Dosar nr. XXXXXXXXXXXX
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 129/2015
Ședința publică de la 18 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L_______ A______
Grefier A________ V______
La ordine a venit spre soluționare rejudecarea după casare cu trimitere a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M_________ P_____ N____ reprezentată prin primar în contradictoriu cu pârâtul M_________ D__________ Regionale și Administrației Publice București, având ca obiect principal anularea act administrativ, iar ca obiect secundar suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 18.06.2015 au fost depuse note de ședință de către reclamant, după care;
Nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra acțiunii directe în contencios administrativ de față, în rejudecare, constată următoarele:
I. Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXX reclamantul mun. P_____ N____ în contradictoriu cu pârâtul M_________ D__________ Regionale și Administrației Publice a solicitat anularea Deciziei nr. 18/23.05.2013 a pârâtului, admiterea contestației formulate și, pe cale de consecință, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA xxxxx/12.02.2013; suspendarea executării actului administrativ unilateral Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA xxxxx/12.02.2013, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii se arată că, prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA xxxxx/12.02.2013, în executarea contractului de finanțare nr. 34/26.02.2009, s-a stabilit o corecție financiară de 5% din valoarea contractului nr. xxxxx/97.10.2009.
În urma verificării procedurii de achiziție publică ce a condus la încheierea contractului nr. xxxxx/97.10.2009 s-a constatat încălcarea normelor legale în materie de achiziție publică prin faptul că:
1. autoritatea contractantă a impus cerințe minime privind experiența personalului restrictive, iar cerințele nu au fost justificate;
2. autoritatea contractantă a utilizat factori de evaluare nelegali, fiind încălcte dispozițiile art. 15 alin. 1 din HG nr. 925/2006.
Prin Decizia nr. 18/23.05.2013, M_________ D__________ Regionale și Administrației Publice a respins contestația formulată împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA xxxxx/12.02.2013.
A apreciat reclamanta că atât Decizia nr. 18/2013 cât și Nota de constatare nr. CA xxxxx/12.02.2013 sunt netemeinice și nelegale pentru următoarele motive:
Corecția financiară a fost instituită prin aplicarea retroactivă a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, act normativ ce a intrat în vigoare la data de 30.06.2011, pentru acte și fapte emise sau/și comise cu mult înaintea intrării în vigoare a actului normativ menționat anterior.
Reclamantul invocă articolul 15 alin. (2) din Constituția României consacră principiul neretroactivității legii (civile), cu excepția legii penale mai favorabile. Acest principiu este recunoscut și în art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității raporturilor juridice. Susține că un fapt născut anterior OUG nr. 66/2011 nu poate fi sancționat în temeiul acestei legi, întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii și cel al securității raporturilor juridice. Arată că orice act juridic este supus regulii tempus regit actum, iar la data încheierii contractului de finanțare și a celor trei contracte de achiziție publică, încheiate în scopul implementării contractului de finanțare era în vigoare OG nr. 79/2003. Arată că sistemul sancționator prevăzut de OUG nr. 66/2011 este diferit de cel reglementat de OG nr. 79/2003.
Reclamantul invocă și dispozițiile Regulamentului CE (Euratom) nr. 2988/95, care consacră regula potrivit căreia nici o sancțiune administrativă nu poate fi impusă în absența unor dispoziții în acest sens, prevăzute într-un act emis anterior abaterii respective.
În ceea ce privește faptul că prin fișa de date a achiziției a solicitat ca cel puțin un auditor să fie membru CAFR de minim 3 ani și să facă dovada că a mai auditat un proiect finanțat din fonduri europene, arată că scopul acestei cerințe a fost de a evita anumite disfuncționalități în îndeplinirea contractului de servicii, având în vedere procedurile complexe de implementare a proiectelor, regulile stricte și lipsa personalului cu experiență în acest domeniu. Arată că aceste condiții au fost îndeplinite de toți participanții la procedură.
Susține că instituția a respectat prevederile art. 15 alin. 1 din H.G. nr. 925/2006, forma invocată de organul de control fiind publicată la data de 27.07.2009, după demararea procedurii.
În ceea ce privește suspendarea executării actului administrativ unilateral
Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA
xxxxx/21.12.2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, apreciază
că aceasta se impune întrucât pârâtul se află în eroare de drept, utilizând criterii determinate în anul 2011 pentru fapte petrecute anterior. Susține că prin stabilirea corecției se creează un precedent care va depuncta autoritatea contractantă în diligențele viitoare de a aplica accesarea unor fonduri comunitare, iar pe de altă parte continuarea, finalizarea și funcționalitatea investiției nu pot fi realizate fără utilizarea sumelor supuse corecției.
