R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX DECIZIE Nr. 1961/2015

Ședința publică de la 15 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE - M___ G_______ C_______

Judecător - M_____ G______ B_______

Judecător - Olguța L____ T______

Grefier - F________ B____

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Pe rol fiind soluționarea recursului promovat de pârâtul P_______ Orașului B_____ împotriva sentinței civile nr.202 din 11.02.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile cauza fiind lăsată pentru a doua strigare când, de asemenea, s-a constatat lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prezentul recurs se află la primul termen de judecată, iar procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, după care:

Instanța constată că recursul promovat în cauză de pârâtul P_______ Orașului B_____ este declarat în termen, în condițiile art.485 alin.2 Cod procedură civilă, pe procesul-verbal de înmânare a citației, aflat la fila 84 dosar fond, neindicându-se ziua comunicării hotărârii recurate, ci numai luna și anul. De asemenea, mai constată că recursul este motivat și scutit de plata taxei de timbru, în temeiul art.29 din OU.G. nr.80/2013, iar recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.

Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile instanța, în temeiul art.244 Noul Cod de procedură civilă, constată cercetarea judecătorească terminată și, în temeiul art.392-394 Noul Cod de procedură civilă păstrează cauza în pronunțare.

C U R T E A

-deliberând-

Constată că prin sentința civilă nr. 202/11 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a admis cererea formulată de reclamant S_____ V_____-V_______ în contradictoriu cu pârât P_______ Orașului B_____.

S-a constatat intervenită amnistia fiscală pentru mențiunile cuprinse în Dispoziția nr. 547/30.06.2014.

Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs P_______ Orașului B_____.

A arătat recurentul faptul că prin dispoziția nr. 547/30.06.2014 emisă de P_______ orașului B_____ s-a dispus imputarea sumei de 8098 lei d-lui S_____ V_____ V_______, reprezentând spor de stabilitate de 15 % calculat la salariul de bază, acordat necuvenit pe perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxxx14, dispoziția fiind emisă în baza punctului nr.4.1 din decizia nr.51/28.05.2014 a Camerei de Conturi Bacău, coroborată cu prevederile art.84, alin.1, lit.b, art.85 din legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit acestui punct Camera de Conturi a stabilit că în perioada aprilie - 2011-martoe 2014 Unitatea Administrativ Teritorială oraș B_____ a acordat necuvenit salariaților unității un spor de stabilitate în procent de 15% pentru toți salariații nesancționați, motivat ca fiind acordat în baza Contractului colectiv de muncă nr.xxxxx/20.06.2010 și a Acordului colectiv de muncă nr. xxxxx/29.06.2010 și a dispus ca P_______ în calitate de ordonator de credite, prin compartimentul de specialitate să dispună măsuri concrete care să asigure: stabilirea întinderii și a mărimii prejudiciului creat precum și recuperarea acestui prejudiciu, stabilind ca termen de realizare data de 30.09.2014.

Ordonatorul de credite, respectiv P_______ orașului B_____, în temeiul art.85, alin.1, din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a emis în termenul legal de 30 de zile de la constatarea pagubei, dispoziția cu nr.547/30.06.2014. Pentru sporul de stabilitate acordat pentru perioada 01.04.2011 – 31.03.2014 Curtea de conturi a dat decizia nr.51/2014, în timp ce Încheierea Curții de Conturi nr.57/2.04.2012 menționată de reclamant și reținută de instanța de fond a fost dată ca urmare a contestației formulate de Unitatea Administrativ Teritorială B_____ împotriva Deciziei nr.58/24.01.2012, Decizia 58/24.01.2012 emisă de Curtea de conturi stabilind că sporul de stabilitate de 15% este acordat necuvenit pentru perioada 01.12.xxxxxxxxxxxxx10.

Arată recurentul că, termenul de prescripție al dreptului primarului de a emite dispoziția de impunere pentru sporul de stabilitate acordat necuvenit pentru perioada 2011-2014 curge de la data emiterii deciziei nr.51/2014 act ce a stat la baza emiterii Dispoziției nr.547/2014, instanța de fond reținând în mod greșit ca termen de prescripție al dreptului al dreptului primarului de a emite dispoziția de impunere pentru sporul de stabilitate, data de 02.04.2012, data Încheierii date de Camera de Conturi Bacău.

