Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 120A

Ședința publică de la 13 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE – T___ I__

Judecător – D___ C______ T______

Grefier – Z_____ N_______

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-reclamantă R___ A______, împotriva sentinței civile nr.1860/02.09.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia în contradictoriu cu intimatele-pârâte __________________________, C______ DE F___ FUNCIAR DIN _____________________________ N________ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, având ca obiect obligație de a face punere în posesie, restituire cotă parte venituri, eliberare istoric de rol fiscal.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2015, consemnate fiind în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea astăzi, 13.02.2015.

După deliberare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față :

Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1860 pronunțată la data de 02.09.2014 Judecătoria Slobozia a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu, în ceea ce privește al doilea capăt de cerere – acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință pentru perioada 2000 – 09.01.2011 și, în consecință, a respins cererea pentru această perioadă ca fiind prescrisă.

A respins cererea formulată de reclamanta R___ A______, domiciliată în mun. București, ____________________. 19A, _____________. 1, _______________________ în contradictoriu cu pârâtele ____________________________ cu sediul în _________________________________ și C______ Locală de F___ Funciar Perieți, cu sediul în ________________________________, ca neîntemeiată.

A luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, că prin Hotărârea nr. 378 din 25.10.2006 a Comisiei județene Ialomița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reclamanta a fost înscrisă în anexa nr. 23, cuprinzând persoanele pentru care s-a dispus radierea din anexa nr. 39 și înscrierea în anexa nr. 3, persoane pentru care nu mai există teren agricol pentru restituire, și care au fost incluse la acordarea de despăgubiri, reclamanta fiind îndreptățită la primirea acestora în calitate de moștenitoare a lui R___ C_________.

S-a apreciat de către instanță că este neîntemeiată solicitarea reclamantei de punere în posesie asupra suprafeței de teren pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma autorului său, în condițiile legilor fondului funciar, de vreme ce datorită imposibilității fizice de a–i restitui terenul în natură și de a o pune în posesie, autoritățile, cu acordul reclamantei, au înscris-o în lista persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri.

S-au avut în vedere de către instanță prevederile art. 41 alin. 2 din H.G. nr. 890/2005, potrivit cărora persoanelor fizice cărora li s-a validat dreptul de proprietate conform prevederilor alin. 1, pentru care nu există suprafețe de teren agricol, reconstituirea li se face în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare, iar în situația în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, se vor acorda despăgubiri și se vor înscrie în anexa nr. 23, conform art. 3 alin. 4 din Legea nr. 1/2000, cu modificările ulterioare.

S-a reținut că în același sens sunt și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 165/2013 care prevăd că cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte.

Cum reclamanta și-a dat acordul pentru a primi despăgubiri, deoarece la nivelul comunei Perieți nu mai există posibilitatea atribuirii fizice a terenului instanța a apreciat ca cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la punerea sa în posesie este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât au început procedurile de acordare a despăgubirilor.

În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor reprezentate de cota parte din veniturile realizate de cel care a cultivat suprafața pentru care trebuia să fie pusă în posesie, despăgubiri constând în lipsa de folosință pentru perioada 2000 și până în prezent, s-a apreciat de către instanță că pentru perioada 2000 – 09.01.2011 dreptului material la acțiune s-a prescris, întrucât termenul de prescripție de 3 ani, indiferent de izvorul raportului juridic obligațional, a început să curgă de la data când s-a născut dreptul la acțiune, astfel că el s-a împlinit pentru perioada anterioară datei introducerii acțiunii – 09.01.2014 cu mai mult de 3 ani.

D____ urmare, pentru această perioadă, admițând excepția prescripției dreptului material la acțiune, cererea a fost respinsă ca prescrisă.

În ceea ce privește acordarea de despăgubiri constând în cota parte din veniturile realizate de cel care a cultivat ________________ Perieți în perioada 09.01.2011 la zi, instanța a respins-o, ca neîntemeiată, deoarece reclamanta nu a avut niciodată în proprietate respectiva suprafață de teren astfel încât să fie îndreptățită la despăgubiri pentru lipsa de folosință și nici nu a dovedit în ce calitate solicită aceste despăgubiri.

Împotriva acestei soluții, în termen legal a declarat apel motivat reclamanta R___ A______, solicitând admiterea acestuia și schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtelor la punerea sa în posesie.

Apelanta susține că instanța de fond nu a ținut cont de aplicabilitatea în cauză a prevederilor Legii nr. 165/2013, prevederi de strictă și imediată aplicare, soluționând cauza doar în condițiile dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și H.G. nr. 890/2005.

De asemenea, consideră apelanta că instanța nu a administrat în cauză toate probele necesare unei corecte soluționări, fundamentându-și hotărârea pe informațiile vechi și neactualizate comunicate de către pârâte, din care rezultă inexistența terenului disponibil pe raza comunei Perieți.

Legea nr. 165/2013 este o lege specială care a stabilit o nouă procedură privind formalitățile de reconstituire a dreptului de proprietate, din ansamblul său rezultând intenția legiuitorului de a restitui în natură cât mai multe proprietăți, terenul disponibil urmând a fi obținut chiar din patrimoniul Agenției Domeniilor Statului.

