legal a admis cererea creditoarei , reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv ale art. 952 alin. 2 din Cod pr.civ., în speță creanța a fost constatată prin înscrisuri însușite de către debitoare prin semnare și ștampilare, creanța era exigibilă, creditoarea a făcut dovada intentării cererii de chemare în judecată a debitoarei, și de asemenea, a achitat cauțiunea în suma de 4.000 lei stabilită de către instanța de judecată. Referitor la susținerile debitoarei din cererea de apel, arată că instanța a fost investită pentru a instituii un sechestru asigurator pentru suma de 71.896,09 lei, iar faptul că prin cererea de ordonanță de plată au pornit cu o sumă mai mică, au precizat că urma să devină scadentă și ultima factură și ulterior au depus și precizarea de acțiune în acest sens, respectiv era scadentă până la data de 30.11.2014. Iar raportat la celelalte susțineri ale apelantei, cu privire la faptul că această creanță nu ar fi exigibilă, susține că așa cum a arătat prin întâmpinarea depusă la dosar, a fost agreată o eșalonare de plată, respectiv a sumei de 52.059,48 lei reprezentând restanță veche de peste 400 zile, însă prin acel act adițional s-a specificat și faptul că debitoarea trebuia să achite obligațiile curente conform contractului de distribuție, ori, debitoarea nu numai că nu și-a respectat eșalonarea pentru debitul restant, dar și-a onorat nici plățile curente, lunare, astfel că debitul, în loc să scadă, a crescut exponențial. În aceste condiții creditoarea a ales să rezilieze contractului de distribuție cu data de 09.10.2014, printr-o notificare, iar rezilierea contractului presupune și rezilierea actului adițional. Prin urmare, susținerea debitoarei că, creanța nu ar fi exigibilă este neîntemeiată. La fel de neîntemeiate sunt și celelalte susțineri ale debitoarei, însă apreciază că au fost pe deplin îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii. Fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul apelanta – debitoare, ____________, av. M___ A____, arată că reprezentanta creditoarei, nu a făcut referire și la ultima factură notificată de instanță.

În replică, reprezentanta intimatei – creditoare, c.j. V____ D___, susține că la art. 952 alin. 3, se arată că instanța poate încuviința sechestru asigurator și atunci când creanța nu este exigibilă, cu condiția să fie îndeplinite celelalte condiții prev. la alin. 1 și să depună o cauțiune, ceea ce s-a și întâmplat.

Instanța pe baza actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Prin Încheierea civilă nr. 3847/C/28.20.2014 a Judecătoriei Z____ s-a admis cererea formulată de creditoarea S.C. G_____ S________ S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea ________________.. S-a dispus înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile urmăribile aflate în proprietatea debitoarei, până la concurența sumei de 71.896,09 lei. S-a stabilit o cauțiune în cuantum de 4000 de lei pentru măsura asigurătorie înființată. S-a pus în vedere creditoarei să achite cauțiunea stabilită în termen de 5 zile de la comunicare, sub sancțiunea desființării de drept a sechestrului asigurător.

Instanța a reținut că între creditoare creditoarea S.C. G_____ S________ S.R.L. și debitoarea ________________. s-a încheiat contractul de distribuție nr. 213/30.12.2010 (f. 10-11), modificat prin Actul adițional nr. 1/17.04.2014 (f. 8-9), având ca obiect difuzarea de către debitoare prin punctele proprii de vânzare și prin rețeaua de clienți a publicațiilor și imprimatelor livrate de către creditoare. În baza acestui contract, creditoarea a emis mai multe facturi (f. 14-21) în perioada 31.07.xxxxxxxxxxxxx14, fiecare factură fiind scadentă în termen de 30 de zile de la emitere.

Prin cererea de emitere a unei ordonanțe de plată înregistrată pe rolul Judecătoriei Z____ sub nr. XXXXXXXXXXXXX la data de 24.11.2014 (f. 5-6), creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata sumelor pe care i le datorează.

