R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C________

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1269/CA

Ședința publică din 21 decembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE R_____ P____

Judecător N______ S______

Judecător R___ M___

Grefier D______-C_____ M___

Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de reclamanții I____ I__, I____ G_______, OȚETARU A__, I____ Ș______, O________ G_______ Ș_____, I____ N_______, I____ N______ P_________, I____ V_____ G______, I____ N______ P_________ – toți cu sediul procesual ales în Bușteni, ___________________. județul Prahova, în contradictoriu cu intimații.pârâți A__________ NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPIETĂȚILOR – cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sect. 1 și INSTITUȚIA PREFECTULUI C________ - C______ JUDEȚEANĂ C________ DE APLICARE A LEGII NR.9/1998 – cu sediul în C________, ________________, jud.C________, împotriva sentinței civile nr. 337/20.02.2015, pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare act administrativ Legea 9/1998.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14.12.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 21.12.xxxxx, când a pronunțat următoarea decizie:

C U R T E A

Asupra recursului de față:

1.Prin sentința civilă nr.337/20.02.2015, Tribunalul C________ a respins cererea formulata de reclamanții I____ I__, I____ G_______, Oțetaru A__, I____ Ș______, O________ G_______ Ș______, I____ N_______, I____ N______ P_________, I____ V_____ G______ în contradictoriu cu pârâtele A__________ Națională pentru Restituirea Proprietăților și C______ Județeană C________ de Aplicare a Legii nr. 9 /1998- Instituția Prefectului.

Tribunalul C________ – Secția contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu acțiunea reclamanților I____ I__, I____ G_______, Oțetaru A__, I____ Ș______, O________ G_______ Ș______, I____ N_______, I____ N______ P_________, I____ V_____ G______ având ca obiect anularea Deciziei A.N.R.P. nr.1231/13.02.2014 de invalidare a Hotărârii nr.6422/08.09.2010 emisă de Instituția Prefectului Județului Constanta – C______ Județeană de Aplicare a Legii nr 9/1998; în subsidiar, emiterea unei noi decizii ANRP prin care sa se valideze Hotărârea nr.6422/08.09.2010.

2. Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs reclamanții I____ I__, I____ G_______, Oțetaru A__, I____ Ș______, O________ G_______ Ș______, I____ N_______, I____ N______ P_________, I____ V_____ G______, care au criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate, fără indicarea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art.488 pct. 1 – 8 NCPC, în care se încadrează criticile susținute.

Arată recurenții că Decizia A.N.R.P. nr.1231/13.02.2014 de invalidare a Hotărârii nr.6422/08.09.2010 trebuie anulată pentru că dreptul ANRP de a mai emite o decizie este prescris, hotărârea Comisiei Județene, însușită implicit, fiind definitivă și executorie.

Potrivit recurenților, astfel cum rezultă din prevederile art.7 alin.(2) și art.7 alin.(3) din Legea nr.9/1998, A__________ Națională pentru Restituirea Proprietăților are obligația examinării hotărârii în cel mult 60 de zile.

Prin decizia nr.XXI din 19,03.2007 a Înaltei Curți de Casație si Justiție – Secțiile Unite, a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că termenul de 60 de zile este un termen de decădere și nu de recomandare. Această decizie stabilește caracterul de titlu executoriu al hotărârilor care nu au fost examinate sub aspectul validității in termenul legal de 60 zile.

Se susține, de asemenea, că Hotărârea nr.6422/08.09.2010 emisă de C______ Județeană C________ de Aplicare a Legii nr 9/1998 este titlu executoriu în virtutea dispozițiilor art.372 C.pr.civilă, art.2 alin.(1) lit.c din Legea nr.554/2004, practica constantă a instanțelor fiind in sensul ca hotărârile emise de Comisiile Județene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 reprezintă titluri executorii.

Învederează recurenții că decizia de invalidare trebuie anulată întrucât motivele de invalidare sunt neîntemeiate: în dosarul de despăgubiri s-au produs probele necesare cu privire la numele autorului, la calitatea petenților de moștenitori, la averea autorului; a fost depusă declarație notariala din care rezulta ca autorul era cunoscut cu mai multe nume, dar este aceeași persoană; raportul de evaluare este semnat de comisie, iar nesemnarea lui de toți membrii comisiei nu este culpa petenților; actele de stare civila depuse de părți fac dovada calității de moștenitor, nefiind nevoie de un certificat de moștenitor; bunurile pentru care s-au acordat despăgubiri au fost corect evidențiate si nu s-a evaluat nimic in plus.