Pârâtul M_________ D__________ Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a susținut următoarele:
În ceea ce privește aplicabilitatea O.U.G. nr. 66/2011 în speță susține că doar acest act normativ este aplicabil în speță, întrucât controlul a fost efectuat după _____________________ acestui act normativ. Susține că, raportat la prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, O.G. nr. 79/2003 ar fi fost aplicabil în speță numai în situația în care controlul ar fi fost început în momentul intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.
Învederează faptul că în eventualitatea în care controlul s-ar fi desfășurat sub incidența O.U.G. nr. 79/2003, atunci întreaga sumă decontată de autoritatea contractantă devenise neeligibilă. Consideră că aplicarea unor corecții mai favorabile reglementate de legea nouă unor situații juridice consumate sub imperiul legii vechi nu încalcă principiul neretroactivității legii civile și nici principiul legalității consacrat în materie fiscală. Separat de reglementările de ordin fiscal, cele 2 acte normative conțin și norme de procedură, așa încât sub aspectul activității de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, legea nouă este de imediată aplicare, cu excepția situației tranzitorii reglementată de art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.
În ceea ce privește cererea de anulare a notei de constatare arată că reclamantul a solicitat prin fișa de date a achiziției îndeplinirea unor cerințe restrictive cu privire la personalul de specialitate; arată că demonstrarea experienței profesionale nu trebuie să fie determinată de natura sursei de finanțare. Consideră că cerințele de calificare impuse au avut ca efect restricționarea participării operatorilor economici la procedura de achiziție.
Referitor la incidența art. 15 alin. 1 din HG nr. 925/2006, în forma reținută de organul de control, arată că această modificare a intervenit prin HG nr. 834/2009, publicată în MO nr. 515/27.07.2009. Prin urmare, acest act normativ a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, potrivit disp. art. 12 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, iar notele justificative pentru estimarea valorii contractului și stabilirea criteriilor de atribuire au fost întocmite la data de 28.07.2009.
În cea ce privește cererea de suspendare arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește cazul bine justificat susține că instanța nu poate antama fondul cauzei și, prin urmare, nu poate avea în vedere motivele invocate în cererea de anulare. Argumentele prezentate de reclamant în cerere nu reprezintă motive temeinice de natură a crea o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate pe care se fundamentează caracterul executoriu al actului administrativ. Reclamantul nu a făcut dovada că în speță a început procedura de executare a creanței fiscale, aspect ce ar putea produce o eventuală pagubă, care l-ar îndreptăți pe reclamant să formuleze o cerere de suspendare a executării actului administrativ.
În ceea ce privește paguba iminentă arată că nu s-a făcut dovada faptului că instituția este afectată prin achitarea debitului, având în vedere cuantumul debitului.
Prin sentința civilă nr. 211/14 Noiembrie 2013 , pronunțată de Curtea de Apel Bacău, a fost pronunțată următoarea soluție:
Admite cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamantul M_________ P_____ N____ și în consecință, suspendă executarea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-xxxxx/12.02.2013 întocmită de M_________ D__________ Regionale și Administrației Publice până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anularea actului administrativ.
Admite acțiunea în anulare act administrativ promovată de reclamantul M_________ P_____ N____, în contradictoriu cu pârâtul M_________ D__________ REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, și în consecință, anulează nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-xxxxx/12.02.2013 întocmită de M_________ D__________ Regionale și Administrației Publice și decizia nr. 18/23.05.2013 de soluționare a contestației.
Împotriva sus-menționatei hotărâri a declarat recurs pârâtul M_________ D__________ REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, recurs soluționat de ICCJ prin decizia civ. nr. 1295/20.03.2015, după cum urmează:
Admite recursul declarat de pârâtul M_________ D__________ Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței civile nr. 211 din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Considerentele instanței de control judiciar au fost următoarele:
Soluția de admitere a acțiunii și de anulare a actelor administrative contestate, motivată de împrejurarea că pârâtul a aplicat corecții financiare în temeiul unui act normativ care nu mai era în vigoare în momentul comiterii faptelor apreciate ca fiind nereguli, încălcând principiul neretroactivității legii civile consacrat de art.15 din Constituție, nu este împărtășită de instanța de control judiciar.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.66 din OUG nr.66/2011: „Activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor OG nr.79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare”.
Interpretând per a contrario textul legal citat se ajunge la concluzia, corect expusă de recurent, că activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare desfășurate după data intrării în vigoare a ordonanței se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor acesteia.
