Dosar nr. XXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL A___ I____

SECTIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2634/2015

Ședința publică de la 18 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ M____

Judecător A_____ E___ Hancaș

Judecător Ș_______ D_____

Grefier N_______ B_____

Pe rol se afla judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Hunedoara împotriva sentinței administrative nr.1872/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, in dosar nr. XXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B____ V________ pentru intimata reclamanta S_____ A___ V______, lipsind recurenta pârâtă AJPIS Hunedoara si intimata chemata in garanție J____ D______ E_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei in lipsa.

Se constata ca intimata reclamanta S_____ A___ V______ a depus la dosar, la data de 11.09.2015 întâmpinare, împuternicire avocațiala si chitanța onorariu avocațial.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri .

Mandatara intimatei reclamante S_____ A___ V______ solicita respingerea recursului declarat de recurenta pârâta AJPIS Hunedoara si menținerea sentinței nr.xxxxx/CA/2014, astfel cum a fost lămurita prin încheierea din data de 09.04.2015, ca temeinica si legala, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata, conform chitanței depuse la dosar.

In ceea ce privește exceptiile inadmisibilitatii si prescriptiei dreptului la actiune, avocata intimatei reclamnte S_____ A___ V______ solicita respingerea lor, arătând ca la data completarii formularului tipizat, reclamanta a optat pentru indemnizatia de crestere a copilului pana la varsta de 2 ani. Precizeaza ca in ciuda optiunii exprimate de reclamanta, dupa implinirea varstei de un an, reclamanta a incetat sa mai primeasca indemnizatia de crestere a copilului pentru fiica sa S_____ Mateea M____. Mai arata ca in data de 30.07.2012, reclamanta s-a deplasat la sediul paratei pentru a lamuri situatia, iar cu aceasta ocazie i s-a comunicat ca, din actele existente la dosar reiese ca reclamanta ar fi optat pentru indemnizație de creștere a copilului doar pana la vârsta de un an. Având în vedere aceasta neconcordanta, reclamanta a formulat o plangere la data de 03.08.2012, plângere care este asimilata procedurii prealabile prevazuta de art. 8 alin.1 din Legea 554/2004.

În continuare, învederează ca la data de 04.01.2013, reclamanta a formulat acțiune in contencios administrativ, având în vedere ca abia la data de 30.07.2012 a luat la cunoștința despre faptul ca Decizia nr. xxxxxxxxxxxxx a fost emisa fara consimtamantul sau, fiind astfel lovita de nulitatea absoluta, iar in aceste conditii sunt incidente prevederile art. 2 din Decretul 167/1958, in sensul carora, nulitatea absoluta poate fi invocata oricând, nefiind supusa prescriptiei.

În ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs, mandatara reclamantei arata ca recurenta sustine legalitatea deciziei atacate, motivat de faptul ca instanta de fond nu a analizat si nu a indicat in sentinta atacata normele de drept incalcate la emiterea deciziei. În acest sens, precizeaza ca prin Ordonanta de clasare din 06.05.2014, data in dosarul penal 848/P/2013, P________ de pe langa Judecatoria Orastie a stabilit faptul ca functionarul Primariei Turdas, d-na J____ D______ a semnat in fals cererea de acordare a indemnizatiei pentru cresterea copilului si declaratia pe propria raspundere a reclamantei, in urma carora s-a emis decizia atacata, fara consimtamantul acesteia privind forma alegerii perioadei. În acest sens, apreciaza ca instanta de fond in mod corect a retinut ca opereaza nulitatea absoluta.

Referitor la cererea de chemare in garantie formulata de pârâta recurentă AJPIS Hunedoara, arata ca o lasa la aprecierea instantei.

Pentru toate cele aratate mai sus, precum si pentru cele expuse pe larg in scris prin intampinarea depusa la dosar, solicita respingerea recursului ca neintemeiat si nelegal, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.

F___ de actele existente la dosar și sustinerile avocatei intimatei reclamante S_____ A___ V______, instanta lasa cauza in pronuntare.

Curtea de Apel,

Asupra recursului de față:

Constată că prin sentința administrativă nr.1872/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, în dosar nr.XXXXXXXXXXX, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta S_____ A___ V______, în contradictoriu cu Agenția Județeană de Prestații Sociale Hunedoara și în consecință s-a constatat nulitatea deciziei nr. xxxxxxxxxxxxx/14.10.2011 emisă de pârâtă, aceasta din urmă fiind obligată la acordarea concediului și îndemnizației pentru creșterea copilului S_____ Mateea M____, născută la 26.06.2011, pe o perioadă de 2 ani, în cuantum de 600 lei lunar, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în sumă de 1543 lei.

Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea formulată de agenția pârâtă privind chemare în garanție a numitei J____ D______ E_____.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că, potrivit ordonanței de clasare dată în data de 06.05.2014, în dosarul penal nr.848/P/2013, de către P________ de pe lângă Judecătoria Orăștie, numita J____ D______ E_____ a semnat în fals cererea de acordare a indemnizației de creștere copil și a declarației pe propria răspundere a reclamantei, documente care au fost depuse către aceasta la AJPIS Hunedoara. Cererea a produs efecte, respectiv s-a emis decizia nr.xxxxxxxxxxxxx/14.10.2011, prin care i-a fost acordată îndemnizația creștere copil pe o perioadă de 1 an. Or, reclamanta s-a aflat în eroare cu privire la datele trecute în aceste acte, cum s-a reținut mai sus, modificate fără știrea acesteia, opțiunea reclamantei fiind potrivit cererii de la f.9, pentru concediul de 2 ani.

Având în vedere că decizia nr.xxxxxxxxxxxxx/14.10.2011 s-a emis fără consimțământul reclamantei sub forma alegerii perioadei concediului, respectiv 1 sau 2 ani, prima instanță a constatat că operează nulitatea, astfel cererea de chemare în judecată a fost admisă, pârâta fiind obligată la acordarea concediului de creșterea copilului pentru o perioadă de 2 ani în sumă de 600 lei lunar.

Privind cererea de chemare în garanție, tribunalul a constatat că nu este întemeiată deoarece executarea obiectului cererii formulate nu poate fi efectuată decât de către pârâtă, de asemenea nu există nici un prejudiciu deoarece dreptul de opțiune privind durata concediului aparține reclamantei. Mai mult, chemata în garanție avea calitatea de funcționar la data faptei, astfel că aplicabilă în speță e procedura specială prevăzută de art. 85 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și nu procedura ordinară.

Pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Hunedoara a declarat recurs împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motiv pentru care, invocând motivele de casare prevăzute de art.488 alin.1 pct.6 și 8 C.pr.civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamantă, pe de o parte ca inadmisibilă și prescrisă, iar pe de altă parte ca nefondată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de către recurenta-pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, respectiv cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile reglementată de art.7 și 8 din Legea nr.554/2004 și de art.14 alin.5 din OUG nr.111/2010, precum și cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru nerespectarea termenului prevăzut de art.11 alin.1, 2 și 5 din Legea nr.554/2004.

Pe fondul cauzei, recurenta a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate, arătând că în mod corect a fost emisă decizia atacată de către reclamantă, pe baza mențiunilor inserate în cererea pentru acordarea indemnizației de creștere a copilului și alocației de stat pentru copii înregistrată la Consiliul Local al Comunei Turdaș sub nr.57/11.08.2011, cerere comunicată recurentei de către acesta din urmă, cerere în cuprinsul căreia, la pagina nr.3, este bifată opțiunea privind acordarea indemnizației de creștere a copilului S_____ Mateea M____ până la vârsta de un an. Minorul menționat, a arătat recurenta, a împlinit vârsta de un an la data de 27.06.2012, motiv pentru care începând cu această dată, a încetat plata indemnizației pentru creșterea copilului.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr.554/2004, OUG nr.116/2007, OUG nr.111/2010, HG nr.52/2011, OUG nr.148/2005, HG nr.151/2012, Legea nr.571/2003.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (f.19-20), reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată avansate în această etapă procesuală.

În motivare, reclamanta a învederat că excepțiile inadmisibilității acțiunii și prescripției dreptului la acțiune sunt nefondate, solicitând respingerea acestora. Aceasta a menționat că în cererea de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului a optat pentru beneficiul acestui drept până la împlinirea vârstei de 2 ani de către fiica sa. La data împlinirii vârstei de un an de către minoră, respectiv 26.06.2012, plata indemnizației a încetat motiv pentru care, în data de 30.07.2012 s-a deplasat la sediul recurentei pârâte pentru a solicita lămuriri, prilej în care i s-a adus la cunoștință împrejurarea că din cererea privind acordarea indemnizației rezultă opțiunea de a beneficia de aceasta doar până la împlinirea vârstei de un an de către minoră. În acest context, a menționat reclamanta, a formulat cererea nr.6963/03.08.2012 prin care a solicitat prelungirea acordării indemnizației până la împlinirea vârstei de doi ani de către copil, cerere care a fost respinsă de către pârâtă cu adresa nr.7110/20.08.2012. Cu toate acestea, în opinia reclamantei, procedura prealabilă prevăzută de artz.8 alin.1 din Legea nr.554/2004 a fost îndeplinită, chiar dacă solicitarea reclamantei de acordare a indemnizației până la împlinirea vârstei de doi ani de către minoră a fost intitulată „cerere” și nu „ plângere”, în condițiile în care din conținutul acesteia rezultă în mod clar că înțelege să conteste Decizia nr.xxxxxxxxxxxxx/14.10.2011.

Prin raportare la data de 30.07.2012, data la care reclamanta a aflat că decizia anterior menționată a fost emisă fără consimțământul acesteia, acțiunea în contencios administrativ formulată pe rolul Tribunalului Hunedoara a fost depusă la data de 04.01.2013, în interiorul termenului de prescripție prevăzut de art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004. Mai mult, a arătat reclamanta, fiind vorba de nulitate absolută determinată de lipsa consimțământului, în cauză sunt incidente dispozițiile art.2 din Decretul 167/1958, potrivit cărora nulitatea absolută poate fi invocată oricând, nefiind supusă prescripției.