De asemenea, recurenții reclamanți susțin că se reține greșit că autorul lor nu avea dreptul la despăgubiri deoarece era in divergenta, fiind aplicabil art. V din Tratatul romano – bulgar. Autorul I____ N______ a dovedit ca a avut o avere rurala in accepțiunea tratatului si nu urbana, era poștaș si nu se încadra in noțiunea de funcționar public definita de tratat.

Chiar și in cazul in care se apreciază ca s-ar încadra in noțiunea de funcționar public, autorul I____ N______ a dovedit ca nu a înstrăinat bunurile in cele 18 luni stabilite de tratat si ca aceste bunuri au fost însușite de comisia tratatului.

O altă critică vizează greșita reținere a faptului că nu s-a dovedit proprietatea autorului reclamanților, contrar prevederilor art.5 alin.(1) și (2) din Legea nr.9/1998, deși din dosar reiese clar că autorul a deținut în proprietate bunurile și la momentul evacuării.

Se apreciază că întârzierea de 12 ani a executării de buna voie a hotărârii de către ANRP este un refuz nejustificat de soluționare a cererii, fiind necesară sancționarea acestui comportament nelegal al autorității publice.

Neîndeplinirea propriei obligații de către autoritățile statului reprezintă o încălcare gravă a dreptului de proprietate si de reparare a prejudiciului suferit, nesancționarca acestui comportament culpabil transformând dreptul încălcat într-un drept iluzoriu, afectându-i însăși substanța.

În opinia recurenților, invalidarea hotărârii după executarea acesteia are aceeași semnificație, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Se solicită, în consecință, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

3. Examinând sentința civilă recurată în raport de criticile expuse și care vor fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art.488 pct.8 NCPC, Curtea de apel constată că recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:

Potrivit prevederilor art.488 pct.8 NCPC, casarea hotărârii se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.

Critica referitoare la prescrierea dreptului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de a emite decizia de validare/invalidare a hotărârii comisiei județene de aplicare a Legii nr.9/1998 nu este întemeiată.

Conform prevederilor art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998, “În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate”.

A__________ Națională pentru Restituirea Proprietăților are obligația legală de a valida sau invalida hotărârile comisiilor județene sau a municipiului București în termenul expres instituit de lege, termenul de „cel mult 60 de zile” nefiind un termen de prescripție, ci un termen de recomandare, care, într-adevăr, nu poate fi extins peste limitele rezonabile care să creeze o reală disproporționalitate între interesul persoanei îndreptățite la despăgubiri și statul obligat prin legea reparatorie la aceste despăgubiri.

Depășirea acestui termen nu poate fi însă sancționată cu anularea deciziei ANRP, nu atrage prescripția extinctivă a dreptului ANRP de a valida sau invalida hotărârile comisiilor județene, prescripția presupunând existența dreptului material la acțiune.

Împlinirea termenului de „cel mult 60 de zile” fără validarea sau invalidarea hotărârii comisiei județene nu conferă acesteia caracter definitiv și executoriu, astfel cum susțin recurenții.

Critica referitoare la fondul deciziei de invalidare este, de asemenea, neîntemeiată, pentru următoarele aspecte:

La data de 08.02.1999, prin cererea înregistrată sub nr.1746, reclamanții – moștenitori ai autorului lor I____ N______, au solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr.9/1998, pentru averea lăsată de autor în Enigea, Omurchioi, județul Caliacra, Bulgaria, avere compusă din teren agricol în suprafață de 5 ha, teren intravila în suprafață de 2.500 mp, casă cu dependințe, recolte neculese formate din 2,5 ha porumb și 0,5 ha bumbac.

Prin Hotărârea Comisiei Județene C________ nr.1077/28.02.2002 a fost aprobată cererea și au fost acordare compensații în valoare de xxxxxxxxxxx lei (ROL), pentru: 6,35 ha teren agricol, construcție – locuință cu dependințe, 1.000 mp teren intravilan, iar prin Ordinul nr.3669/25.06.2007 a fost invalidată hotărârea, pentru refacerea calculelor suprafețelor de teren abandonate și pentru clarificarea situației dreptului de proprietate reconstituit în baza Legii nr.18/1991.

