R O M Â N I A

TRIBUNALUL S____

SECȚIA CIVILA

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Date cu caracter personal

Nr. operator: 2516

DECIZIA CIVILĂ NR. 881

Ședința publică din 01 octombrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: H____ I____ D____, judecător

Judecător: P__ R___ M________

Grefier: P_____ C_______

S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile declarate de apelanții-reclamanți G___ V_____ și G___ M_______ și apelantul-pârât D______ E_____ A____ împotriva sentinței civile nr. 2744 din data de 22 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Z____ în dosarul cu nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 17 septembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Deliberând, reține că:

Prin Sentința civilă nr. 2744 din 22.12.2014 a Judecătoriei Z____, s-a admis în parte acțiunea introdusă de reclamanții G___ V_____ și G___ M_______, formulată în contradictoriu cu pârâtul D______ E_____, care a fost obligat la desființarea în termen de 120 de zile de la comunicarea hotărârii, a lucrărilor efectuate pe suprafața de 157,50 mp din terenul proprietatea reclamanților, prin readucerea la forma anterioară, iar în caz de refuz, au fost autorizați reclamanții, ca după expirarea termenului acordat pentru desființare, să procedeze la desființarea lucrării pe cheltuiala pârâtului.

Prin aceeași sentință a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul D______ E_____, fiind obligați reclamanții G___ V_____ și G___ M_______ la plata către pârâtul D______ E_____ a sumei de 1000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de pârât pe proprietatea reclamanților.

Pârâtul D______ E_____ a mai fost obligat și la plata către reclamanți a sumei de 1700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul și pârâtul sunt proprietarii unor fonduri învecinate, ce provin din aceeași parcelă de teren, care în mod natural are o prezentație în pantă. Terenul reclamantului se află poziționat în partea superioară a pantei, învecinându-se în partea de jos cu terenul pârâtului.

În perioada 2011-2012, pârâtul a efectuat unele lucrări în zona limitei de proprietate dintre terenuri, cu mijloace proprii, cu scopul de a aduce terenul său la o formă plană și neînclinată. În mod inevitabil, lucrările efectuate pe limita de proprietate au avut influență asupra ambelor fonduri, datorită faptului că s-au efectuat excavări, care au modificat aspectul inițial al terenurilor în zona de învecinare. Prin raportul de expertiză efectuat de expertul tehnic de specialitate M_______ V_____, (f.80-92), s-a constatat că :

- lucrările efectuate au generat o diferență de nivel între terenuri, care afectează atât proprietatea pârâtului, cât și a reclamantului, aceasta din urmă pe o lățime de 1,5 m, care nu poate fi utilizată.

- lucrările efectuate sunt de taluzare, acestea fiind sursa diferenței de nivel dintre terenuri.

- efectul lucrărilor efectuate asupra proprietății pârâtului sunt ireversibile, pe acest teren fiind edificată o construcție.

- efectul lucrărilor asupra proprietății reclamanților este reversibil, atât în modalitatea umplerii cu pământ, acolo unde acesta a fost excavat, și apoi prin compactare, cât și prin modalitatea efectuării unui zid de sprijin, și reumplerea cu pământ pe zona proprietății reclamanților.

În drept, prima instanță a reținut incidența prevederilor art. 588 NCC, potrivit cărora „Când lucrarea are caracter provizoriu, în absența unei înțelegeri contrare, autorul ei va fi obligat să o desființeze, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, și, dacă este de rea-credință, să plătească despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosință.”

Atâta vreme cât reclamantul invocă împotrivirea sa la realizarea lucrării și pârâtul nu poate dovedi existența înțelegerii avute cu reclamantul, instanța a reținut că pârâtul a efectuat lucrarea în absența unei astfel de înțelegeri care să-i dea dreptul să execute și să continue lucrarea. Consecința este că pârâtul este obligat, conform dispozițiilor art. 588 C.civ., să desființeze lucrarea.

