ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 689

Ședința publică din data de 25 iunie 2015

Președinte – I____ N____

Judecător – C_______ R___

Grefier – C_____ M_______

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror P____ I______ C_______ din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de inculpatul V________ N______, fiul lui G_______ și J___, născut la 12.06.1963 în municipiul Ploiești, județul Prahova, domiciliat în municipiul Ploiești, ______________________. 1, ___________, ______________________, C.N.P. xxxxxxxxxxxxx, în prezent aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Ploiești, împotriva sentinței penale nr. 365 din data de 23 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul inculpat V________ N______ în stare de deținere și asistat de avocat desemnat din oficiu F_____ C_____ din Baroul Prahova, potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie nr. xxxxxxx/2015 și intimatul persoană vătămată E____ T_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Conform dispozițiilor art. 356 alin. 2 Cod proc. penală, cu permisiunea instanței, avocatul desemnat din oficiu pentru inculpatul aflat în stare de deținere a luat legătura cu acesta, precizând că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.

Curtea aduce la cunoștința apelantului-inculpat că în temeiul dispozițiilor 420 alin.4 cu referire la art. 83 lit. a) Cod proc. penală are dreptul să fie ascultat și de instanța de control judiciar, iar acesta, după consultarea cu avocatul desemnat din oficiu, arată că nu dorește să dea o nouă declarație.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul susține că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.

Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat F_____ C_____ având cuvântul pentru apelantul inculpat V________ N______ susține că se critică sentința penală nr. 365 din data de 23 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești de netemeinicie, sub aspectul cuantumului sancțiunii aplicate.

În raport de fapta și împrejurările comiterii acesteia și față de poziția procesuală adoptată, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și dându-se eficiență mai mare dispozițiilor art. 72 Cod penal, să se dispună reducerea pedepsei.

Intimatul parte vătămată E____ T_____ având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat, inculpatul să execute pedeapsa maximă.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantului-inculpat la cheltuieli judiciare către stat.

Susține că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei și nu în ultimul rând, nu trebuie omis faptul că inculpatul este recidivist.

Apelantul inculpat V________ N______ având ultimul cuvânt susține că se află în executarea unei pedepse de trei ani aplicată într-o altă cauză. În opinia sa, pedeapsa stabilită prin sentința penală apelată este mult prea aspră în raport de fapta comisă. Precizează a recunoscut și regretat fapta.

CURTEA

Asupra apelului penal de față;

Examinând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 365 din data de 23 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în temeiul disp. art. 396 alin. 2 Cod procedură penală și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e) Cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal 1969 și art. 5 Cod penal, a fost condamnat inculpatul V________ N______, fiul lui G_______ și J___, născut la 12 iunie 1963 în municipiul Ploiești, județul Prahova, domiciliat în municipiul Ploiești, ____________________, ________________________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru fapta din data de 20.08.2012.

În baza art.71 Cod penal 1969 au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) și lit. b) Cod penal 1969, cu exceptia dreptului de a alege pe durata executarii pedepsei..

Potrivit art. 61 alin 1 teza a II-a Cod penal 1969 s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a inculpatului V________ N______ din executarea pedepsei de 5 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1867/2008 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penala nr. 40/2009 a Curții de Apel Ploiești și conform art. 61 alin 1 teza a III a Cod penal din 1969 s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în prezenta cauză cu restul de pedeapsa rămas neexecutat de 442 zile închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art.71 Cod penal din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a, și b) Cod penal anterior, pe durata executării pedepsei.

S-a dedus din pedeapsă durata reținerii din data de 21 august 2012.

S-a luat act de faptul ca persoana vătămată E____ T_____ nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut pe baza actelor și lucrărilor cauzei următoarele:

Prin rechizitoriul nr. xxxxx/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul V________ N______, fiul lui G_______ și J___, născut la 12 iunie 1963 în municipiul Ploiești, județul Prahova, domiciliat în Ploiești, ______________________. 1, ____________, ______________________, CNP xxxxxxxxxxxxx, în prezent aflat în executarea unei pedepse privative de libertate în Penitenciarul Ploiești, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt, prev. de art. 228 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin.1 Cod penal.

În fapt, s-a reținut în actul de sesizare că la data de 20 august 2012, în jurul orei 18:45, inculpatul a sustras o bicicletă aparținând persoanei vătămate E____ T_____, aflată în parcarea magazinului Lidl de pe ______________________ Ploiești, prejudiciul în valoare de 350 lei fiind recuperat integral prin restituire.

