Cod ECLI

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 1692/2015

Ședința publică de la 17 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE P_____ C______ D________

Grefier M_____ B_____

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe reclamant C___ R_____ E____ și pe pârât AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ IAȘI, având ca obiect anulare act administrativ

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, 17.12.2015 când:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față :

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. XXXXXXXXXXXX reclamanta C___ R_____ E____ a chemat în judecată pe pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze decizia nr. xxxxxxxxxxxxxx din 08.10.2014 emisă de pârâtă și să fie obligată aceasta din urmă Ia plata sumei de 5500 Iei suma ce reprezintă un calcul lunar (500 lei/luna) stimulent de inserție datorat incepand cu luna aprilie 2014 si pana in luna februarie 2015 inclusiv.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat în primul rând că, a optat sa se întoarcă în câmpul muncii înainte de încheierea concediului pentru concediul de creștere a copilului in varsta de pana la 2 ani, având dreptul sa primească stimulentul de inserție dupa împlinirea de către copil a vârstei de 1 an, pentru perioada ramasa pana la implinirea de către acesta a vârstei de 2 ani.

Reclamanta a mai arătat că, începând cu luna 18.03.2013, este beneficiara stimulentului de inserție acordat in urma Deciziei de acordare nr xxxxxxxxxxxxx/10.04.2013, insa in luna aprilie 2014 a constatat că pârâta a sistat plățile pe motivul neplății impozitelor datorate la bugetul local. Precizează reclamanta că, în luna iunie 2015, a achitat obligațiile legale față de bugetul local, apoi s-a prezentat la ghișeul institutiei pentru a se asigura ca plata stimulentului va fi reluat conform prevederilor art. 38 al.7 din OUG 111/2010, solicitând sa i se comunice decizia de suspendare, pentru a verifica daca aceasta decizie a fost adoptata justificat si temeiul legii, insa aceasta nu i-a fost comunicata.

Susține reclamanta că, la 06.02 2015 a primit un răspuns prin care i se indica prevederile din legislația in vigoare cu privire la suspendare si incetare plata stimulent de inserție, precum si ca nu poate beneficia de reluarea plaților.

În final, reclamanta susține că, decizia atacată este nelegală, întrucât, este emisă cu încălcarea prevederilor art. 7 din OUG nr. 111/2010 și ale Legii nr. 166/2012.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale OUG nr. 111/2010 și ale OUG nr. 124/2011.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copii, înscrisuri.

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare, invocând exceptiile nulității acțiunii pentru neplata taxei judiciare de timbru, a tardivității formulării acțiunii, a inadmisibilității și a exercitării abuzive a drepturilor procesuale.

În susținerea excepțiilor, pârâta a arătat că acțiunea de față este evaluabilă în bani și trebuie timbrată, că acțiunea este inadmisibilă deoarece decizia contestată se referă la colectarea și executarea silită a creanțelor bugetare.

Reclamanta a susținut, în motivarea excepției tardivității că, prin simpla trecere a termenului de 15 zile decizia atacată a devenit executorie, devenind titlu executoriu fără nicio altă formalitate în timp ce, referindu-se la prescripția dreptului la acțiune, pârâta a susținut că a expirat termenul de 15 zile prevăzut de art. 173 Cod procedură fiscală.

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamanta a nu a achitat taxele și impozitele locale, motiv pentru care s-a dispus inițial suspendarea și ulterior încetarea acordării stimulentului de inserție.

În susținerea poziției procesuale, pârâta a depus la dosar, în copii, înscrisuri.

În conformitate cu prevederile art. 248 alin 1 Cod procedură civilă, excepțiile au fost soluționate cu prioritate, fiind respinse prin Încheierea din 5 noiembrie 2015.:

Analizând actele și lucrările dosarului, asupra fondului cauzei, instanța reține următoarele :

Așa după cum rezultă din actele și lucrările dosarului, la solicitarea reclamantei, pârâta a emis Decizia nr. xxxxxxxxxxxxx din 10.04.2013 ( fila 53), prin care se admite cererea pentru acordarea stimulentului de inserție Opțiunea I în cuantum de 500 lei, începând cu data de 18.03.2013.