De altfel, art. 1 alin. 1 din lege stabilește ca principiu general că „imobilele preluate în mod abuziv în perioada comunistă se restituie în natură”, așadar măsura compensării este una subsidiară, aplicabilă în cazuri excepționale, atunci când nu este posibil, în nicio modalitate, acordarea în natură a drepturilor foștilor proprietari.

Se susține de către apelantă că indiferent de situația anterioară apariției Legii nr. 165/2013, chiar dacă anterior s-a constatat lipsa terenului disponibil, iar reclamanta a fost de acord în anul 2009 cu acordarea de măsuri compensatorii, la acest moment cererile și pretențiile reclamantei trebuie analizate în raport de prevederile Legii nr. 165/2013, lege de imediată aplicare.

Or, informațiile deduse de instanța de fond din dosarul administrativ și apărările pârâtelor privitor la lipsa terenurilor disponibile, au avut la bază o situație aferentă anului 2009 și nu reflectă realitatea juridică actuală.

Apelanta consideră că fără a se realiza o analiză fundamentată pe prevederile Legii nr. 165/2013 instanța de fond nu poate aprecia dacă cererea de punere în posesie este întemeiată, ori dacă într-adevăr nu există teren disponibil, și atunci reclamanta are dreptul doar la despăgubiri.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Perieți prin Primar C______ E____ a solicitat respingerea apelului și menținerea în tot a sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.

Se apreciază că raționamentul juridic dezvoltat de instanță a fost unul corect, motivat în primul rând de atitudinea oscilantă a apelantei, iar în al doilea rând de dispozițiile legale avute în vedere, în sensul că în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 890/2005 persoanelor fizice cărora li s-a validat dreptul de proprietate, dar pentru care nu mai există teren fizic să fie puși în posesie, vor primi despăgubiri.

Apelanta a ales să primească aceste despăgubiri, a fost exclusă de pe lista celor care așteptau teren pentru a fi pusă în posesie și a fost trecută pe lista celor care trebuie să primească despăgubiri.

Prin Hotărârea nr. 378/25.10.2006 s-a luat măsura radierii reclamantei din lista celor care așteptau teren pentru a fi puși în posesie și s-a dispus trecerea acesteia în anexa 23, aceasta fiind succesoarea numitului R___ C_________. Împotriva acestei hotărâri nu s-a formulat contestație, motiv pentru care solicitarea apelantei la acest moment este mai mult decât neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât la data de 22.11.2010 a fost înaintată documentația Comisiei pentru acordarea despăgubirilor.

Tribunalul, analizând sentința pronunțată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de prevederile legale incidente, apreciază apelul declarat în cauză ca nefiind fondat, urmând a-l respinge pentru cele ce succed :

Reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea pârâtelor să o pună în posesie asupra terenului în suprafață de 3,10 ha, la data de 23.12.2013, data poștei înscrisă pe plicul cu care s-a transmis acțiunea din eroare la Judecătoria A_________, și care s-a înregistrat la Judecătoria Slobozia la data de 09.01.2014.

La data formulării acțiunii, care este apreciată de către tribunal ca fiind data depunerii acesteia la oficiul poștal, erau în vigoare prevederile Legii nr. 165/2013 în forma sa inițială, în care, la art. 42 se prevedea că (1) “Persoanele îndreptățite pot opta pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către comisiile locale de fond funciar în vederea restituirii în natură a terenurilor, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”, termen care s-a împlinit la data de 19.07.2013, iar în alin. (2) era menționat că „În termenul prevăzut la alin. (1), pot opta pentru returnarea dosarelor la comisiile locale de fond funciar și persoanele care nu au valorificat titlurile de despăgubire emise de C______ Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor”.

Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar și din întâmpinarea depusă de către A__________ Națională pentru Restituirea Proprietăților, pe care reclamanta o chemase inițial în judecată și față de care a înțeles să renunțe ulterior, la data formulării acțiunii reclamanta era înregistrată la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor cu dosarul având nr. xxxxx/FFCCC, fiind îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 3.10 ha pentru care nu s-a putut face restituirea în natură, urmare a înscrierii acesteia, în baza acordului său, în anexa nr. 23, prin hotărârea nr. 378 din 25.10.2006 a Comisiei județene Ialomița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Până la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamanta nu a avut depusă o cerere la A__________ Națională pentru Restituirea Proprietăților prin care să își exprime opțiunea returnării dosarului la comisia locală de fond funciar a comunei Perieți, pentru restituirea în natură a terenului, deși termenul legal de 60 de zile, în care putea să facă această opțiune expirase, adresând însă o astfel de solicitare pârâtei Primăria comunei Perieți la 16.09.2013.

