ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 76

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016

Președinte – A__ R_____ T_____

Judecători – T_____ N___

C________ D___ E_____

Grefier – Steluța Ș_____

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta C___ I____ SPEDITION SRL cu sediul în mun. Ploiesti, __________________________. 55 jud. Prahova și cu sediul ales la CA C_____ M_____, Calea Rahovei nr. 266-268, Clădirea 60, _____________ Electromagnetica Business Perk, sector 5, împotriva sentinței nr. 2028 din 22 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, _____________________.22, județ Prahova și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F_______ PENTRU MEDIU cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței nr.294 corp A.

Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, potrivit chitanței nr. xxxxxx/2.11.2015, aceasta fiind anulată de către instanță și atașată la dosarul cauzei, fila 10.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și legal timbrat, după care:

Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 și 411 N. C. proc. civ., față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare, dând următoarea hotărâre.

C U R T E A :

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin sentința nr. 2028 din 22 octombrie 2015 Tribunalul Prahova a respins acțiunea formulată de reclamantul C___ I____ SPEDITION SRL cu sediul in mun. Ploiesti, __________________________.55, jud. Prahova în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, _____________________.22, județ Prahova și chematul în garanție ADMINISTRAȚIA F_______ PENTRU MEDIU cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței nr.294 corp A, ca neîntemeiată, precum și cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C___ I____ SPEDITION SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Susține recurentul faptul că, față de probele administrate în cauză, este îndreptățit să solicite restituirea sumei de 7187 plus rata dobânzii fiscale de la momentul perceperii taxei și până la momentul restituirii ei pentru autoturismul marca M__, tip 18413FLS, ___________ WMAH05ZZ74G167828, ___________ auto H-xxxxxx, data primei înmatriculări 02.01.2004, la dosar existând dovezi care să ateste proveniența autovehiculului dintr-un stat membru UE.

Precizează că legiuitorul român a modificat în timp doar denumirea legilor nu și modul de aplicare al acestora. Tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate față de importuri atâta timp cât cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nicio taxă pe poluare pot ocoli cu ușurință transferul „oficial de proprietate astfel că și taxa să fie ocolită, în defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli în mod legal.

Prin urmare, prezenta cauză se află într-o situație asemănătoare cu cea generată de prevederile OUG 50/2008 republicată, Legea 9/2012, specificul situației din speță fiind determinat de neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută de jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.

De asemenea, însuși art. 4 din OUG 9/2013 instituie reguli de la abaterea ordinii publice prin perceperea acestei taxe pentru categoriile de autovehicule prevăzute la lit. c și d. Odată o taxă plătită, odată o sentință prin care arată faptul că aceasta a fost nelegal percepută, fapt atestat de o sentință civilă, nu se mai poate solicita încă odată această plată.

Arată că art. 36 TFUE enumeră elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: Dispozițiile art. 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motiv de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale.

Având în vedere că OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, a fost promulgată și produce efecte directe. Raportat la Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Legislația UE se pot constata următoarele: OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, încalcă principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica în forma promulgată fiind discriminatorie, abuzivă și confuză.

Concluzionând, solicită să se constate faptul că numeroase instanțe din România a susținut că reglementarea actuală cuprinsă în art. 4 lit. a) din OUG nr. 9/2013 privind timbrul mediu nu se află în consonanță cu dispozițiile art. 110/TFUE în ceea ce privește autovehiculele second-hand importate de alte state membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în România, întrucât normele fiscale interne nu le este permis să favorizeze vânzarea autovehiculelor second hand naționale, corelativ, descurajând importul de vehicule second-hand similare, iar aceste dispoziții au același efect favorizant față de produsele naționale, cel puțin în raport cu autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale Uniunii Europene.

Caracterul indirect discriminator al actualei reglementări interne față de produsele importate, efect contrar dispozițiilor art. 110 TFUE care prohibesc o atare consecință, este evident, astfel că, raportat la cele mai sus expuse instanțele din România ar trebui să aprecieze că dispozițiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare dispozițiilor art. 110 TFUE în ceea ce privesc autoturismele de ocazie achiziționate din alte state membre unionale în vederea punerii lor în circulație în România.