Prima instanță a considerat că acest articol se aplică numai în privința procedurii de constatare și raportare a neregulilor, a condițiilor de fond și de formă pe care trebuie să le îndeplinească actele întocmite și a căilor de atac împotriva lor, dar nu și în ceea e privește sancțiunea aplicată unei încălcări a dispozițiilor contractuale, calificată ca „neregulă”, săvârșită înainte de _____________________ OUG nr. 66/2011.
Această abordare este greșită, pentru că pornește de la interpretarea rigidă, secvențială a noțiunilor de „neregulă” și „corecție/ măsură administrativă” fără a avea în vedere, pe de o parte, scopul urmărit de legiuitor prin cele două reglementări naționale succesive, O.G. nr.79/2003 și OUG nr.66/2011 și, de altă parte, aspectele comune și elementele care, dimpotrivă, diferențiază soluțiile legislative cuprinse în actele normative respective, interpretare sistematic și prin prisma reglementărilor corespunzătoare din ordinea juridică a Uniunii Europene.
În sensul art. 1 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995, „abatere” reprezintă „orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate”.
În mod similar, în sensul art. 2 pct. 7 din RegulamentulCE nr.1083/2006, de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1260/ 1999 „neregularitate” înseamnă „orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr - un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general”.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 66/2001, în forma în vigoare la data emiterii notei contestate neregula este „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, în raport cu dispozițiile naționale și/ sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate pe baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului, ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale, printr-o sumă plătită necuvenit.”
Art. 2 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011 mai cuprinde următoarele definiții relevante din perspectiva analizei întreprinse:
h) activitatea de constatare a neregulilor - activitatea de control/ investigare desfășurată de autoritățile competente în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, în vederea stabilirii existenței unei nereguli;
i) activitatea de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli - activitatea prin care se stabilește și se individualizează obligația de plată rezultată din neregula constatată, prin emiterea unui titlu de creanță;
j) creanțe bugetare rezultate din nereguli - sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora;
k) activitatea de recuperare a creanțelor bugetare rezultate din nereguli - exercitarea funcției administrative de către autoritățile competente în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, în vederea stingerii creanțelor bugetare rezultate din nereguli;
o) aplicare de corecții financiare - măsurile administrative luate de autoritățile competente, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, care constau în excluderea de la finanțarea din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora a cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă.
În mod corespunzător, O.G. nr.79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător opera cu următoarele concepte: Art.2 a) neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/ sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită;
d) creanțele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și/sau la bugetele de cofinanțare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente și/ sau ca urmare a obținerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanțare integrală ori parțială a acestor fonduri;
f) activitatea de constatare a creanțelor bugetare rezultate din nereguli este activitatea prin care se verifică, se stabilește și se individualizează obligația de plată sub forma unui titlu de creanță.
g) activitatea de recuperare constă în exercitarea funcției administrative de către autoritățile cu atribuții specifice, în vederea stingerii creanțelor bugetare rezultate din nereguli, și care este reglementată de prezenta ordonanță și de actele normative emise în aplicarea acesteia.
Art. 3 - (1) Obiectul constatării existenței creanțelor bugetare îl constituie stabilirea neregulilor, prejudiciilor și/sau a persoanelor juridice ori fizice debitoare, ca urmare a nerespectării legalității, conformității și regularității utilizării și administrării fondurilor comunitare și a fondurilor de cofinanțare aferente.
Art. 4 - (1) Constituie obiect al recuperării creanțelor bugetare rezultate din nereguli sumele plătite necuvenit din fonduri comunitare și/sau din cofinanțarea aferentă, costurile bancare, inclusiv accesoriile acestora, precum și alte sume stabilite de lege în sarcina debitorului.
Prin urmare, între cele două acte normative nu există deosebiri de substanță, scopul urmărit fiind acela ar retragerii avantajelor obținute prin comiterea unor nereguli.
Motivul introducerii sistemului de corecții procentuale prin OUG nr.66/2011 poate fi identificat în preambulul ordonanței, care menționează necesitatea „implementării principiului proporționalității, în absența căruia au fost deja și pot fi în continuare stabilite debite excesive în sarcina beneficiarilor de fonduri europene, inclusiv a instituțiilor publice finanțate de la bugetul de stat”.
