Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 19 Martie 2014

Instanța constituita din

PREȘEDINTE - C_____ - B_____ M______

GREFIER – I____ M_____

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 557/2014

Pe rol fiind solutionarea cererii formulate de catre reclamanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI în contradictoriu cu pârâtii C______ ( F____ M_____) A__ M____ și M_____ C_______, având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa partilor.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Avand in vedere ca nu mai sunt cereri prealabile de formulat, instanta declara cercetarea judecătoreasca incheiata și avand in vedere că a fost solicitată judecarea cererii în lipsa părtilor, retine spre solutionare cererea.

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.04.2013 reclamanta DGRFP Iasi - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtilor C______ ( fostă M_____) A__ M____ și M_____ C_______, în sensul de a fi obligati la plata pasivului neacoperit al debitoarei Onix Trading SRL.

În fapt, reclamanta a arătat că prin sent civ 1233/S/14.09.2012 a Tribunalului Iași s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței privind pe debitoarea S.C. ONIX TRADING S.R.L., cu sediul în Iași, ________________, ____________, ____________________________ Registrul Comerțului cu nr. JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx, procedură în cadrul căreia s-a înscris la masa credala cu suma de 69 259,7 lei, creanță care a rezultat din activitatea debitoarei sub directa administrare a reprezentanților săi legali .

Pârâtii au avut calitatea de administratori ai debitoarei în perioada creării debitelor și sunt ținuti direct răspunzători de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, conform art. 73 din Legea 31/1990.

În ceea ce privește vinovăția, consideră reclamanta că răspunderea operează și pentru cea mai ușoară culpă. Culpa administratorului constă în aceea că, la momentul în care debitoarea a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și nu a anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii.

Consideră reclamanta că pârâtii se fac vinovati de fapta reglementată de art. 138 lit a, datorită faptului că din analiza realizată de personalul de specialitate din cadrul AFP asupra dosarului fiscal, s-a constatat că ultimele raportări au fost depuse pentru data de 31.12.2007, iar potrivit acestora, erau evidențiate în patrimoniul debitoarei active circulante de 6026 lei, dar nici unul dintre aceste bunuri nu au fost predate spre valorificare în procedura insolvenței.

Consideră reclamanta că pârâtii se fac vinovati si de fapta reglementată de art. 138 lit c.

Astfel, prin nedepunerea cererii de intrare în insolvență, în termenul de 30 de zile, administratorii au acceptat tacit creșterea obligațiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului și indirect a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, împovărând situația precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente. Administratorii au dat dovadă de un management neperformant și de utilizarea resurselor societății în interes personal.

De asemenea, mai arată reclamanta că societatea nu s-a mai preocupat de ținerea contabilității, obligația fiind a pârâtei în calitate de administratori statutari.

Susține reclamanta că pârâtii sunt vinovati și de săvârșirea faptei de la art. 138 lit d, deoarece obligația ținerii contabilității le revenea conform art. 10 din Legea 82/1991.

Omisiunea informării organelor fiscale denotă intenția pârâților de a păstra în clandestinitate operațiunile derulate și veniturile încasate, existând prezumția desfășurării activității în interes personal(138 lit a și c).

În drept, se invocă art. 138 lit a, c și d.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru, potrivit dispozițiilor art. 30 din OUG 870/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Pârâtii, legal citați, nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a formula apărări.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cele ce urmează:

prin sent civ 1233/S/14.09.2012 a Tribunalului Iași s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței privind pe debitoarea S.C. ONIX TRADING S.R.L., cu sediul în Iași, ________________, ____________, ____________________________ Registrul Comerțului cu nr. JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxx. Conform relațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, pârâtii figurează ca și administratori statutari ai debitoarei.

Din raportul cauzelor întocmit de lichidatorul judiciar, rezultă că starea de insolvență se datorează unor cauze obiective și majoritatea externe societății. Apreciază lichidatorul judiciar că în cauză nu ar exista premisele aplicării art. 138.

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.