D____ urmare, art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se impune obligatoriu și instituției responsabile cu înmatricularea autovehiculelor, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări a autovehiculelor, instituție care funcționează sub coordonarea instituției prefectului, ce nu poate invoca dispozițiile art. 7, alin. 1 lit. j din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1501/2006 cu modificările și completările ulterioare, pentru a refuza înmatricularea, dacă restul condițiilor prevăzute de lege sunt îndeplinite.

Solicită să se rețină faptul că în cazul în care pentru autovehiculul achiziționat taxa ar fi fost achitată conform OUG 50/2008, Legea nr. 9/2012 ori OUG 9/2013, oricare din formele acesteia, deși cuantumul lor este diferit fiind o diferență foarte mare între acestea, nu s-a aflat în postura de a fi nevoită să achite o asemenea taxă în cuantum de 7187 lei, cuantum care este foarte mare, ireal și imposibil de suportat de către recurentă.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și admiterea cererii de obligare a pârâtei la restituirea sumei de 7187 lei plus rata dobânzii fiscale de la momentul perceperii taxei și până la momentul restituirii ei conform art. 117 alin. 1, lit. d coroborat cu art. 121 alin. 1 CPF.

De asemenea, solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea, examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat, art. 488 alin.1 pct. 8 N.C.P.C., a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce succed :

Reclamanta a dobândit la data de 16.09.2014 un autovehiculul marca M__, înmatriculat pentru prima dată în statul de proveniență la data de 06.02.2004, pentru înmatricularea acestui autoturism în România, prin decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule din 17.09.2014, din aplicarea elementelor de calcul prevăzute de O.U.G. nr. 9/2013, a fost stabilită în sarcina reclamantei obligația de plată a taxei în sumă de 7187 lei.

Timbrul de mediu pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, a fost instituit prin O.U.G. nr. 9/2013, care a abrogat prevederile Legii nr. 9/2012 referitoare la taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 9/2013, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare, la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7, cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, modul de calcul al taxei fiind stabilit de art. 6 din același act normativ, fără ca textul să facă distincție între autoturismele produse în România și cele produse în afara acesteia ori între autovehiculele noi și cele de ocazie.

Conform dispozițiilor art. 110 T.F.U.E. niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind deci limitată libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea discriminărilor fiscale între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, având drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.

Prin legalitatea și obligativitatea plății timbrului de mediu pentru un autoturism nou ori second-hand înmatriculat într-un stat membru U.E. sau în România nu se încalcă prevederile art. 110 alin. 1 din T.F.U.E. întrucât nu se descurajează punerea în circulație în statul membru a unor vehicule de ocazie ori noi din alte state membre fără a se descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie sau noi având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Potrivit practicii C.J.U.E., un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 110 din Tratatul Uniunii Europene, versiunea consolidată, doar dacă este stabilit astfel încât să excludă, în toate cazurile, posibilitatea ca produsele importate să fie mai aspru taxate decât produsele naționale și să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii astfel, conform art. 110 (ex. articolul 90 par.1) din Tratatul Uniunii Europene, versiunea consolidată, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

În materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 110 T.F.U.E. urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele ce se află deja pe piața națională, scopul general este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.

Instanța de fond a reținut în mod corect că nu există o diferență de tratament, cât timp pentru autovehiculul recurentului-reclamant, înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene s-a perceput timbru de mediu, în condițiile în care aceeași taxă se datorează pentru toate autoturismele începând cu data de 1.01.2007, fiind instituită pentru crearea unui fond cu scopul protecției și îmbunătățirii calității aerului, dispozițiile de drept comunitar nu interzic instituirea unui sistem de impozitare în materia autovehiculelor de import, ci se opun efectelor discriminatorii de natură să îngrădească libera circulație a bunurilor în interiorul uniunii, respectiv ca normele fiscale interne să diminueze sau să fie susceptibile de a diminua, chiar și potențial, consumul produselor importate din statele membre, influențând astfel alegerea consumatorilor, taxa aplicându-se pentru toate autoturismele second-hand sau noi indiferent de statul în care a avut loc prima înmatriculare.

Curtea constată că nu este încălcat principiul nediscriminării, nu devine incidentă aplicarea directă și cu prioritate a dreptului comunitar în raport de normele legale interne, recurentul datorează timbrul de mediu, întrucât taxa este percepută și pentru autoturismele second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, concluzia primei instanțe privind netemeinicia acțiunii fiind corectă.