În fine, Înalta Curte mai reține că jurisprudența acestei instanțe s-a consolidat în sensul că aplicarea unor corecții reglementate prin legea nouă unor nereguli săvârșite sub imperiul legii vechi nu încalcă principiul constituțional al neretroactivității legii și nici principiul legalității consacrat în materie fiscală (e.g. Deciziile nr.714/ 2013, nr.5322/2013, nr.442/2014, nr.1785/2014, nr.3066/2014).
Așadar, reținând că singurul motiv de nelegalitate reținut de judecătorul fondului a constat în faptul că, în cauză a fost aplicată o corecție financiară prin aplicarea retroactivă a prevederilor OUG nr.66/2011, fără a examina și celelalte critici invocate prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.497 Cod procedura civilă și art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004 R, urmând să admită recursul, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Întrucât, încălcarea principiului neretroactivității legii civile a constituit unicul argument în reținerea „cazului bine justificat” definit de dispozițiile art.2 alin.1 lit.t) din Legea nr.554/2004 R, soluția de casare a sentinței recurate și de trimitere a cauzei spre rejudecare urmează să vizeze și cererea de suspendare formulată în cadrul acțiunii în anulare.
II. În rejudecare, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, luând în discuție, conform disp. art. 14 al. 5 C__, ca și împrejurare de drept intervenită ulterior pronunțării deciziei instanței de recurs, a efectelor deciziei Curții Constituționale nr. 66/26.02.2015, publicată în M.Of. al României la data de 07.04.2015, reține următoarele:
Argumentele Curții.
Intimata-reclamantă UAT – M_________ P_____ N____ a investit instanța de contencios administrativ în temeiul art.51(2) din OUG nr.66/2011 cu o acțiune vizând legalitatea notei de constatarea a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr.CA-xxxxx/ 12.02.2013, prin care în sarcina sa s-a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 4.826,38 lei după cum urmează: contribuție la bugetul Uniunii Europene – 3.492,44 lei; contribuție la bugetul de stat – 464,31 lei; TVA aferent de 869,63 lei.
Corecția financiară a fost stabilită în procent de 5% din valoarea contractului de servicii nr.xxxxx/ 7.10.2009 încheiat de UAT – Mun. P_____ N____, cu un operator economic în cadrul implementării proiectului „Modernizarea străzilor 1 Decembrie 1918 continuată cu _____________________________ va asigura legătura Municipiului P_____ N____ cu viitoarea autostradă Est-Vest”, finanțat prin Contractul nr.34/ 26.02.2009, cod SMIS nr.996.
Contestația administrativă formulată de intimata-reclamantă, în temeiul art.46 din OUG nr.66/2011 a fost respinsă prin Decizia nr.18/ 23.05.2013 emisă de M_________ D__________ Regionale și Administrației Publice.
Neregula reținută de autoritatea emitentă constă în încălcarea normelor legale în materie de achiziții publice, prin faptul că: 1) autoritatea contractantă a impus cerințe minime privind experiența personalului, restrictive și 2) a utilizat factorii de evaluare nelegali, fiind încălcate dispozițiile art.15 alin.1 din HG nr.925/2006.
Din perspectiva analizei întreprinse, reține cu relevanță următoarele dispoziții legale conținute în O.u.G. nr. 66/2011, privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora:
Art. 1 alin. (2): Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se aplică autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene și oricăror alte instituții publice care au atribuții privind prevenirea, constatarea unei nereguli, stabilirea și urmărirea încasării creanțelor bugetare rezultate din nereguli apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și a fondurilor publice naționale aferente acestora, beneficiarilor de fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora, precum și oricăror alți operatori economici cu capital public sau privat care desfășoară activități finanțate din fonduri europene în baza unor acte juridice.
Art. 2 alin. 1 lit. a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;
h) activitatea de constatare a neregulilor - activitatea de control/investigare desfășurată de autoritățile competente în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, în vederea stabilirii existenței unei nereguli;
i) activitatea de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli - activitatea prin care se stabilește și se individualizează obligația de plată rezultată din neregula constatată, prin emiterea unui titlu de creanță;
j) creanțe bugetare rezultate din nereguli - sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora;
k) activitatea de recuperare a creanțelor bugetare rezultate din nereguli - exercitarea funcției administrative de către autoritățile competente în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, în vederea stingerii creanțelor bugetare rezultate din nereguli;
o) aplicare de corecții financiare - măsurile administrative luate de autoritățile competente, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, care constau în excluderea de la finanțarea din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora a cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă;
v) debitor - persoana fizică sau juridică în sarcina căreia se stabilește o creanță bugetară rezultată din nereguli, în vederea recuperării acesteia;
ART. 66: Activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Sub un prim aspect, trebuie statuat asupra dreptului aplicabil în constatarea neregulilor apărute în utilizarea fondurilor europene.