Pârâtul a solicitat pe cale reconvențională obligarea reclamantului la plata sumei de 1000 lei, ce reprezintă contravaloarea lucrărilor efectuate asupra terenului de la limita de proprietate. Reclamantul nu s-a opus acestei cereri și nu a contestat suma pretinsă, ba mai mult, a recunoscut efectuarea lucrărilor, astfel că instanța a admis acest petit.

În privința cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453, NCPC, s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 1700 lei cu acest titlu, reprezentând 1000 lei jumătate din taxa de timbru și 700 lei jumătate din onorariul expertului tehnic.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanții G___ V_____ și G___ M_______, cât și pârâtul D______ Emeril A_____.

Prin cererea lor de apel, reclamanții au solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii reconvenționale și obligării pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului, în privința cererii reconvenționale, se susține că în mod neîntemeiat prima instanță a dispus admiterea ei în parte, reținând in mod cu totul eronat ca reclamanții nu s-ar fi opus acestei cereri si nu au contestat suma pretinsa, ba mai mult, ar fi recunoscut efectuarea lucrărilor. În realitate, prin răspunsul la întâmpinare si întâmpinarea la cererea reconvenționala, reclamanții au solicitat respingerea cererii reconvenționale formulate de pârât, arătând că nu și-au exprimat niciodată acordul pentru efectuarea unor lucrări de taluzare si ca prin admiterea cererii reconvenționale reclamanții ar fi puși în situația de a suporta o parte din costurile unor lucrări păgubitoare pentru ei si astfel li s-ar majora prejudiciul cauzat de paratul reclamant reconvențional.

Situația creată este absurdă deoarece, deși se recunoaște ca s-au făcut lucrări fără acordul reclamanților si prin urmare se dispune aducerea terenului in situația anterioara de către pârât, in același timp reclamanții sunt obligați a suporta contravaloarea acestor lucrări prin care le-a fost încălcat dreptul de proprietate si totodată li s-a creat un prejudiciu.

În ceea ce privește cererea de chemare in judecata formulata de către reclamanți, deși în mod corect a fost admisă, instanța s-a pronuntat doar in parte cu privire la cheltuielile de judecata, in ceea ce privește onorariul avocațial. Astfel, desi reclamanții au făcut dovada plații onorariului avocațial (fila 61-62), conform art. 452 din Codul de procedura civila instanta de judecata a omis a acorda si cheltuielile de judecata constând in onorariu avocațial. Avand in vedere faptul ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamanți a fost admisa in totalitate, instanta de judecata in mod eronat nu a dispus obligarea paratului reclamant reconventional la plata in integralitate a cheltuielilor de judecata constând in taxa judiciara de timbru, onorar avocațial - 2300 lei si contravaloarea raportului de expertiza - 1400 lei.

În drept, s-au invocat art, 466 si urm, din Codul de Procedura Civila.

Prin întâmpinare, pârâtul D______ E_____ A____ a solicitat respingerea apelului reclamanților ca neîntemeiat. Răspunzând celor două motive de apel, intimatul-pârât arată că în mod întemeiat prima instanță a admis cererea reconvențională, obligând reclamanții – pârâți reconvenționali la plata sumei de 1000 lei. Această sumă este oricum modică față de valoarea lucrărilor efectuate. Aceste lucrări s-au realizat în baza acordului ambelor părți și ele profită și reclamanților. În ce privește cheltuielile de judecată, acestea au fost corect acordate, în conformitate cu prevederile art. 451-453 C.pr.civ.

Apelanții reclamanți nu au formulat răspuns la întâmpinare.

