R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 1280/R Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 14 Aprilie 2014

Completul constituit din:

Președinte: L____ P___ - judecător

M_____ R___ - judecător

I____ Ț______ - judecător

C_______ R_____ - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul T_____ V_______ I___ împotriva sentinței civile nr. 6416/CA/16.12.2013 pronunțată de Tribunalul B_____ – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect „ anulare act administrativ”.

Procedura de citare îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 02 Aprilie 2014, încheierea de ședință din acea dată face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în vederea deliberării în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 09 Aprilie 2014 și astăzi 14 Aprilie 2014.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Constată că prin sentința civilă nr. 6416/CA/16.12.2013 pronunțată de Tribunalul B_____ Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul T_____ V_______ I___, în contradictoriu cu pârâtul P_______ M___________ C_____, și în consecință s-a anulat în parte Dispoziția nr. 136/08.02.2011 emisă de pârâtul P_______ Mun. C_____, referitor la debitele stabilite prin art.1 și 2 în sarcina reclamantului.

S-a admis cererea de intervenție accesorie - în interesul pârâtului P_______ M___________ C_____, formulată și precizată de U.A.T. M_________ C_____.

S-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea Dispozițiilor nr. 58/01.02.2011 și 136/08.02.2011emise de pârâtul P_______ Mun. C_____.

Urmare a unui control efectuat la U__ C_____, Camera de Conturi a emis Decizia nr. 36/2010 prin care, la pct. 2, s-a stabilit în sarcina ordonatorului principal de credite obligația de a lua măsuri pentru stabilirea, în condițiile legii, a prejudiciului produs bugetului local, prin neaplicarea măsurilor de reducere a cheltuielilor de personal în medie cu 15,5% lunar, în perioada noiembrie și decembrie 2009 și pentru recuperarea acestuia.

U__ C_____ a contestat Decizia nr. 36/2010, iar Curtea de Conturi a României, prin Încheierea nr. VI 351/2010 a respins contestația.

În executarea cele două acte ale Curții de Conturi, menționate mai sus, P_______ Mun. C_____ a emis Dispoziția nr. 136/08.02.2011 prin care a luat măsura reținerii din salariul reclamant T_____ V_______-I___ a sumei acordate necuvenit, la bugetul local al angajatorului Mun. C_____, ca efect al nedispunerii măsurilor de reducere a cheltuielilor de personal în medie cu 15,5% lunar în perioada noiembrie, decembrie 2009. S-a mai stabilit prin dispoziția menționată următoarele: ”ca urmare a acestor rețineri și în urma recuperării integrale a debitului, se vor acorda 10 zile libere în perioada 18.04-15.05 prin rotație, asigurându-se permanența serviciilor publice de către fiecare șef de serviciu”. De asemenea, s-a dispus reținerea din salariul reclamantului a sumei de 12 lei cu titlu de dobândă.

U__ C_____ și P_______ mun. C_____ au contestat, printr-o acțiune în contencios administrativ, Decizia nr. 36/2010 și Încheierea nr. VI 351/2010, în cadrul dosarului nr. xxxxx/62/2010. Tribunalul B_____, prin Sentința Civilă nr. 860/CA/2012, a admis în parte acțiunea. Sentința menționată a fost modificată în parte de Curtea de Apel B_____, prin Decizia nr. 5005/R/2012 (ds. xxxxx/62/2010*) în sensul că s-a dispus : „anularea în parte a pct. 2 din dispozitivul Deciziei nr. 36/2010, în sensul că reducerea cheltuielilor de personal pentru lunile noiembrie, decembrie 2009 este de 9,81%, în loc de 15,5%.” În mod similar, a fost anulată în parte Încheierea nr. VI 351/2010.

În aceste condiții, existând autoritate de lucru judecat pentru chestiunea litigioasă susindicată (în sensul cuantumului diminuării cheltuielilor de personal), Dispoziția nr. 136/08.02.2011 se impune a fi anulată doar sub aspectul cuantumului sumelor stabilite de pârât. Astfel, pârâtul a avut în vedere o reducere a cheltuielilor de personal de 15,5% pentru lunile noiembrie, decembrie 2009, or Curtea de Apel B_____ a stabilit că această diminuare este de doar 9,81% pentru luna noiembrie 2009. Corespunzător, și sumele stabilite prin Dispoziția 136/08.02.2011 vor trebui modificate și diminuate.

Referitor la aplicabilitatea Legii 84/2012 în cauză, s-a reținut că apariția acesteia nu conduce, automat, la anularea actelor emise de ordonatorii de credit, ci doar la neexecutarea lor și doar în măsura în care nu au fost executate. Această concluzie este dovedită și de dispozițiile art. 2 al. 2 din Leg. 84/2012 potrivit cărora dacă sumele reprezentând venituri de natură salarială vizate de actul normativ menționat au fost achitate, acestea nu se restituie.