În anul 2009 reclamantul a desfășurat procedura de atribuire a contractului având ca obiect „Modernizarea străzilor 1 Decembrie 1918 continuată cu ____________________________ va asigura legătura mun. P_____ N____ cu viitoarea autostradă Est-Vest”. Tipul de procedură ales de autoritatea contractantă a fost licitație deschisă.
La data de 26.02.2009 a fost încheiat contractul de finanțare nr. 34.
În perioada 17.12.2012 – 07.01.2013, Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene din cadrul instituției pârâte a procedat, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, la verificarea modului de utilizare a fondurilor comunitare și a celor cofinanțate de la bugetul de stat, precum și la respectarea clauzelor contractului de finanțare. Acțiunea de verificare a fost declanșată ca urmare a adresei nr. VT – xxxxx/05.11.2012 a Direcției Generale Autoritatea de Management Programul Operaționale Regional – Serviciul Verificare Conformitate Programe și Gestionare Nereguli din cadrul aceleiași instituții, în care se face referire la încălcarea prevederilor legale în materia achizițiilor publice la atribuirea contractului de servicii nr. xxxxx/07.10.2009.
Urmare a verificărilor efectuate, echipa de control a întocmit nota de constatare nr. CA xxxxx/12.02.2013, în care a reținut din analiza documentației de atribuire a contractului de servicii nr. xxxxx/07.10.2009, că autoritatea contractantă a solicitat prin fișa de date a achiziției îndeplinirea unor cerințe minime pentru personalul de specialitate pe care organul de control le consideră restrictive și a utilizat factori de evaluare nelegali. Prin aceeași notă s-a dispus aplicarea unor corecții financiare de 5% din valoarea contractului de servicii nr. xxxxx/07.10.2009, stabilind un debit de 3956,75 lei, la care se adaugă TVA de 869,63 lei.
La data desfășurării procedurii de atribuire era în vigoare O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător și H.G. nr. 1510/2003 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003.
Se observă că activitatea de constatare, din partea autorităților competente să urmărească modul de utilizare și eventualele nereguli ce privesc fondurile comunitare utilizate de autoritatea locală-reclamantă, s-a desfășurat în baza prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, act normativ intrat în vigoare începând cu data de 30 iunie 2011, ulterior încheierii contractului.
Identificarea neregulilor s-a făcut prin raportare la definiția dată prin art. 2 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 66/2011, iar aplicarea sancțiunii s-a făcut prin raportare la anexa 1 din același act normativ.
Reclamantul a invocat aplicarea retroactivă a legii.
Instanța reține că dispozițiile menționate sunt dispoziții de drept material prin care este stabilită fapta care angajează răspunderea autorității contractante (nereguli), dar și condițiile de angajare a răspunderii, respectiv existența unui prejudiciu în bugetul general al Comunității, și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, neregularitatea trebuie să fi produs un prejudiciu.
Așadar, din modul de reglementare rezultă că, potrivit O.G. nr. 79/2003, în cazul utilizării fondurilor comunitare, răspunderea pentru neregularități este o specie a răspunderii civile delictuale, cu condiții specifice de angajare a acesteia, ceea ce definește normele de drept substanțial.
În data de 30 iunie 2011 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente, act normativ care abrogă expres O.G. nr. 79/2003.
Deși aparent acest din urmă act normativ conține dispoziții similare, între cele două acte normative există diferențe majore.
Astfel, prin art. 2 lit. a neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit
Așadar, acest nou act normativ nu reglementează recuperarea prejudiciului produs prin neregularitate ci, așa cum rezultă și din denumirea actului normativ, sancționează orice neregularitate care, fie a produs un prejudiciu fie este doar apt să producă un prejudiciu. De asemenea, din economia dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 rezultă că legiuitorul a renunțat la a recupera prejudiciul efectiv cauzat prin neregularitate, consacrând, pentru tipuri de neregularități, corecții financiare abstracte procentuale.
În consecință, O.U.G. nr. 66/2011 are un anumit regim sancționator și, la fel ca O.G. nr. 79/2003 are în conținutul său atât dispoziții de drept material cât și de procedură.
Stabilirea faptelor care constituie neregularitate atât prin art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 66/2011 cât și prin anexele actului normativ, a sancțiunilor financiare aplicabile într-o astfel de situație reprezintă norme de drept material.