Pe fondul cauzei, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de tribunal, arătând că funcționarul de la Primăria Turdaș a semnat în fals cererea de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului, astfel că decizia de acordare a acestui drept doar până la împlinirea de către minoră a vârstei de un an a fost emisă fără consimțământul său, condiții în care operează nulitatea acesteia, după cum și prima instanță a reținut.

În drept au fost invocate prevederile art.115 C.pr.civ.

Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, prin raportare la actele și lucrările dosarului, la cadrul legal incident speței deduse judecății, cât și prin prisma criticilor formulate de către recurentă și a dispozițiilor art.304¹ C.pr.civ.1865, incidente în cauză având în vedere data învestirii instanței de fond cu cererea de chemare în judecată, Curtea de Apel constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce succed:

Deși prin întâmpinarea formulată și depusă la dosarul instanței de fond, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.7 și 8 din Legea nr.554/2004 și prevederile art.14 alin.5 din OUG nr.111/2010, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de fond a omis cu desăvârșire punerea în discuția părților a acestora, precum și să se pronunțe asupra apărărilor formulate de către pârâtă sub forma excepțiilor menționate, după o prealabilă analiză în circumstanțele concrete ale cauzei, în condițiile art.137 C.pr.civ.1865.

Excepția inadmisibilității acțiunii se impunea a fi analizată cu prioritate atât față de excepția prescripției dreptului la acțiune cât și față de fondul cauzei pentru că lipsa procedurii prealabile în materia contenciosului administrativ se constituie într-un adevărat fine de neprimire a acțiunii care face inutilă cercetarea fondului cauzei.

Procedând astfel, respectiv prin lăsarea excepțiilor nesoluționate, instanța de fond nu a soluționat practic fondul cauzei.

Astfel, procedând la casarea sentinței atacată și rejudecarea cauzei în fond, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004 coroborat cu prevederile art.312 alin.2 și 3 C.pr.civ., Curtea urmează a analiza cu prioritate, în temeiul art.137 C.pr.civ., excepția inadmisibilității acțiunii, potrivit celor ce urmează.

Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune și este obligatorie, neîndeplinirea ei fiind sancționată cu respingerea cererii în contencios administrativ, ca inadmisibilă, în acord cu prevederile art.109 alin.2 C.pr.civ.

În cauză este de necontestat că reclamanta nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art.7 din legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, coroborat cu dispozițiile art.14 alin.5 din OUG nr.111/2010, potrivit cărora contestațiile formulate împotriva deciziilor de admitere sau de respingere a cererilor de acordare a drepturilor reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului sau stimulent de inserție se soluționează potrivit legii contenciosului administrativ.

Prin cererea înregistrată la agenția pârâtă sub nr.6963/03.08.2012 (f.30 dosar fond), reclamanta a solicitat, în termeni lipsiți de echivoc, prelungirea acordării indemnizației pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de doi ani de către acesta, invocând prevederile OUG nr.111/2010, menționând că nu a formulat contestație împotriva deciziei nr.xxxxxxxxxxxxx/2011 prin care i s-a aprobat cererea de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de un an de către acesta, neavând cunoștință despre faptul că opțiunea 1, pentru care cererea sa a fost aprobată, se referă la acordarea indemnizației pentru un an și nu pentru doi ani cum a optat în realitate.

În sensul dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, prin intermediul plângerii prealabile, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, solicită autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.

Cererea reclamantei, prin raportare la prevederile legale anterior evocate, nu poate fi asimilată procedurii prealabile deoarece prin intermediul acesteia nu a solicitat agenției pârâte revocarea actului administrativ individual materializat prin decizia nr.xxxxxxxxxxxxx/14.10.2011, prin care i s-a acordat dreptul de a beneficia de indemnizație creștere copil opțiunea I, respectiv până la împlinirea vârstei de un an de către acesta, ci a înțeles să solicite acordarea indemnizației până la împlinirea vârstei de doi ani de către copil. Cu alte cuvinte, prin cererea menționată, reclamanta a înțeles să solicite într-o manieră clară și precisă acordarea dreptului de a beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului pentru încă un an de zile.

Ca atare, excepția lipsei îndeplinirii procedurii prealabile este fondată, motiv pentru care, în considerarea celor anterior reținute, urmează a fi admisă.

Pe cale de consecință, acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Hunedoara, va fi respinsă, ca inadmisibilă.

Respingerea acțiunii pentru considerentele de fapt și de drept arătate, respectiv pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, face inutilă atât analiza excepției prescripției dreptului la acțiune cât și analiza pe fond a cauzei.

Pentru aceste motive,
În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Hunedoara împotriva sentinței administrative nr.1872/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal pe care o casează și rejudecând cauza în fond:

Admite excepția lipsei procedurii prealabile și în consecință respinge, ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S_____ A___ V______ în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18.09.2015.

Președinte, G_______ M____	Judecător, A_____ E___ Hancaș	Judecător, Ș_______ D_____
	Grefier, N_______ B_____

Red./tehnored. AEH.13.10.2015

Jud. fond M____ L.

NB.2 ex.13.10.2015