Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 1352/2015

Ședința publică de la 24 Noiembrie 2015

Completul compus din:

Președinte: D_____ R___ G______ Ș_________

Judecător: I________ O_____-M________

Judecător: M____ C_______ P___

Grefier: V________-E______ A________

Pe rol se află judecarea cauzei în materia contencios administrativ și fiscal privind recursul promovat de reclamanta O______ M. T_____ împotriva sentinței nr. 2434 din data de 11.12.2014 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind C___ Națională de Asigurări de Sănătate - C___ de Asigurări de Sănătate Iași.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat D____ D___ L_____ pentru recurentă, cu împuternicire avocațială la fila 7 din dosar, lipsă fiind reprezentantul convențional al intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, din care reiese că dosarul este la primul termen de judecată după repunerea cauzei pe rol.

Instanța consideră necesar ca recurenta să exprime un punct de vedere cu privire la competența intimatei de a pronunța, în anul 2010 o decizie de impunere.

Avocat D____ D___ L_____, pentru recurentă, arată că intimata, C___ de Asigurări de Sănătate Iași, nu avea calitatea de a emite decizii de impunere în anul 2010.

Întrucât apărătorul recurentei arată că nu mai are alte cereri de formulat și înscrisuri de depus, instanța acordă cuvântul pe recurs.

Avocat D____ D___ L_____, pentru recurentă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, admiterea cererii de chemare în judecată cu acordarea cheltuililor de judecată.

Arată că două sunt aspectele reținute în mod greșit de către instanța de fond și anume:

În mod greșit a reținut judecătorul fondului că reclamanta a invocat lit. (a) alin. 1 al art. 213 în sensul că ar fi solicitat să se constate că nu datorează contribuție de asigurări de sănătate pentru veniturile realizate din activități independente în perioada 2005-2007 întrucât avea și calitatea de pensionară.

Precizează că recurenta a contestat decizia considerând că în mod nelegal i s-a stabilit contribuția în baza veniturilor realizate din activități independente în perioada 2005-2007 raportat la venitul minim brut pe economie întrucât plătind asigurări în calitate de pensionară contribuția trebuia calculată la valoarea veniturilor realizate efectiv în cadrul A.F.

În al doilea rând, arată că judecătorul fondului a reținut greșit că reclamanta a contestat existența obligației de plată în loc de a critica cuantumul și modul de calcul. Arată că recurenta a plătit asigurări de sănătate raportat la venitul impozabil realizat în calitate de asociat al A.F. O______ iar această plată voluntară parțială demonstrează tocmai faptul că se contestă cuantumul obligației de plată și modul de stabilire al acesteia.

Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.

După deliberare,

Curtea de Apel,

Asupra cererii de recurs de față,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. XXXXXXX/27.06.2014, reclamanta O______ M. T_____, în contradictoriu cu pârâta C___ Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat instanței anularea deciziei nr. 219/39/23.05.2014 prin care a fost soluționată contestația împotriva Deciziei de impunere nr. 3321/2010 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor, obligarea pârâtei la restituirea sumelor nedatorate precum și obligarea acestora din urmă la recalcularea sumei constatate ca debit.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în mod nelegal, pârâta a admis numai în parte contestația sa, modificând parțial conținutul deciziei de impunere în sensul diminuării contribuției (de la 803 la 651 lei), a majorărilor (de la 1147 la 992) și a penalităților de la 129 la 106 lei deoarece, nu datora niciuna din aceste sume în condițiile în care, avea calitatea de asigurat potrivit art. 6 lit. e din OUG 150/2002 în timp ce, la 13 iunie 2007, Asociației Familiale i-a fost revocată autorizația de funcționare. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 95/2006 și ale art. 205 – 207 Cod procedură civilă.

Pârâta C___ de Asigurări de Sănătate Iași a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației învederând că, decizia atacată a fost emisă în baza legii nr. 95/2006 și a veniturilor comunicate în format electronic de către ANAF- AFP în urma Protocolului încheiat între cele două instituții. S-a mai arătat că, față de documentele justificative depuse de către reclamantă odată cu contestația, debitul datorat de către reclamantă a fost recalculat. Pârâta a susținut că decizia contestată este legală și temeinică deoarece pe de o parte, în cazul în care veniturile realizate și declarate de către persoana fizică autorizată sunt mai mici decât salariul minim pe economie sau cuantumul lor este zero, contribuția față de FNUASS se calculează raportat la cuantumul salariului minim pe economie iar pe de altă parte întrucât, dacă persoana fizică autorizată să desfășoare activități independente deține în același timp și calitatea de salariat sau pensionar, atunci contribuția se calculează asupra tuturor veniturilor realizate.