Prin Decizia nr. 4/2011, Camera de Conturi a Jud. B_____ a stabilit ca ordonatorul principal de credite să ia măsuri pentru stabilirea, în condițiile legii, a prejudiciului produs bugetului local prin plata unor adaosuri salariale care exced prevederilor legale în vigoare, pentru recuperarea acestuia și pentru determinarea impozitului pe venit, a contribuțiilor de asigurări sociale, pentru depunerea declarațiilor rectificative și pentru efectuarea regularizărilor cu bugetul general consolidat.

Și acest act al Camerei de Conturi a fost contestat de U__ C_____ și de P_______ mun. C_____, contestația făcând obiectul ds. XXXXXXXXXXXX. Prin Sentința Civilă nr. 5458/CA/2012, Tribunalul B_____ a admis acțiunea. Prin Decizia nr. 469/R/2013, Curtea de Apel B_____ a admis recursul, a modificat sentința menționat și a respins acțiunea. În aceste condiții, Decizia nr. 4/2011 a fost menținută.

În executarea Deciziei nr. 4/2011, pârâtul primarul mun. C_____ a emis Dispoziția nr. 136/08.02.2011, contestată în prezenta cauză.

De asemenea, ca și la prima dispoziție în litigiu, existând autoritate de lucru judecat a Deciziei nr. 469/R/2013a Curții de Apel B_____, instanța a respins cererea reclamantului, de anulare a Dispoziției nr. 136/08.02.2011. Și în privința acestei dispoziții în litigiu sunt valabile considerentele reținute de instanță cu privire la efectele Leg. 84/12, considerente arătate cu ocazia analizei primei dispoziții în litigiu.

Față de considerentelor sus-expuse, cererea reclamantul T_____ V_______ -I___ a fost admisă în parte, în sensul că a fost anulată în parte doar Dispoziția nr. 136/08.02.2011 cu privire la cuantumul sumelor stabilite prin art. 1 și 2, care trebuie diminuate prin luarea în considerare a unei reduceri de 9,81% pentru luna noiembrie 2009 și nu de 15,5%, celelalte pretenții din cererea de chemare în judecată au fost respinse.

Pentru aceleași considerente reținute cu privire la cererea principală, cererea de intervenție accesorie formulată de U__ C_____ în interesul pârâtului a fost admisă, în temeiul art. 49 alin. 3 și urm. Cod Procedură Civilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T_____ V_______ I___, solicitând casarea ei deoarece este nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că prima instanță a motivat soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată pe efectul pozitiv al lucrului judecat ce se impune într-un al doilea proces care are legătură cu o chestiune litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Or, recurenta arată că, pentru respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, excepția autorității de lucru judecat trebuia pusă în discuție. În plus, a mai susținut că nu există tripla identitate prevăzută de art. 1201 C.civ. sub aspectul obiectului, părților și cauzei. Recurenta a mai arătat că prima instanță a soluționat greșit, cu aplicarea greșită a legii, incidența Legii nr. 84/2012, deoarece, deși a fost investită cu o cerere de constatare a aplicării acestui act normativ, nu a soluționat-o. Recurenta a arătat că dispozițiile emise de către pârâtă și care au fost contestate în cadrul prezentei acțiuni nu au fost executate. Totodată a precizat că, în soluțiile cu privire la cererea de anulare a actelor Camerei de Conturi, s-a apreciat că Legea nr. 84/2012 este incidentă în faza de executare a actelor emise de această instituție, or, în prezenta cauză, actele contestate sunt emise chiar în această fază de executare, iar, în cazul în care acestea nu vor fi anulate, efectele acestora vor subzista, contrar dispozițiilor Legii nr. 84/2012.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă recurată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:

Ca stare de fapt, curtea de apel reține că, urmare a unui control efectuat la U__ C_____, Camera de Conturi a emis decizia nr. 36/2010 prin care, la pct. 2, s-a stabilit în sarcina ordonatorului principal de credite obligația de a lua măsuri pentru stabilirea, în condițiile legii, a prejudiciului produs bugetului local, prin neaplicarea măsurilor de reducere a cheltuielilor de personal în medie cu 15,5% lunar, în perioada noiembrie și decembrie 2009 și pentru recuperarea acestuia. U__ C_____ a contestat Decizia nr. 36/2010, iar Curtea de Conturi a României, prin Încheierea nr. VI 351/2010 a respins contestația. În executarea cele două acte ale Curții de Conturi, menționate mai sus, P_______ Mun. C_____ a emis Dispoziția nr. 136/08.02.2011 prin care a luat măsura reținerii din salariul reclamant T_____ V_______-I___ a sumei acordate necuvenit, la bugetul local al angajatorului Mun. C_____, ca efect al nedispunerii măsurilor de reducere a cheltuielilor de personal în medie cu 15,5% lunar în perioada noiembrie, decembrie 2009. S-a mai stabilit prin dispoziția menționată următoarele: ”ca urmare a acestor rețineri și în urma recuperării integrale a debitului, se vor acorda 10 zile libere în perioada 18.04-15.05 prin rotație, asigurându-se permanența serviciilor publice de către fiecare șef de serviciu”. De asemenea, s-a dispus reținerea din salariul reclamantului a sumei de 12 lei cu titlu de dobândă.