Prin cererea de apel formulată de pârâtul D______ E_____ A____ a solicitat, în principal, admiterea cauzei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, admiterii cererii reconvenționale și obligării reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului pârâtului se invocă următoarele motive:

În mod neîntemeiat a fost admisă acțiunea reclamanților deoarece, așa cum a arătat pârâtul și prin apărarea formulată în primă instanța, lucrările au fost efectuate cu acordul și la solicitarea reclamantului G___. Deși a propus prin întâmpinare și cererea reconvențională audierea de martori pentru a dovedi solicitarea și acordul reclamantului, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri în probațiune, nu a procedat la audierea martorilor propuși astfel încât pârâtul a fost în imposibilitate să dovedească starea de fapt susținută. Tot greșit instanța a respins cererea pârâtului de efectuare a unei contraexpertize, deși în argumentarea acestei solicitări s-a arătat că expertul desemnat nu avea specializarea necesară pentru efectuarea raportului și că acesta nu a motivat nici unul dintre răspunsurile date, iar în lipsa motivării, nu se poate verifica sau aprecia dacă răspunsurile date sunt corecte sau nu.

Se susține în continuare că pârâtul nu a efectuat lucrări pe terenul reclamanților pe suprafața indicată de expert. Au fost efectuate lucrări de taluzare și nu de nivelare astfel cum arată expertul. Între cele două proprietăți au existat de la început diferențe de nivel, diferențe ce există între toate proprietățile din zonă. Și reclamantul, așa cum rezultă din planșa fotografică depusă la dosar, când a efectuat lucrările de nivelare a propriului teren, a efectuat lucrări de taluzare a terenului învecinat în partea de sus, proprietatea altei persoane. Diferența de nivel între terenuri s-a produs și ca urmare a lucrărilor de nivelare efectuate pe terenul proprietatea pârâtului și ca urmare a lucrărilor efectuate de reclamanți pe terenul lor, ulterior pornirii acestui proces și mai ales în urma lucrărilor de terasare și taluzare efectuate de către proprietarul terenului din partea de jos. Toate aceste elemente nu au fost avute în vedere de expert, nu au fost avute în vedere de instanță la pronunțarea hotărârii deși la dosar a fost depusă o planșă fotografică. Depoziția martorilor urma să lămurească și acest aspect.

A reținut instanța în hotărârea apelată că în lipsa unei convenții cu reclamantul lucrările nu trebuiau efectuate sau trebuiau oprite. O astfel de convenție cu reclamantul a existat, însă instanța nu i-a dat pârâtului posibilitatea de a dovedi această convenție prin audierea martorilor.

Era obligația reclamanților de a efectua aceste lucrări întrucât între terenuri de la început au existat diferențe de nivel așa cum rezultă din planșa fotografică depusă la dosar și studiul curbe de nivel depus la dosar. Pentru ca pământul să nu cadă de pe terenul reclamanților pe terenul pârâtului trebuie efectuate aceste lucrări de taluzare.

Readucerea terenului la starea inițială prin reumplerea cu pământ este o soluție ce nu poate fi efectuată practic. Nu se poate pune pământul la loc și acesta să nu cada.

Instanța de fond a indicat ca motivare în drept dispozițiile art. 588 Cod civil, care însă nu sunt aplicabile în speță, întrucât acestea se referă la situația lucrărilor provizorii în cazul accesiunii imobiliare artificiale, iar în cazul dedus judecății nu este vorba de accesiune imobiliară. Acest temei în drept nu a fost invocat de părți și nu a fost pus de instanța în discuția părților, fiind astfel încălcat principiul contradictorialității. Instanța de fond nu a analizat acțiunea dedusă judecății raportat la temeiul în drept invocat de reclamanți, nu a analizat acțiunea prin prisma condițiilor răspunderii civile delictuale și în limitele în care a fost investită.

