DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SIBIU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA NR. 1737/CA/2015

Ședința publică de la 18.09.2015

Completul compus din:

Președinte: L____ R_____ P___

Grefier: I____-M______ Ș______

Pe rol fiind amânarea pronunțării asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind acțiunea formulată de reclamantul R________ R____ I___, în contradictoriu cu pârâtul I____________ T_________ de Muncă Sibiu, având ca obiect anulare act administrativ.

Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15.09.2015, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea sentinței pentru astăzi, 18.09.2015.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei de față:

Constată că prin sentința civilă 3035/2014, Tribunalul Sibiu a admis excepția tardivității emiterii deciziei și excepția prescrierii dreptului de a emite decizia de imputare nr. 149/18.10.2013; a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul R________ R____ I___, în contradictoriu cu pârâtul I____________ T_________ de Muncă și a dispus anularea deciziei de imputare nr. 149/18.10.2013, emisă de Inspectorul șef al Inspectoratului T_________ de Muncă Sibiu.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, în primul ciclu procesual a reținut că reclamantul, în calitate de inspector de muncă a întocmit în exercițiul funcțiunii procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/18.05.2009, prin care a aplicat contravenientului controlat sancțiunea amenzii în sumă de 1.000 lei, dovada înștiințării contravenientului fiind realizată prin poștă la data de 10.03.2012 (fila 17).

Prin decizia nr. 131 din 18.10.2013 reprezentantul legal al autorității pârâte a dispus în temeiul dispozițiilor art.141 alin.(7) din Codul de procedură fiscală anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/18.05.2009, prin care a aplicat contravenientului controlat sancțiunea amenzii în sumă de 1.000 lei (fila 42), motivat de faptul că acest proces verbal nu a fost contestat și nu a fost trimis spre executare organelor fiscale competente.

Prin decizia de imputare nr.149/18.10.2013, emisă de reprezentantul pârâtului se stabilește în temeiul art.141 alin.(7) din Codul de procedură fiscală obligația reclamantului de a achita suma de 1.000 lei, stabilită prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/18.05.2009.

În motivarea deciziei, reprezentantul autorității publice pârâte, reține că reclamantul, funcționar public ,,nu a transmis spre punere în executare procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/18.05.2009, încălcând prevederile art.39 din O.G. nr.2/2001, coroborat cu nota internă nr.2/30.01.2007 și obligația stipulată în fișa de post aferentă anului 2009.

Din cuprinsul Notei interne nr. 2/30.01.2007, depusă la fila 44, se constată că acest document a fost comunicat și reclamantului, care a semnat și fișa postului.

Dispozițiile art.141 alin.(7) din Codul de procedură fiscală, în forma modificată prin art. I pct.64 din O.G. nr.29/2011, reglementează procedura de emitere a deciziei de imputare a contravalorii contravenției personalului care se face vinovat de întârziere pentru conducătorul autorității publice din care face parte agentul constatator.

Emiterea deciziei de imputare trebuie însă să se circumscrie condițiilor prevăzute de art.85 alin.(1) din Legea nr.188/1999, modificată, respectiv termenului de 30 de zile de la data constatării pagubei iar constatarea pagubei trebuie circumscrisă termenelor prevăzute de art. 141 alin.(7) din Codul de procedură fiscală, ulterior datei de emitere a O.G. nr.29/2011, de completare a art.141 alin.(7) din Codul de procedură fiscală.

Așa cum rezultă din însăși decizia de imputare emisă de pârât Măsura nr.8 a fost dispusă prin Planul de măsuri nr.439/CCCI/03.07.2013 care a fost înregistrat la ITM Sibiu sub nr.2608/11.07.2013.

În aceste condiții chiar dacă angajatorul nu a avut cunoștință de emiterea procesului verbal de contravenție întrucât acesta nu a fost comunicat de către reclamant la compartimentul juridic, trebuia ca potrivit art.85 alin1 din Lg.188/1999 să emită decizia de impunere în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, respectiv de la 11.07.2013 când planul de măsuri a fost înregistrat la ITM Sibiu.

Ca atare, termenul de 30 de zile începe să curgă de la data de 11.07.2013 și s-a împlinit după cum am arătat la 11.08.2013.

Emiterea dispoziției atacate 149/18.10.2013 s-a făcut cu încălcarea termenului de 30 de zile mai sus menționat, conducătorul instituției publice pârâte fiind decăzut din dreptul de a emite decizie de imputare reclamantului, astfel că decizia emisă în afara acestui termen este nelegală și se impune a fi anulată.

Raportat la excepția invocată de reclamant cu referire la prescrierea dreptului de a emite decizia de imputare, raportat la termenul de decădere de trei ani, instanța a constat că, potrivit art.85 alin3 din lg.188/1999 „dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de trei ani de la data producerii pagubei”. Ori, data producerii pagubei trebuie raportată la data încheierii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.0326977care a fost încheiat la 18.05.2009.

Rezultă așadar, că decizia de imputare nr.149 a fost emisă la data de 18.10.2013, fiind astfel prescris termenul de trei ani prevăzut de art.85 pct.3 din Lg.188/1999, drept pentru care instanța a admis și excepția prescrierii dreptului privind emiterea deciziei de imputare.

Prin decizia nr. 1625/2015 Curtea de Apel A___ I____, admițând recursul Inspectoratului T_________ de Muncă Sibiu, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, reținând că excepțiile au fost greșit soluționate de prima instanță și se impune analizarea cauzei pe fond.

În opinie majoritară Curtea a reținut natura de venit fiscal a amenzii, astfel încât se aplică dispozițiile art. 1 alin. 2 și 3 din Codul de procedură fiscală.

