R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX cod operator 4204

DECIZIE CIVILĂ Nr. 552/A

Ședința publică din 25 Noiembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE M____ B_____ P__

Judecător D______ T_____

Grefier A_____ S__

Pe rol este rejudecarea cauzei urmare a admiterii apelurilor civile declarate de reclamanta L________ I____, domiciliată în V____ de Sus, ______________________, județul Maramureș și de pârâții C___ I___, C___ Johanna, C___ V___ B_____, domiciliați în V____ de Sus, ______________________, județul Maramureș, V___ G_______, domiciliat în Săliștea de Sus, ____________________, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.775 din 28.03.2013 pronunțată de Judecătoria V____ de Sus în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect servitute de trecere.

Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 11.11.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă 1865, coroborate cu art. 298 Cod procedură civilă 1865, a amânat pronunțarea pentru data de 18.11.2015 apoi pentru data de 25.11.2015 când a pronunțat prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cererii de chemare în judecată, urmare a admiterii apelurilor, anularea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 775 pronunțată la data de 28 martie 2013 de Judecătoria V____ de Sus în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost admisă acțiunea civilă intentată de reclamanta L________ I____, în contradictoriu cu pârâții C___ I___, C___ Iohanna, C___-V___ B_____ și V___ G_______. S-a constatat că pe o suprafață de teren de 5 ml lățime și 10 ml lungime, de pe terenul situat în V____ de Sus, _______________________, înscris în CF vechi 2413 V____ de Sus nr.top. 3037/a/2, fond aservit, proprietatea pârâților C___ I___ și C___ Iohanna, există constituit, prin Convenția încheiată la data de 30.09.1971, un drept de servitute de trecere, în favoarea imobilului de natură teren, fond dominant, situat în V____ de Sus, _______________________, jud. Maramureș, înscris în CF nou xxxxx V____ de Sus (provenit din conversia de pe hârtie a CF 7169), nr.top.3037/a/1 și nr.top.3037/b/1, proprietatea reclamantei.

De asemenea, s-a dispus obligarea pârâților să respecte servitutea de trecere constituită în favoarea fondului dominant proprietatea reclamantei și să se abțină de la orice acte sau fapte de natură a îngreuna întrebuințarea acesteia, inclusiv să se abțină să parcheze autoturismele pe calea de acces ce facilitează accesul la proprietatea reclamantei. Pârâții au fost obligați în solidar, să plătească reclamantei suma de 379 lei cu titlu cheltuieli parțiale de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că imobilul în natură teren și casă de locuit, situat în V____ de Sus, pe _________________________. adm. 5, înscris în CF nou xxxxx V____ de Sus nr. top.3037/a/1, proprietatea reclamantei, se învecinează nemijlocit cu imobilul de natură teren și casă de locuit , situat în V____ de Sus, _________________________. adm. 3, înscris în CF 2413 V____ de Sus top. 3037/a/2, proprietatea pârâților C___ I___ și C___ Iohanna.

Între aceștia din urmă și antecesorii în drepturi ai reclamantei, numiții Mafteevici ( Majtievitz ) I____ și M________, s-a încheiat, la data de 30.09.1971, o convenție denumită de părți ,,Act convențional-Tranzacție”, potrivit căreia C___ I___ și soția C___ Iohanna (I____), au fost de acord ca, pe o porțiune din terenul lor, situată în spatele casei lor, să se construiască, pe cheltuiala lui Mafteevici ( Majtievitz ) I____ și M________, un drum de acces ,,dinspre Valea pârâului Ciunca, spre grădina și casa lui Mafteevici I____”, drum care ,,să deservească ambele familii C___ I___ și Mafteevici I____ precum și urmașilor pe vecie, pentru transportul de tot felul de materiale cu căruța-autovehicule precum și cu picioarele”.

Așa cum toate părțile recunosc, convenția a fost respectată de părțile acesteia, reclamanta arătând că, în prezent, pârâții C___ V___ B_____ și V___ G_______ îi blochează accesul prin parcarea autoturismului pe drumul stabilit ca drum de acces.