Răspunderea instituită prin textul art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 nu este o răspundere contractuală, pe temeiul contractului de mandat al administratorilor sociali, așa cum eronat susține reclamanta, ci o răspundere delictuală specială, de sine stătătoare, cu reguli proprii, derogatorii de la dreptul comun specifice, pe baza unei reglementări proprii, ea derivând nu din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a mandatului dat organului de conducere de către societate, ci din săvârșirea faptelor mai sus enumerate care nu au nici o legătură cu mandatul primit.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:

Reclamanta, prin cererea sa, impută pârâtilor săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit a, c și d din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit. a: au folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
• 138 lit.c: au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți
• 138 lit. d: au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

In speta una dintre faptele imputate pârâtilor este cea prevazuta de dispozitiile art 138 lit a din LPI, potrivit cărora antrenarea raspunderii civile delictuale a unei persoane presupune întrunirea a doua conditii: folosirea bunurilor sau creditului unei persoane juridice si crearea unui profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane.

Sub acest aspect judecatorul sindic retine faptul că, deși reclamanta invocă că în documentele contabile aferente datei de 31.12.2007, erau evidențiate în patrimoniul debitoarei active circulante în valoare de 6026 lei, care nu ar fi fost valorificate /predate lichidatorului judiciar pentru a fi valorificate în procedură, reclamanta nu a depus la dosar documentele contabile la care face referire în cererea sa introductivă. Potrivit art 1169 C civ, reclamanzei îi revenea obilgația de a dovedi susținerile sale, însă aceasta s-a limita la a depune doar cererea de chemare în judecată, fără a fi însoțită de un alt înscris.

Mai mult, fiind atasat din oficiu raportul cauzal întocmit în dosarul de procedură, rezultă că lichidatorul judiciar a arătat că nu au mai fost depuse documente contabile la Ministerul Finanțelor din anul 2006, iar raportul, necontestat, nu conține informații cu privire la activul debitoarei.

În acest context, nu se poate reține în sarcina pârâtilor fapta prev de art 138 al 1 lit a, așa cum a fost invocată de către reclamantă.

Referitor la celelalte fapte imputata paratilor de care reclamant, respectiv cea prev de art 138 al 1 lit c și d LPI, constand in nesesizarea instantei pentru declanșarea procedurii de insolvență și nepredarea documentelor contabile si in nedepunerea lor la organele abilitate, judecatorul sindic retine ca acestea nu sunt întemeiate.

Nesesizarea instanței pentru ______________________________ art. 27 este susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni penale, fiind infracțiunea de bancrută reglementată de art. 143 din Legea insolvenței, dar nu reprezintă element al faptei de la art. 138 lit c sau a.

În plus, se cere ca fapta săvârșită să producă starea de insolvență, or nedeclararea acestei stări este ulterioară apariției ei.

Faptul că nu s-ar fi depus indicatorii financiari nu este de natură decât a determina o prezumție simplă de neîndeplinire a unor obligații legale referitoare la obligațiile de îndeplinire a formalităților impuse de legislația specială fiscală, prezumție care prin ea însăși nu este suficientă pentru reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d.

Pentru invocarea art. 138 lit c, creditoarei ii revenea sarcina de a arata, pe de-o parte, care au fost actiunile sau inactiunile pârâtilor care au avut ca scop satisfacerea unui interes personal, al lor sau al altuia, prevazute de art. 138 alin. 1 lit. c) si care au dus la falimentul societatii si pe de alta parte rolul lor in determinarea falimentului, afirmatiile generice nefiind suficiente, in considerarea specificului raspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge cererea formulată de reclamantul DGRFP Iasi - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iasi, cu sediul în Iasi, _______________. 26 în contradictoriu cu pârâții C______ ( fostă M_____ A__ M____), domiciliată în Iași, __________________, _____________, _____________, jud. Iasi și M_____ C_______, cu același domiciliu

Definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare .

Pronunțată în ședință publică , azi, 19.03.2014.

Judecător Sindic, Grefier,

C_____-B_____ M______ I____ M_____