Situația de fapt mai sus menționată a fost stabilită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarație persoana vătămată, declarație martor, înscrisuri: certificat de garanție (filele 13-16), dovadă ridicare bicicletă (fila 17), dovada predare bicicletă (fila 18), declarație învinuit.

Înainte de începerea cercetării judecătorești, instanța de fond a adus la cunoștința inculpatului posibilitatea pe care o are de a solicita ca soluționarea cauzei să se facă în procedura recunoașterii învinuirii, în baza probelor care au fost administrate în faza de urmărire penală, în măsura în care acesta își însușește aceste probe și recunoaște fapta, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare.

Inculpatul, prin avocat, a arătat la termenul din 12 februarie 2015, că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 374 alin 4 Cod procedură penală și solicită ca judecata să aibă loc în procedura recunoașterii învinuirii, învederând instanței că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală și le cunoaște, nemaisolicitând administrarea altor probe noi, cu excepția înscrisurilor.

Înainte de a îi fi luată o declarație, dând eficiență dispozițiilor art. 374 alin 2 Cod procedură penală, instanța a explicat inculpatului în ce consta învinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare al instanței, declarația inculpatului fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.

Prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 374 alin.4 Cod procedură penală referitoare la împrejurarea ca până la începerea cercetării judecătorești, dacă se consideră lămurită iar inculpatul recunoaște în totalitate și necondiționat faptele reținute în sarcina sa și nu mai solicită probe noi, fiind de acord cu cele administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește, a admis cererea formulată de către acesta, procedând la soluționarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, dat fiind ca inculpatul a înțeles să se prevaleze de procedura recunoașterii învinuirii, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 20 august 2012, în jurul orei 18:30, persoana vătămată E____ T_____ s-a deplasat cu bicicleta la magazinul Lidl de pe ______________________ municipiul Ploiești. Înainte de a intra în magazin, persoana vătămată a precizat că a legat bicicleta cu un cablu specific de asigurare, prevăzut cu yală, în locul special amenajat din parcarea magazinului Lidl. După aproximativ 10 minute, la ieșirea din magazin, a constatat că bicicleta nu se mai afla în locul în care o lăsase. (filele 11-12 d.u.p.).

Imediat după aceasta, persoana vătămată a observat un bărbat care se deplasa pe bicicleta sa pe o stradă de lângă Cimitirul M____ B____, a strigat la acesta să se oprească, însă acesta și-a continuat deplasarea pe ____________________________ Ploiești. (filele 11-12 d.u.p.)

Cu ajutorul martorului P_______ G______, persoana vătămată a plecat în urmărirea persoanei care se deplasa pe bicicleta sa, timp în care acest martor a anunțat cele întâmplate la Sistemului Național Unic pentru Apeluri de Urgentă, (filele 11-12,19 d.u.p.)

Astfel, un echipaj de poliție din cadrul Poliției Municipiului Ploiești a procedat la urmărirea persoanei respective, aceasta fiind depistată pe _______________________ municipiul Ploiești. Deși organele de poliție i-au solicitat să se oprească, persoana în cauză și-a continuat deplasarea, fiind însă prins și imobilizat pe ____________________________ intersecția cu _________________________-7 d.u.p.)

Fiind audiat în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, inculpatul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, declarația acestuia coroborându-se cu celelalte mijloace de proba administrate în cauză, aspect care a creat convingerea instanței că vinovăția a fost stabilită dincolo de orice dubiu rezonabil, mijloacele de probă fiind suficiente și lămuritoare sub aspectul situației de fapt.

Instanța de fond a constatat că în cauză se impune a se aplica principiul mitior lex, potrivit căruia în cazul situațiilor determinate de succesiunea legilor penale, se va aplica legea penală mai favorabilă.

Principiul activității legii penale presupune, ca regulă generală, aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta se află în vigoare. Acest principiu este indisolubil legat de cel al legalității, care reprezintă o caracteristică specifică statului de drept, motiv pentru care legiuitorul constituant a statuat în art.1 alin.(5) că „ În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. În materie penală, art.23 alin.(12) din Legea fundamentală consacră regula potrivit căreia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.” De la această regulă sunt admise două excepții, constând fie în retroactivitatea, fie în ultraactivitatea legii. Aceste excepții se aplică în situațiile de tranziție determinate de succesiunea legilor penale, atunci când o infracțiune este săvârșită sub imperiul legii penale anterioare însă făptuitorul este urmărit penal, judecat ori execută pedeapsa sub imperiul noii legi penale.