La fața locului, instanța a constatat că drumul în cauză este o cale de acces din ______________________________________ reclamantei și a pârâților C___ I___ și C___ Iohanna, este bine delimitat, având o lățime de 5 ml între gardurile ce delimitează cele două proprietăți, lungimea acestuia fiind de aprox.10 ml. Gardul înspre drumul de acces în discuție, ce delimitează proprietatea pârâților C___ I___ și C___ Iohanna, este unul vechi de circa 40 de ani.

Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că primul petit al acțiunii a fost calificat de instanță ca fiind o acțiune în constatarea existenței unui drept de servitute, în speță sunt aplicabile disp. vechiului Cod civ., potrivit principiului ,,tempus regit actum” dar și prev. art.59 din Legea 71/2011 (de altfel, în materie, nici Codul civil nou nu aduce modificări substanțiale).

Servitutea de trecere este o servitute necontinuă și neaparentă care, potrivit art. 624 C.civ. nu se poate stabili decât prin titlu.

Potrivit art. 620 alin.1 C.civ.vechi, este permis proprietarilor a stabili pe proprietățile lor, sau în folosul proprietăților lor, orice servitute vor găsi de cuviință cât timp aceste servituți nu vor impune proprietarului fondului aservit obligația unui fapt personal, și cât timp aceste servituți nu vor fi contrare ordinii publice, în alin. 2 teza I a aceluiași articol arătându-se că uzul și întinderea servituților astfel stabilite se determină prin titlul ce le constituie.

Așa cum reiese din Convenția încheiată în anul 1971 între proprietarii fondurilor pentru care s-a stabilit calea de acces, ca fond dominant, respectiv aservit, servitutea a fost constituită pentru a deservi ambele proprietăți, pentru accesul permanent și „pe vecie”, atât cu piciorul cât și cu ,,căruța sau autovehicule”. ___________________ care se află drumul de acces spre proprietatea reclamantei corespunde parcelei de teren stabilită prin Convenția din 1971, aspect necontestat de părți, și constatat și de instanță la fața locului, din situația de fapt a împrejmuirilor, străzii Vânătorilor și pârâului Ciunca, luate ca puncte de reper menționate și în titlul constitutiv al servituții.

Pentru considerentele arătate în conformitate cu dispozițiile art. 111 C.proc.civ, aplicabil raportat la data introducerii acțiunii, instanța a constatat existența unui drept de servitute pe ____________________ spatele imobilului proprietatea pârâților C___ I___ și Iohanna, ca fond aservit, situat în loc. V____ de Sus, ______________________, jud. Maramureș, având o lățime de 5 ml. și o lungime de 10 ml. care deservește ca drum de acces spre proprietatea reclamantei, ca fond dominant, situată în V____ de Sus, ______________________, jud. Maramureș.

În privința celui de-al doilea capăt de cerere, instanța a reținut faptul că potrivit art. 629 al.1 C.civ., când se stabilește o servitute se acordă totodată și toate mijloacele spre întrebuințarea ei, art. 634 teza I C.civ. arătând că proprietarul fondului supus servituții nu poate face nimic spre a-i scădea întrebuințarea sau a i-o îngreuna. De asemenea, așa cum reiese din art. 635 C.civ. ,,acela care are un drept de servitute nu-l poate întrebuința decât după cuprinderea titlului său, fără a putea face, nici în fondul supus servituții, nici în fondul pentru care servitutea este înființată, vreo schimbare împovărătoare celui dintâi fond”.

Aceste dispoziții legale instituie așadar, în sarcina proprietarilor fondului aservit, a unei obligații pozitive, de a respecta servitutea, astfel cum ea a fost constituită, corelativ unei obligații negative, de a nu întreprinde nimic din ceea ce ,,i-ar scădea întrebuințarea” sau ,,ar îngreuna-o”.