Art. 15(2) din Constituția României consacră principiul neretroactivității legii (civile), cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile; cum săvârșirea unei abateri se constituie într-un delict civil dacă s-a încălcat de către reclamant o prevedere legală sau contractuală ori dacă acesta a săvârșit o contravenție, iar orice delict civil se analizează și se sancționează în condițiile legii în vigoare la data săvârșirii sale, rezultă că în speță pârâta a aplicat retroactiv prevederile O.U.G. nr. 66/2011 privind corecția financiară și condițiile prevăzute de această lege pentru determinarea faptei delictuale ce atrage corecția din moment ce a aplicat unei fapte ulterioare prevederi legale și ulterioare săvârșirii acesteia și în care se arată condițiile de existență a faptei delictuale și modul de sancționare a acesteia, condiții și sancțiuni care nu existau și nu erau în vigoare la data la care reclamantul a demarat procedura de licitație deschisă.
Art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 arată că activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare se valorifică la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, tot în baza O.G. nr. 79/2003: "Activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare."
Dacă activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare începută pentru faptele săvârșite înainte de _____________________ O.U.G. nr. 66/2011 sunt supuse prevederilor O.G. nr. 79/2003, cu atât mai mult constatarea unei fapte, fiind prima etapă a activității de recuperare a fondurilor europene, este supusă prevederilor O.G. nr. 79/2003, adică legii sub care s-a născut presupusa faptă delictuală.
Nu pot fi primite concluziile pârâtului, în sensul că prevederile O.U.G. nr. 66/2011 pot fi aplicate, deoarece privesc sancțiuni mai blânde decât cele din O.G. nr. 79/2003, fiindcă acest din urmă act normativ condiționa aplicarea sancțiunilor de dovedirea unui prejudiciu adus Comunităților Europene în ipotezele în care erau constatate nereguli la încheierea contractelor de achiziții, condiție inexistentă O.U.G. nr. 66/2011, acest act normativ fiind deci mai aspru (permisiv) sub aspectul condițiilor pentru care pot fi aplicate sancțiunile constând în corecții financiare.
Tot sub acest aspect nu poate fi susținut nici faptul că determinarea legii aplicabile s-ar face în funcție de momentul constatării abaterii, întrucât ceea ce determină aplicarea sancțiunilor pentru nerespectarea unor condiții este momentul când faptul sau actul juridic s-a produs sau încheiat cu încălcarea legii, conform principiului tempus regit actum, iar legea aplicabilă oricărui fapt juridic este legea aflată în vigoare la data când acest fapt s-a produs, când subiectul de drept este informat asupra condițiilor de valabilitate; în aceste condiții legile care reglementează faptul juridic al unor eventuale nerespectări ale condițiilor de selectare a unei anumite proceduri de achiziție sau de atribuire a contractelor de achiziție nu poate fi decât cele din momentul atribuirii ofertei, respectiv O.U.G. nr. 34/2006 și O.G. nr. 79/2003.
În aceste condiții, constatarea unor nereguli și aplicarea unor sancțiuni neprevăzute la data când s-a săvârșit presupusa neregulă, respectiv fapta, este lovită de nulitate absolută, fiind efectuată cu încălcarea flagrantă a principiului neretroactivității legii civile și contravenționale defavorabile, motiv pentru care instanța constată ilegalitatea actelor administrative contestate.
Prevederile art. 2 alin. (1) lit. a), art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, au făcut obiectul controlului de constituționalitate prin decizia nr. 66/2015, publicată în M.Of. al României la data de 07.04.2015, ocazie cu care Curtea Constituțională Admite excepția de neconstituționalitate ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. XXXXXXXXXX al acestei instanțe și constată că prevederile art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora sunt neconstituționale.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și a celor ale pct. 2 subpct. 2.3 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2014 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională a constatat că materia prevenirii, constatării și sancționării neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene a fost reglementată prin două acte normative succesive, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.
Definiția neregulii, la data săvârșirii acesteia, era cuprinsă în art. 2 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 79/2003, modificat prin art. I pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 20/2008, potrivit căruia "a) neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită".
În prezent, definiția neregulii este cuprinsă în art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, potrivit căruia "neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit."
Curtea Constituțională a observat că definiția neregulii cuprinsă în art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 este o preluare a prevederilor art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene _______ nr. 312 din 23 decembrie 1995, potrivit cărora "Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate", precum și a celor ale art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene _______ nr. 210 din 31 iulie 2006, potrivit cărora "
Din compararea celor două definiții, pe de-o parte cea cuprinsă în Ordonanța Guvernului nr. 79/2003, pe de altă parte cea cuprinsă în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, Curtea a observat că acestea nu au un conținut identic, elementul cel mai important de diferențiere constituindu-l potențialitatea prejudiciului, care este reglementată numai în art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011.