În drept, potrivit art. 952 alin. 1 C.p.c. „Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.

În speță, instanța constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru instituirea sechestrului asigurător. În primul rând, creanța S.C. G_____ S________ S.R.L. este constatată în scris, astfel cum s-a arătat, între aceasta și debitoarea ________________. s-au derulat raporturi contractuale, în baza cărora creditoarea a emis mai multe facturi. Astfel cum reiese din cuprinsul facturilor, fiecare dintre ele a devenit scadentă la un termen de 30 de zile de la data emiterii, astfel că este vorba de o creanță exigibilă.

De asemenea, este îndeplinită și cea de a treia condiție, pe rolul instanței fiind înregistrată o cerere de chemare în judecată având ca obiect ordonanță de plată, prin care creditoarea urmărește recuperarea creanței care reiese din contractul de distribuție menționat și este constatată prin facturile depuse la dosar.

În ceea ce privește factura nr. 1952/31.10.2014, având data scadenței 30.11.2014, deși creanța în sumă de 4335,47 lei înscrisă în cuprinsul acesteia nu este exigibilă la data pronunțării prezentei hotărâri, instanța constată că devine exigibilă în termen de două zile, într-o zi nelucrătoare, cu certitudine înainte de punerea în executare a măsurii asigurătorii.

Față de cele de mai sus, instanța constată că cererea creditoarei este întemeiată, motiv pentru care urmează a o admite și va dispune înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei, până la concurența sumei de 71.896,09 lei.

Având în vedere cuantumul ridicat al sumei până la limita căreia urmează a se institui măsura asigurătorie, instanța apreciază că se impune fixarea unei cauțiuni în sumă de 4000 de lei în sarcina debitoarei, cu respectarea prevederilor art. 1056 C.p.c.

Împotriva acestei soluții a formulat apel debitoarea: ________________. Z____, solicitând admiterea apelului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, să se respingă ca nefondată cererea de înființare a sechestrului asigurator .

Consideră că soluția instanței de fond este greșită și s-a reținut eronat că sumele reprezentând creanța și care sunt înscrise în facturi sunt exigibile și ajunse la scadență.

În realitate, aceste sume au fost eșalonate la plată în baza voinței păților care au semnat actul adițional nr.1 la contractul de distribuție 213/30.12.2010, act încheiat la data de 17.04.2014.

S-a stabilit o nouă scadență în achitarea creanței la următoarele date: 30.05.2012, 29.08.2014, 28.11.2014 și 30.12.2014. Prin urmare, la data formulării acțiunii, ultimele rate nu ajunseră la scadență.

De asemenea, instanța a făcut referire și la factura nr. 1952/31.10.2014, deși acesta este scadentă la 30.11.2014, în acest fel, nesocotindu-se dispozițiile art. 952 alin. 1 Cod pr.civ..

De asemenea, reclamanta a solicitat iar instanța a admis fără a face verificări, înființarea sechestrului asigurator până la concurența sumei de 71.896,09 lei, deși creanța este de 67.333,62 lei.

Se mai menționează că prin instituirea sechestrului asigurator pe toate bunurile societății, întâmpini greutăți cu instituțiile bancare care le-au creditat și care au în garanție bunurile pe care s-a instituit sechestrul asigurator.

Prin întâmpinarea depusă în cauză de creditorul _______________________, se solicită a se dispune respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Susținerea debitoarei conform căreia creanța nu ar fi scadentă nu este reală, toate facturile a căror plată a fost solicitată sunt scadente, unele cu peste 450 de zile.

De asemenea, afirmația potrivit căreia ultimele două rate nu sunt scadente nu este reală, eșalonarea sumei de 52.059,48 lei s-a făcut printr-un act adițional, debitoarea obligându-se să îl achite în 4 rate.

Nu a plătit decât 5.200 lei și în plus nu și-a achitat nici plățile curente, debitul crescând exponențial.

Prin urmare, societatea a decis rezilierea contractului de distribuție, acesta însemnând și rezilierea eșalonării ratelor.