Reclamanta a formulat o astfel de cerere către A__________ Națională pentru Restituirea Proprietăților, la data de 27.01.2014, așa cum a arătat în cererea completatoare transmisă la dosar la 11.03.2014, înregistrată la această autoritate sub nr. 4904/XXXXXXXXXX/29.01.2014, în considerarea faptului că prin art. II din Legea nr. 368/2013 s-a stabilit că în termen de 60 de zile de la _____________________ acestei legi, respectiv de la data de 24.12.2013, pot opta pentru returnarea dosarelor și persoanele îndreptățite la despăgubiri în temeiul legilor funciare, inclusiv cele care au optat potrivit art. 42 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, după expirarea termenului legal.

Urmare a cererii depuse în condițiile legii nr.165/2013 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 368/2013, dosarul reclamantei, în original cu întreaga documentație, aflat la A__________ Națională pentru Restituirea Proprietăților – Secretariatul Comisiei pentru Compensarea Imobilelor a fost returnat Comisiei județene Ialomița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, pentru a fi transmis la C______ locală Perieți pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în vederea finalizării opțiunii reclamantei de restituire a terenului în natură (în acest sens înscrisurile aflate la dosarul de fond filele 97-101).

În conformitate cu prevederile art.11 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, “Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C______ de F___ Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016”.

Având în vedere că la data formulării acțiunii reclamanta era îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru terenul pentru care avea reconstituit dreptul de proprietate, ca urmare a faptului că nu i s-a putut restitui terenul în natură, dreptul la despăgubiri fiind stabilit cu acordul său în condițiile legilor fondului funciar, prin hotărârea nr. 378/2006 a Comisiei județene Ialomița, tribunalul consideră că întemeiat instanța de fond a analizat cererea privind punerea în posesie asupra terenului, în raport de prevederile Legii nr.18/1991 și a H.G. nr. 890/2005 și a concluzionat justificat că solicitarea reclamantei este nefondată.

Faptul că reclamanta a înțeles să uzeze de dreptul acordat de Legea nr. 165/2013 de a opta pentru retrimiterea dosarului la comisia locală în vederea analizării cererii de restituire în natură, după sesizarea instanței, nu justifică, așa cum aceasta a susținut în apelul declarat, verificarea temeiniciei pretențiilor sale din perspectiva dispozițiilor legale cuprinse în acest act normativ, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 11 alin. (1) din această lege “Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C______ de F___ Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016”.

În sprijinul argumentului că cererea reclamantei nu se impune a fi analizată în raport de dispozițiile Legii nr. 165/2013 stau și prevederile art. 11 alin. 2 potrivit cărora “În situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile”.

Câtă vreme procedura reglementată de Legea nr. 165/2013 privind soluționarea cererilor de restituire în natură a terenurilor, inclusiv a celor din dosarele înregistrate la A__________ Națională pentru Restituirea Proprietăților, în cazul în care persoanele îndreptățite optează, în condițiile art. 42, pentru returnarea dosarului la comisia locală, în vederea atribuirii de teren, așa cum este cazul reclamantei, nu s-a încheiat, iar termenele legale până la care autoritățile cu competență în materie, trebuie să îndeplinească operațiunile stabilite de legiuitor nu au expirat, tribunalul apreciază neîntemeiată critica din apel potrivit cu care instanța de fond ar fi pronunțat o hotărâre nelegală prin aceea că nu a avut în vedere prevederile menționatei legi.

În lumina prevederilor legale enunțate mai sus, reclamanta are deschisă calea formulării unei plângeri la instanță, în măsura în care nu va fi mulțumită de modalitatea în care comisia locală, respectiv comisia județeană, vor soluționa cererea sa de restituire a terenului în natură, în condițiile reglementate de Legea nr. 165/2013.

Prin urmare, tribunalul consideră că sentința dată este rezultatul unei corecte aplicării și interpretări a prevederilor legale incidente în cauză și a unei temeinice analize a probelor administrate, realizate de instanța de fond, atât în soluționarea cererii privind obligarea pârâtelor la punerea în posesie a reclamantei, asupra terenului în suprafață de 3,10 ha cât și în cea având drept obiect pretenții bănești, pe care le-a respins justificat, ca urmare a admiterii excepției privind prescrierea dreptul material la acțiune, pentru perioada 200 – 09.01.2011și ca neîntemeiate, pentru intervalul 09.01.2011la zi, în condițiile în care reclamanta era îndreptățită la a primi despăgubiri pentru teren urmare a acordului exprimat la data de 01.06.2009, iar nu la atribuirea în natură a acestuia, care ar fi presupus un drept de folosință, care în situația dată nu a existat.

În consecință, în temeiul art. 480 alin. 1 Noul cod procedură civilă va respinge, ca nefiind fondat, apelul declarat de apelanta R___ A______ împotriva sentinței civile nr. 1860 din 02.09.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia.

Văzând și dispozițiile art. 483 alin. 2 și art. 634 alin. 1 pct. 4 Noul cod de procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta R___ A______ domiciliată în București, ___________________.19A, _______________, ___________, sector 6 împotriva sentinței civile nr.1860 din 02.09.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 13.02.2015.

pentru

PreședinteJudecătorGrefier

aflat în C.O. semnează

Președinte Secție civilă

Red/Tehnored. D.C.T.

6 ex/18.02.2015

Jud fond S________ P________