Curtea Constituțională a observat că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. o) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, aplicarea de corecții financiare semnifică măsurile administrative luate de autoritățile competente, în conformitate cu prevederile ordonanței de urgență, care constau în excluderea de la finanțarea din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora a cheltuielilor pentru care a fost constatată o neregulă, în speță constând într-o reducere procentuală din suma solicitată la plată. Aceste prevederi preiau conținutul normativ al art. 98 alin. (2) teza a doua din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 potrivit căruia "Corecțiile la care procedează statele membre constau în anularea totală sau parțială a participării publice pentru programul operațional." În plus, analizând comparativ dispozițiile art. 4 și art. 5 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/95, Curtea a constatat că noțiunea de "corecții financiare" are semnificația de măsură administrativă, iar nu de sancțiune administrativă. În acest sens sunt și observațiile scrise transmise de Comisia Europeană în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14 Județul N____ și alții.
Curtea Constituțională a observat că un alt element de diferențiere între actele normative comparate îl constituie modul de reglementare a corecțiilor/reducerilor financiare aplicabile cheltuielilor aferente proiectelor finanțate din fonduri europene și/sau fonduri publice naționale aferente acestora în caz de nerespectare a reglementărilor privind achizițiile. Astfel, art. 6 alin. (1), coroborat cu art. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, reglementează obligația autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli, cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia. Or, în conținutul normativ al Ordonanței Guvernului nr. 79/2003 reglementarea principiului proporționalității nu se regăsește, astfel încât corecțiile/reducerile se puteau face cu privire la întreaga sumă solicitată la rambursare. În concluzie, Curtea constată că, sub aspectul definirii neregulii, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 sunt mai severe în sensul că reglementează și cu privire la potențialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit, în schimb, sub aspectul corecțiilor/reducerilor în cazul constatării neregulilor, dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 sunt însă mai favorabile decât cele ale Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, stabilind în anexa la ordonanța de urgență corecții/reduceri procentuale, potrivit principiului proporționalității.
Curtea Constituțională a observat că nici prevederile Ordonanței Guvernului nr. 79/2003 și nici cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, în ansamblul lor, nu se subsumează noțiunii de "lege penală sau contravențională", pentru ca Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 să constituie, eventual, o excepție de la aplicarea principiului neretroactivității prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție.
Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, Curtea Constituțională a constatat că legiuitorul a optat pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003 numai pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011. Acest text permite interpretarea per a contrario potrivit căreia Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 se aplică pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care nu sunt în desfășurare la data intrării acesteia în vigoare, chiar dacă acestea au fost săvârșite sub imperiul Ordonanței Guvernului nr. 79/2003.
Curtea Constituțională a constatat că definiția activităților la care face referire art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 este reglementată potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) și i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011. Astfel, activitatea de constatare a neregulilor reprezintă activitatea de control/investigare desfășurată de autoritățile competente în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, în vederea stabilirii existenței unei nereguli, iar activitatea de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli reprezintă activitatea prin care se stabilește și se individualizează obligația de plată rezultată din neregula constatată, prin emiterea unui titlu de creanță. Analizând definițiile acestor activități corelate cu celelalte prevederi ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 prin care acestea sunt concretizate, Curtea a observat că activitățile anterior menționate presupun atât aplicarea normelor de procedură, cât și a normelor de drept substanțial din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 cu privire la calificarea unei fapte ca fiind neregulă/abatere și aplicarea de corecții financiare. Curtea observă că dreptul de a stabili creanța bugetară, potrivit art. 45 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare.
Curtea Constituțională a mai observat că dispozițiile art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 sunt norme tranzitorii, care, potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reglementează "măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ".
Legiuitorul, configurând dispozițiile tranzitorii ale art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, a ales drept criteriu pentru rezolvarea situațiilor tranzitorii existența în curs de desfășurare a unor activități de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, în sensul că pentru aprecierea legalității raporturilor juridice născute în perioada de activitate a Ordonanței Guvernului nr. 79/2003 se aplică această ordonanță numai dacă activitățile menționate sunt în curs desfășurare. În schimb, dacă aceste activități nu sunt în curs de desfășurare, aprecierea legalității raporturilor juridice născute în perioada de activitate a Ordonanței Guvernului nr. 79/2003 se realizează prin prisma noilor prevederi. Or, cele două acte normative cuprind, în privința activităților de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, reguli de drept substanțiale specifice, astfel încât, optând pentru un asemenea criteriu, legiuitorul a încălcat principiul neretroactivității legii, întrucât raportul juridic nu mai este guvernat de legea în vigoare la data nașterii sale, ci de o lege ulterioară, străină acestuia. Or, este de principiu că o situație juridică definitiv consolidată sub imperiul unei legi substanțiale nu poate fi guvernată de o lege ulterioară decât cu încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție.