Prin Hotărârea Comisiei Județene C________ nr.4709/17.12.2008 a fost aprobată cererea și au fost acordate compensații în valoare de 370.673,88 lei (RON), în urma unui nou raport de evaluare, pentru: 6,35 ha teren agricol, construcție – locuință cu dependințe, 1.000 mp teren intravilan, hotărâre invalidată prin Decizia ANRP nr.316/18.02.2010, cu următoarea motivare: „autorul a fost în dezacord, în sensul beneficierii de art.V din Tratatul încheiat între România și Bulgaria din 1940; se va reface calculul despăgubirilor prin diferența de valoare între bunurile abandonate în Bulgaria și bunurile primite în România”.

S-a procedat la întocmirea unui nou raport de evaluare, iar prin Hotărârea Comisiei Județene C________ nr.6422/08.09.2010 a fost aprobată cererea și au fost acordate compensații în valoare de 296.500,14 lei (RON), pentru: 4,0856 ha teren agricol, construcție – locuință cu dependințe, 1.000 mp teren intravilan.

Și această hotărâre a fost invalidată prin Decizia ANRP nr.1231/13.02.2014, pentru următoarele motive: „au fost evaluate anexe gospodărești ( beci, magazie ) și împrejmuire care nu există în situația de avere; autorul figurează sub mai multe nume ( N______, N_______, N______ ); se va completa dosarul cu certificat de moștenitor sau certificat de calitate de moștenitor de pe urma defunctului N______ I____; se vor solicita de la Ministerul Afacerilor Externe copii ale documentelor specifice art.V din Tratat, referitoare la bunurile pe care numitul N______ I____ le-a deținut în satul Omurchioi, _______________________________, întrucât așa cum rezultă din procesul verbal – dezacord din 03.02.1942, autorul era funcționar public; raportul de evaluare nu este semnat de membrii comisiei tehnice, așa cum prevede art.9 alin.(3) din Legea nr.9/1998”.

Se observă, așadar, că problema evaluării bunurilor, de această dată a unor dependințe gospodărești, precum și chestiunea intervenirii sau nu a dezacordului, au fost reluate și în această decizie, celelalte aspecte fiind evidențiate pentru prima dată, deși anterior fuseseră emise alte două acte de invalidare a hotărârilor comisiei județene.

De altfel, chestiunea prenumelui autorului reclamanților - N______, N_______, N______ este rezolvată prin actele de stare civilă, declarațiunea semnată la data de 10.09.1940, cererea formulată la data de 16.10.1941, situația de avere, înscrisuri depuse la dosar, din care rezultă că persoana autorului reclamanților este una și aceea cu persoana care a locuit în satul Omurchioi, _______________________________ și care s-a stabilit în ______________________________________.

Și problema vocației succesorale a persoanelor care au formulat cererea în temeiul Legii nr.9/1998 este rezolvată prin actele de stare civilă și actele de identitate anexate ( certificate de naștere, certificate de căsătorie ), nefiind necesar un certificat de moștenitor sau un certificat de calitate de moștenitor de pe urma defunctului N______ I____, în acest sens.

Dovada vocației succesorale legale se poate face nu numai cu certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor, ci și cu acte de stare civilă, care probează gradul de rudenie cu autorul.

Lipsa semnăturilor membrilor comisiei tehnice de pe raportul de evaluare nu poate fi imputată reclamanților și, astfel, nu poate constitui temei al invalidării hotărârii comisiei județene.

Referitor la evaluarea unor anexe gospodărești care nu figurează în situația de avere imobiliară rurală, se constată că acestea au fost evaluate atât în raportul întocmit la data de 13.12.2008, cât și în raportul întocmit la data de 07.09.2010, deși în ambele rapoarte s-a făcut referire la faptul că beciul, magazia și împrejmuirea nu există, iar acestea nu sunt menționate în situația de avere imobiliară.

Această neregulă justifică invalidarea Hotărârii nr.6422/08.09.2010 și necesitatea eliminării acestora din valoarea totală a locuinței și dependințelor, dacă reclamanții nu depun și alte acte doveditoare.

Ceea ce justifică emiterea Deciziei ANRP nr.1231/13.02.2014 este și chestiunea aplicării dezacordului, problemă sesizată și prin Decizia ANRP nr.316/18.02.2010 de invalidare a Hotărârii nr.4709/17.12.2008 și care nu a fost lămurită în etapa ulterioară.

