ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 923

Ședința publică din 08 septembrie 2015

Președinte T______ B__

Judecător M_____ A________

Grefier M______ C_____

S-a luat în examinare apelul exercitat de apelata Chevreșan G_______ în contradictoriu cu intimatul B___ I___ împotriva sentinței civile nr. 674/22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Cișineu Criș în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect contestație la executare.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul apelantei – av. C_______ I___ din Baroul A___ și intimatul asistat de av. Kaiser Renate din Baroul A___, lipsă fiind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul este legal scutit de la plata taxei de timbru, conform art. 15 lit. c din Legea nr. 146/1997.

S-a făcut referatul cauzei după care instanța pune în discuție excepția tardivității apelului.

Avocatul apelantei solicită respingerea excepției considerând că a formulat în termen calea de atac. Arată că ultima zi a termenului a fost 13.02.2015 – vineri, ce nu se ia în calcul, așa încât termenul s-a împlinit în week-end prorogându-se în ziua următoare – luni 16.02.2015, când a înregistrat la judecătorie calea de atac.

Partea adversă solicită admiterea excepției și respingerea apelului, ca tardiv, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial.

În baza art. 248 alin. 1 C__, instanța de apel rămâne în pronunțare asupra acestei excepții procesuale.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2015, constată că, prin sentința civilă nr. 674/22.10.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, Judecătoria Chișineu Criș a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul B___ I___, în contradictoriu cu pârâta Chevreșan G_______ și în consecință a dispus rezoluțiunea Contractului de întreținere autentificat sub nr.383/25.10.2010 de Biroul Notarului Public C______ A________ încheiat între B___ I___ pe de o parte și Chevreșan G_______ pe de altă parte, având ca obiect cota de 5/8 din imobilul situat în Șimand, nr. 885, județul A___, înscris în CF nr. xxxxxx Șimand (provenită din conversia de pe hârtie a CF 1417 Șimandul de Jos), nr.top.502/b – Șimandul de jos, compus din casă, anexe gospodărești și teren aferent în suprafață totală de 1512 m.p.; a dispus restabilirea situației anterioare de CF nr. xxxxxx Șimand, în sensul de a fi radiat dreptul de proprietate asupra cotei de 5/8 al pârâtei Chevreșan G_______ din cartea funciară și să se întabuleze dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus identificat în favoarea reclamantui B___ I___ și a obligat Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară – Biroul de Carte funciară Chișineu Criș să efectueze cuvenitele mențiuni, în sensul întabulării dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 383/25.10.2010, pârâta s-a obligat să-l întrețină pe reclamant și să-l îngrijească cu toate cele necesare traiului până la sfârșitul vieții, iar la deces să-l înmormânteze potrivit obiceiului locului. Prima instanță a apreciat că dispozițiile art. 2254 și urm. din noul Cod civil nu sunt aplicabile contractului încheiat de părți înainte de _____________________ noului Cod civil potrivit art. 6 alin. 2 din noul Cod civil. S-a reținut că de la încheierea contractului de întreținere, reclamantul a mai introdus două acțiuni pe rolul Judecătoriei Chișineu Criș, solicitând rezoluțiunea contractului, cereri ce au format obiectul dosarului XXXXXXXXXXXX și a dosarului XXXXXXXXXXXXX. Prin sentința civilă nr. 46/19.01.2012 a Judecătoriei Chișineu Criș (dosar XXXXXXXXXXXX) s-a respins cererea de rezoluțiune a contractului de întreținere formulată de reclamantul B___ I___. Instanța a reținut că până la data de 15.03.2011 pârâta Chevreșan G_______ și-a executat obligația de întreținere și că nu-i este imputabilă neexecutarea obligației de întreținere față de reclamant după data de 15.03.2011. recursul exercitat de reclamant a fost respins prin decizia civilă nr. 608R din 8 mai 2012. Cea de-a doua acțiune în rezoluțiunea contractului introdusă pe rolul Judecătoriei Chișineu C___ la data de 9.10.2012, de reclamantul B___ I___ a fost de asemenea respinsă prin sentința civilă nr. 258/28.03.2013 (dosarul XXXXXXXXXXXXX). Instanța a reținut că neîndeplinirea tuturor obligațiilor de către pârâta Chevreșan G_______ se datorează culpei reclamantului care refuză întreținerea din partea pârâtei, aspect relatat de martorilor F_____ C________ și B_____ G_______. În privința prezentei cereri de chemare în judecată, introdusă la data de 25.06.2013, susținerile reclamantului au fost probate. Astfel, instanța a constatat că, din declarațiile martorilor propuși de reclamant: C___ A_____, P__ N______ și H_____ A__ aceștia au declarat că reclamantul se întreține singur. Martorul C___ A_____ arată că știe că în 2010 când s-a mutat pârâta la reclamant, acesta avea un porc tăiat și 30 de pui tăiați și avea cumpărată o mașină mare de lemne; martorul a vorbit cu pârâta în primăvara anului 2011, când a fost la reclamant pentru a-i face curățenie, iar pârâta, la întrebarea martorului de ce a plecat, i-a răspuns acestuia că nu este treaba lui; știe de la pârâta că aceasta s-a certat niciodată cu reclamantul, acesta nu a bătut-o, dar așa a vrut ea să plece; de câte ori a fost internat reclamantul în spital, l-a vizitat, însă pârâta nu l-a vizitat, aflând de la ceilalți bolnavi că pârâta nici măcar la telefon nu răspundea; anul acesta martorul a plătit spitalizarea reclamantului în sumă de 130 lei; din 2012 încoace reclamantul își face mâncare și spală haine, iar el și soția sa merg din când în când să îi facă