În ce privește constatarea instanței de fond, că a intervenit amnistia fiscală, consideră recurentul că în mod greșit instanța a admis cererea reclamantului fără să țină cont de respectarea principiului disponibilității în dreptul civil, în condițiile în care reclamantul nu a formulat o astfel de cerere.

Intimatul reclamant S_____ V_____ V_______ a formulat întâmpinare solicitând a se respinge recursul, ca nefondat.

Analizând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate, în raport de actele existente și de dispozițiile legale , incidente în cauză, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce vor urma:

Prin dispoziția nr.57/30.06.2014 s-a dispus imputarea sumei de 8098 lei intimatului reclamant S_____ V_____ V_______, reprezentând spor de stabilitate în procent de 15% calculat la salariul de bază acordat necuvenit pe perioada 01.04.2011 – 31.03.2014, așa cum rezultă din fișa de calcul nr.xxxxx/30.04.2014.

La art.2 din dispoziție se menționează faptul că, imputarea sumei s-a efectuat ca urmare a aplicării pct. nr.4.1 din decizia nr.51/28.05.2014 a camerei de Conturi a jud. Bacău, coroborată cu prevederile art.84, alin.1, lit.b), art.85 din legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

Împotriva aceste dispoziții S_____ V_____ V_______ a formulat plângere prealabilă, care a fost respinsă de P_______ orașului B_____, reclamantul adresându-se instanței de judecată cu acțiunea soluționată prin hotărârea atacată.

Instanța de recurs reține faptul că prin decizia nr.51/28.05.2014 a Camerei de Conturi a jud. Bacău, la pct.4.1 s-a constatat că s-a acordat necuvenit sporul de stabilitate în perioada aprilie 2011 – martie 2014 de către Unitatea Administrativ Teritorială a orașului B_____. Se mai menționează faptul că acordarea sporului de stabilitate de 15% în perioada decembrie 2009 – decembrie 2010 a fost stabilită ca fiind nelegală de auditorii publici externi ai camerei de Conturi jud. Bacău, prin procesul verbal de constatare înregistrat sub nr.xxxxx/07.12.2011 la Unitatea Administrativ Teritorială oraș B_____ și ca urmare a contestației depuse împotriva deciziei nr.58/2012 Curtea de Apel Bacău a respins contestația.

Subliniază Camera de Conturi faptul că, acordarea în continuare a sporului de stabilitate de 15% și în perioada 2011-2014 pentru personalul din cadrul Unitatea Administrativ Teritorială B_____ nu are temei legal., la Capitolul „Măsuri” dispunându-se ca P_______ va dispune măsuri concrete care să asigure stabilirea întinderii și a mărimii prejudiciului creat unității prin plata sporului de stabilitate, recuperarea prejudiciului, termenul de realizare fiind 30.09.2014.

În condițiile în care, decizia nr.51/28.05.2014 a Camerei de Conturi a jud. Bacău se referă la sporul de stabilitate acordat în perioada aprilie 2011 – martie 2014, iar dispoziția nr.57/30.06.2014 prin care s-a dispus imputarea sumei de 8098 lei intimatului reclamant S_____ V_____ V_______, privește sporul de stabilitate în procent de 15% calculat la salariul de bază acordat necuvenit pe perioada 01.04.2011 – 31.03.2014 și în situația în care, reclamantul S_____ V_____- V_______ a solicitat în contradictoriu cu P_______ Orașului B_____ anularea dispoziției nr. 547/30.06.2014, apare incorect contextul reținut de către tribunal referitor la faptul că, paguba instituției auditate produsă prin plata sporului considerat nelegal, ar fi fost cunoscută la data de 12.04.2012 și că de la acea dată curge termenul de 30 zile prevăzut de lege pentru emiterea dispoziție de impunere, termenul împlinindu-se la 12.05.2012.