În drept, s-au invocat dispozițiile art 466 și urm cod procedură civilă, dispozițiile legale menționate

Prin întâmpinare, intimații – reclamanți G___ V_____ și G___ M_______ au solicitat respingerea apelului pârâtului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată. În ce privește cererea formulată în principal, de trimitere a cauzei spre rejudecare, se arată că nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 480 C.pr.civ. În mod neîntemeiat susține apelantul că reclamanții și-ar fi dat acordul pentru efectuarea respectivelor lucrări. Dimpotrivă, reclamanții au formulat chiar și o cerere de ordonanță președințială pentru stoparea lucrărilor efectuate pe terenul lor și au depus în același sens o plângere penală împotriva pârâtului.

Contrar celor susținute de către apelant, instanța de judecata s-a pronunțat prin încheierea din data de 09.12.2014 asupra cererilor testimoniale apreciind ca înscrisurile de la dosar sunt lămuritoare, nefiind necesar audierea martorilor pentru dovedirea aspectelor indicate. Prin apelul formulat se arata ca expertul judiciar desemnat în cauza nu avea specializarea necesara in vederea efectuării raportului de expertiza, ori la termenul din data de 20.05.2014 mandatara apelantului a arătat ca nu se opune probei solicitate de către reclamanți privind efectuarea unui raport de expertiza in construcții si nu au solicitat efectuarea unui raport de expertiza topografică. Solicitarea privind efectuarea unei expertize topografice in prezenta cauza s-a formulat de către apelant după efectuarea expertizei judiciare in construcții, iar in subsidiar s-a solicitat completarea expertizei efectuate. Instanța de judecata in mod corect a respins aceasta solicitare, având in vedere ca expertul a răspuns la toate obiectivele.

În mod neîntemeiat se susține de către pârât că diferența de nivel dintre terenuri s-a produs și ca urmare a lucrărilor efectuate de reclamanți și de vecinul pârâtului din partea de jos. Lucrările de nivelare sau terasare pot fi efectuate de orice proprietar pe terenul său, doar în măsura în care nu sunt afectate proprietățile învecinate. Susținerile pârâtului referitoare la caracterul ireversibil al lucrărilor efectuate de pârât pe terenul reclamanților sunt infirmate de concluziile raportului de expertiză.

Apelantul-pârât nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În apel, în completarea probațiunii, instanța a încuviințat înscrisurile noi depuse de părți și planșele fotografice, De asemenea, a fost încuviințată proba testimonială cu martorii propuși de apelantul-pârât – C___ Ș_____ și M_____ I____ și cei propuși de apelanții-reclamanți – P____ S_____ și M_______ I____. Nu a fost încuviințat ca probă raportul de expertiză tehnică extrajudiciară depus de pârât odată cu apelul său, având în vedere refuzul reclamanților în admiterea acestei probe. Totodată, având în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză, declarațiile martorilor și planșele foto depuse de părți la dosar, instanța s-a considerat lămurită asupra situației de fapt și poziționării celor două fonduri învecinate, astfel că a respins ca inutile probele solicitate de apelantul-pârât, privind efectuarea unei expertize topografice și a unei cercetări la fața locului.

Analizând apelurile reclamanților și ale pârâtului, prin prisma motivelor de apel și dispozițiilor art. 466-479, 481-482 Cod procedură civilă, Tribunalul apreciază că primul, al reclamanților, este întemeiat, iar al doilea, respectiv cel al pârâtului, este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ce privește apelul reclamanților, Tribunalul constată că sentința primei instanțe este criticată sub două aspecte, respectiv în privința soluției date asupra cererii reconvenționale și asupra celei privind capătul accesoriu din acțiune, referitor la cheltuielile de judecată.

Referitor la cererea reconvențională, prima instanță, admițând-o în parte, a obligat reclamanții – pârâți-reconvenționali la plata către pârâtul – reclamant-reconvențional a sumei de 1000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate asupra terenului de la limita de proprietate. Singurele argumente reținute în justificarea acestei soluții sunt acelea că reclamanții nu s-au opus admiterii acestei cereri a pârâtului, nu au contestat valoarea lucrărilor și au recunoscut efectuarea lor.