Prin Decizia nr.xxxxxxxxxxxxx din 17.04.2014 emisă de pârâtă( fila 52), s-a dispus suspendarea plății stimulentului de inserție Opțiunea I, începând cu data de 01.04.2014 iar ulterior, prin Decizia nr.xxxxxxxxxxxxx din 08.10.2014 ( fila 51), pârâta a dispus încetarea plății acestui drept începând cu data de 01.09.2014.

Dispoziții legale incidente:

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 1 alin 1: „ (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public..”.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține că acțiunea este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ și reprezintă o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, obiectivul său fiind prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului. Pe de o parte, motivarea actului administrativ îndeplinește, în primul rând, o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care va putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat iar pe de alt parte, permite instanței să realizeze controlul său jurisdicțional.

În același timp, motivarea trebuie să permită judecătorului să exercite un control asupra elementelor de fapt și de drept care au servit drept bază de exercitare a puterii de apreciere

În acest sens, instanța supremă a reținut că: „......obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție împotriva arbitrariului în conduita administrației publice, menită, pe de o parte, să permită destinatarilor unei decizii administrative să-i cunoască și să-i evalueze temeiurile și efectele și, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate, o motivare insuficientă sau greșită echivalând cu lipsa motivării..” Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1470 din 11 martie 2011 dar și că: „Exigența motivării permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia. Ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului și să fie realizată de autorul său.A motiva implică a face cunoscute cu claritate elementele de fapt și de drept care permit înțelegerea deciziei și aprecierea legalității sale. Importanța acestei exigențe depinde în mod considerabil de natura actului, de contextul juridic în care el intervine, precum și de interesele pe care destinatarii ar putea să le aibă în primirea acestor explicații” Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5599 din 5 iunie 2013. Totodată, instanța reține și Decizia nr. 2973 din data de 10 septembrie 2012 pronunțată în recurs de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C_________ administrativ și fiscal

In speță, actul administrativ contestat nu a fost motivat, deoarece prin acesta nu s-a stabilit: care au fost condițiile legale încălcate de către reclamantă ce au impus emiterea deciziei contestate.

Independent de faptul că dacă obligația de încetare a plății, ca formă de răspundere, are caracter obiectiv și derivă din lege, pârâta avea obligația ca la emiterea deciziei contestate să indice motivele pentru care a hotărât încetarea acordării dreptului cu atât mai mult cu cât, la 8 octombrie 2014, data emiterii deciziei contestate, nu mai existau nici motivele ce au determinat suspendarea plății indemnizației întrucât, reclamanta achitase impozitele locale ( filele 20 – 21).

Obligația pârâtei de a motiva decizia constituie o garanție contra arbitrariului conduitei sale, fiind menită să asigure posibilitatea verificării limitelor exercitării puterii discreționare astfel că, obligativitatea motivării poate fi apreciată ca o condiție de legalitate ce vizează fondul actului administrativ ( G_______ B______ – Justiția actului administrativ).

Decizia nr. xxxxxxxxxxxxx din 08.10.2014 emisă de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași nu cuprinde niciun element care să asigure instanței posibilitatea de a verifica dacă actul este sau nu întemeiat iar pe de alt parte, nu permite instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, limitându-se la considerente legate de competența emitentului.