S-a motivat că pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o ________ criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecințelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condițiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală și, în sfârșit, criteriul pedepsei. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat că „Determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o ________ elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Așa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condițiile de incriminare și de tragere la răspundere penală, cât și condițiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsă principală amenda, iar alta închisoarea), dar și deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă și, evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret.” Cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, Curtea Constituțională a statuat că „aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).

Cu privire la limitele speciale de pedeapsă s-a constatat că este evident mai favorabilă prevederea din Noului Cod penal, art. 228-229 din Noul Cod penal, prevăzând limite de pedeapsa mai reduse fata de vechea reglementare, însă cu toate acestea, instanța de fond a învederat că aprecierea cu privire la determinarea legii penale mai favorabile nu trebuie să se raporteze exclusiv la limitele de pedeapsă ci trebuie considerată mai favorabilă legea care, în ansamblu (în ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, cele privind posibilitatea reținerii unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, posibilitățile de individualizare a executării pedepsei, etc), conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat și nu in mod necesar legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare.

Cu toate acestea, prima instanță a învederat că aprecierea cu privire la determinarea legii penale mai favorabile nu trebuie să se raporteze exclusiv la limitele de pedeapsă ci trebuie considerată mai favorabilă legea care in ansamblu (in ce privește condițiile de tragere la răspundere penală, cele privind posibilitatea reținerii unor circumstanțe atenuante in favoarea inculpatului, posibilitățile de individualizare a executării pedepsei, etc.) conduce la o situație mai avantajoasă pentru inculpat și nu în mod necesar legea mai favorabilă prin prisma pedepsei din norma de incriminare.

Având în vedere faptul că inculpatul a fost trimis in judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat comisă în stare de recidiva postcondamnatorie, stare de agravare a pedepsei, al cărei regim sancționator este mai drastic conform noii reglementari, instanța de fond a apreciat ca lege mai favorabilă inculpatului Cod penal din 1969.

D____ urmare, făcând o analiză de ansamblu a prevederilor din legile penale succesive, a constatat că prevederile Cod penal din 1969 sunt mai favorabile inculpatului.

Având în vedere că prin Decizia nr. 265/6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial 372/20.05.2014 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.5 din actualul Cod penal, în interpretarea care permite instanțelor de judecată, în determinarea legii penale mai favorabile, să combine dispozițiile Codului penal din 1969 cu cele ale actualului Cod penal, contravine dispozițiilor constituționale ale art.1 alin.(4) privind separația și echilibrul puterilor în stat, precum și ale art.61 alin.(1) privind rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și s-a pronunțat in sensul că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, prima instanță a considerat ca lege mai favorabilă pentru inculpatul V________ N______, Codul penal 1969.

În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului V________ N______ care, la data de 20 august 2012, în jurul orei 18:45, a sustras o bicicletă aparținând persoanei vătămate E____ T_____, aflată în parcarea magazinului Lidl de pe ______________________ Ploiești, prejudiciul în valoare de 350 lei fiind recuperat integral prin restituire, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 alin. 1-209 alin. 1, lit. e) Cod penal 1969.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de furt constă în acțiunea de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altei persoane. Acest element este întrunit, deoarece bunul a fost luat de către inculpat, acesta fiind în proprietatea persoanei vătămate.

Urmarea imediată o reprezintă producerea unei pagube în sensul diminuării patrimoniului persoanei vătămate, aceasta fiind privată de bunul al cărei proprietar este. Prin fapta săvârșită de către inculpat, patrimoniul persoanei vătămate a fost diminuat cu suma de 350 lei, reprezentând contravaloarea bunului sustras, corelativ producând o sporire a patrimoniul său.

Sub aspectul laturii subiective, s-a observat că inculpatul a săvârșit faptele cu intenție directă, în lipsa consimțământului persoanei vătămate și cu scopul însușirii pe nedrept.

Având în vedere că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză înainte de a fi executată sau considerată ca executată pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1867/06.10.2008 a Judecătoriei Ploiești, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, din care a fost eliberat la 16 noiembrie 2011, cu un rest de executat de 442 de zile, au fost reținute ca fiind incidente și dispozițiile privind recidiva postcondamnatorie, prev. de art. 37 alin.1 lit. a) Cod penal din 1969.