Dincolo de faptul că aceste argumente sunt contrazise de poziția pârâților-reconvenționali exprimată în cuprinsul întâmpinării la cererea reconvențională, prin care au arătat expres că se opun admiterii ei, Tribunalul constată că soluția de admitere a cererii reconvenționale intră în contradicție vădită cu soluția din aceeași sentință dată asupra acțiunii principale. Astfel, referitor la acțiunea reclamanților, prima instanță a stabilit temeinicia ei, reținând că pârâtul a efectuat lucrări de excavare asupra unei porțiuni din terenul reclamanților fără drept, neavând în acest sens acordul acestora și, în scopul reparării prejudiciului cauzat reclamanților, a obligat pârâtul la desființarea acelei părți a lucrării ce afectează terenul proprietatea reclamanților. În aceste condiții, în continuarea aceluiași raționament, era logic și firesc ca instanța să respingă cererea reconvențională prin care se solicita obligarea reclamanților la suportarea costului lucrării executate de pârât, din moment ce a reținut deja că respectiva lucrare s-a realizat nelegal, prin încălcarea nejustificată a dreptului de proprietate al reclamanților.

În consecință, în conformitate cu prevederile art. 480 alin.2 C.pr.civ., admițând apelul reclamanților, Tribunalul va dispune schimbarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii reconvenționale.

În privința cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți în fața primei instanțe, ca urmare a schimbării soluției asupra cererii reconvenționale, reclamanții au câștigat în întregime litigiul, astfel că se impune recalcularea acestora și obligarea pârâtului la suportarea în întregime a cheltuielilor efectuate de reclamanți, motiv pentru care, sentința apelată va fi schimbată și sub acest aspect și, în conformitate cu dispozițiile art. 452-453 C.pr.civ., pârâtul va fi obligat să plătească reclamanților, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru faza procesuală a judecății în primă instanță, suma de 3720 lei, compusă din 20 lei taxă judiciară de timbru (f-10), 2300 lei – onorariu avocațial (f. 61, 52) și 1400 lei – onorariu expert (f.69, 116).

Referitor la apelul pârâtului D______ E_____ A____, Tribunalul apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele motive:

În ce privește cererea formulată de apelantul – pârât în principal, de anulare a sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, Tribunalul constată că art. 480 alin.3 C.pr.civ. prevede două situații pentru care este posibilă, la cererea părții interesate, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, respectiv: când, în mod greșit, prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului ori când judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată. În speță, niciuna dintre aceste situații nu se regăsește și, de altfel apelantul nici nu susține că ar fi incident unul dintre aceste cazuri.

În ce privește pretinsa încălcare a dreptului la apărare, prin respingerea probelor propuse de pârât în scopul dovedirii susținerilor sale, Tribunalul constată că, în mod procedural, pârâtul a solicitat proba testimonială cu martorii C___ Ș_____ și M_____ I____. Instanța a prorogat punerea în discuție a acestei probe până după administrarea probei cu expertiza în construcții, iar ulterior acestui moment a respins proba cu martori solicitată de ambele părți, apreciind-o ca inutilă soluționării cauzei, față de înscrisurile de la dosar, planșele fotografice și raportul de expertiză, pe care le-a considerat ca fiind lămuritoare.

În apel, constatând că teza probatorie vizată de probele testimoniale era diferită de aspectele dovedite cu expertiza, pârâtul urmărind a dovedi prin declarațiile martorilor propuși faptul că toate lucrările asupra terenului reclamanților au fost efectuate la cererea și cu acordul acestora din urmă, a încuviințat audierea martorilor propuși în fața primei instanțe de către pârât, dar și pe cei ai reclamanților.