În același sens este și practica judiciară în materie, într-o decizie de speță, Curtea de Apel Iași- Secția de contencios administrativ și Fiscal reținând că: „..............Investită fiind cu o acțiune având ca obiect anularea unui act administrativ – decizia nr. xxxxxxxxxxxxx din 19.03.2013 prin care s-a decis de către Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială Iași constituirea debitului și recuperarea sumei reprezentând ajutor social primit de către C___ R_____ E____ în perioada 1.06.2012 – 31.01.2013, în cuantum de 1000 lei, instanța a soluționat, cu aplicarea strictă a dispozițiilor legale din contencios – administrativ, acțiunea reclamantei procedând la examinarea actului administrativ atacat, atât sub aspect formal, cât și al conținutului. Ca atare, a acționat în limitele investirii sale, cu respectarea normelor generale și speciale și nu a efectuat niciun act prin care să se fi substituit altei puteri...................... Decizia emisă de către recurenta Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială Iași conține, în preambul, o înșiruire de acte administrative, după care dispune recuperarea debitului reprezentând ajutor social pentru perioada 1.05.2012 – 31.01.2013, fără a oferi nici cea mai vagă motivare din cuprinsul căreia să se poată deduce care sunt motivele pentru care s-a apreciat că ajutorul a fost încasat necuvenit, care anume dispoziții legale au fost încălcate de către persoana sau familia beneficiarului de ajutor social, în mod concret care sunt cerințele nerespectate. În această situație corect a stabilit instanța că actul administrativ este complet nemotivat, iar „beneficiarul” acestuia este practic pus în imposibilitate de a formula apărări.........” Decizia nr. 3055 din 07 Octombrie 2014

În acest context, trebuie amintit faptul că motivarea actului administrativ reprezintă un element al „dreptului la buna administrare”, inserat în Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, precum și în legislațiile din majoritatea statelor europene.

Sub aspectul motivării actului administrativ, Curtea Europeană de

Justiție a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate motivarea măsurilor și de asemenea, să permită instanțelor efectuarea revizuirii actului, insuficiența motivării sau nemotivarea atrăgând nulitatea.

În același sens, în cauza C 509/1993 s-a reținut că o detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere întrucât motivarea conferă actului transparență, putându-se verifica în acest fel dacă actul este corect fundamentat.

Nemotivarea actului administrativ contestat atrage nelegalitatea acestuia, drept pentru care, în baza dispozițiilor art. 1, 8, 18 din Legea nr. 554/2004, urmează ca instanța să admită acțiunea și să anuleze decizia nr. xxxxxxxxxxxxx din 08.10.2014 emisă de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași.

Față de soluția adoptată mai sus, instanța reține că și capătul 2 al cererii este întemeiat. În acest sens, Tribunalul reține că, reclamantei i s-a acordat un stimulent de inserție, opțiunea I, în cuantum de 500 lei lunar, prin decizia pârâtei nr. xxxxxxxxxxxxx din 10.04.2013 ( fila 53). Astfel, cum a fost anulată decizia de încetare a plății, urmează a fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5500 lei cu titlu de stimulent de inserție opțiunea I, ce se cuvine acesteia pentru minorul C___ E_____ A_____ pentru perioada aprilie 2014 – februarie 2015.

Referitor la cheltuielile de judecată instanța reține că, potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Astfel, raportat la soluția adoptată mai sus, de admitere a acțiunii și reținând culpa procesuală a pârâtei, urmează ca instanța să o oblige pe aceasta la plata către reclamant a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamanta C___ R_____ E____, CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliată în Iași, _______________________ nr. 40, ___________. A, _____________, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași, cu sediul în Iași, _____________________________. 1, _____________. Iași.

Anulează decizia nr. xxxxxxxxxxxxxx din 8 octombrie 2014 emisă de pârâtă.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 5500 lei cu titlu de stimulent de inserție opțiunea I, ce se cuvine acesteia pentru minorul C___ E_____ A_____ pentru perioada aprilie 2014 – februarie 2015.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce va fi depus la Tribunalul Iași.

Pronunțată azi, 17 decembrie 2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, în condițiile art. 396 alin. 2 Cod Procedură Civilă.

	Președinte, P_____ C______ D________
	Grefier, M_____ B_____

M.B. 22 Decembrie 2015

Red/. D.P.C.-22.12.2015

5 ex