U__ C_____ și P_______ mun. C_____ au contestat, printr-o acțiune în contencios administrativ, Decizia nr. 36/2010 și Încheierea nr. VI 351/2010, în cadrul dosarului nr. xxxxx/62/2010. Tribunalul B_____, prin Sentința Civilă nr. 860/CA/2012, a admis în parte acțiunea. Sentința menționată a fost modificată în parte de Curtea de Apel B_____, prin Decizia nr. 5005/R/2012 (ds. xxxxx/62/2010*) în sensul că s-a dispus: „anularea în parte a pct. 2 din dispozitivul Deciziei nr. 36/2010, în sensul că reducerea cheltuielilor de personal pentru lunile noiembrie, decembrie 2009 este de 9,81%, în loc de 15,5%.” În mod similar, a fost anulată în parte Încheierea nr. VI 351/2010.

Dispoziția Primarului Mun. C_____ nr. 136/08.02.2011, contestată în cauză, a fost emisă în baza Deciziei Curții de Conturi nr. 36/2010 și cuprinde reținerea din salariul reclamantului a sumei de 7 lei reprezentând 15,5% din salariul mediu lunar acordat acestuia pentru luna noiembrie și decembrie 2009, sumă actualizată cu dobânda BNR.

Având în vedere că aspectele stabilite prin decizia nr. 5005/R/2012 de Curtea de Apel B_____ trebuie respectate și trebuie să li se dea eficiență, prima instanță a considerat în mod corect că dispoziția nr. 198/2011 se impune a fi anulată sub aspectul cuantumului sumelor stabilite de pârât: pârâtul a avut în vedere o reducere a cheltuielilor de personal de 15,5% pentru lunile noiembrie, decembrie 2009, or Curtea de Apel B_____ a stabilit că această diminuare este de doar 9,81% pentru luna noiembrie 2009, prin urmare, instanța de fond a considerat corect că și sumele stabilite prin dispoziția 136/2011 vor trebui diminuate.

În ce privește dispoziția Primarului Mun. C_____ nr. 58/01.02.2011, aceasta a fost emisă în baza deciziei Curții de Conturi nr. 4/2011 și cuprinde reținerea din salariul reclamantului a sumei totale de 7722 lei reprezentând adaosuri salariale acordate necuvenit ajutor de sărbători (Paști și C______), o masă gratuită pe zi lucrătoare, contravaloarea unei ținute pe an, indemnizație de concediu de odihnă personal contractual, ajutoare de naștere și de deces în limita a trei salarii medii brute. Prin Decizia nr. 4/2011, Camera de Conturi a Jud. B_____ a stabilit ca ordonatorul principal de credite să ia măsuri pentru stabilirea, în condițiile legii, a prejudiciului produs bugetului local prin plata unor adaosuri salariale care exced prevederilor legale în vigoare, pentru recuperarea acestuia și pentru determinarea impozitului pe venit, a contribuțiilor de asigurări sociale, pentru depunerea declarațiilor rectificative și pentru efectuarea regularizărilor cu bugetul general consolidat.

Și acest act al Camerei de Conturi a fost contestat de U__ C_____ și de P_______ mun. C_____, contestația făcând obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXX. Prin sentința civilă nr. 5458/CA/2012, Tribunalul B_____ a admis acțiunea. Prin decizia nr. 469/R/2013, Curtea de Apel B_____ a admis recursul, a modificat sentința menționat și a respins acțiunea. În aceste condiții, decizia nr. 4/2011 a fost menținută.

Analiza actelor dosarului prin prisma dispozițiilor legale în vigoare duce la concluzia că soluția adoptată de instanța de fond cu privire la neaplicarea Legii nr. 84/2012 în ce privește această ultimă dispoziție nu este legală și temeinică.