Dintre cei patru martori audiați, trei susțin că nu au cunoștință despre încheierea unei înțelegeri între părți cu privire la lucrările ce urmau a se efectua pe limita proprietăților, ci că, dimpotrivă, l-au auzit pe reclamant susținând că pârâtul a efectuat nivelarea terenului său și apoi taluzarea fără acordul lui. Numai martorul M_____ I____, propus de pârât, a afirmat că, în prezența sa, reclamantul G___ și-a dat inițial acordul pentru efectuarea taluzului, însă după aproximativ o oră a pretins pârâtului să înceteze orice lucrări, pentru că nu este de acord cu modalitatea în care acestea se realizează. Același martor, care a realizat el însuși săpăturile pentru taluzare, susține însă că la data la care s-a prezentat la imobilul pârâtului pentru a efectua taluzarea, terenul acestuia din urmă era deja îndreptat, prin excavarea unei mari cantități de pământ, iar pe latura vecină cu terenul reclamantului excavarea s-a realizat în unghi drept, creându-se o diferență de nivel de peste 1 m. Din această cauză, la limita de proprietate cu cea a pârâtului terenul reclamantului nu mai avea stabilitate și pentru a se încerca remedierea acestei situații s-a recurs la efectuarea taluzului.

Rezultă așadar că reclamantul G___ și-a dat acordul doar pentru realizarea taluzului, tocmai pentru a încerca să reducă prejudiciile create de pârât terenului său prin excavările anterioare, dar la scurt timp după aceasta, înainte de a se termina lucrarea și după ce reclamantul a luat legătura cu martorul P____ S_____, de profesie inginer geodez, și a înțeles că taluzul nu va remedia instabilitatea terenului său, a cerut pârâtului să oprească efectuarea săpăturilor pe proprietatea sa.

Pentru a înlătura răspunderea sa, pârâtul era însă nevoit să dovedească faptul că a avut acordul reclamanților pentru efectuarea întregii lucrări ce a dus la crearea diferenței considerabile de nivel dintre fondurile învecinate și, totodată, că părțile au convenit asupra soluției tehnice și locației exacte a realizării ei. Împrejurarea că reclamantul G___, pus în fața faptului împlinit după ce prin lucrările de excavare deja efectuate de pârât s-a produs o diferență de nivel de peste 1 m și în unghi drept între terenuri, a crezut, pentru timp de o oră, că soluția taluzării propusă de pârât este una viabilă, ce ar stabiliza terenul său înspre linia de demarcație dintre fonduri, nu poate fi considerată drept acord pentru efectuarea lucrării, în ansamblul său.

Pârâtul rămâne așadar în continuare obligat să repare prejudiciul creat reclamanților săi vecini, prin efectuarea unor lucrări de excavare asupra terenului acestora, fără acordul lor. Iar în conformitate cu principiul reparării în natură a prejudiciului cauzat, ori de câte ori acest lucru este posibil, modalitatea cea mai adecvată de înlăturare a consecințelor păgubitoare ale faptei pârâtului este cea propusă la varianta 1 din răspunsul la obiectivul nr.4 din raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză, respectiv reumplerea cu pământ și compactare pe zona afectată din terenul reclamanților și efectuarea retaluzării exclusiv pe terenul pârâtului. Această variantă a fost aleasă și de către prima instanță în soluția dată asupra acțiunii principale.

În ce privește celelalte probe solicitate de pârât și respinse de prima instanță, Tribunalul apreciază ca fiind corecte dispozițiile Judecătoriei. Astfel, proba cu expertiza topografică nu a fost solicitată procedural, prin întâmpinare sau cererea reconvențională și nici la primul termen în care s-au discutat cererile în probațiune, ci doar ulterior comunicării raportului de expertiză în specialitatea construcții. O atare probă nu a rezultat din dezbateri pentru a putea fi formulată pe parcursul cercetării judecătorești, iar în privința specialității expertului trebuie observat că la termenul de judecată din data de 20 mai 2014, când s-a pus în discuție proba cu expertiza în construcții solicitată de reclamanți, mandatara pârâtului s-a declarat de acord cu administrarea acestei probe și nu a invocat greșita specialitate a expertului.