Potrivit art.V din Tratatul încheiat la 7 septembrie 1940 între România și Bulgaria ( publicat în Monitorul Oficial nr.212/12.09.1940 ), „ bunurile rurale - proprietăți clădite și neclădite - situate în județele Durostor și Caliacra (în delimitarea lor dinainte de 14 Iunie 1925), dobândite potrivit legilor române și aparținând tuturor românilor ce nu sunt cuprinși în transferul de populațiuni, vor putea fi lichidate liber și nesilit de către proprietarii lor, fără piedici ce ar rezulta din dispozițiuni legislative sau administrative bulgare, într-un termen de 18 luni, cu începere de la schimbul instrumentelor de ratificare ale Tratatului de fața. După expirarea acestui termen, autoritățile bulgare vor putea expropria aceste proprietăți, în schimbul unei juste și prealabile despăgubiri, stabilită după evaluările făcute de Comisiunea Mixtă pentru schimbul de populațiuni”.

Persoanele care exercitau o funcție publică nu au fost supuse schimbului obligatoriu de populație, astfel că în privința acestora sunt aplicabile prevederile art.V din Tratat.

În cauza de față, a fost depus la dosar procesul-verbal încheiat la data de 03 februarie 1942 ( dată la care nu expirase termenul de 18 luni menționat de art.V ), în care se menționează că „domnul N______ I____, proprietar de bunuri imobiliare rurale în satul Omurchioi, _______________________________, este funcționar public și … nu a intrat în schimbul obligatoriu de populație, iar bunurile sale urmează să fie supuse regimului prevăzut de art.V din Tratatul Româno - B_____ de la C______”.

Recurenții reclamanți contestă faptul că autorul lor a exercitat o funcție publică, precizând că funcția de factor poștal, menționată chiar de autor în cererea depusă la 16.10.1941, nu era o funcție publică.

Având însă în vedere procesul-verbal menționat ( fila 76, dosar Tribunal ), faptul că numitul N______ I____ a declarat personal că în România, la data de 16.10.1941, îndeplinea „funcțiunea de factor poștal”, funcție care potrivit reglementărilor existente în perioada interbelică și în cea a celui de-al doilea război mondial, presupunea exercițiul funcției de stat, împrejurarea că în cauză nu rezultă că bunurile menționate au fost abandonate de autor sau au fost înstrăinate liber de acesta anterior venirii sale în România, se impune completarea documentelor în sensul stabilit de pârâta ANRP în Decizia nr.1231/13.02.2014, respectiv cu documente eliberate de Ministerul Afacerilor Externe.

Declarațiunea dată de autor la data de 10 septembrie 1940 și situația de avere imobiliară rurală, întocmită la data de 04 decembrie 1940, dar nesemnată de membrii subcomisiei mixte româno-bulgară, nu fac dovada abandonului bunurilor pe teritoriul statului bulgar, pentru a exclude incidența prevederilor art.V din Tratat.

În consecință, și pentru acest motiv, Decizia ANRP nr.1231/13.02.2014 este legală și temeinică, astfel cum a reținut și judecătorul fondului.

Împrejurarea că recurenții-reclamanți au intrat în posesia compensațiilor nu justifică anularea deciziei ANRP, în condițiile în care, pentru argumentele arătate, aceasta respectă prevederile legale.

Dreptul la despăgubire recunoscut de Legea nr.9/1998, ca de altfel de întreaga legislație reparatorie ulterioară anului 1990, nu este un drept absolut, ci este condiționat de dovedirea îndeplinirii condițiilor legale pentru obținerea efectivă a acestor despăgubiri, probă care incumbă titularilor cererilor de despăgubiri.

Față de toate aceste argumente, Curtea de apel constată că motivul de casare prevăzut de art.488 pct.8 NCPC nu este incident, astfel că în baza prevederilor art.496 NCPC, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de reclamanții I____ I__, I____ G_______, OȚETARU A__, I____ Ș______, O________ G_______ Ș_____, I____ N_______, I____ N______ P_________, I____ V_____ G______, I____ N______ P_________ – toți cu sediul procesual ales în Bușteni, ___________________. județul Prahova, în contradictoriu cu intimații.pârâți A__________ NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPIETĂȚILOR – cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sect. 1 și INSTITUȚIA PREFECTULUI C________ - C______ JUDEȚEANĂ C________ DE APLICARE A LEGII NR.9/1998 – cu sediul în C________, ________________, jud.C________, împotriva sentinței civile nr. 337/20.02.2015, pronunțată de Tribunalul C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 decembrie 2015.

Președinte, R_____ P____	Judecător, N______ S______	Judecător, R___ M___
	Grefier, D______-C_____ M___

Jud.fond:L.V.M____

Red.-jud.N.S.

Tehnored.-gref.D.C.M.

14ex./29.01.2016