În primul rând, trebuie menționat faptul că legalitatea și temeinicia unui act administrativ se analizează în funcție de cadrul legal existent la momentul emiterii acestuia, potrivit regulii generale în materia nulităților, având în vedere faptul că nulitatea este o sancțiune care intervine pentru nerespectarea unor dispoziții legale la momentul emiterii actului. Împrejurarea că ulterior emiterii deciziei intervine o modificare a cadrului legal nu este de natură să atragă nulitatea deciziei, ci doar să modifice efectele pe care le produce respectivul act.

Legea nr. 84/2012 a intrat în vigoare la data de 18.06.2012, iar prin conținutul ei influențează, în mod evident, efectele pe care dispozițiile contestate, emise de primarul U__ C_____, le produc.

Art. 2 alin. 1 din lege prevede că „se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii”.

De asemenea, potrivit art. 1 alin. 1 din același act normativ, legea se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la _____________________ Legii-cadru nr. 284/2010 (01.01.2011) privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza:

a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente;

b) hotărârilor consiliilor locale și județene;

c) contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener”

Astfel cum rezultă din actele dosarului, în cauză, în fața instanței de fond, reclamantul a solicitat expres primei instanțe să constate exonerarea sa de la plata sumelor reprezentând drepturi salariale acordate în temeiul contractelor colective de muncă și a unor acte administrative, sume stabilite prin dispozițiile de primar contestate. Instanța de fond a respins această cerere ca nefondată, cu motivarea că apariția Legii nr. 84/2012 nu duce la anularea actului administrativ respectiv, ci numai la neexecutarea lui și numai în măsura în care acesta nu a fost executat, conform art. 2 alin. 2.

Este real faptul că, așa cum a fost arătat anterior, această lege nu duce la anularea actului administrativ contestat, însă cererea expresă a reclamantului privind exonerarea sa de plata acestor sume nu poate fi respinsă, fiind admisibilă, pentru a da eficiență dispozițiilor art. 2 din lege, câtă vreme dispozițiile de primar contestate nu au fost, în fapt, executate până la momentul soluționării prezentului recurs, în aplicarea art. 85 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 188/1999.

De altfel, chiar pârâtul nu s-a opus acestei cereri, solicitând expres ca instanța să facă aplicarea Legii nr. 84/2012 prezentului litigiu (fila 10 dosar recurs).

Prin urmare, curtea de apel constată că cererea recurentului reclamant, de constatare a exonerării sale de la plata sumelor stabilite în sarcina sa prin dispozițiile contestate este admisibilă în condițiile art. 1 lit. a din Legea nr. 84/2012 și întemeiată cu privire la dispoziția Primarului Mun. C_____ nr. 58/01.02.2011, acestea având ca obiect drepturi de natură salarială plătite în anii 2008 și 2009, în baza contractelor colective de muncă, respectiv ajutor de sărbători, o masă gratuită pe zi lucrătoare în valoare de 13 lei/zi, contravaloarea unei ținute pe an reprezentând contravaloarea unu salariu mediu brut, indemnizație concediu de odihnă personal contractual, ajutoare de naștere și deces în limita a trei salarii medii brute, spor dificultate.

În ce privește dispoziția Primarului Mun. C_____ nr. 136/2011 (constatată a fi nelegală numai cu privire la cuantumul sumelor stabilite prin art. 1 și 2, cuantumul corect al acestora fiind de 9,81% în luna noiembrie 2009, respectiv 15,5% în luna decembrie 2009, conform deciziei nr. 5005/R/2012 a Curții de Apel B_____), aceasta nu intră sub incidența Legii nr. 84/2012, deoarece sumele stabilite prin aceasta vizează neaplicarea măsurii de reducere a cheltuielilor de personal cu 9,81% în luna noiembrie 2009, respectiv cu 15,5% în luna decembrie 2009 și nu se încadrează în nici una din ipotezele art. 1 lit. a-c din Legea nr. 84/2012, astfel că nu se poate aplica art. 2 din acest act normativ.

Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin 1, 2 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul declarat de recurenta pârâtă și va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că va constata că, în baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012, sumele prevăzute în dispoziția nr. 58/01.02.2011 emisă de către P_______ M___________ C_____ nu se mai recuperează.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul reclamant T_____ V_______ I___ împotriva sent. civ. nr. 6416/CA/16.12.2013 pronunțată de Tribunalul B_____, pe care o modifică în parte în sensul că:

Constată că în baza art. 2 alin. 1 din Legea nr. 84/2012 sumele prevăzute în dispoziția

nr. 58/01.02.2011 emisă de către P_______ M___________ C_____ nu se mai recuperează.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14 aprilie 2014.

Președinte Judecător Judecător

L____ P___ M_____ R___ I____ Ț______

Grefier

C_______ R_____

Red. L.P./14.04.2014

Tehnored/CR/14.04.2014, 2 ex.

Jud. Fond I.B_____