Pe cale de consecință, apreciind că în cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârșită de inculpat există, constituie infracțiune și a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 alin.1 Cod penal și a ținut seama, în acest sens, de limitele de pedeapsă fixate in textul de incriminare, gradul de pericol social concret al infracțiunii, având în vedere circumstanțele reale ale faptei și împrejurările săvârșirii acesteia, modalitatea de comitere a infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpatului.

În cadrul procesului complex de individualizare a sancțiunii penale, instanța de fond a apreciat ca activitatea infracțională trebuie raportată nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar și la urmările ei (în speță rezultatul socialmente periculos, respectiv diminuarea patrimoniului persoanei vătămate prin sustragerea bunurilor aparținând acestora), la ansamblul condițiilor în care au fost săvârșită, precum și la orice element de natură să caracterizeze persoana infractorului care este cunoscut cu antecedente penale.

În conformitate cu aceste criterii, a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, având în vedere conduita acestuia și antecedentele penale.

În consecină, în temeiul art. 396 alin. 2 Cod procedură penală și a art. 396 alin. 10 Cod procedură penală raportat la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e) Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal din 1969 ș a art. 5 Cod penal, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului V________ N______ la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru fapta din data de 20 august 2012.

Totodată, în baza art. 61 alin 1 teza a II a Cod penal din 1969 a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a inculpatului V________ N______ din executarea pedepsei de 5 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 1867/2008 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 40/2009 a Curții de Apel Ploiești și potrivit art. 61 alin 1 teza a III a Cod penal din 1969 a dispus contopirea pedepsei de 2 ani închisoare stabilită în prezenta cauză cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 442 zile închisoare, în final inculpatul executând, în regim de detenție, pedeapsa de 2 ani închisoare.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, s-a reținut că potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 litera a), b) și c) Cod penal intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și art. 3 din Protocolul nr.1 din Convenție, în principiu prin hotărârea pronunțata în cauzele Hirst v. Marea Britanie și S____ și Parcalab v. România, jurisprudența cu caracter general - obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție raportat la art. 46 din Convenție, instanța a interzis inculpatului doar acele drepturi prev. de art. 64 Cod penal față de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita

Astfel. față de pericolul social dovedit în săvârșirea faptei și față de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost reținute, instanța de fond a apreciat că acesta este nedemn de a mai exercita drepturile prev. de art. 64 litera a) și b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și cel de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

În consecință, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 71, 64 litera a) și b) Cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei, atât pe lângă pedepsele principale cât și pe lângă pedeapsa rezultantă.

De asemenea, a dedus din pedeapsă durata reținerii din data de 21 august 2012.

Sub aspectul laturii civile, prima instanță a luat act de faptul că persoana vătămată E____ T_____ nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Împotriva sentinței penale nr. 365 din data d2 23 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în termen legal a declarat apel inculpatul V________ N______, care a criticat soluția primei instanțe de netemeinicie, susținând, prin apărătorul desemnat din oficiu, că raportat la natura faptei, împrejurările comiterii acesteia și față de poziția procesuală adoptată de inculpat pe parcursul procesului, se impune aplicarea unei pedepse mai blânde, sens în care a solicitat admiterea căii de atac formulate, desființarea în parte a sentinței și în rejudecare, reducerea cuantumului sancțiunii.

Curtea, examinând sentința primei instanțe, în raport de critica invocată, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, potrivit art. 417 alin.2 Cod proc. penală, constată că aceasta este legală și temeinică iar apelul declarat de inculpat nu se justifică, pentru considerentele ce urmează:

Pe baza probelor și mijloacelor probatorii administrate pe parcursul urmăririi penale, constând în: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile date de persoana vătămată E____ T_____, declarația martorului P_______ G______, înscrisuri: certificat de garanție (filele 13-16), dovadă ridicare bicicletă (fila 17), dovada predare bicicletă (fila 18), ce se coroborează cu declarațiile date de inculpat, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în procedura prev. de art. art. 374 alin.4, art. 375 și art. 377 Cod proc. penală, prima instanță a reținut în mod corect și complet situația de fapt, așa cum a fost expusă pe larg anterior, astfel că raportat la aceasta, în mod pe deplin justificat s-a dispus condamnarea inculpatului V________ N______ pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 – art. 209 alin.1 lit.e) Cod penal din 1968, încadrarea juridică stabilită fiind corespunzătoare situației de fapt și vinovăției inculpatului.