curățenie, iar de la reclamant știe că din 2012 încoace își cumpără singur lemne pentru iarnă; în perioada în care pârâta a locuit la reclamant nu a fost niciodată la ei în vizită, precum și faptul că în cazul în care s-ar desființa contractul de întreținere nu ar fi de acord să îl ia în întreținere pe reclamant; martorul a sunat-o pe pârâtă cât timp reclamantul era internat în spital, dar ea nu a răspuns la telefon. Martorul P__ N______ a declarat că, fiind prieten cu reclamantul, se vizitează reciproc cam de două ori pe săptămână, însă pe pârâtă nu a întâlnit-o niciodată acasă la reclamant; martorul nu știe dacă pârâta îi duce sau îi face mâncare, însă știe că reclamantul, în perioada 2012 până în prezent, își face singur mâncare, își pune compoturi pentru iarnă, l-a văzut spălându-și hainele, iar curățenie generală știe că o face un văr de-al lui din Socodor; anul acesta a văzut că reclamantul că și-a cumpărat lemne și a plătit pe un tânăr să i le crape; reclamantul nu bea alcool și nu a auzit pe nimeni să spună că reclamantul vorbește urât, este violent sau înjură. Martora H_____ A__ a arătat că, fiind vecină cu reclamantul, a fost chemată de acesta de mai multe ori să îi spele geamurile, fiind plătită de reclamant, precum și să îi calce câteva cămăși; nu a văzut-o pe pârâtă, dar știe de la reclamant că acesta și-a vândut dunele și pernele pentru că nu avea bani, precum și că își pune singur murăturile, întrucât a întrebat-o cum se face zacusca și cum se pun murăturile. Prima instanță a reținut că din depozițiile martorilor propuși de reclamant, că din anul 2012, acesta se întreține singur, el își face mâncare și curățenie, și tot el se aprovizionează cu lemne. Pârâta, prin interogatoriul luat în fața instanței a arătat că după ce a primit notificarea din 20.08.2012, prin care pârâtul i-a solicitat să își îndeplinească obligația contractuală de întreținere, nu s-a mutat în casa reclamantului, pentru că acesta nu îi permite, deși pârâta își dorește; a susținut că s-a dus la reclamant iar acesta i-a cerut să renunțe la contract; a locuit cu reclamantul din octombrie 2010 până în martie 2011, iar după ce a plecat din casa reclamantului, nu i s-a mai permis accesul în imobil, iar reclamantul a refuzat alimentele, aruncându-le; nu știe cine îi face mâncare reclamantului, cine îi spală și îi calcă hainele, și cine îi face curățenie pentru că nu reclamantul nu comunică cu ea; a recunoscut că după ce i-a cumpărat reclamantului în iarna anului 2010-2011 o mașină mare de lemne, nu i-a mai cumpărat altele, apreciind că în ultimii trei ani acesta și-a cumpărat singur lemne; nu a știut că reclamantul a fost internat în spital, acesta fiind motivul pentru care nici nu l-a vizitat, iar medicamente nu i-a cumpărat pentru că reclamantul nu i-a comunicat că ar avea nevoie, pentru că dacă se întâlnește cu el pe stradă o scuipă și aruncă cu pietre. Cu toate acestea, pârâta a susținut că ar fi de acord că presteze întreținerea cu condiția ca reclamantul să o accepte. În privința sumei de 50 de lei la care a fost evaluată întreținerea, pârâta a recunoscut că mandatele poștale prin care a fost trimise lunar nu au fost acceptate de reclamant, banii respectivi fiind primiți înapoi. În interogatoriul luat reclamantului, acesta relatează că dacă se întâlnește pe stradă cu pârâta, aceasta îl numește ”spurcatule”, iar el o scuipă; când a fost internat în spital, pârâta nu i-a răspuns la telefon, sau când răspundea, îl ruga să o lase în pace. Reclamantul a depus la dosar mai multe anchete sociale efectuate de primăria comunei Șimand, în data de 12.02.2014, 24.02.2012 și 30.05.2014, anchete în care se menționează că reclamantul se gospodărește singur, se ocupă de curățenia în casă, își pregătește singur mâncare și își spală singur hainele. Reclamantul a mai arătat că refuză să ridice renta de 50 de lei, pentru că este prea mică. Instanța a constatat că, într-adevăr, la momentul încheierii contractului de întreținere între părți – 2010 – acestea au evaluat de comun acord întreținerea la suma de 50 lei/lună, evaluare la 10 ani, respectiv 6000 lei total. Prima instanță a constatat că o persoană singură, în vârstă, care are probleme cu sănătatea și este deseori internată în spital, nu are cum să supraviețuiască doar cu suma de 50 lei lunar, această sumă neajungând nici pentru hrana de zi cu zi, cu atât mai puțin pentru medicamente, încălzirea locuinței, utilități etc.. Mai mult, deși părțile au evaluat de comun acord întreținerea la această sumă fixă, părțile nu au menționat în contractul lor că există posibilitatea de a înlocui prestarea întreținerii în natură cu plata acelei sume modice lunare. Prin urmare, chiar dacă pârâta a trimis cu mandat poștal reclamantului lunar suma de 50 lei, instanța nu poate considera că pârâta și-a îndeplinit în acest mod obligațiile asumate prin contract. De asemenea, instanța nu a reținut culpa reclamantului relativ la lipsa prestării întreținerii în natură de către pârâtă, având în vedere că atât reclamantul, cât și pârâta și martorii au recunoscut faptul că după anul 2012 nu a mai fost prestată întreținere. În plus, deși reclamantul a contactat-o pe pârâtă când era internat în spital, aceasta a refuzat să îl viziteze și să îi ducă mâncare sau medicamente. Prima instanță a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile privind prestarea întreținerii, iar acest aspect nu derivă din culpa reclamantului. Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art. 969, art.1020 și art.1021 Cod civil, art. 6 din noul Cod civil, prima instanță a admis acțiunea precizată a reclamantului conform dispozitivului mai sus prezentat.

Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta Chevreșan G_______ solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare, formulată de către contestatorul B___ I___.

În motivarea cererii de apel arată că solicită aprecierea legalității procesului până la momentul trimiterii cauzei spre rejudecare. Arată că la fiecare termen, atât în prima instanță, în instanța de apel, în rejudecare și probabil și în fața instanței de apel, reclamantul a declarat si susține că nu a mai dorit întreținere iar de fiecare dată când pârâta a încercat să îi aducă mâncare aceasta refuza împrejurare pe care reclamantul o relatează și în declarația luată în fața primei instanțe, arătând totodată că o scuipa pe pârâtă. Consideră că a demonstrat faptul că lunar a achitat sulta de 50 de lei stabilită prin contractul de întreținere atacat iar faptul că reclamantul a acceptat sau nu, această prestație nu interesează. Apreciază că rezilierea contractului de întreținere, în condițiile în care întreținutul nu mai dorește să primească întreținere, nu este posibilă, fără despăgubire justă, pentru întreținători însă prima instanță a ignorat acest fapt și a admis acțiunea reclamantului, dispunând rezilierea contractului de întreținere fără alte clauze. Arată că este de acord sa continue întreținere în măsura în care reclamantul îi va permite, fapt consemnat inclusiv în interogatorul luat acesteia.

Intimatul a solicitat, prin întâmpinare, respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a soluției primei instanțe.