Referitor la susținerea apelantei-debitoare cu privire la faptul că factura nr. 1952/31.10.2014 in valoare de 4.335,47 lei nu era scadentă la data cererii de infiintare a sechestrului asigurator -25.11.2014- si nici la data pronunțării sentinței atacate - 28.11.2014, aceasta factură devenind scadentă în data de 30.11.2014, arată faptul că, potrivit art. 952, al. 3 Cod Procedura Civila, " Instanta poate încuviința sechestru asigurător chiar si atunci când creanța nu este exigibila, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la alin. (I) să depună o cauțiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanță. "

Având în vedere că aceste factură a devnit scadentă la 5 zile de la depunerea cererii de sechestru, consideră că toate condițiile prev. De art. 952 Cod pr.civ. sunt îndeplinite.

Prin urmare solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică sentinței atacate.

Verificând apelul prin prisma prevederilor art. 466 și urm. Cod pr.civ., tribunalul îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Principala critică formulată de apelantă vizează faptul că potrivit opiniei acestora, creanța nu este exigtibilă și prin urmare nu sunt îndeplinite prevederile art. 952 Cod pr.civ. privind înființarea sechestrului asigutaror.

Conform dispozițiilor art. 952 alin.1 Cod pr.civ., creditorul care nu are titlul executoriu, dar a cărei creanță este contestată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigutaror asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, decă dovedește că a înaintat cererea de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.

Condiția impusă de acest text de lege este exigibilitatea creanței și constatarea ei printr-un înscris.

Creanța este exigibilă în momentul în care a ajuns la scadență, de la aceea dată putând fi cerută executarea ei.

Exigibilitatea se raportează la termenul stipulat de subiectele raportului juridic obligațional, în cadrul obligațiilor cu termen, ori prin tranzacție.

Este adevărat că între părți a intervenit la data de 17.04.2014 un act adițional privind eșalonarea creanței în 4 rate, având scadente la data de 30.05.2014; 29.08.2014; 28.11.2014 și 30.12.2014, numai că a fost achitată doar prima rată.

Prin urmare, debitoarea este cea care nu și-a respectat obligațiile asumate, iar debitul în loc să scadă a crescut.

De altfel, acesta a fost somată în legătură cu nerespectarea clauzelor din actul adițional dar și cu consecințele rezilierii eșalonării plății ca urmare a neachitării acestora.

Creanța fiind exigibilă, instanța nu a reținut ca întemeiate argumentele susținute de apelantă.

A doua critică vizează faptul că nu s-a probat existența unei creanțe certe.

Astfel, în ordonanța de plată se face vorbire despre suma de 67.333,62 lei, iar în cererea privind inființarea sechestrului asigurator, suma este de 71.896,09 lei.

Referitor la acestă critică formulată de apelantă, tribunalul reține că este neîntemeiată deorece prin cererea de emitere a ordonanței de plată se face vorbire nu numai de suma de 67.233,08 lei, dar și despre penalitățile de întârziere de 0,05 lei care urmează a fi calculate pentru sumele exigibile, până la data plății efective.

Și în ședința publică de azi, reprezentanta intimatei a lămurit acest aspect și anume că diferența dintre cele două sume o reprezintă penalitățile de întârziere.

Din actele dosarului nu rezultă că apelantul și-ar fi achitat creditul datorat și nici că sechestrul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 952 Cod pr.civ.

Prin urmare, se va respinge ca nefondat apelul declarat de debitoarea S.C. D____ SRL Z____ împotriva sentinței civile nr. 3847/C din 28.11.2014 a Judecătoriei Z____.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de debitoarea S.C. D____ SRL Z____ împotriva sentinței civile nr. 3847/C din 28.11.2014 a Judecătoriei Z____.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22.01.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

H____ I____ D____ P__ R___ M________ A______ L__________

Red. PRM/05.03.2015/4 ex.

Dact. AL/12.03.2015

Jud. fond L____ P________

__________________>