R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECȚIA CIVILĂ

Decizia nr. 1313/ApDosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 20 octombrie 2015

Complet constituit din :

Președinte: C______ V___ - judecător

C_____ B____ - judecător

G______ P____ - grefier

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____ împotriva sentinței civile nr. 1181/sind din data de 24.06.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură, de către intimata pârâtă D_____ M____, întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat în cauză ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate.

De asemenea, s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, de către apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, notă de ședință prin care învederează instanței că nu își mai menține apelul declarat în cauză, având în vedere că intimata pârâtă a achitat suma de 4032 lei cu care s-a înscris la masa credală.

Față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă (fila 3 din dosar), în conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 raportat la art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a –II-a din Noul Cod de procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de renunțare la apelul declarat în cauză.

C U R T E A :

Asupra apelului de față:

Constată că, prin sentința civilă nr. 1181/sind din data de 24.06.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____ în calitatea de creditor al debitoarei _______________ împotriva pârâtei D_____ M____ având ca obiect atragerea răspunderii materiale.

A reținut judecătorul sindic că, în conformitate cu înscrisurile din dosarul de faliment, pârâta a avut calitatea de administrator al debitoarei falite.

Aceasta nu a răspuns notificărilor adresate de administratorul judiciar și nu a predat documentele prevăzute de art. 28 din lege, din înscrisurile anexate declarației de creanță depusă de creditoare rezultând că datoriile societății constau în amenzi.

Din cuprinsul procesului verbal de constare a stării de insolvabilitate întocmit de creditoare la data de 24.08.2004 rezultă că societatea a depus ultimul bilanț contabil în aul 2001.

În patrimoniul societății nu au identificate bunuri. La dosar nu a fost depus ultimul bilanț contabil întocmit în anul 2001, nefăcându-se dovada că debitoarea ar fi ascuns active bilanțiere.

Faptele reținute în sarcina pârâtei nu a au fost dovedite.

Pentru angajarea răspunderii potrivit art. 138 alin. 1 din lege, în sarcina fostului administrator, trebuie îndeplinite condițiile generale privind existența unui prejudiciu, o faptă ilicită, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu, comiterea faptei cu vinovăție.

Prin urmare, nu este suficient să se dovedească că prin activitatea desfășurată de societatea s-a ajuns la starea de insolvență, acesta fiind situația tuturor societăților care au ajuns să fie supuse procedurii de insolvență, ci este necesar să se dovedească care sunt activitățile desfășurate de pârâtă care au dus la starea de insolvență.

Atât în cazul încălcării obligației de ținere a contabilității în conformitate cu legea, cât și în privința celorlalte cazuri expres prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 forma de vinovăție impusă de lege este intenția, fiind necesar să se dovedească că aceste nereguli au fost provocate, au fost săvârșite cu intenție.

Rezultă că în cazurile prevăzute de art. 138 din lege forma de vinovăție nu este prezumată ci ea trebuie dovedită.

Neținerea contabilității, ținerea unei contabilități fictive sau dispariția unor documente contabile nu sunt activități direct producătoare de prejudicii însă pot ocaziona starea de insolvabilitate dacă sunt asociate cu ascunderea unor părți din active, însușirea de fonduri bănești sau dacă sunt puse în legătură cu creanțele neînregistrate în contabilitate și care nu au fost achitate.

În cauză prin raportul final s-a evidenția că societatea nu deține active in patrimoniu.

Prezumția invocată de reclamantă, respectiv că nepredarea actelor contabile este o cauză a falimentului poate să fie reținută numai dacă se coroborează cu lipsa activelor societății.

Conform art. 138 din Legea nr. 85/2006 în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

- au ascuns sau au deturnat o parte din activul persoanei juridice;

- au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;

Lipsa actelor contabile poate fi considerată o cauză prezumată a stării de insolvență doar dacă este coroborată cu lipsa activelor societății.

Or, in cauză nu s-a dovedit că societatea a avut active a căror nepredare pârâta nu poate să o justifice cu acte contabile.

Pasivul debitoarei cuprinde toate datoriile care se regăsesc în patrimoniul societății, fiind egal cu totalitatea capitalurilor de care dispune societatea, indiferent de originea acestora și care se găsesc înscrise în posturile pasivului bilanțier.

În temeiul art. 138 din lege, partea din pasiv la suportarea cărora pot fi obligați conducătorii societății este egală cu valoarea prejudiciului produs prin faptele culpabile ale acestora

Întrucât acțiunea nu este întemeiată deoarece nu au fost dovedite fapte care să fie puse în legătură de cauzalitatea cu prejudiciul creat creditorilor, s-a dispus în raport de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 respingerea acesteia.

Împotriva acestei soluții a declarat apel creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În expunerea motivelor de apel se arată că predarea actelor contabile este o obligație stabilită prin lege în sarcina administratorului statutar iar împrejurarea poztrivit căreia actele contabile ale societății nu au fost predate întrucât la adresa indicată ca sediul social nu a fost găsită nicio persoană sunt elemente care fundamentează acțiunea în răspunderea administratorului societății.

De asemenea, se mai arată că în speță sunt întrunite condițiile pentru a atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtei, respectiv existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția pârâtei.

Intimata pârâtă D_____ M____ a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, având în vedere că prejudiciul despre care face vorbire apelanta a fost achitat integral la data de 17.03.2015.

Prin cererea înregistrată la data de 06.10.2015, apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____ a formulat notă de ședință prin care a învederat că nu își mai menține apelul formulat în cauză întrucât pârâta a achitat suma de 4032 lei, cu care apelanta s-a înscris la masa credală.

Analizând cererea de renunțare la judecată formulată de către apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, instanța reține următoarele:

Procesul civil pornește la inițiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin dispozițiile art. 9 Cod procedură civilă, manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) Cod procedură civilă, să renunțe la judecarea cauzei oricând, inclusiv în apel sau în căile extraordinare de atac, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată sau prin cerere scrisă.

În cauză se fac aplicabile dispozițiile art. 406 din Noul Cod de procedură civilă, cererea de renunțare fiind expresă și neechivocă, neputând fi aplicate dispozițiile art. 404 din Noul Cod de procedură civilă, întrucât renunțarea la calea de atac declarată s-a făcut ulterior înaintării dosarului la instanța competentă, în speță Curtea de Apel B_____.

Pe cale de consecință, raportat la dispozițiile art. 406 alin. 5 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea va da efect actului de dispoziție al creditoarei Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, urmând a pronunța, potrivit art. 406 alin. (6) din Noul Cod de procedură civilă, o hotărâre supusă recursului la Înalta curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 406 alin. 1 C__ ia act de renunțarea apelantei AJFP B_____ la judecata apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1181/S/24.06.2015 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX - secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.10.2015.

Președinte Judecător

C______ VodăCarmen B____

Grefier

G______ P____

Red. CV/21.10.2015

Tehnored. G.P/21.10.2015 /4ex

Jud Fond: S.C___