Motivul de recurs ce vizează faptul că în art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013 se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism pentru prima dată în România, taxa reprezentând una cu denumire diferită dar similară celei reglementate de Codul fiscal, O.U.G. nr. 50/2008 și Legea nr. 9/2012, încălcându-se art. 110 și 25 T.F.U.E., Curtea constată că nu este fondat întrucât timbrul de mediu este datorat o singură dată, pentru situațiile reglementate de art. 4 literele a-d din ordonanță, nefăcându-se distincție între autoturismele produse în România și cele produse în afara Statului Român, nici între cele noi și cele de ocazie, taxa fiind datorată pentru orice autovehicul la prima înmatriculare în România, aplicându-se identic pentru situații similare, neexistând discriminare, prin reglementarea acestei taxe nu se diminuează introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate în alte state membre și nici vânzarea autoturismelor noi produse în România.

De asemenea, nu este fondată nici critica potrivit căreia nu se respectă principiul poluatorul plătește în condițiile în care taxa reglementată de O.U.G. nr. 9/2013 se achită de către cumpărător și nu de vânzător, care a poluat prin utilizarea autovehiculului, întrucât în situația în care pentru respectivul autovehicul s-a achitat de primul proprietar din România taxa prevăzută de Codul fiscal, de O.U.G. nr. 50/2008 sau de Legea nr. 9/2012, fără să fi fost restituită în urma unei proceduri judiciare, noua taxă-timbrul de mediu nu se mai datorează, fiind percepută numai în cazurile expres reglementate de art. 4 din ordonanță, actul normativ respectând întru totul principiul poluatorul plătește.

Susținerile recurentei ce privesc jurisprudența C.J.U.E. sunt lipsite de relevanță în condițiile în care Curtea Europeană s-a pronunțat prin hotărârile din aceste afaceri judiciare în întrebări preliminare adresate de instanțele române cu privire la compatibilitatea taxei pe poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 cu dreptul comunitar, s-a concluzionat că acest act normativ intern contravine art. 110 T.F.U.E., întrucât taxa nu era percepută pentru autoturismele second-hand înmatriculate în România la momentul înstrăinării în țară, ci doar pentru autoturismele second-hand provenite din alte state membre neînregistrate în țară, ori, prin O.U.G. nr. 9/2013 nu mai există această diferențiere, timbrul de mediu se calculează și se datorează pentru toate autovehiculele noi sau second hand achiziționate sau produse în România sau în alt stat membru al Uniunii.

Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că instanța de fond a aplicat corect normele de drept material aplicabile în materia timbrului de mediu, O.U.G. nr. 9/2013 respectă principiul nediscriminării produselor naționale față de cele similare dobândite din alte state membre ale Uniunii Europene, prin impunerea taxei nu se limitează libera circulație a mărfurilor, actul normativ intern nu contravine art. 110 T.F.U.E., taxa fiind datorată pentru toate autovehiculele, noi sau vechi, produse sau dobândite dintr-un stat membru sau din România, nu se impune anularea deciziei de calcul a timbrului de mediu, nici restituirea acestei taxei nefiind aplicabile dispozițiile art. 117 alin.1 lit. d din O.G. nr. 92/2003, nu este incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin.1 pct. 8 N.C.P.C., recursul nu este fondat, urmând să fie respins, conform art. 496 alin.1 N.C.P.C.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca fiind nefondat, recursul declarat de reclamanta C___ I____ SPEDITION SRL cu sediul în mun. Ploiesti, __________________________. 55 jud. Prahova și cu sediul ales la CA C_____ M_____, Calea Rahovei nr. 266-268, Clădirea 60, _____________ Electromagnetica Business Perk, sector 5, împotriva sentinței nr. 2028 din 22 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, _____________________.22, județ Prahova și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F_______ PENTRU MEDIU cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței nr.294 corp A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

A__ R_____ T_____ T_____ N___ C________ D___ E_____

GREFIER,

Steluța Ș_____

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red. TAR/Tehnored. SȘ

6 ex./26.01.2016

d.f. XXXXXXXXXXXXX Tribunalul Prahova

j.f. D____ S_____ A___