Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Sentința nr. 2787/2013

Ședința publică de la 29 Martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE T___ P______

Grefier E________ A____ B____

Pe rol judecarea cauzei privind reclamanta S.C. T__ P__ C_______ S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Tg-J__ și Direcția G_______ a Finanțelor Publice Gorj, având ca obiect obligarea pârâtelor la restituirea taxei de primă înmatriculare, pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 2293 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, reclamanta fiind reprezentată de avocat V_______ D__.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că prin compartimentul registratură pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-J__ a depus întâmpinare în două exemplare.

Tribunalul, din oficiu, verificându-și competența în temeiul art. 159¹ alin.4 C. pr. Civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010, stabilește că este competent material și teritorial să judece cauza.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul părților pe excepțiile invocate și pe fondul cauzei.

Apărătorul reclamantei a solicitat respingerea excepției, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată. Totodată a depus o precizare la acțiunea principală.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.12.2012 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanta S.C. T__ P__ C_______ S.R.L. a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice Tg-J__ și Direcția G_______ a Finanțelor Publice Gorj, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la restituirea taxei de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule în sumă 2293 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că : în anul 2008 a achiziționat un autoturism, din Germania, marca Mercedes Benz, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească suma de 3129 lei, cu ordinul de plată nr. 19 din data de 05.02.2008 la AFP Tg-J__.

Ulterior a formulat contestație și a solicitat restituirea taxei ca fiind nelegală, dar cererea a fost admisă în parte, restituindu-se suma de 836 lei, conform notelor de restituire nr. xxxxx și xxxxx din 22.09.2009.

A menționat că autoturismul a fost înmatriculat în Uniunea Europeană anterior achiziționării și aducerii în România.

Plata acestei taxe a fost o obligație derivată din reglementările codului fiscal și care contravin Tratatului Comunității Europene, care în art. 90 a interzis statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.

Potrivit art. 148 din Constituție prevederile tratatelor constitutive ale U.E. au prioritate in raport cu dispozițiile contrare din legile interne.

Art.25 din tratatul UE prevede faptul că între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și export sau taxele echivalente.

În speță a fost încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, din analiza aplicării taxei rezultând că aceasta a fost percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeana și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.

Prevederile Tratatului limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.

Esențialul acestei taxe interzise a fost că perceperea ei a fost determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară în România.

Discriminarea a fost realizată de legiuitor care a legat plata taxei de poluare de înmatriculare deși din preambulul OUG 50/2008 a reieșit faptul că s-a urmărit asigurarea protecției mediului cea ce a implicat o taxă pentru toate autoturismele în trafic.

In concluzie, a solicitat să se constate că prin încasarea acestei taxe au fost încălcate atât dispozițiile Constituției României cât și prevederile Tratatului C.E., urmând să se dispună restituirea acesteia și a dobânzii legale de la data încasării.

In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.112 C.pr. civ , art. 1082-1084 c. civ., Legea nr.554/2004 , Tratatul european, Codul Fiscal, Hotărârea CJUE în cauza T___ contra România , hotărârea CJUE în cauza N________ contra României, iar în baza art. 242 pct.2 C.pr. civ. a solicitat judecarea și în lipsă.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, cererea și refuzul pârâtei, ordinul de plată nr. 19 din 05.02.2008, notele de restituire nr. xxxxx și xxxxx din 22.09.2009 și actele de proveniență ale autoturismului.

Potrivit art. 115 C.pr.civ., pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-J__ a formulat întâmpinare la acțiunea formulată în cauză de reclamant, prin care a solicitat respingerea pentru următoarele motive:

În fapt a arătat că : prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare, voluntar de către reclamantă, potrivit O.U.G 50/2008, cu modificările și completările ulterioare și Deciziei de calcul, emisă de organul fiscal, A.F.P Târgu-J__, consemnată pe documentul de plată, necontestat de reclamantă potrivit art. 205-209 din OG 92/2003, cu modificările și completările ulterioare, organului ierarhic superior, DG.F.P Gorj.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că a achitat suma și i-a fost restituită diferența dintre taxa specială și taxa de poluare potrivit formulei și elementelor de calcul reglementată de OUG 50/2008, cu modificările și completările ulterioare..

A invocat inadmisibilitatea acestei acțiuni, având în vedere că reclamanta nu a contestat un act administrativ fiscal în condițiile art. 7 alin 3 din Legea nr. 554/2004

A arătat că reclamantul nu a contestat acte administrative care să-l fi vătămat, investind direct instanța cu o cerere în pretenții discutabilă pe calea Contenciosului Administrativ Fiscal și față de acest aspect a invocat de asemenea și inadmisibilitatea acțiunii, astfel că din lectura acțiunii nu reiese că ar fi efectuat procedura prealabilă, la data introducerii acestei acțiuni.

De altfel, reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul si-a achiziționat autoturismul.