Prin sentința nr. 2434/2014, Tribunalul Iași a respins acțiunea.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în urma unor sesizări ale Agenției Naționale de Administrare fiscală, efectuate în baza Protocolului nr. xxxxx/P5282/2007 și a actului Adițional nr. 1, xxxxxx/IP1797/2009 s-a constatat că reclamanta a obținut venituri din activități independente, astfel că, pârâta C___ de Asigurări de Sănătate Iași a emis decizia nr. 3321 din 01.10.2010, calculând, în sarcina reclamantei, un debit în cuantum de 2079 lei din care, 803 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, 1147 lei reprezentând dobânzi și 129 lei reprezentând penalități de întârziere. Urmare a contestației formulată de către reclamantă împotriva acestei decizii, pârâta, admițând în parte această contestație, prin decizia nr. xxxxxxx/23.05.2014, a recalculat debitul, constatând că reclamanta înregistrează un debit în cuantum de 1749 lei din care, 651 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, 992 lei reprezentând dobânzi și 106 lei reprezentând penalități de întârziere ( filele 11 – 12 dosar).

Tribunalul a considerat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 257 alin 1 și 2 din Legea 95/2006 și Codul fiscal, art. 30 alin 2 lit. A.

Obiectul decizie de impunere îl constituie contribuția de asigurări de sănătate pe care reclamanta o datorează pentru perioada 2005 – 2007, așa după cum rezultă din anexa la decizia nr. 3321/01.10.2010, în forma în care a fost modificată prin decizia nr. xxxxxxx/23.05.2014 ( filele 11 – 12).

Or, prevederile art. 213 alin 1, așa după cum acestea au fost în vigoare până la data de 28 decembrie 2007, nu prevedeau nicio scutire de la plata asigurărilor de sănătate pentru pensionari, litera a alin 1 din art. 213 fiind introducă în lege începând cu 7 iulie 2008, deci ulterior perioadei ce face obiectul impunerii.

Debitul constatat prin decizia de impunere a fost stabilit în baza prevederilor art. 257 alin 1 lit. b din Legea nr. 95/2006 astfel că, susținerea reclamatei potrivit cărora nu datora contribuție de asigurări de sănătate este nefondată.

De asemenea, instant a reținut că, în cauză, sunt incidente prevederile Ordinului nr. 221/2005 .De altfel, decizia de impunere a fost revizuită, debitul datorat de reclamantă fiind recalculate în funcție de declarațiile și plățile efectuate de aceasta.

În cauză sunt incidente și dispozițiile art.1 alin.2 și art.21 alin.1 și 2 din Codul de procedură fiscală precum și cele ale art. 256 alin.2 și art.261 alin.1 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulteriore.

Obligația de plată a persoanelor care realizează venituri este prevăzută de art. 51 alin. 2 lit. b. din OUG nr. 150/2002. În același sens sunt și prevederile art. 1 alin. 3 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de încasare a contribuției.

Reclamanta a realizat venituri impozabile, conform prevederilor art. 41 din Codul fiscal în perioada 2005 – 2007, iar suma de plată este stabilită în baza veniturilor comunicate în format electronic de către ANAF- AFP în urma Protocolului încheiat între cele două instituții.

În aceste condiții, apare ca legală stabilirea în sarcina reclamantei a obligativității plății contribuțiilor la sănătate, în condițiile în care aceasta a realizat venituri impozabile din activități independente în perioada 2005 – 2012. Reclamanta nu numai că nu a probat că nu ar fi corect calculul pârâtei privind debitul stabilit prin decizia contestată ci, nici nu a contestat debitul sau calculul acestuia ci, a contestat exclusive existența obligației sale de plată..