Curtea Constituțională a reținut și că textul de lege criticat aduce atingere principiului neretroactivității, deoarece permite aplicarea normelor de drept substanțial din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 cu privire la nereguli săvârșite în intervalul temporal în care era în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 79/2003, legiuitorul reglementând un criteriu greșit pentru determinarea aplicabilității noilor norme de drept substanțial, respectiv existența sau nu a unor activități de control în desfășurare la momentul intrării în vigoare a noii legi, fără a se raporta la legea în vigoare la momentul nașterii raportului juridic. Rezultă așadar că raportul juridic este supus reglementărilor legale în vigoare la data nașterii sale, schimbarea ulterioară a condițiilor legale neavând nicio influență asupra legalității acestuia.
Curtea Constituțională a constatat că, urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii potrivit principiului tempus regit actum, așadar fără a se putea combina dispozițiile de drept substanțial din Ordonanța Guvernului nr. 79/2003 cu cele ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului.
Prin decizia Nr. 1 din 17 ianuarie 1995 Curtea Constituțională a decis că:
1. Decizia prin care Curtea Constituțională declară, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituție, o lege ca neconstituțională este obligatorie pentru toate subiectele de drept. 2. Declararea ca neconstituțională de către Curtea Constituțională a unei legi de aprobare a unei ordonanțe a Guvernului include și ordonanța la care se referă, aceasta încetând sa mai producă efecte pe data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României.
Astfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1/1995 s-a consacrat obligativitatea deciziilor Curții pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, că puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, Curtea a reținut că atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiecților de drept. În consecință, toate instituțiile și autoritățile publice au obligația să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională în considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 66/2015.
În consecință, reținând că normele de procedură sunt de imediată aplicare, dispozițiile legale din O.U.G. nr. 66/2011 care conțin norme de drept material nu sunt aplicabile neregularităților ( faptelor juridice) săvârșite înaintea intrării lor în vigoare, așa fiind, pentru neregularitățile reținute prin actul de constatare instanța ar fi urmat să le verifice în raport de dispozițiile O.G. nr. 79/2003.
În consecință, cum atât nota de constatare, cât și decizia de soluționare a contestației au fost fundamentate pe dispozițiile O.u.G. nr. 66/2011, bază legală inaplicabilă, instanța neputând schimba temeiul juridic, actele atacate urmează a fi anulate de către instanța de judecată.
Acest motiv de nulitate fiind găsit întemeiat, face inutilă analiza celorlalte motive invocate în contestație.
Pentru considerentele enunțate referitoare la nelegalitatea notei de constatare și, având în vedere faptul că restituirea sumei stabilite prin titlul de creanță, chiar dacă nu este într-un cuantum mare, are consecințe negative asupra finalizării proiectului, instanța, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, va dispune suspendarea executării notei de constatare până la soluționarea definitivă a prezentei acțiuni în anulare.
În consecință, față de cele ce preced, instanța urmează să admită acțiunea și să anuleze actele administrative contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite acțiunea în anulare formulată de reclamantul M_________ P_____ N____ cu sediul în P_____ N____ ____________________ nr. 6-8 județ N____ reprezentată prin primar în contradictoriu cu pârâtul M_________ D__________ Regionale și Administrației Publice București cu sediul în sector 5 București ____________________ Latura Nord.
Dispune anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. C.A.-11.545/12.02.2013 emisă de M_________ D__________ Regionale și Administrației Publice-București și a Deciziei nr. 18/23.05.2013 de soluționare a contestației.
Dispune suspendarea executării Notei de constatare CA-11.545/12.02.2015 până la soluționarea definitivă a cauzei.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare pentru suspendare executare și de 15 zile de la comunicare în ceea ce privește fondul cauzei.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Septembrie 2015.
|
|
Pt.Președinte L_______ A______, aflată în C.O.,semnează Președintele instanței, V______ M____ C______ |
|
|
|
Grefier, A________ V______ |
|
Red.s.c. L.A.28.10.2015
5 ex.
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025