Că în opinia reclamantei se raportează la prevederile art. 21-22 din Codul de Procedură Fiscală pe considerentele că ar trebui restituită ca fiind o sumă nedatorată potrivit „ dreptului UE ce contravine legislației naționale și fiscale”.

Față de motivele invocate, pârâta a solicitat instanței admiterea excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca netemeinică și nefondată față de acest organ fiscal, în subsidiar, respingerea cererii privind cheltuielile de judecată.

În temeiul art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, pârâta a solicitat judecarea și în lipsă a cauzei.

Instanța.

Din probele aflate la dosarul cauzei se reține că instanțele au fost investite de reclamant cu soluționarea raportului juridic litigios , ce a apărut între părți , cu privire la faptul că , reclamantului i-a fost respinsă cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare de către pârâta AFP Tg – J__ , taxă ce a fost plătită de reclamant în baza ordinului de plată 19 din 05.02.2008.

Starea de fapt.

Reclamantul a achitat în contul Trezoreriei Tg-J__ cu ordinului de plată 19 din 05.02.2008 suma de 3129 lei cu titlul de taxă de primă înmatriculare .

Cu cererea înregistrată sub nr.xxxxx din 02.10.2012, reclamantul a solicitat pârâtei AFP Tg-J__ restituirea integrală a sumei reținută nelegal din suma inițial plătită , iar pârâta a răspuns reclamantului că este imposibilă plata sumei respective , raportat la dispozițiile OG nr.50/2008.

Procedura restituirii sumelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de dispozițiile art. 117 Cod pr. fiscală ( 113 Cod pr. fiscală), ce se referă la sumele apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat, procedura fiind pusă în mișcare la cererea creditorului, cum s-a procedat în cauză de reclamant .

S-a parcurs în cauză procedura prealabilă în sensul că reclamantul a depus diligențele necesare și a solicitat pârâtei restituirea taxei.

Pârâta AFP a refuzat restituirea, motivându-se că nu sunt încălcate normele dreptului comunitar și taxa este prevăzută de lege .

Prin urmare, actul administrativ fiscal vătămător pentru reclamant este reprezentat de plata taxei de primă înmatriculare , reclamantul conformându-se disp. Legii nr. 554/2004 și ale Codului de pr. fiscală, prin formularea cererilor de restituire a acesteia.

Dispozițiile legale aplicabile în cauză .

Art. 110 din TFUE ( fostul art. 90 din TCUE ) .

Dispozițiile art. 1092 Cod Civil, privind repetițiunea.

Dispozițiile art. 117 Cod pr. fiscală ( 113 Cod pr. fiscală).

Dispozițiile art.209 din codul de procedură fiscală , privind competența de soluționare a contestațiilor , prevăd că : „împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale …… a) contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, precum și accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal;”

Procedura de soluționare a contestațiilor formu­late împotriva actelor administrative fiscale prevăzută de Codul de procedură fiscală, Titlul IX.

O.U.G. nr. 50/2008 și regulamentul de aplicare a ordonanței .

C_____ legal ce guvernează materia este completat de Hotărârea nr. 686 din 24 iunie 2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 și de ordinul nr. 986 din 30 iunie 2008 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei de poluare pentru autovehicule.

Tribunalul.

În ceea ce privesc excepțiile lipsei procedurii prealabile și inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta AFP Tg - J__.

Excepția este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă conform art.7 din legea nr.554/2004 și art.109 c.pr.civ..

În caza de față reclamantul, așa cum s-a menționat mai sus, a îndeplinit această procedură prealabilă, însă pârâta Administrația Finanțelor Publice a Tg-J__ nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea de a emite o decizie conform dispozițiilor art.70 din c.pr.fiscală și art.86 și 87, precum și art.210 și 211 din același cod, rezumându-se la faptul de a purta o corespondență obișnuită cu reclamantul.

Această atitudine echivalează cu un refuz din parte pârâtei de a emite actul, cu un refuz de a soluționa cererea reclamantului și pe cale de consecință cu încălcarea dreptului de acces la justiție al reclamantului.

Tribunalul constată că răspunsul AFP adresat reclamantului reprezintă o manifestare de voință a autorității fiscale de a respinge și de a refuza cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamant, invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.

Răspunsul AFP adresat reclamantului întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim .

Pe de altă parte, răspunsul AFP adresat reclamantului întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41 C.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.

Argumentarea că reclamantul trebuia să utilizeze calea unei alte acțiuni în contencios administrativ în vederea înlăturării refuzului de înmatriculare dat prin ipoteză de autoritatea care ar fi trebuit să facă operațiunea de înmatriculare fără plata taxei , înseamnă a expune pe reclamant, pe o durată de timp, riscului lipsei folosinței bunului său, de vreme ce fără înmatriculare un autovehicul nu poate fi folosit legal conform destinației sale.

Reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii în baza dispozițiile art. 1092 Cod Civil, privind repetițiunea.

Plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în contul entității ce aparține de pârâtă (trezorerie) este o condiție prealabilă și obligatorie pentru înmatricularea autoturismului și pentru utilizarea acestuia în mod legal în România.

Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acesteia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.

Entitatea care a fost beneficiara plății taxei speciale este Statul Român care conform HG nr.495/2007 , privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, este reprezentat de ANAF București și unitățile teritoriale subordonate, deci în speță de AFP Tg-J__.

Prin urmare, raportat la obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente acesteia , în mod corect s-a stabilit cadrul procesual cu referire la pârâta AFP Târgu-J__, această autoritate putând fi obligată să emită actul administrativ fiscal prin care să dispună fondului , ce administrează sumele de bani , restituirea taxei , dacă nu ar fi avut bază legală.

Referitor la aplicarea în cauză a art. 110 din TFUE ( fostul art. 90 din TCUE ) .

Judecătorul național este judecător comunitar , iar jurisprudența CJUE a stabilit că o acciză ce se aplică tuturor autoturismelor în temeiul primei înmatriculări pe teritoriul unui stat membru , iar nu în temeiul faptului că trec frontiera , constituie parte a regimului general intern de impozitare a mărfurilor .

Reclamantul a invocat aplicarea directă în cauza sa a art. 110 din TFUE ( fostul art. 90 din TCUE ) .

Conform art.90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

TFUE reglementează constituirea și funcționarea Instituțiile Financiare Europene , dar nu regimul general intern de impozitare a mărfurilor ce reprezintă atributul exclusiv al fiecărui stat membru al UE.

În cauza C‑402/09, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la 16 octombrie 2009, în procedura I___ T___ împotriva Statului român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu, Ministerului Mediului, din domeniul „Impozite interne – Articolul 110 TFUE – Taxă pe poluare aplicată cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor – Neutralitatea taxei între autovehiculele de ocazie importate și vehiculele similare aflate deja pe piața națională”, Curtea (Camera întâi) a declarat : „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.

Cu privire la fondul cauzei .

Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența , atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat , să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.

România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 , astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României , conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin. 4 din același articol , jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor prevederi .

Obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și executivului însuși și organelor componente ale acestuia , respectiv autorităților fiscale.

Invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită a fi contrarie cu normele dreptului comunitar , este în contradicție nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.

În acest context jurisdicțiile naționale elimină eventualele disfuncționalități , recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului , conform teoriei actului clar (l’ act cler ).

Taxa ce face obiectul cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.

Reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.

Pârâtele neagă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar , astfel că a reținut o parte din suma plătită ca taxă de primă înmatriculare , ca fiind taxă de poluare în baza dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 .

În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă, ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, nu poate fi reținută deoarece taxa de primă înmatriculare are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum aceasta este definită la nivelul anului 2008, prin apariția OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.

Încasarea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule s-a făcut fără temei legal în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008, o reglementare contrara dreptului comunitar, astfel că respectivele reglementări aduc atingere chiar fundamentelor Comunității Europene.

Persoanele care si-au înmatriculat autoturismele sau autovehiculele în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008 , s-au conformat reglementarilor în vigoare în aceasta perioadă, achitând taxa stabilită potrivit art. 214 C. fisc.

În conformitate cu art. 90, paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare „.

Reglementând taxa de primă înmatriculare , România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele ce provin dintr-un alt stat membru superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, în situația autoturismelor second hand vândute în România și deja înmatriculate nepercepându-se taxe de primă înmatriculare .

Prin modificarea Codului fiscal ce a introdus taxa de primă înmatriculare, legiuitorul a încălcat în mod direct disp. art. 90 al. 1 din Tratat, principiul liberei circulații a mărfurilor, dezavantajându-se direct sau indirect mașinile din celelalte țări din U.E. raportat al produsele similare autohtone.

Ca urmare a efectului direct a art. 90 (1) din Tratat , judecătorul național este obligat să constate că disp. art. 214¹ – 214³ din Codul fiscal sunt reglementări contrare dreptului comunitar și nu pot fi aplicabile în speță, avându-se în vedere și disp. art. 148 al. 2 și 4 din Constituție.

Pentru că în totalitate suma plătită de reclamant nu este datorată conform legislației comunitare, taxa de primă înmatriculare urmează a fi restituită, neavând relevanță faptul că achitarea s-a făcut benevol de reclamant de vreme ce s-a condiționat înmatricularea autovehiculului reclamantului de plata ei.

Văzând și dispozițiile art.274 c.p.civ. ,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile.

Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. T__ P__ C_______ S.R.L., cu sediul în Tg-J__, _________________, ___________________, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Tg-J__, cu sediul în Tg-J__, _____________________, Județul Gorj, Direcția G_______ a Finanțelor Publice Gorj, cu sediul în Tg-J__, _____________________, județul Gorj.

Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 2293 lei , actualizată cu indicele de inflație la data plății.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 29 martie 2013, al Tribunalul Gorj

	Președinte, T___ P______
	Grefier, E________ A____ B____

Red. T.P./tehn.E.B.

5 ex./03 Aprilie 2013.