Parcarea frecventă a unor autoturisme aparținând pârâților V___ G_______ și C___ V___ B_____, fiul adoptat și nepotul pârâților C___ I___ și C___ Iohanna, pe o porțiune din drumul de acces, îngustează acest drum și împiedică folosirea lui normală și deplină de către reclamantă, îngreunând accesul acesteia spre locuința sa.

Reclamanta a solicitat ca pârâții să-i respecte servitutea stabilită, inclusiv prin executarea unei obligații de ,,a nu face”, prin a nu mai parca autoturismele pe drumul de acces, și a-l lăsa liber.

Conform art. 1528 noul Cod. civil, în cazul neexecutării obligației de a nu face, creditorul poate cere instanței încuviințarea să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației, pe cheltuiala debitorului, în limita stabilită prin hotărârea judecătorească.

Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis și acest petit, astfel că s-a pus în vedere pârâților să respecte servitutea de trecere constituită în favoarea fondului dominant proprietatea reclamantei și să se abțină de la orice acte sau fapte de natură a îngreuna întrebuințarea acesteia, inclusiv să se abțină să parcheze autoturismele pe calea de acces în suprafață de 5 ml , cu o lungime de 10 ml, ce facilitează accesul la proprietatea reclamantei.

Fiind căzuți în pretenții, pârâții au fost obligați, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 379 lei cu titlu cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru, timbru judiciar.

Cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial, în cuantum de 1400 lei, nu au fost acordate, în chitanța depusă fiind menționat doar numele reclamantei, fără alte referiri la nr. dosar, nr. contract asistență juridică, nume părți sau alte detalii din să se poată stabili cu certitudine că suma în cauză a fost avansată pentru acest dosar.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel C___ I___, C___ Johanna, C___ V___ B_____ și V___ G_______ aceștia arătând că sentința atacată nu este legală și temeinică deoarece tranzacția reținută în hotărârea nu prevede lățimea drumului, însă tot timpul s-a practicat trecerea pe o lățime de 3 m. În fapt toată ________________________ m.

Apelanții au mai arătat că au lăsat în fața casei 2 m de teren pentru nevoile personale-parcare mașină, depozitare materiale. Aspectul reținut de instanță în sensul că ar fi existat o tranzacție care ar fi stabilit lățimea drumului ca fiind de 6 m. nu este corectă.

În privința apelantului C___ V___ B_____ s-a arătat că acesta nu este proprietarul terenului fond aservit, astfel că acesta nu are calitate procesuală pasivă în prezenta acțiune.

Apelanții au mai arătat că în lipsa unor date concrete legate de lățimea drumului de trecere prima instanță nu a avut rol activ și nu a lămurit cauza sub toate aspectele, în cauză impunându-se efectuarea unor expertize tehnice și audierea unor martori.

De asemenea, s-a arătat că în mod greșit s-a dispus obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 4 iunie 2013 a fost înregistrat apelul declarat de L________ I____. Acesta a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul de ase admite cererea privind cheltuielile de judecată.

În motivarea apelului s-a arătat că prin sentința atacată a fost admisă cererea formulată, însă nu au fost acordate cheltuielile de judecată. Astfel s-a arătat că proba cheltuielilor de judecată se poate realiza prin orice mijloace de probă, inclusiv prin prezumții.

De asemenea, s-a arătat că dacă instanța dorea să facă verificări privind încheierea contractului de asistență juridică trebuia să pună în discuția părților această problemă.

Prin Decizia civilă nr. 311/A din data de 19 decembrie 2013 au fost admise apelurile declarate de C___ I___, C___ Johanna, C___ V___ B_____, C___ G_______ și ale apelantei L________ I____, sentința atacată fiind anulată, iar cauza reținută spre rejudecare.

În rejudecare instanța a administrat proba cu expertiza judiciară în specialitatea topografie.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 20 noiembrie 2012 reclamanta L________ I____ a solicitat obligarea pârâților V___ G_______, C___ V___-B_____, C___ Johanna și C___ I___ să asigure servitutea de trecere pe terenul lor din V____ de Sus ______________________ și obligarea acestora să se abțină de la blocarea drumului de acces în special prin parcarea unor autoturisme.