În ceea ce privește cercetarea la fața locului, în mod corect prima instanță a apreciat proba ca inutilă, având în vedere constatările redate în raportul de expertiză și planșele foto depuse de părți cu privire la situația fondurilor învecinate atât anterior începerii lucrărilor, cât și ulterior realizării lor.

În mod greșit susține pârâtul că obligația efectuării lucrărilor de taluzare revenea reclamanților. Din ansamblul probelor administrate rezultă, în mod evident, că, inițial, diferența dintre terenurile învecinate ale părților nu era una semnificativă și nu reclama efectuarea vreunor lucrări la granița dintre fonduri. Nu prin acțiunea reclamanților de îndreptare a propriului lor teren s-a produs această diferență de nivel, ci prin lucrările de excavare realizate de pârât pe terenul său, în scopul îndreptării acestuia și pentru a reduce cât mai mult posibil diferența de nivel dintre propriul său teren și terenul vecinului său pe latura opusă celei cu reclamanții, scop în care pârâtul a decopertat pământ de pe terenul său până la o adâncime de 2 m, așa cum afirmă chiar martorul propus de pârât, C___ Ș_____.

În ce privește dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul apreciază că sunt incidente în cauză atât acelea invocate de reclamanți ca temei al acțiunii lor, respectiv art. 1349 alin.1, art. 1386 alin.1 și art. 1528 C.civ., referitoare la răspunderea civilă delictuală, principiul reparării prejudiciului în natură și executarea obligației de a face, cât și cele invocate de prima instanță în conținutul considerentelor, referitoare la lucrările realizate cu rea-credință pe terenul vecinului. Prima instanță a apreciat că lucrările de taluzare efectuate de pârât pe terenul reclamanților au caracter provizoriu, datorită caracterului lor reversibil, reținând astfel incidența art. 588 C.civ. Însă, fie că sunt durabile, fie că sunt provizorii, în lipsa acordului proprietarului terenului asupra căruia s-au realizat și cunoscând că aceste lucrări sunt efectuate pe un teren ce nu aparține autorului lor, trebuie reținut că acesta din urmă a acționat cu rea-credință, iar soluția juridică în ambele cazuri, oferită de art. 587 alin.2 C.civ., respectiv art. 588 C.civ. este obligarea autorului lucrării la desființarea ei.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ., Tribunalul va admite apelul declarat de reclamanții G___ V_____ și G___ M_______ împotriva Sentinței civile nr. 2744/22.12.2014 a Judecătoriei Z____, pe care o va schimba în parte, în sensul că va respinge în întregime, ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul D______ E_____ împotriva reclamanților, precum și în privința cheltuielilor de judecată la care a fost pârâtul obligat, stabilind cuantumul acestora la suma de 3720 lei. În baza art. 480 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul D______ E_____, împotriva aceleași sentințe.

În temeiul art. 452-453 C.pr.civ., pârâtul va fi obligat să plătească reclamanților și suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocațial dovedit cu chitanțele depuse la fila 86.

Pentru aceste motive,

În numele L E G I I

D E C I D E:

Admite apelul declarat de reclamanții G___ V_____ și G___ M_______ împotriva Sentinței civile nr. 2744/22.12.2014 a Judecătoriei Z____, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge în întregime, ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâtul D______ E_____ împotriva reclamanților, precum și în privința cheltuielilor de judecată la care a fost pârâtul obligat, stabilind cuantumul acestora la suma de 3720 lei.

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul D______ E_____, împotriva aceleași sentințe.

Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 01.10.2015.

Președinte,Judecător, Grefier,

H____ I____ D____ P__ R___ M________ P_____ C_______

Red.HID/03.11.2015

Dact.PC/03.11.2015/5ex.

Jud fond M_____ M______ C______

_____________.11.2015