Curtea a mai reținut că în temeiul art. 141 alin. 7 este transferată obligația de a plăti amenda contravențională de la contravenient la persoana care se face vinovată de întârziere în comunicarea procesului-verbal de contravenție, astfel că se păstrează natura juridică a creanței transferate, nefiind aplicabile prevederile Legii 188/1999 referitoare la răspunderea materială a funcționarului public.

În raport de aceste considerente, s-a apreciat ca fiind greșită susținerea instanței de fond potrivit căreia emiterea deciziei de imputare trebuie să se circumscrie condițiilor prevăzute de art.85 alin.1 din legea nr.188/1999, respectiv să fie emisă în termen de 30 de zile de la data constatării pagubei. Cum dispozițiile acestei legi nu sunt incidente în cauza de față, este evident că nici excepția tardivității emiterii deciziei de imputare nu a fost corect soluționată de tribunal.

Astfel, față de prevederile din Codul de procedură fiscală, în lipsa reglementării unui termen expres de decădere din dreptul de a emite decizia, nu poate fi reținut decât termenul de prescripție de 5 ani stabilit de art.131 alin.1 din OG nr.92/2003 pentru executarea silită a creanțelor fiscale.

În acest context, în speță devin aplicabile prevederile art. 91 C.pr. fisc. potrivit cărora „dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel”. Termenul de prescripție începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, dacă legea nu dispune altfel.

Deoarece, în speță termenul de prescripție a început să curgă începând cu data de 01.01.2010 rezultă că la data emiterii deciziei de imputare (18.10.2013) dreptul de stabili obligații fiscale nu era prescris, astfel că și excepția prescripției a fost în mod greșit admisă de instanța de fond.

In rejudecare, după casare, față de aceste considerente, de dispozițiile art. 501 N.C.proc.civ., Tribunalul urmează a soluționa cauza pe fond. Însă, nu va putea ignora schimbarea de practică judiciară a instanței de control care, urmare a ședinței de unificare a practicii din iunie 2015, a decis că dreptul de a emite decizii de impunere se prescrie în termenul de 3 ani prevăzut de art. 85 din Legea nr. 188/1999 ce constituie normă generală în materie. Tribunalul urmează a analiza răspunderea funcționarului public R________, stabilind existența sau inexistența culpei acestuia în necomunicarea procesului-verbal în cauză.

În acest context, instanța constată că în motivarea deciziei reprezentantul autorității publice pârâte reține că reclamantul, funcționar public ,,nu a transmis spre punere în executare procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr.xxxxxxx/18.05.2009, încălcând prevederile art.39 din O.G. nr.2/2001, coroborat cu nota internă nr.2/30.01.2007 și obligația stipulată în fișa de post aferentă anului 2009”.

Reclamantul a susținut că el nu avea în fișa postului înscrise obligații care să atragă răspunderea sa, știut fiind că antrenarea răspunderii unui funcționar public se poate face doar în cazurile în care a încălcat obligațiile stabilite în fișa postului sau în lege.

Din fișa postului depusă de I.T.M. (fila 10) nr. 905/2008 aferentă anului 2009, Tribunalul reține că nu era cuprinsă în aceasta nicio obligație privind transmiterea spre executare a proceselor-verbale necontestate.

I____________ T_________ de Muncă susține că reclamantul avea această obligație potrivit notei interne 2/30.01.2007, notă de care reclamantul a luat la cunoștință.

Examinând această notă internă (fila 22), Tribunalul reține că ea a fost emisă de C_____________ Legislație și vizează șefii de servicii din I.T.M., cu obligația pentru aceștia de a o comunica inspectorilor de muncă din subordine (cum este cazul reclamantului).

Nota nu explicitează clar cui revine obligația în concret de a transmite procesele-verbale neatacate Administrației Finanțelor Publice Sibiu, fiind folosit generic “se va comunica”. Notă internă nu a fost urmată, deși era emisă din anul 2007, de transpunerea ei în fișa postului reclamantului din anul 2008 sau 2009.

În acest context instanța nu poate reține o culpă a funcționarului în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Potrivit art. 141 alin. 7 Cod procedură fiscală, netransmiterea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor în termen de 90 de zile de la emiterea de către organele competente atrage anularea acestora prin decizie de către conducătorul organului emitent. Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligația emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenției personalului care se face vinovat de întârziere. Decizia de imputare se comunică de către organul emitent persoanei vinovate, care trebuie să achite contravaloarea contravenției în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei. La expirarea acestui termen, decizia devine titlu executoriu.

Nefiind deci îndeplinită condiția vinovăției funcționarului public R________ R____ I___, expres prevăzută de art. 141 alin. 7 teza a doua Cod procedură fiscală, instanța urmează a constata că decizia de imputare nr. 149/2013 este nelegal emisă și urmează a se dispune anularea ei în baza art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004.

Se vor acorda cheltuielile de judecată făcute de reclamant în primul ciclu procesual în cuantum de 1150 lei.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul R________ R____ I___, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului individual de avocatură T____ M____ din mun. Sibiu ________________________. 25, jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâtul I____________ T_________ de Muncă cu sediul în Sibiu ______________________.17, jud.Sibiu și în consecință:

Dispune anularea deciziei de imputare nr. 149/18.10.2013, emisă de Inspectorul șef al Inspectoratului T_________ de Muncă Sibiu și exonerează reclamantul de suma imputată prin decizia anulată

Obligă pârâtul ITM la plata către reclamant a sumei de 1150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Recursul se va depune la Tribunalul Sibiu.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2015

PREȘEDINTE,GREFIER,

L____ R_____ POPAIOANA-M______ Ș______

RED. – L.P. 30.09.2015

TEHNORED. – I.M.Ș. 30.09.2015

EX. 4