Totodată, în mod pe deplin justificat, la încadrarea juridică a faptei a fost reținută starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 alin.1 lit.a) Cod penal, atrasă de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1867 din 06 octombrie 2008 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 40 din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, parțial executată în perioada 01 februarie 2008 - 11 noiembrie 2011, când a fost liberat condiționat cu un rest neexecutat de 442 zile închisoare, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, aflată la fila 34 d.f.

Pe cale de consecință, constatând îndeplinite și cerințele prev. de art. 61 Cod penal, revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsă neexecutat și contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată în cauză este temeinică și legală, astfel că și din această perspectivă, sentința primei instanțe este justă.

Și reținerea disp. art. 396 alin.10 Cod proc. penală este corectă, având în vedere că inculpatul a uzat de procedura recunoașterii învinuirii prev. de art. 375 cod proc. penală, astfel cum a fost reținută în actul de acuzare și și-a însușit probatoriile administrate pe parcursul urmăririi penale.

În ceea ce privește identificarea legii penale mai favorabile, se constată că în mod corect, pentru argumentele reținute în considerentele sentinței și care nu vor mai fi reluate, judecătorul fondului a reținut, în aplicarea disp. art. 5 Cod penal, în interpretarea dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 265/2014, că dispozițiile cuprinse în Codul penal din 1968, în vigoare la data comiterii infracțiunii, sunt mai favorabile inculpatului, din perspectiva tratamentului sancționator al recidivei, net mai favorabil celui din art. 43 alin.1 Cod penal, în vigoare de la data de 01 februarie 2014, ce prevede adăugarea restului neexecutat la pedeapsa stabilită în cauză, comparativ cu cumulul juridic prevăzut de vechiul cod penal și de care acesta a beneficiat.

Referitor la individualizarea judiciară a sancțiunii penale, Curtea constată, contrar criticii de netemeinicie invocată de către inculpat, că instanța de fond a evaluat în mod corespunzător toate criteriile prev. de art. 72 Cod penal din 1968.

Au fost avute astfel în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, reduse cu o treime, potrivit art. 396 alin.10 Cod proc. penală, gradul de pericol social relativ ridicat al faptei, ce rezultă din circumstanțele concrete de comitere dar și persoana inculpatului, care, deși a recunoscut comiterea infracțiunii, este recidivist, fiind condamnat în mod repetat la pedepse privative de libertate pentru săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului persoanelor, comise inclusiv cu violență, respectiv, tâlhărie în formă calificată, așa încât, pedeapsa de 2 ani închisoare, situată, prin urmare, la limita minimă prevăzută de lege, este o pedeapsă justă, aptă să răspundă exigențelor impuse de art. 52 Cod penal din 1968, motive pentru care nu se impune redozarea sancțiunii, critica invocată de inculpat fiind nefondată.

Întrucât nu au mai fost invocate alte critici iar la examinarea din oficiu a sentinței nu s-au constatat nulități dintre cele prev. de art. 281 Cod peoc. penală, Curtea, în temeiul disp. art. 421 alin.1 lit. b) Cod proc. penală, urmează să respingă apelul declarat de inculpat ca nefondat, iar în baza disp. art. 275 alin.2 din același cod, reținând culpa procesuală a acestuia, să dispună obligarea apelantului la cheltuieli judiciare către stat, inclusiv în privința onorariului pentru avocatul desemnat din oficiu, stabilit potrivit art. 5 alin. 1 lit. a) din Protocolul Comun nr. xxxxx/2015 al Ministerului Justiției și nr. 21-DCAJ-2015 al Uniunii Naționale a Barourilor din România, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.

Totodată, se va lua act că apelantul inculpat este deținut în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

În baza art.421 pct.1 lit.b) Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V________ N______ (fiul lui G_______ și J___, ns. la data de 12 iunie 1963, CNP xxxxxxxxxxxxx) împotriva sentinței penale nr.365 din 23 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești.

În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat la plata sumei de 460 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Prahova.

Ia act că apelantul inculpat este deținut în altă cauză.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2015.

Președinte, Judecător,

I____ N____ C_______ R___

Grefier,

C_____ M_______,

Fiind în concediu legal de odihnă,

prezenta se semnează de P___ Grefier N___ Z____

Red/Tehnored. I.N.

4 ex./05.08.2015

d.f. XXXXXXXXXXXXXX – Judecătoria Ploiești

j.f.B_____ I____

Operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3113/2006.