Din probele administrate se constată că terenurile părților din prezenta cauză sunt înscrise în cartea funciară și sunt în mod clar delimitate. În privința terenului deținut de reclamantă se constată, fapt avut în vedere și în raportul de expertiză, că acesta este înscris în cartea funciară nr. 7169, terenul fiind identificat cu nr. topografic 3037/a/a în suprafață de 4341 mp. și nr. 3037/b/a în suprafață de 2739 mp. Suprafața totală a terenului deținut de reclamanta L________ I____ fiind de 7080 mp., însă suprafața efectiv folosită este cu 458 mp., diferența fiind justificată de expert prin folosirea unor instrumente de măsură cu o precizie relativă.

Terenul deținut de pârâții C___ Johanna și C___ I___ este înscris în CF 2413 V____ de Sus este identificat cu nr. topografic 3037/a/2 și 303/b/2 suprafața totală fiind de 1085 mp., însă pârâții folosesc o suprafață mai mare cu 123 mp.

S-a mai arătat în cuprinsul raportului de expertiză faptul că terenurile părților sunt delimitate cu garduri din sârmă, linia comună de hotar dintre proprietăți sau dintre proprietățile părților din prezenta cauză și drumul public.

Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța constată că _________________________ de reclamantă se învecinează cu ___________________________ lungimea vestică (f.214 Anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de ing. T_______ N______).

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză se constată că accesul la proprietatea reclamantei se realizează pe suprafața de teren identificată prin punctele A-B-C-D-A din Anexa nr. 1 a raportului de expertiză efectuat de ing. T_______ N______ (f.214 din prezentul dosar). Această suprafață de teren face parte din rețeaua stradală a Orașului V____ de Sus având o lățime de 5,5-6 m, din care pentru terenul având o lățime de 3 m și o lungime de 15,7 m delimitate de expert prin punctele A-B-C-D-A s-a solicitat „asigurarea” unei servituți de trecere.

Servitutea de trecere poate fi constituită în situația în care proprietarul unui teren nu are acces la calea publică, astfel că solicită stabilirea acestui drept pe terenul deținut de vecinul său. În acest sens sunt prevederile art. 616 C.civ., aplicabil având în vedere faptul că se invocă actul încheiat în data de 30.09.1971 între C___ I___ și C___ I____ pe de o parte și Mafteevici I____ și Mafteevici M________ pe de altă parte.

Potrivit înscrisului aflat la fila 8 din dosarul Judecătoriei V____ de Sus, antecesorii reclamantei s-au obligat să efectueze un drum de acces din Valea pârâului Ciunca (______________________________ deținută de Mafteevici I____ și Mafteevici M________, construcția drumului fiind făcută pe terenul lui C___ I___. Construcția urma să se realizeze prin amenajarea unei pante accesibile căruței sau autovehiculelor. De asemenea, s-a arătat că drumul respectiv urmează să deservească ambele proprietăți.

Din cuprinsul raportului de expertiză se reține că drumul în litigiu (delimitat de punctele A-B-C-D-A din raportul de expertiză arătat anterior) reprezintă parte din __________________________ respectiv, incluzând suprafața A-B-C-D-A, lățimea drumului fiind de 5,5-6 m., iar respectiva cale de acces-___________________________ din rețeaua stradală a Orașului V____ de Sus.

Pe de altă parte se constată că suprafețele de teren avute în proprietate de părțile din prezenta cauză sunt delimitate, fiind îngrădite cu gard din plasă de sârmă, iar delimitarea acestora nu a fost contestată.

Nu în ultimul rând se constată că terenul pe care reclamanta îl folosește are acces la calea publică, atât pe lungimea vestică, cât și prin calea de acces pe aliniamentul A-B-C-D-A, care face parte din rețeaua stradală a Orașului V____ de Sus.