Tribunalul a mai reținut că, dispoziția contestată, a avut la bază Decizia Curții de conturi nr. 51/28.05.2014, care a fost comunicată pârâtei la data de 3.06.2014 și împotriva acesteia a fost făcută contestație, soluționată prin încheierea nr. 57/2.04.2012, comunicată instituției publice la data de 12.04.2012 data de la care a devenit executorie. Ori, contestația la o decizie din 2014, nu poate fi soluționată cu doi ani înainte, prin Încheierea nr.57/2.04.2012.

Potrivit dispozițiilor art. 85, alin.1 din legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.

Paguba a fost constatată în termenul prevăzut de legiuitor, în situația în care, constatarea Camerei de Conturi a jud. Bacău referitoare la sporul de stabilitate acordat în perioada aprilie 2011 – martie 2014 a avut loc prin Decizia nr.51/28.05.2014, iar termenul de realizare a măsurilor a fost stabilit până la 30.09.2014, fișa de calcul a prejudiciului fiind întocmită pe data de 30.06.2014, dată la care a fost emisă și dispoziția de imputare atacată de către intimatul reclamant.

Data la care conducătorul instituției a constatat paguba nu poate fi data Deciziei nr.51/28.05.2014 a Camerei de Conturi a jud. Bacău, în condițiile în care prin această decizie s-a dispus, luarea de măsuri concrete care să asigure stabilirea întinderii și a mărimii prejudiciului creat unității prin plata sporului de stabilitate și recuperarea prejudiciului, ci data la care Primarului i-a fost prezentată fișa de calcul, prin aceasta stabilindu-se prejudiciul.

Conducătorul instituție auditate nu avea cum să cunoască paguba produsă autorității prin plata sporului considerat nelegal pentru perioada aprilie 2011 – martie 2014, la data de 12.04.2012, așa cum a reținut tribunalul, iar termenul de 30 zile prevăzut de lege pentru emiterea dispoziției de imputare nu poate curge de la de data de 12.04.2012, decizia contestată în cauză nefiind emisă, cu depășirea termenului de 30 zile prevăzut de lege, așa cum în mod eronat reține prima instanță. Pe cale de consecință, aceasta nu este lovită de nulitate, fiind emisă în termenul prevăzut de legiuitor.

Și criticile recurentei referitoare la greșita constatare a instanței de fond privind intervenirea amnistiei fiscale, sunt întemeiate.

Reclamantul în cererea de chemare în judecată a invocat dispozițiile art.1,alin.1 din Legea 84/2012. Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a arătat că prin întâmpinare se recunoaște că a intervenit pentru suma imputată amnistia fiscală specială prin legea nr.84/2012 și legea nr.124/2014, situație inexactă deoarece intimatul pârât a solicitat respingerea contestației față de prevederile celor două legi.

Instanța de recurs, constată că reclamantul nu a invocat intervenirea amnistiei fiscale în temeiul L 124/2014, publicată în M.OF la 24 septembrie 2014, așa cum a reținut tribunalul. Mai mult decât atât, această constatare nu putea fi făcută de către instanță, exonerarea de la plata sumelor încasate referindu-se doar la etapa executării deciziilor emise, instanța fiind investită cu analizarea legalității dispoziției de imputare.

Pentru considerentele expuse, urmează a se admite recursul în temeiul art.496, alin.1, 2 din Noul Cod de Procedură Civilă, se va casa hotărârea tribunalului și rejudecând cauza în fond se va respinge acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul promovat de recurentul-pârât P_______ Orașului B_____, reprezentat prin Primar I____ T_____, cu sediul în or. B_____, _____________________, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr.202 din 11.02.2015, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S_____ V_____-V_______ cu domiciliul în mun. B_____, _______________________, __________, județul Bacău,

Casează sentința recurată și rejudecând cauza în fond, respinge acțiunea, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 octombrie 2015.

red. sent. L.G______

tehnored. dec. rec. O.L.T.-23.10.2015

Fl.B.-28.10.2015

5 ex.