Pe de altă parte, reclamanta nu a dovedit vreo eroare de calcul în ceea ce privește stabilirea debitului datorat de către aceasta, din decizia atacată rezultând că sumele cu titlu de contribuție au fost achitate la veniturile declarate de către reclamantă la administrația financiară, acestor sume, pârâta aplicându-le cotele prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs O______ T_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, arată că judecătorul fondului a reținut o situație de fapt care nu rezultă din probe. Arată că, fiind pensionară, trebuia să se calculeze CAS la valoarea veniturilor realizate efectiv și nu la venitul minim pe economie. În realitate a contestat cuantumul obligației de plată și modul de stabilire a acesteia. La dosar nu se află nici un înscris din care să rezulte valoarea veniturilor pe care le-a realizat.

Nu a indicat temeiul de drept al cererii de recurs.

A atașat cererii de recurs înscrisuri în copie.

Nu s-a depus întâmpinare.

La termenul de judecată din 24.11.2015, Curtea a pus în discuția părților aspectul privind competența CAS de a emite decizii de impunere în 2010.

Analizând actele și lucrările cauzei, raportat la dispozițiile legale incidente, Curtea reține:

În fapt, pe numele reclamantei a fost emisă decizia de impunere 3321/2010.

Prin sentința civilă nr. 835/2012 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă, s-au anulat în parte dispozițiile art. 35 alin. 1 din Ordinul președintelui CNAS nr.617/2007 în privința posibilității organului competent al CAS de a emite decizii de impunere.

S-a reținut că dispozițiile art. 35 alin. (1) din Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007 încalcă prevederile art. 86 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, potrivit cărora decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, iar, potrivit art. 17 alin. (5) din același act normativ, organe fiscal sunt Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate acesteia, precum și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale. Ca urmare, organele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nu sunt organe fiscale și, în consecință, nu pot emite decizii de impunere.

Decizia nr. 10/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că dispozițiile art.23 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești.

Or, raportând aceste situații de drept la speța în cauză, se constată că, în cauză, este vorba de acte administrative fiscale, decizie de impunere, emise în 2010 de C___ de Sănătate Iași, deși această instituție nu are competența de a emite astfel de acte, potrivit sentinței irevocabile menționate a Curții de Apel București, acte care sunt în curs de contestare pe rolul instanțelor judecătorești la data publicării deciziei de anulare. Împrejurarea ”existenței pe rol a contestației” trebuie constatată ținându-se seama de natura actului supus cenzurii, anume administrativă, în cazul acestor tipuri de acte procedura administrativă obligatorie de urmat în fața organului emitent/ierarhic superior făcând parte din noțiunea de ”procedură”.

Pentru acestea, Curtea constată că motivul de nulitate a actului contestat referitor la necompetența materială a organului emitent este de natură a justifica anularea actelor fiscale, nemaiimpunându-se o analiză a celorlalte motive de recurs invocate.

Pentru acestea, în baza art. 496 C__, 488 pct.8 C__, Curtea va admite recursul formulat, va admite acțiunea formulată de reclamanta O______ T_____ în contradictoriu cu C___ de Asigurări de Sănătate Iași, va anula decizia de impunere nr. 3321/2010 și decizia nr. 219/39/23.05.2014 emise de pârâta C___ de Asigurări de Sănătate Iași, va obliga pârâta să restituie reclamantei sumele achitate în baza deciziei de impunere nr. 3321/2010 a cărei anulare s-a dispus și în baza art. 453 C__ va obliga pârâta-intimată la plata către reclamanta-recurentă a sumei de 764 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,
În numele legii,

Decide:

Admite recursul formulat de recurenta O______ T_____ împotriva sentinței nr. 2434/CA/2014 a Tribunalului Iași, pe care o casează în totalitate.

Admite acțiunea formulată de reclamanta O______ T_____ în contradictoriu cu C___ de Asigurări de Sănătate Iași.

Anulează decizia de impunere nr. 3321/2010 și decizia nr. 219/39/23.05.2014 emise de pârâta C___ de Asigurări de Sănătate Iași.

Obligă pârâta să restituie reclamantei sumele achitate în baza deciziei de impunere nr. 3321/2010 a cărei anulare s-a dispus.

Obligă pârâta-intimată la plata către reclamanta-recurentă a sumei de 764 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 24.11.2015.

Președinte, D_____ R___ G______ Ș_________	Judecător, I________ O_____-M________	Judecător, M____ C_______ P___
	Grefier, V________-E______ A________

Redactat/Tehnoredactat PMC

2 ex. – 22.12.2015

Tribunalul Iași: D________ P_____