În motivare arată că prima instanță a constatat că este o persoană singură, în vârstă, care are probleme cu sănătatea și este deseori internată în spital, nu are cum să supraviețuiască doar cu suma de 50 lei lunar, această sumă neajungând nici pentru hrana de zi cu zi, cu atât mai puțin pentru medicamente, încălzirea locuinței, utilități, etc. Mai mult, arată că prima instanță a constatat că deși părțile au evaluat de comun acord întreținerea la această sumă fixă, părțile nu au menționat în contractual de întreținere că există posibilitatea de a înlocui prestarea întreținerii în natură cu plata acelei sume modice lunare. Prin urmare, chiar dacă pârâta a trimis cu mandate poștal intimatului lunar suma de 50 lei, instanța nu poate considera că pârâta și-a îndeplinit în acest mod obligațiile asumate prin contract. Nu se poate reține culpa sa având în vedere că acesta cât și pârâta și martorii au recunoscut faptul că după anul 2012 nu a mai fost prestată întreținere. In plus arată că deși a contactat-o pe pârâta când a fost internat în spital, aceasta a refuzat să îl viziteze și să îi ducă mâncare sau medicamente motiv pentru care prima instanță a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile privind prestarea întreținerii iar acest aspect nu derivă din culpa intimatului. Totodată arată că atunci când apelanta îl întâlnește pe stradă îi spune „spurcatule”. Menționează că apelanta-pârâtă din 2010 nu a mai plătit renta viageră de 50 de lei, însă în iulie 2013 a plătit 50 lei doar pentru că intimatul-reclamant a solicitat rezilierea contractului de întreținere. Arată că a avut înțelegerea ca apelanta-pârâtă să se mute la acesta, a cumpărat o mașină de lemne de foc, a avut un porc și 30 de pui tăiați iar apelanta a mâncat de la acesta întrucât la locuit la intimat din data de 27.10.2010 până în 15.03.2011 după care a plecat, deoarece a fost bolnav și internat la spital perioadă în care nu i-a cumpărat nimic, nici medicamente de care avea nevoie. Consideră că a încercat să se înțeleagă cu apelanta și a chemat-o la mediator, dar aceasta nu s-a prezentat și a încercat să-i plătească intabularea casei în sumă de 1600 lei, dar apelanta a refuzat. Arată că apelanta i-a pus de două ori o plasă cu mâncare pe gard, astfel nu a existat întreținere. Menționează că apelanta nu stă de vorba cu acesta iar în perioadele în care a fost internat în spital nu l-a vizitat și nu s-a interesat de acesta. Consideră că nu se poate aprecia că apelanta și-a îndeplinit în acest mod obligațiile asumate prin contract și nu este posibilă o "continuare" a întreținerii .

În drept invocă dispozițiile art. 969, art. 1020, art. 1021 , art. 2263 C.civ. art. 6 N.C.Civ., art. 205 C__,. art. 8 alin.3 OUG nr. 51/2008.

În deliberare asupra excepției tardivității căii de atac, ce are prioritate în soluționare, conform art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă (C__), tribunalul constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Sentința civilă nr. 674/22.10.2014 a Judecătoriei Chișineu Criș a fost comunicată intimatei – apelante în data de 13.01.2015, conform înștiințării de comunicare a actului de procedură de la fila 63 a dosarului judecătoriei, în rejudecare.

Termenul de 30 de zile de declarare a apelului, ce se calculează, conform regulii stabilite de art. 181 alin. 1 pct. 2 din același cod, s-a împlinit la data de 13.02.2015 (vineri), cererea fiind depusă la registratura Judecătoriei Chișineu Criș la data de 16.02.2015 (luni).

Prorogarea legală a termenului procedural are loc conform art. 181 alin. 2 C__ doar atunci când ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare, situație în care acesta se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Or, o atare situație nu există în cazul de față, căci termenul de 30 de zile calculat, conform regulii termenului pe zile libere, s-a împlinit la data de 13.02.2015, în sensul că aceasta este data următoare celei de a 30-a zi a termenului de apel. Altfel spus, comunicarea sentinței civile s-a realizat la 13.01.2015, termenul de apel a început să curgă la 14.01.2015, iar a 30-a zi corespunde celei de 12.02.2015. Întrucât ultima zi a termenului calculat pe zile nu se ia în calcul, potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2 C__, din punct de vedere legal, termenul de 30 de zile de declarare a apelului se consideră împlinit în următoarea zi – cea de 13.02.2015 (vineri).

Codul de procedură civilă consacră, în cuprinsul art. 457 alin. 1 C__, principiul legalității căii de atac, conform căruia „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.”

Așadar, căile de atac, dar și termenele de exercitare a acestora sunt reglementate prin norme de ordine publică, în virtutea interesului general pe care îl ocrotesc, și anume acela de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. Forța imperativă a acestor reglementări se impune atât justițiabililor, cât și judecătorului cauzei, nefiind posibilă nici o derogare de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac.

Văzând că apelul a fost depus la registratura Judecătoriei A___ în data de 16.02.2015, deci cu depășirea termenului de 30 zile prevăzut de art. 468 alin. 1 C__, tribunalul va admite excepția tardivității căii de atac și va respinge apelul, ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca tardiv, apelul exercitat de apelanta Chevreșan G_______ (CNP xxxxxxxxxxxxx), cu dom. în loc. Șimand, nr. 1211, jud. A___ în contradictoriu cu intimatul B___ I___ (CNP xxxxxxxxxxxxx), cu dom. în loc. Șimand, nr. 1216, jud. A___ împotriva sentinței civile nr. 674/22.10.2014 a Judecătoriei Chișineu Criș pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 08 septembrie 2015.

Președinte Judecător Grefier

T______ B__ M_____ A________ M______ C_____

Red. M.A./Tehnored. M.A.

4 ex./2 _______________

Se comunică:

1.apelantei Chevreșan G_______ – loc. Șimand, nr. 1211, jud. A___

2.intimatului B___ I___ - loc. Șimand, nr. 1216, jud. A___

Prima instanță: Judecătoria Chișineu Criș - Judecător N_______ G__________