Reținând considerentele anterior expuse, instanța consideră că solicitarea de a se asigura servitutea de trecere pe o porțiune de teren de 17,5 m lungime și 5 m lățime nu este fondată. Se reține că accesul se face pe terenul care face parte din terenul proprietatea orașului, fiind inclus în rețeaua stradală a acestuia, terenul în cauză nefiind în proprietatea pârâților C___ I___ și C___ Johanna.

În ceea ce privește solicitarea de a se dispune obligarea pârâților de a se abține de la blocarea drumului de acces prin parcarea unor autoturisme și a-l lăsa liber pentru acces, instanța reține că această solicitare este întemeiată.

Din probele administrate în cauză se constată că terenul pe care se face accesul la proprietatea reclamantei are o lungime de 17,5 m și o lățime de 3m. În măsura în care calea de acces care nu este proprietatea pârâților și este blocată de pârâți, reclamanta nu are posibilitatea de a folosi respectivul drum pentru accesul la proprietatea sa. Faptul că în zona de acces au fost parcate autovehicule rezultă din cuprinsul planșelor foto aflate la fila 9.

Astfel având în vedere că solicitarea reclamantei este în fapt o cerere care vizează obligația de a nu face, respectiv aceea de a nu bloca drumul de acces la proprietatea reclamantei, instanța apreciază cererea fondată, reținând în cauză incidența prevederilor art. 1529 C.civ..

Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța va admite în parte cererea formulată, urmând să oblige pârâții C___ I___, C___ Iohanna, C___-V___ B_____, și V___ G_______ să nu efectueze acte sau fapte de natură a îngreuna accesul la proprietatea reclamantei L________ I____, inclusiv să se abțină să parcheze autoturismele pe calea de acces ce facilitează accesul la proprietatea reclamantei.

Instanța nu va avea în vedere susținerea pârâților C___ G_______ și C___-V___ B_____ că nu au calitate procesuală în prezenta cauză. Se reține că reclamanta a formulat două capete de cerere. Cel de-al doilea capăt de cerere vizează solicitarea de a se dispune obligarea pârâților de a nu bloca accesul la proprietatea reclamantei. Raportat la acest fapt, instanța reține că nu are importanță faptul că aceștia sunt sau nu proprietarii terenului în litigiu.

În privința cheltuielilor de judecată solicitate, instanța reține că cererea de chemare în judecată este admisă în parte. Astfel, cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă vor fi acordate proporțional cu capetele de cerere care vor fi admise, potrivit art. 276 C.proc.civ.. Se consideră că reclamanta este partea care a căzut în pretenții în privința cererii privind servitutea de trecere,iar pârâții au căzut în pretenții în privința cererii având ca obiect obligație de a nu face.

Astfel, instanța urmează să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 1092,5 lei în favoarea reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecată, proporțional cu solicitările care au fost încuviințate.

Având în vedere prevederile art. 297 C.proc.civ., instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta L________ I____, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite în parte cererea formulată de L________ I____, domiciliată în loc. V____ de Sus, ______________________,jud. Maramureș, în contradictoriu cu pârâții C___ I___, C___ Iohanna, C___-V___ B_____, toți domiciliați în loc. V____ de Sus, ______________________, jud. Maramureș și V___ G_______, domiciliat în loc. Săliștea de Sus, ___________________, jud. Maramureș.

Obligă pârâții C___ I___, C___ Iohanna, C___-V___ B_____, și V___ G_______ să nu efectueze acte sau fapte de natură a îngreuna accesul la proprietatea reclamantei L________ I____, inclusiv să se abțină să parcheze autoturismele pe calea de acces ce facilitează accesul la proprietatea reclamantei.

Respinge celelalte capete de cerere.

Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 1092,5 lei în favoarea rec la mantei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25 noiembrie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

P__ M____ B_____ Ț_____ D______ S__ A_____

Red. / dact./M.B.P./05.01.2016

_______________.01.2016-5ex.